ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1833/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2733 din 21

octombrie 2008 a Curții de Apel București, a fost admisă acțiunea formulată de

SC R.E.R. E.S. București în contradictoriu cu A.N.R.S.C.U.P., în sensul că a

fost suspendată parțial executarea Ordinului A.N.R.S.C. nr. 470/2008 privind

măsura restrângerii autorizării pentru prestarea serviciului de salubritate în

sectorul 1 București.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că reclamanta a dovedit îndeplinirea condițiilor

prevăzute de lege pentru suspendarea actului administrativ.

Astfel, cazul bine justificat a fost

reținut de instanță în sensul existenței unei îndoieli serioase cu privire la

legalitatea actului, având în vedere că prin decizia nr. 1725 din 30 iunie 2008

a fost declarată nulă procedura de licitație în urma căreia contractul de

salubrizare a fost încheiat.

Astfel, instanța de fond a apreciat că

viciile care au afectat licitația publică ar putea fi de natură să influențeze

valabilitatea contractului respectiv.

De asemenea, instanța de fond a considerat

că neexecutarea acestor contracte ar fi de natură să priveze reclamanta de

venituri, astfel încât există un prejudiciu viitor previzibil și de

neînlăturat.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs pârâta A.N.R.S.C.U.P.

În motivarea cererii, recurenta susține:

- Că, în mod greșit, instanța a respins

excepția prematurității cererii, în condițiile în care plângerea prealabilă a

fost depusă în aceeași zi cu acțiunea, la 8 octombrie 2008.

Consideră recurenta că cererea de

suspendare trebuia formulată după sesizarea autorității publice în condițiile

art. 7 din Legea nr. 554/2004, întrucât și art. 14 alin. (1) din lege trimite

la art. 7, iar art. 14 alin. (5) prevede clar care sunt cazurile pentru care nu

este obligatorie plângerea prealabilă.

Recurenta aduce ca argument și

dispozițiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ., cerând, în principal,

respingerea cererii ca prematură.

- Că, în fond, instanța a admis cererea,

deși nu erau îndeplinite condițiile art. 14 și în special „cazul bine

justificat”.

Susține recurenta că instanța a reținut,

în mod greșit, existența unei îndoieli serioase asupra legalității contractului

de salubrizare, întrucât dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) se referă la

actul administrativ unilateral cu caracter individual, iar în speță se discuta

despre ordinul nr. 470/2008 al A.N.R.S.C.

Consideră recurenta că, reține cazul bine

justificat în raport cu alt act decât cel a cărui suspendare s-a cerut, este

nelegal și că, în acest mod, instanța și-a depășit atribuțiile, pronunțându-se

asupra valabilității contractului de salubrizare, în privința căruia reclamanta

nu a dovedit că există un litigiu.

Recurenta argumentează legalitatea

ordinului suspendat invocând dispozițiile art. 67 alin. (2) din H.G. nr. 745/2007,

care permit autorității recurente să decidă retragerea permisiunii de a presta

/ furniza un serviciu și de a suspenda o licență, la cererea unor părți

interesate, în speță Primăria sectorului 1.

În fine, invocă recurenta și dispozițiile

art. 30 alin. (5) din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități

publice și pe cele ale art. 21 alin. (2) din Legea nr. 101/2006 a serviciului

de salubrizare a localităților.

- Că, prin suspendarea Ordinului nr. 470/2008,

a fost încălcat principiul exclusivității, prevăzut de art. 19 alin. (2) lit. e)

din Legea nr.101/2006, efectul suspendării fiind prestarea serviciului de

salubrizare pe raza Sectorului 1 de către doi operatori: „Romprest” și „REBU”.

- Că instanța a reținut, în mod greșit,

existența pagubei iminente, întrucât neexecutarea de către reclamantă a

contractelor pe care le are cu instituții din raza Sectorului 1 nu înseamnă o

pagubă iminentă, reclamanta având permisiunea de a presta serviciul de

salubrizare și în raza sectoarelor 4 și 5 și în comunele Ciorogîrla, Domnești,

Corbeanca, Jilava și Cornetu (județul Ilfov) și Bolintin Deal (județul

Giurgiu), conform pct. 2 al ordinului ce a fost suspendat.

