ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3933/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC „R.E.S. București - REBU” S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare Utilități Publice, modificarea Ordinului președintelui Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare Utilități Publice nr. 470 din 23 septembrie 2008 în sensul reincluderii și acordării permisiunii reclamantei de a presta serviciul public de salubrizare în aria administrativ teritorială a sectorului 1 București.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în baza Ordinului nr. 205 din 16 iulie 2004 emis de pârâtă, modificat prin Ordinul nr. 1 din 04 ianuarie 2007 a primit licența Clasa 1 pentru serviciul public de salubrizare a localităților care a avut ca obiect, printre altele și acordarea permisiunii de a presta serviciul de salubrizare a localităților în aria teritorială a sectorului 1 București. A mai arătat că, prin mai multe cereri formulate la data de 05 septembrie 2007, 12 februarie 2008 și 16 aprilie 2004 a solicitat autorității pârâte modificarea condițiilor asociate licenței prin extinderea activității în localitatea Bolintin Deal, jud. Giurgiu, eliminarea din licență a comunelor Moara Vlăsiei și Ștefăneștii de Jos, jud. Ilfov și adăugarea com.

Cornetu, jud. Ilfov ca urmare a încheierii contractelor de prestate a serviciului de salubritate cu aceste localități. În ședința din 12 septembrie 2008 a Comisiei de licențiere din cadrul autorității pârâte, la care a fost invitată să participe, pârâta le-a comunicat faptul că efectuarea serviciilor de salubrizare în sectorul 1 București se face de către SC C.R.S. SA Otopeni, câștigătoarea licitației publice pentru atribuirea contractului de prestări servicii de salubritate pentru această zonă. Prin Ordinul nr. 470 din 23 septembrie 2008 pârâta a modificat licența Clasa 1 eliberată reclamantei în sensul că titularul licenței prestează activitățile componente ale serviciului la nivelul unității administrativ teritoriale: sectorul 4 și sectorul 5 București, comunele Ciorogârla, Domnești, Corbeanca și Jilava, jud. Ilfov, comuna Cornetu, jud. Ilfov, comuna Bolintin Deal jud. Giurgiu.

Reclamanta a mai arătat că a formulat reclamație administrativă împotriva actului contestat și a solicitat autorității pârâte modificarea Ordinului întrucât licitația publică despre care a făcut vorbire a fost anulată, iar societatea reclamantă deține în continuare un contract de prestări servicii de salubritate pe raza sectorului 1 București. Reclamanta a mai susținut că autoritatea locală Consiliul Local sector 1 București nu a avut niciodată competența de a organiza licitații, pentru delegarea gestiunii serviciilor de salubrizare, iar prin Sentința civilă nr. 961 din 18 martie 2008 - Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a anulat procedura de licitație publică pentru încheierea unui contract de prestări servicii de salubritate pe raza sectorului 1 a Municipiului București.

Prin Decizia civilă nr. 1725 din 30 iunie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a anulat anunțul de participare din 08 decembrie 2007 și documentația de atribuire aferente, a anulat întreaga procedură de achiziție publică derulată conform acestora privind contractul de prestări servicii de salubritate în sectorul 1 București. Ulterior, prin Decizia civilă nr. 2759 din 11 decembrie 2008 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a desființat Decizia C.N.S.C. nr. 1980/5C5/1509/1560 din 20 mai 2008 și a anulat în mod irevocabil procedura de licitație publică deschisă în vederea atribuirii contractului de prestări servicii de salubrizare pe raza sectorului 1 București.

Împrejurarea că, atribuirea contractului de prestări servicii către SC C.R.S. S.A. Otopeni s-a realizat în aceeași zi cu anularea irevocabilă a procedurii de licitație publică deschisă prin Decizia civilă nr. 1725 din 30 iunie 2008, demonstrează că prestarea serviciului nu are temei legal. O altă critică adusă actului contestat de către societatea reclamantă privește faptul că modificarea din oficiu a licenței reclamantei, efectuată de către autoritatea pârâtă, încalcă prevederile art. 66 din Regulamentul privind acordarea licențelor în domeniul serviciilor comunitare de utilități publice aprobată prin H.G. nr. 745/2007, conform cărora modificarea se face la cererea titularului licenței, iar modificarea se notifică titularului de licență cu cel puțin 90 zile înainte de modificare.

