ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1833/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2733 din 21 octombrie 2008 a Curții de Apel București, a fost admisă acțiunea formulată de SC R.E.R. E.S. București în contradictoriu cu A.N.R.S.C.U.P., în sensul că a fost suspendată parțial executarea Ordinului A.N.R.S.C. nr. 470/2008 privind măsura restrângerii autorizării pentru prestarea serviciului de salubritate în sectorul 1 București. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta a dovedit îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru suspendarea actului administrativ. Astfel, cazul bine justificat a fost reținut de instanță în sensul existenței unei îndoieli serioase cu privire la legalitatea actului, având în vedere că prin decizia nr. 1725 din 30 iunie 2008 a fost declarată nulă procedura de licitație în urma căreia contractul de salubrizare a fost încheiat.

Astfel, instanța de fond a apreciat că viciile care au afectat licitația publică ar putea fi de natură să influențeze valabilitatea contractului respectiv. De asemenea, instanța de fond a considerat că neexecutarea acestor contracte ar fi de natură să priveze reclamanta de venituri, astfel încât există un prejudiciu viitor previzibil și de neînlăturat. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A.N.R.S.C.U.P. În motivarea cererii, recurenta susține: - Că, în mod greșit, instanța a respins excepția prematurității cererii, în condițiile în care plângerea prealabilă a fost depusă în aceeași zi cu acțiunea, la 8 octombrie 2008. Consideră recurenta că cererea de suspendare trebuia formulată după sesizarea autorității publice în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, întrucât și art. 14 alin. (1) din lege trimite la art. 7, iar art. 14 alin. (5) prevede clar care sunt cazurile pentru care nu este obligatorie plângerea prealabilă.

Recurenta aduce ca argument și dispozițiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ., cerând, în principal, respingerea cererii ca prematură. - Că, în fond, instanța a admis cererea, deși nu erau îndeplinite condițiile art. 14 și în special „cazul bine justificat”. Susține recurenta că instanța a reținut, în mod greșit, existența unei îndoieli serioase asupra legalității contractului de salubrizare, întrucât dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) se referă la actul administrativ unilateral cu caracter individual, iar în speță se discuta despre ordinul nr. 470/2008 al A.N.R.S.C. Consideră recurenta că, reține cazul bine justificat în raport cu alt act decât cel a cărui suspendare s-a cerut, este nelegal și că, în acest mod, instanța și-a depășit atribuțiile, pronunțându-se asupra valabilității contractului de salubrizare, în privința căruia reclamanta nu a dovedit că există un litigiu.

Recurenta argumentează legalitatea ordinului suspendat invocând dispozițiile art. 67 alin. (2) din H.G. nr. 745/2007, care permit autorității recurente să decidă retragerea permisiunii de a presta / furniza un serviciu și de a suspenda o licență, la cererea unor părți interesate, în speță Primăria sectorului 1. În fine, invocă recurenta și dispozițiile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice și pe cele ale art. 21 alin. (2) din Legea nr. 101/2006 a serviciului de salubrizare a localităților. - Că, prin suspendarea Ordinului nr. 470/2008, a fost încălcat principiul exclusivității, prevăzut de art. 19 alin. (2) lit. e) din Legea nr.101/2006, efectul suspendării fiind prestarea serviciului de salubrizare pe raza Sectorului 1 de către doi operatori: „Romprest” și „REBU”.

- Că instanța a reținut, în mod greșit, existența pagubei iminente, întrucât neexecutarea de către reclamantă a contractelor pe care le are cu instituții din raza Sectorului 1 nu înseamnă o pagubă iminentă, reclamanta având permisiunea de a presta serviciul de salubrizare și în raza sectoarelor 4 și 5 și în comunele Ciorogîrla, Domnești, Corbeanca, Jilava și Cornetu (județul Ilfov) și Bolintin Deal (județul Giurgiu), conform pct. 2 al ordinului ce a fost suspendat. Arată recurenta că nici „perturbarea previzibilă gravă a funcționării unui serviciu public” nu se poate reține, întrucât, în prezent, pe raza Sectorului 1 prestează serviciu de salubrizare „Compania Romprest”. Recursul nu se fondează.

