ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 207/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 09 mai 2012, reclamanta A.N.R.M.A.P. în contradictoriu cu pârâții Municipiul București, Primăria Municipiului București prin Primarul General al Municipiului București - S.M.O. și pârâta SC C.R.S. SA a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de servicii din 30 decembrie 2010. Prin sentința nr. 5531 din 3 octombrie Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția tardivității invocată de pârâta SC C.R.S. SA ca neîntemeiată, a admis excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Municipiul București prin Primar și în consecință a respins acțiunea formulată de reclamantă ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele: Referitor la excepția tardivității acțiunii invocată de pârâta SC C.R.S. SA s-a constatat că a fost susținută în raport de prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de servicii nr. 431 din 30 decembrie 2010, iar Legea nr. 554/2004 prevede un termen maxim de un an pentru formularea acțiunilor în anulare, care încep să curgă de la data încheierii procesului-verbal de conciliere în cazul contractelor administrative. În cauză, reclamantă este A.N.R.M.A.P., iar dreptul acestei autorități publice de a solicita instanței constatarea nulității unui contract în care nu este parte contractantă este reglementat de O.U.G.

nr. 34/2006. Art. 296 1 din O.U.G. nr. 34/2006 prevede expres că A.N.R.M.A.P. are dreptul de â solicita instanței de judecată în condițiile art. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă constatarea nulității absolute a contractelor. În opinia instanței O.U.G. nr. 34/2006 este legea specială care reglementează termenul în care se poate introduce acțiunea în anularea contractului administrativ, iar legea specială înlătură de la aplicare dispozițiile generale cuprinse în Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Având în vedere că Decretul nr. 167/1958 prevede la art. 2 că „nulitatea unui act poate fi invocată oricând pe cale de acțiune sau de excepție" s-a constatat că cererea de chemare în judecată nu este tardiv formulată.

Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Municipiul București s-a reținut că pârâtul a motivat excepția în raport de prevederile art. 296 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 care condiționează formularea acțiunilor în constatarea nulității contractelor de către A.N.R.M.A.P. de situația ca un operator economic să nu fi utilizat o cale de atac în același sens. Din conținutul cererii de chemare în judecată formulată de SC R. SA la Tribunalul București, rezultă că s-a cerut anularea aceluiași contract, a cărui constatare a nulității s-a cerut în prezenta cauză, invocându-se printre alte acte normative încălcate la încheierea contractului și dispozițiile art. 122 lit. c) din O.U.G.

nr. 34/2006, coroborat cu ale art. 123 din același act normativ, în sensul că autoritatea contractantă nu a invitat la negocieri un număr de operatori economici care să asigure o concurență reală și faptul că a atribuit contractul unui operator ales după bunul plac, fără a desfășura o procedură de licitație publică, conform O.U.G. nr. 34/2006. S-a constatat că, acțiunea din prezenta cauză a fost introdusă în temeiul O.U.G. nr. 34/2006, după un an de la data la care SC R. SA a solicitat anularea aceluiași contract, în condițiile în care demersul societății comerciale R.E.R.E.S. București reprezintă o cale de atac al unui operator economic utilizată în același sens. Având în vedere că art. 296 1 alin. (1) din O.U.G.

nr. 34/2006 reglementează dreptul de a formula acțiuni în constatarea nulității contractelor în favoarea A.N.R.M.A.P. condiționat de inexistenta unor acțiuni formulate în acest sens de vreun operator economic, iar în speță reclamanta a formulat acțiunea în condițiile existentei unei acțiuni a unui operator economic, instanța de fond a constatat că acțiunea astfel formulată nu îndeplinește condițiile de admisibilitate reglementate de lege. Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs A.N.R.M.A.P. Invocând în drept dispozițiile art. 304 și pe cele ale art. 304 1 C. proc. civ., recurenta a arătat, în esență, că instanța de fond a interpretat și aplicat dispozițiile art. 296 1 (1) din O.U.G.