De asemenea, a susținut că modificarea are un temei greșit indicat, în speță nefiind aplicabil art. 50 lit. a) și d) din H.G. nr. 745/2007 întrucât nu a încetat valabilitatea contractului său și nici nu au fost atribuite alte contracte de delegare a serviciului/activității licențiat/licențiate”. Compania „R.S.” S.A. a depus cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. La termenul de judecată din data de 30 septembrie 2009 reclamanta a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 19 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 101/2006.

Curtea a calificat cererea de intervenție ca fiind formulată în interesul pârâtei, a admis în principiu cererea accesorie și a dispus sesizarea Curții Constituționale și suspendarea judecării cauzei la termenul de judecată din 11 noiembrie 2009. Prin Decizia nr. 750 din 01 iunie 2010, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 19 alin. (2) lit. e) din Legea serviciului de salubrizare a localităților nr. 101/2006. La termenul de judecată din 15 septembrie 2010 reclamanta a solicitat sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene în condițiile art. 19 alin. (3) lit. b) din Tratatul Uniunii Europene și art. 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene pentru a se pronunța cu privire la conformitatea dispozițiilor art. 19 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 101/2006 cu dispozițiile art. 106 (fost 86) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Curtea de apel a apreciat că verificarea unei dispoziții normative a unui stat membru al U.E. în privința conformității cu prevederile legislației comunitare intră în competența judecătorului statului membru și nu a Curții de Justiție a Uniunii Europene conform art. 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Prin Sentința civilă nr. 3659 din 29 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC „R.E.S. București - REBU” S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, ca neîntemeiată.

A admis cererea de intervenție în interesul pârâtei formulată de intervenienta SC „R.S.” S.R.L., în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta solicită obligarea autorității pârâte să modifice Ordinul nr. 470 din 23 septembrie 2008 în sensul completării acestuia cu autorizarea reclamantei de a presta serviciul public de salubrizare a localităților pe teritoriul sectorului 1 București.

A constatat că din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că autoritatea pârâtă a fost înștiințată anterior emiterii actului contestat de către Primăria sectorului 1 București, prin primar (prin adresa din 07 iulie 2008) că a încheiat un contract de delegare a gestiunii prestării serviciilor de salubritate pe raza administrativă a sectorului 1 București, cu SC „C.R.S.” SA și solicită Autorității să dispună retragerea licenței deținute de către ceilalți prestatori ai serviciului public de salubrizare pe raza administrativă a sectorului 1 București, începând cu data de 30 iunie 2008. În acest context a apreciat prima instanță că sunt aplicabile dispozițiile art. 19 (2) lit. e) din Legea serviciului de salubrizare a localităților nr. 101/2006, potrivit cărora, operatorii au dreptul la: „e) exclusivitatea prestării serviciului de salubrizare pentru toți utilizatorii din raza unității administrativ-teritoriale pentru care are hotărâre de dare în administrare sau contract de delegare a gestiunii”.

S-a mai reținut că Autoritatea pârâtă nu putea contesta în instanță contractul acestui operator și nici să-l ignore, chiar dacă reclamanta a depus de asemenea un alt contract încheiat cu Primăria Generală a Municipiului București și alte contracte încheiate cu diverși utilizatori din sectorul 1 București, iar contractul reclamantei este încheiat sub condiție cu privire la termenul de valabilitate și anume „până la data aprobării de către Consiliul General al Municipiului București a strategiei de accelerare a dezvoltării serviciilor comunitare de utilități publice a municipiului București și a planurilor de implementare” (Hotărârea C.G.M.B. nr. 94/2007), iar autoritatea pârâtă nu era îndreptățită să verifice dacă prin încheierea contractului Companiei R.S.

SA Otopeni nu a intervenit o asemenea strategie de accelerare ce a determinat înlăturarea acestui contract pe raza sectorului 1 București. Pe de altă parte, a mai apreciat prima instanță că motivele de nelegalitate cu privire la încheierea contractului de prestări servicii de salubritate pe raza administrativă a sectorului 1 al Municipiului București, începând cu data de 30 iunie 2008, încheiat de intervenientă și Consiliul Local sector 1 București nu pot fi analizate pe calea refuzului de includere în licență a prestării serviciului de salubrizare pe raza sectorului 1 București și în contradictoriu cu autoritatea pârâtă care este terț față de acest contract.