Arată recurenta că nici „perturbarea

previzibilă gravă a funcționării unui serviciu public” nu se poate reține,

întrucât, în prezent, pe raza Sectorului 1 prestează serviciu de salubrizare

„Compania Romprest”.

Recursul nu se fondează.

1.Dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 554/prevăd:

„(1) Înainte de a se adresa instanței de

contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată

într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ

individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității

ierarhic superioare, dacă

aceasta există, în

termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în

parte, a

acestuia”.

Intenția legiuitorului în reglementarea

unei proceduri prealabile a fost, fără îndoială, aceea de a da posibilitatea,

pe de o parte, autorității ca, reanalizându-și propriul act, să-l revoce de va

crede de cuviință, pe de altă parte, celui care se consideră vătămat de act, de

a epuiza căile amiabile, evitând, eventual, un proces care ar consuma timp și

i-ar produce daune.

Termenul de 30 de zile este o limită

temporală pe care legiuitorul o impune reclamantului, imperativul legal fiind

de a nu depăși termenul. Textul nu interzice însă formularea plângerii în

aceeași zi cu acțiunea.

Dacă reclamantul nu a așteptat răspunsul

autorității, acest aspect este semnificativ și ar putea fi sancționat cu plata

de daune reprezentând cheltuielile de judecată numai în eventualitatea în care

autoritatea, chemată în instanță, ar declara că înțelege să-și revoce actul.

În speță, însă, autoritatea recurentă

consideră că a procedat legal prin emiterea ordinului, astfel încât, dacă

reclamanta a considerat previzibilă atitudinea ei și a acționat în consecință,

nu poate fi sancționată pentru că, după ce a îndeplinit formalitatea plângerii

prealabile, a introdus, în aceeași zi, cererea de suspendare a executării. Au

existat interese economice evidente care au determinat reclamanta să acționeze

rapid, iar dacă legea nu a prevăzut expres un interval de timp (de ore sau

zile) în succesiunea celor două cereri, instanța nu poate sancționa

nerespectarea unui termen inexistent.

din Legea nr. 554/2004 definesc „cazurile bine justificate” ca acele

împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze

o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Definiția astfel redată nu are înțelesul

că acele „împrejurări” trebuie să se refere direct la actul atacat, ci,

dimpotrivă, sugerează că ele pot rezulta din situații de fapt multiple, dar că

trebuie să aibă ca efect nașterea unei îndoieli asupra legalității actului.

Așa fiind, în speță nu este inadmisibil

și nici nelegal ca îndoiala asupra ordinului în cauză să rezulte dintr-o

hotărâre judecătorească ce a statuat nelegalitatea unei proceduri de achiziție

publică în urma căreia reclamantei îi fusese modificat obiectul licenței pentru

serviciul public de salubrizare, pierzând lucrările/prestațiile dobândite

pentru Sectorul 1 al Capitalei.

Instanța de fond investită cu cererea de

suspendare nici nu a contestat atribuțiile, ce decurg din lege, ale recurentei,

ci, a constatat, la prima vedere, că măsura de modificare a licenței – prin

restrângerea ei – își pierduse suportul faptic care a generat-o.

suspendare a executării actului, astfel cum sunt ele descrise în art. 14 art. 2

din Legea nr. 554/2004, prevalează asupra efectelor colaterale pe care măsura

suspendării le-ar produce, cu atât mai mult cu cât recurenta, ca autoritate de

reglementare în domeniul serviciilor comunitare de utilități publice, are

obligația legală de a lua, ulterior, toate măsurile – fie ele și vremelnice, de

a respecta principiului exclusivității.

Ceea ce interesează, din punct de vedere

legal, este ca, până la a se statua asupra legalității în fond a actului,

acesta să nu producă efecte păgubitoare, dacă aparența sa de nelegalitate este

dovedită.

apreciată de instanța de fond, atât în raport cu efectele păgubitoare pentru

reclamantă produse prin restrângerea obiectului licenței, cât și cu cele vizând

perturbarea activității /serviciului public de salubritate în sectorul 1

aspecte care nu pot fi înlăturate de o completare a obiectului licenței pentru

alte unități administrativ teritoriale care nu intră în discuție în speță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.N.R.S.C.U.P. împotriva sentinței civile

nr. 2733 din 21 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 31

martie 2009.