ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 207/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 207/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de

09 mai 2012, reclamanta A.N.R.M.A.P. în contradictoriu cu pârâții Municipiul

București, Primăria Municipiului București prin Primarul General al

Municipiului București - S.M.O. și pârâta SC C.R.S. SA a solicitat constatarea

nulității absolute a contractului de servicii din 30 decembrie 2010.

Prin sentința nr. 5531

din 3 octombrie Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins

excepția tardivității invocată de

pârâta SC C.R.S. SA ca neîntemeiată, a admis excepția inadmisibilității

invocată de pârâtul Municipiul București prin Primar și în consecință a respins

acțiunea formulată de reclamantă ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele:

Referitor la excepția

tardivității acțiunii invocată de pârâta SC C.R.S. SA s-a constatat că a fost

susținută în raport de prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ.

Prin cererea de

chemare în judecată reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a

contractului de servicii nr. 431 din 30 decembrie 2010, iar Legea nr. 554/2004

prevede un termen maxim de un an pentru formularea acțiunilor în anulare, care

încep să curgă de la data încheierii procesului-verbal de conciliere în cazul

contractelor administrative.

În cauză, reclamantă

este A.N.R.M.A.P., iar dreptul acestei autorități publice de a solicita

instanței constatarea nulității unui contract în care nu este parte

contractantă este reglementat de O.U.G. nr. 34/2006.

Art. 296

1

din O.U.G. nr. 34/2006 prevede expres că A.N.R.M.A.P. are dreptul de â solicita

instanței de judecată în condițiile art. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor

la prescripția extinctivă constatarea nulității absolute a contractelor.

În opinia instanței O.U.G.

nr. 34/2006 este legea specială care reglementează termenul în care se poate

introduce acțiunea în anularea contractului administrativ, iar legea specială

înlătură de la aplicare dispozițiile generale cuprinse în Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ.

Având în vedere că

Decretul nr. 167/1958 prevede la art. 2 că „nulitatea unui act poate fi

invocată oricând pe cale de acțiune sau de excepție" s-a constatat că

cererea de chemare în judecată nu este tardiv formulată.

Cu privire la

excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Municipiul București

s-a reținut că pârâtul a motivat excepția în raport de prevederile art. 296

1

alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 care condiționează formularea acțiunilor în

constatarea nulității contractelor de către A.N.R.M.A.P. de situația ca un

operator economic să nu fi utilizat o cale de atac în același sens.

Din conținutul

cererii de chemare în judecată formulată de SC R. SA la Tribunalul București,

rezultă că s-a cerut anularea aceluiași contract, a cărui constatare a

nulității s-a cerut în prezenta cauză, invocându-se printre alte acte normative

încălcate la încheierea contractului și dispozițiile art. 122 lit. c) din O.U.G.

nr. 34/2006, coroborat cu ale art. 123 din același act normativ, în sensul că autoritatea

contractantă nu a invitat la negocieri un număr de operatori economici care să

asigure o concurență reală și faptul că a atribuit contractul unui operator

ales după bunul plac, fără a desfășura o procedură de licitație publică,

conform O.U.G. nr. 34/2006.

S-a constatat că,

acțiunea din prezenta cauză a fost introdusă în temeiul O.U.G. nr. 34/2006,

după un an de la data la care SC R. SA a solicitat anularea aceluiași contract,

în condițiile în care demersul societății comerciale R.E.R.E.S. București

reprezintă o cale de atac al unui operator economic utilizată în același sens.

Având în vedere că

art. 296

1

alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 reglementează dreptul de

a formula acțiuni în constatarea nulității contractelor în favoarea A.N.R.M.A.P.

condiționat de inexistenta unor acțiuni formulate în acest sens de vreun

operator economic, iar în speță reclamanta a formulat acțiunea în condițiile

existentei unei acțiuni a unui operator economic, instanța de fond a constatat

că acțiunea astfel formulată nu îndeplinește condițiile de admisibilitate

reglementate de lege.