nr. 34/2006, mai exact fără a verifica dacă motivele de nulitate invocate prin acțiunea autorității reclamante A.N.R.M.A.P. au fost aceleași cu cele invocate prin acțiunea în anulare a contractului de servicii din 30 decembrie 2010 formulată de SC R.E.R.E.R. SA, care face obiectul Dosarului nr. 17118/3/2011 aflat pe rolul Tribunalului București. În opinia recurentei greșit s-a apreciat că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a acțiunii, neobservându-se că temeiul acestui demers judiciar îl constituie lipsa publicării unui anunț de participare (art. 296 1 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006) și faptul că autoritatea contractantă a încheiat un contract de achiziție publică cu nerespectarea procedurilor de atribuire prevăzute de art. 296 1 (1) lit. e) din O.U.G.

nr. 34/2006, în timp ce operatorul economic SC R.E.R.E.R. SA a solicitat anularea contractului din 31 decembrie 2010 motivat de un eventual drept de exclusivitate în ceea ce privește execuția serviciului de salubrizare pe raza sectorului 5 în baza Actului adițional nr. x/2007 prin care a fost prelungit Contractul de prestări servicii încheiat la 10 ianuarie 1997 între R. și Primăria Municipiului București. R. s-a prevalat de dispozițiile art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006, niciuna din situațiile invocate în motivarea acțiunii în anulare neputând fi asimilată dispozițiilor prevăzute de art. 287 10 (1) lit. a) din actul normativ în discuție privitoare la publicarea unui anunț de participare.

Dispoziția legală care a stat la baza admiterii excepției inadmisibilității invocate de Municipiul București, respectiv art. 296 1 din ordonanță, condiționează admisibilitatea unei cereri în constatarea nulității absolute a unui contract de achiziție publică de situația „în care un operator economic nu a utilizat o cale de atac în acest sens”, ceea ce conduce la interpretarea că pentru aplicarea acestui text este necesar să existe identitate între motivele de nulitate prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006 care au stat la baza celor două acțiuni. În altă ordine de idei, a arătat recurenta, sintagma „în măsura în care un operator economic nu a utilizat o cale de atac în acest sens” ar fi restrâns dreptul A.N.R.M.A.P.

de a formula o acțiune în constatarea nulității doar dacă un operator economic ar fi formulat înaintea autorităților o acțiune similară prin care ar fi atacat legalitatea unui contract de achiziție publică invocând unul din motivele de nulitate prevăzute de art. 287 10 din ordonanță, iar acțiunea A.N.R.M.A.P. s-ar fi întemeiat pe aceleași motive de nulitate. Conchizând că soluția instanței de fond este profund eronată s-a solicitat ca urmare a admiterii recursului să se caseze sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Prin întâmpinare, intimatul Municipiului București - prin Primarul General - a apreciat că soluția Curții de Apel este temeinică și legală, subliniind că raționamentul recurentei presupune o adăugare la prevederile art. 296 1 alin. (1) din O.U.G.

nr. 34/2006 și că acceptarea lui ar duce la inaplicabilitatea restricției prevăzute de art. 296 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006. Examinând cauza prin prisma obiectului acesteia și a normelor legale incidente - O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii - Înalta Curte reține că recursul este nefondat și îl va respinge în consecință, pentru cele ce vor fi punctate în continuare: Acțiunea în contencios administrativ formulată de A.N.R.M.A.P., în temeiul art. 296 1 din O.U.G. nr. 34/2006, a vizat constatarea nulități absolute a Contractului de servicii din 30 decembrie 2010 încheiat între Municipiul București, în calitate de achizitor și SC C.R.S.