S-a constatat, de asemenea, că reclamanta nu a depus dovezi din care să rezulte că atribuirea contractului de prestări servicii salubrizare pe raza sectorului 1 București a fost încheiat ca urmare a procedurii de licitație anulată prin hotărârile judecătorești depuse la dosar, iar adresa unității administrativ-teritoriale - sectorul 1 București prin primar era suficientă pentru pârâtă pentru a nu aproba reclamantei prestarea serviciului pe raza sectorului 1. A mai apreciat prima instanță că, nu se poate reține susținerea reclamantei în sensul că art. 19 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 101/2006 ar fi contrar art. 106 (fost art. 86) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, deoarece exclusivitatea serviciului de salubrizare este dobândită în urma parcurgerii unei proceduri de achiziție publică conform O.U.G.

nr. 34/2006, iar acest act normativ prevede la art. 2(1) promovarea concurenței între operatorii economici. Nu a fost reținută nici critica reclamantei în sensul că pârâta a modificat licența sa în mod unilateral, contrar Regulamentului privind acordarea licențelor în domeniul serviciilor comunitare de utilități publice, aprobat prin H.G. nr. 745/2007, deoarece chiar reclamanta a solicitat modificarea condițiilor asociate licenței anexă la licență, iar pârâta avea deplină competență să reanalizeze întreaga licență. A concluzionat instanța de fond în sensul că, în privința unității administrativ-teritoriale a sectorului 1 București, există un operator care are exclusivitatea serviciului de salubrizare în baza unui contract încheiat cu Primăria sectorului 1 București, astfel încât, în mod corect autoritatea pârâtă a eliminat, din licența reclamantei, sectorul 1, conform art. 19 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 101/2006.

Având în vedere că intervenienta SC „R.S.” SRL a intervenit în proces pentru susținerea apărărilor pârâtei, pentru aceleași considerente, Curtea de Apel a admis și cererea de intervenție în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată. 2. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC „R.E.S. București - REBU” S.A., considerând-o nelegală și netemeinică, invocând ca temei legal, în mod generic, dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. și art. 299 și următoarele C. proc. civ. Prin cererea de recurs se aduc în esență, următoarele critici sentinței recurate: - raționamentul instanței potrivit căruia autoritatea publică pârâtă nu putea aprecia asupra legalității sau nelegalității contractului încheiat de Primăria sectorului 1 cu SC C.R.S.

SA, este greșit. Se apreciază că Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare Utilități Publice avea obligația de a face cel puțin o verificare a aparenței de legalitate a acestui contract în condițiile în care Primăria Sectorului 1 nu era competentă să încheie un astfel de contract fără aprobarea C.G.M.C., fiindu-i semnalate aceste aspecte și prin plângerea prealabilă. - instanța de fond își bazează parțial hotărârea pe o analiză insuficientă și eronată a situației de fapt, acordând putere probantă contractului încheiat între Primăria sectorului 1 și SC C.R.S.

SA, deși acesta este nul întrucât procedura de licitație este nulă, astfel că atât Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare Utilități Publice cât și instanța aveau obligația de a lămuri aceste aspecte și nu de a prezuma faptul că nu există nicio legătură între licitația anulată și contractul menționat; - instanța de fond, în mod greșit a refuzat să sesizeze Curtea de Justiție a Uniunii Europene și a considerat că art. 19 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 101/2006 este conform legislației U.E.; - instanța de fond a apreciat în mod eronat asupra posibilității intimatei-pârâte de a reanaliza întreaga licență și nici nu s-a pronunțat asupra celorlalte vicii ale procedurii reanalizării.

Intimata-pârâtă Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice a formulat întâmpinare și concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca legală și temeinică sentința recurată, combătând criticile recurentei-reclamante. A susținut, în esență, că: Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare Utilități Publice nu are competența de a se pronunța asupra legalității contractului, revenindu-i doar atribuțiile prevăzute de Legea nr. 51/2006 și H.G.

nr. 745/2007; modificarea licenței a intervenit urmare a faptului că autoritățile administrației publice locale din sectorul 1 au înțeles să acorde dreptul de a presta serviciul de salubrizare numai SC „C.R.S.” SA; prin cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene nu s-a solicitat interpretarea unui tratat sau unui act comunitar; Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare Utilități Publice avea competența de a reanaliza întreaga licență. SC C.R.S. SA a formulat întâmpinare și concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând legalitatea și temeinicia sentinței recurate și combătând criticile recurentei-reclamante prin argumente asemănătoare intimatei-pârâte.

3. Soluția instanței de recurs. Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, de susținerile părților, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Referitor la criticile ce vizau soluția instanței de fond privind obligația Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare Utilități Publice de a face cel puțin o verificare a aparenței de legalitate a contractului încheiat între SC C.R.S. SA și Consiliul Local al sectorului 1, instanța de recurs apreciază că acestea sunt nefondate.