Împotriva sentinței pronunțată

de Curtea de Apel București a declarat recurs A.N.R.M.A.P.

Invocând în drept dispozițiile

art. 304 și pe cele ale art. 304

1

C. proc. civ., recurenta a arătat,

în esență, că instanța de fond a interpretat și aplicat dispozițiile art. 296

1

(1) din O.U.G. nr. 34/2006, mai exact fără a verifica dacă motivele de nulitate

invocate prin acțiunea autorității reclamante A.N.R.M.A.P. au fost aceleași cu cele

invocate prin acțiunea în anulare a contractului de servicii din 30 decembrie 2010

formulată de SC R.E.R.E.R. SA, care face obiectul Dosarului nr. 17118/3/2011

aflat pe rolul Tribunalului București.

În opinia recurentei

greșit s-a apreciat că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a

acțiunii, neobservându-se că temeiul acestui demers judiciar îl constituie lipsa

publicării unui anunț de participare (art. 296

1

alin. (1) lit. a)

din O.U.G. nr. 34/2006) și faptul că autoritatea contractantă a încheiat un

contract de achiziție publică cu nerespectarea procedurilor de atribuire prevăzute

de art. 296

1

(1) lit. e) din O.U.G. nr. 34/2006, în timp ce operatorul

economic SC R.E.R.E.R. SA a solicitat anularea contractului din 31 decembrie

2010 motivat de un eventual drept de exclusivitate în ceea ce privește execuția

serviciului de salubrizare pe raza sectorului 5 în baza Actului adițional nr. x/2007

prin care a fost prelungit Contractul de prestări servicii încheiat la 10

ianuarie 1997 între R. și Primăria Municipiului București. R. s-a prevalat de dispozițiile

art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006, niciuna din situațiile invocate în motivarea acțiunii

în anulare neputând fi asimilată dispozițiilor prevăzute de art. 287

10

(1)

lit. a) din actul normativ în discuție privitoare la publicarea unui anunț de

participare.

Dispoziția legală

care a stat la baza admiterii excepției inadmisibilității invocate de

Municipiul București, respectiv art. 296

1

din ordonanță,

condiționează admisibilitatea unei cereri în constatarea nulității absolute a

unui contract de achiziție publică de situația „în care un operator economic nu

a utilizat o cale de atac în acest sens”, ceea ce conduce la interpretarea că

pentru aplicarea acestui text este necesar să existe identitate între motivele

de nulitate prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006 care au stat la baza celor două

acțiuni.

În altă ordine de

idei, a arătat recurenta, sintagma „în măsura în care un operator economic nu a

utilizat o cale de atac în acest sens” ar fi restrâns dreptul A.N.R.M.A.P. de a

formula o acțiune în constatarea nulității doar dacă un operator economic ar fi

formulat înaintea autorităților o acțiune similară prin care ar fi atacat

legalitatea unui contract de achiziție publică invocând unul din motivele de nulitate

prevăzute de art. 287

10

din ordonanță, iar acțiunea A.N.R.M.A.P.

s-ar fi întemeiat pe aceleași motive de nulitate.

Conchizând că soluția

instanței de fond este profund eronată s-a solicitat ca urmare a admiterii recursului

să se caseze sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Prin întâmpinare,

intimatul Municipiului București - prin Primarul General - a apreciat că soluția

Curții de Apel este temeinică și legală, subliniind că raționamentul recurentei

presupune o adăugare la prevederile art. 296

1

alin. (1) din O.U.G. nr.

34/2006 și că acceptarea lui ar duce la inaplicabilitatea restricției prevăzute

de art. 296

1

alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006.