SA, în calitate de prestator, obiectul contractului de achiziție publică constând în Serviciul public de salubrizare stradală pe raza administrativă a sectorului 5 București, în conformitate cu Hotărârea C.G.M.B. nr. 119/2010 și Hotărârea C.G.M.B. nr. 120/2010. În susținerea motivelor de nulitate au fost invocate dispozițiile art. 122 lit. c) și art. 123 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii. Soluționând cu prioritate, în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., excepțiile invocate de pârâți în apărare, instanța de fond a găsit întemeiată excepția inadmisibilității acțiunii invocată de Municipiul București și motivată pe dispozițiile art. 296 1 alin. (1) din O.U.G.

nr. 34/2006 potrivit căruia: „Fără a aduce atingere prevederilor art. 294 și în măsura în care un operator economic nu a utilizat o cale de atac în acest sens, A.N.R.M.A.P. are dreptul de a solicita instanței de judecată, în condițiile art. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, constatarea nulității absolute a contractelor, pentru următoarele motive: lit. a) - lit. e)”. Relevantă în dezlegarea excepției amintite, care a avut drept consecință respingerea acțiunii ca inadmisibilă, a fost dovada că pe rolul Tribunalului București, secția a VI comercială, este înregistrată sub nr. 17118/3/2011 acțiunea reclamantei SC R.E.R.E.S. București - SC R. SA în contradictoriu cu pârâții Municipiul București și SC C.R.S.

SA având ca obiect anularea contractului de servicii de salubrizare stradală și servicii de iarnă pe raza sectorului 5 al Municipiului București din 30 decembrie 2010. Instanța a observat că finalitatea acțiunii formulată de A.N.R.M.A.P. este aceeași cu finalitatea acțiunii formulată de SC R.E.R.E.S. București - SC R. SA, anume de desființare a contractului din 30 decembrie 2010 și că textul legal pe care s-a fundamentat excepția (art. 296 1 din O.U.G. nr. 34/2006) reglementează dreptul A.N.R.M.A.P. de a formula acțiune în constatarea nulității contractelor de achiziție publică condiționat de inexistența unor acțiuni formulate în acest sens de un operator economic, iar în speță reclamanta A.N.R.M.A.P.

nu a respectat această condiție. Înalta Curte reține că interpretarea și aplicarea art. 296 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 este cea corectă și că nu este întemeiată critica recurentei în sensul că la interpretarea textului legal în discuție trebuie să se țină seama nu de finalitatea acțiunilor promovate, pe de o parte de ANRMAP și, pe de altă parte de un operator economic, ci de identitatea temeiurilor juridice ale acestei acțiuni în justiție. Înțelesul pe care recurenta îl atribuie normei legale precitate este în afara voinței/ intenției legiuitorului care nu a înțeles să facă o asemenea distincție, lucru care se poate observa cu ușurință din modul de redactare al textului, astfel că devine aplicabil principiul „ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus”.

În acest context legal nu poate fi acceptată susținerea recurentei în sensul că inadmisibilitatea acțiunii sale ar fi putut opera în raport de acțiunea în justiție anterioară, formulată de SC R.E.R.E.R. SA numai dacă în ambele acțiuni s-ar fi invocat motivele de nulitate prevăzute de art. 287 10 din O.U.G. nr. 34/2006, o condiționare în acest sens fiind de natură a adăuga la lege în modul cel mai evident. Acceptarea raționamentului propus de A.N.R.M.A.P., legat de identitatea temeiurilor juridice ar conduce și la lipsirea de efecte a art. 296 1 din O.U.G. nr. 34/2006, mai exact la inaplicabilitatea restricției legale în discuție pentru că ar crea posibilitatea ca această autoritate să-și adapteze conduita juridică prin adăugarea unor motive de nulitate față de cele invocate de operatorul economic.

În speță, în mod judicios instanța a verificat, la solicitarea uneia din părțile pârâte, dacă un operator economic a formulat acțiune în anularea/constatarea nulității absolute a contractului din 30 decembrie 2010 încheiat între Municipiul București și SC C.R.S. SA, pentru încălcarea unor dispoziții imperative ale O.U.G. nr. 34/2006 și a constatat că un demers judiciar de acest fel a fost pornit de SC R.E.R.E.S. SA București. Întrucât analiza judecătorului fondului s-a înscris în limitele dispoziției cuprinse în art. 296 1 din O.U.G. nr. 34/2006, fiind argumentată logic și juridic, instanța de control judiciar reține că nu există motive pentru casarea sentinței recurate. Văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N.R.M.A.P. împotriva sentinței civile nr. 5531 din 3 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 17 ianuarie 2013.