Prin Ordinul nr. 470/2008 pentru modificarea Ordinului președintelui Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare Utilități Publice nr. 205 din 16 iulie 2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și prin anexa la acest ordin, referitoare la condițiile licenței pentru serviciul public de salubrizare a localităților, nu a mai fost acordată permisiunea reclamantei de a mai presta serviciul public de salubrizare în aria administrativ teritorială a sectorului 1 din Municipiul București. Acest ordin a făcut obiectul cererii de chemare în judecată prin care s-a solicitat modificarea Ordinului președintelui Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare Utilități Publice nr. 470 din 23 septembrie 2008, în sensul reincluderii acordării permisiunii SC R.E.S.

București - REBU SA de a presta serviciul public de salubrizare în aria administrativ teritorială a sectorului 1 din Municipiul București, susținându-se, în esență, nelegalitatea ordinului menționat în ceea ce privește modificarea permisiunii de a presta serviciul de salubrizare pe raza Sectorului 1. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Regulamentul privind acordarea licențelor în domeniul serviciilor comunitare de utilități publice, aprobat prin H.G. nr. 745 din 11 iulie 2007, Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare Utilități Publice este abilitată, ca autoritate competentă să acorde, să modifice, să suspende, să retragă licențele sau să retragă permisiunea de a presta/furniza serviciul/activitățile într-o unitate administrativ-teritorială pentru serviciul public de salubrizare a localităților.

În același sens sunt și dispozițiile art. 20 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 51/2006. Prin urmare, Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare Utilități Publice a emis actul ce constituie obiectul cererii de chemare în judecată, în exercitarea competențelor sale legale. Verificarea legalității încheierii contractului între SC C.R. SA și Consiliul Local sector 1, nu intră în atribuțiile și competența Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare Utilități Publice, stabilite în mod expres de art. 2 din Regulamentul menționat și de art. 20 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 51/2006. Mai mult, nici Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare Utilități Publice și nici instanța de fond nu au fost învestite cu o cerere de anulare a contractului respectiv.

În altă ordine, în procedura de modificare a licenței, finalizată cu emiterea ordinului, Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare Utilități Publice nu are competența de a efectua o verificare a legalității actelor încheiate de operator, în sensul unei verificări de fond, care să ducă la o soluție de anulare a actului (contractului) nelegal, ci realizează o verificare formală a condițiilor impuse de lege pentru acordarea, modificarea, retragerea licenței. Contractul reprezintă un înscris necesar în raport de care se apreciază îndeplinirea criteriilor obligatorii pentru acordarea licenței sau modificarea acesteia, astfel cum prevăd dispozițiile art. 47, art. 50 și următoarele din Regulamentul privind acordarea licențelor în domeniul serviciilor comunitare de utilități publice, aprobat prin H.G.

nr. 745/2007. În consecință, instanța de fond a apreciat în mod corect că Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare Utilități Publice nu avea obligația de a verifica legalitatea contractului menționat. Critica referitoare la faptul că instanța își bazează parțial hotărârea pe o analiză insuficientă și eronată a situației de fapt, este nefondată. Din înscrisurile de la dosarul cauzei rezultă că durata contractului de prestări servicii încheiat între Primăria sectorului 1 și reclamantă a fost de la data de 1 martie 2004 până la 18 august 2007. Primăria sectorului 1 a notificat-o pe reclamantă în 28 iulie 2006, prin adresa nr. 26630 despre intenția de a nu prelungi contractul de prestări servicii, astfel că la momentul emiterii ordinului, contractul încheiat cu aceasta își încetase valabilitatea, prin ajungere la termen, nefiind prelungit.

De asemenea, Primăria sectorului 1, prin adresa din 7 iulie 2008 a înștiințat Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare Utilități Publice despre faptul că la 30 iunie 2008 a semnat contractul de delegare a gestiunii prestării serviciilor de salubritate pe raza administrativ-teritorială a sectorului 1, având ca părți Consiliul Local al sectorului 1 și SC C.R.S. SA, în urma unei proceduri de achiziție publică, astfel cum impun dispozițiile Legii nr. 101/2006. Începând cu această dată, Primăria sectorului 1 a retras și autorizația de prestare a serviciilor de salubritate deținută de reclamantă.