1.Dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/prevăd: „(1) Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”. Intenția legiuitorului în reglementarea unei proceduri prealabile a fost, fără îndoială, aceea de a da posibilitatea, pe de o parte, autorității ca, reanalizându-și propriul act, să-l revoce de va crede de cuviință, pe de altă parte, celui care se consideră vătămat de act, de a epuiza căile amiabile, evitând, eventual, un proces care ar consuma timp și i-ar produce daune.

Termenul de 30 de zile este o limită temporală pe care legiuitorul o impune reclamantului, imperativul legal fiind de a nu depăși termenul. Textul nu interzice însă formularea plângerii în aceeași zi cu acțiunea. Dacă reclamantul nu a așteptat răspunsul autorității, acest aspect este semnificativ și ar putea fi sancționat cu plata de daune reprezentând cheltuielile de judecată numai în eventualitatea în care autoritatea, chemată în instanță, ar declara că înțelege să-și revoce actul. În speță, însă, autoritatea recurentă consideră că a procedat legal prin emiterea ordinului, astfel încât, dacă reclamanta a considerat previzibilă atitudinea ei și a acționat în consecință, nu poate fi sancționată pentru că, după ce a îndeplinit formalitatea plângerii prealabile, a introdus, în aceeași zi, cererea de suspendare a executării.

Au existat interese economice evidente care au determinat reclamanta să acționeze rapid, iar dacă legea nu a prevăzut expres un interval de timp (de ore sau zile) în succesiunea celor două cereri, instanța nu poate sancționa nerespectarea unui termen inexistent. 2. Dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 definesc „cazurile bine justificate” ca acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Definiția astfel redată nu are înțelesul că acele „împrejurări” trebuie să se refere direct la actul atacat, ci, dimpotrivă, sugerează că ele pot rezulta din situații de fapt multiple, dar că trebuie să aibă ca efect nașterea unei îndoieli asupra legalității actului.

Așa fiind, în speță nu este inadmisibil și nici nelegal ca îndoiala asupra ordinului în cauză să rezulte dintr-o hotărâre judecătorească ce a statuat nelegalitatea unei proceduri de achiziție publică în urma căreia reclamantei îi fusese modificat obiectul licenței pentru serviciul public de salubrizare, pierzând lucrările/prestațiile dobândite pentru Sectorul 1 al Capitalei. Instanța de fond investită cu cererea de suspendare nici nu a contestat atribuțiile, ce decurg din lege, ale recurentei, ci, a constatat, la prima vedere, că măsura de modificare a licenței – prin restrângerea ei – își pierduse suportul faptic care a generat-o.

3. Îndeplinirea condițiilor legale de suspendare a executării actului, astfel cum sunt ele descrise în art. 14 art. 2 din Legea nr. 554/2004, prevalează asupra efectelor colaterale pe care măsura suspendării le-ar produce, cu atât mai mult cu cât recurenta, ca autoritate de reglementare în domeniul serviciilor comunitare de utilități publice, are obligația legală de a lua, ulterior, toate măsurile – fie ele și vremelnice, de a respecta principiului exclusivității. Ceea ce interesează, din punct de vedere legal, este ca, până la a se statua asupra legalității în fond a actului, acesta să nu producă efecte păgubitoare, dacă aparența sa de nelegalitate este dovedită.

4. Paguba iminentă a fost în mod corect apreciată de instanța de fond, atât în raport cu efectele păgubitoare pentru reclamantă produse prin restrângerea obiectului licenței, cât și cu cele vizând perturbarea activității /serviciului public de salubritate în sectorul 1 aspecte care nu pot fi înlăturate de o completare a obiectului licenței pentru alte unități administrativ teritoriale care nu intră în discuție în speță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N.R.S.C.U.P. împotriva sentinței civile nr. 2733 din 21 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 31 martie 2009.