În acest context, instanța de fond nu a apreciat care contract are prioritate în prestarea serviciului public de salubritate, ci doar a reținut că există un contract de delegare a gestiunii prin care operatorului îi revine dreptul la exclusivitatea prestării serviciului de salubrizare și că existența, în baza acestui contract, a unui operator unic, a stat la baza modificării licenței reclamantei. Mai mult, urmare a Deciziei nr. 3325/2010 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, irevocabilă, contractului în discuție privind delegarea gestiunii prestării serviciilor de salubritate pe raza administrativ teritorială a sectorului 1, având ca părți Consiliul Local al Sectorului 1 și SC C.R.S.

SA, a rămas valabil. În consecință, criticile recurentei-reclamante cu privire la aceste aspecte, sunt nefondate, întrucât instanța de fond a analizat în mod corect și complet, în raport de înscrisurile ce se află la dosarul cauzei cu privire la contractul în cauză, a cărui valabilitate se prezumă până la anularea sa de către instanța de judecată competentă. Cum acest contract a rămas valabil, în mod corect instanța de fond a confirmat și legalitatea ordinului contestat în prezenta cauză, apreciind că este neîntemeiată cererea reclamantei în condițiile în care nu a prezentat un contract valabil care să o îndreptățească la menținerea licenței. În ceea ce privește susținerea recurentei în sensul că instanța de fond a refuzat în mod neîntemeiat să sesizeze Curtea de Justiție a Uniunii Europene, instanța de recurs apreciază că aceasta este nefondată.

Prin cererea de sesizare, recurenta-reclamantă a solicitat „sesizarea Curții de Justiție a U.E. pentru a se pronunța cu privire la interpretarea art. 106 (fost art. 86) din versiunea consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, în privința conformității cu acesta, a dispozițiilor art. 19 alin. (2) lit. e) din Legea Serviciului de salubrizare a localităților nr. 101/2006”. În raport de dispozițiile art. 267 Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, întrebarea preliminară adresată Curții vizează exclusiv interpretarea dreptului comunitar și nu aspecte legate de dreptul național al statelor membre, astfel cum s-a solicitat de reclamantă. În acest context, în mod corect instanța de fond a respins solicitarea recurentei-reclamante, în condițiile în care aceasta nu a solicitat interpretarea unei dispoziții dintr-un tratat sau act comunitar.

Criticile care vizează aspectul referitor la faptul că Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare Utilități Publice nu avea posibilitatea de a reanaliza întreaga licență, sunt nefondate.

În mod corect a fost emis Ordinul nr. 470/2008 întrucât Comisia de licențiere din cadrul Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare Utilități Publice a decis modificarea licenței deținute de reclamantă în condițiile menționate în Hotărârea Autorității Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare Utilități Publice nr. 1178 din 12 septembrie 2008, având în vedere faptul că reclamanta a solicitat modificarea condițiilor asociate licenței prin extinderea activității și în alte localități, SC „C.R.S.” SA a formulat cerere de licențiere în sensul acordării permisiunii de a presta serviciul de salubrizare în sectorul 1 în baza contractului încheiat cu Consiliul Local al sectorului 1, iar Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare Utilități Publice a fost înștiințată de Primăria sectorului 1 că începând cu 30 iunie 2008 s-a semnat contractul de delegare a gestiunii prestării serviciilor de salubritate pe raza administrativ-teritorială a sectorului 1, având ca părți Consiliul Local al sectorului 1 și SC C.R.S.

SA, aceste aspecte fiind necontestate de părți. Dată fiind această situație de fapt, în mod corect, în baza art. 50 lit. d) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 745/2007, Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare Utilități Publice a modificat licența acordată reclamantei de operare clasa I și a retras permisiunea de a presta serviciul de salubrizare în Sectorul 1, din moment ce aceasta nu mai îndeplinea condițiile legale. Mai mult, obligația de a solicita retragerea permisiunii de a furniza serviciul de salubritate în această unitate administrativ-teritorială îi revenea reclamantei, potrivit art. 66 și urm. din același Regulament, astfel că Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare Utilități Publice putea decide în acest sens și din proprie inițiativă sau la solicitarea celor interesați.

În consecință, față de cele menționate, nu se poate reține că autoritatea pârâtă nu avea posibilitatea de a reanaliza întreaga licență din proprie inițiativă sau ca urmare a unor sesizări făcute de părțile interesate. Față de toate considerentele expuse, Înalta Curte apreciază sentința recurată ca fiind legală și temeinică, astfel că în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC „R.E.S. București - REBU” SA împotriva Sentinței civile nr. 3659 din 29 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iulie 2011.