Examinând cauza prin

prisma obiectului acesteia și a normelor legale incidente - O.U.G. nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune

de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii - Înalta Curte

reține că recursul este nefondat și îl va respinge în consecință, pentru cele ce

vor fi punctate în continuare:

Acțiunea în

contencios administrativ formulată de A.N.R.M.A.P., în temeiul art. 296

1

din O.U.G. nr. 34/2006, a vizat constatarea nulități absolute a Contractului de

servicii din 30 decembrie 2010 încheiat între Municipiul București, în calitate

de achizitor și SC C.R.S. SA, în calitate de prestator, obiectul contractului

de achiziție publică constând în Serviciul public de salubrizare stradală pe

raza administrativă a sectorului 5 București, în conformitate cu Hotărârea C.G.M.B.

nr. 119/2010 și Hotărârea C.G.M.B. nr. 120/2010.

În susținerea motivelor

de nulitate au fost invocate dispozițiile art. 122 lit. c) și art. 123 din O.U.G.

nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a

contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune

de servicii.

Soluționând cu

prioritate, în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., excepțiile invocate de pârâți

în apărare, instanța de fond a găsit întemeiată excepția inadmisibilității acțiunii

invocată de Municipiul București și motivată pe dispozițiile art. 296

1

alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 potrivit căruia: „Fără a aduce atingere

prevederilor art. 294 și în măsura în care un operator economic nu a utilizat o

cale de atac în acest sens, A.N.R.M.A.P. are dreptul de a solicita instanței de

judecată, în condițiile art. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la

prescripția extinctivă, constatarea nulității absolute a contractelor, pentru

următoarele motive: lit. a) - lit. e)”.

Relevantă

în dezlegarea excepției amintite, care a avut drept consecință respingerea acțiunii

ca inadmisibilă, a fost dovada că pe rolul Tribunalului București, secția a VI comercială,

este înregistrată sub nr. 17118/3/2011 acțiunea reclamantei SC R.E.R.E.S. București

- SC R. SA în contradictoriu cu pârâții Municipiul București și SC C.R.S. SA

având ca obiect anularea contractului de servicii de salubrizare stradală și

servicii de iarnă pe raza sectorului 5 al Municipiului București din 30

decembrie 2010.

Instanța

a observat că finalitatea acțiunii formulată de A.N.R.M.A.P. este aceeași cu

finalitatea acțiunii formulată de SC R.E.R.E.S. București - SC R. SA, anume de

desființare a contractului din 30 decembrie 2010 și că textul legal pe care s-a

fundamentat excepția (art. 296

1

din O.U.G. nr. 34/2006)

reglementează dreptul A.N.R.M.A.P. de a formula acțiune în constatarea nulității

contractelor de achiziție publică condiționat de inexistența unor acțiuni formulate

în acest sens de un operator economic, iar în speță reclamanta A.N.R.M.A.P. nu

a respectat această condiție.

Înalta

Curte reține că interpretarea și aplicarea art. 296

1

alin. (1) din O.U.G.

nr. 34/2006 este cea corectă și că nu este întemeiată critica recurentei în

sensul că la interpretarea textului legal în discuție trebuie să se țină seama nu

de finalitatea acțiunilor promovate, pe de o parte de ANRMAP și, pe de altă parte

de un operator economic, ci de identitatea temeiurilor juridice ale acestei acțiuni

în justiție.

Înțelesul

pe care recurenta îl atribuie normei legale precitate este în afara voinței/ intenției

legiuitorului care nu a înțeles să facă o asemenea distincție, lucru care se

poate observa cu ușurință din modul de redactare al textului, astfel că devine aplicabil

principiul „ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus”.

În

acest context legal nu poate fi acceptată susținerea recurentei în sensul că

inadmisibilitatea acțiunii sale ar fi putut opera în raport de acțiunea în

justiție anterioară, formulată de SC R.E.R.E.R. SA numai dacă în ambele acțiuni

s-ar fi invocat motivele de nulitate prevăzute de art. 287

10

din O.U.G.

nr. 34/2006, o condiționare în acest sens fiind de natură a adăuga la lege în

modul cel mai evident.

Acceptarea

raționamentului propus de A.N.R.M.A.P., legat de identitatea temeiurilor juridice

ar conduce și la lipsirea de efecte a art. 296

1

din O.U.G. nr. 34/2006,

mai exact la inaplicabilitatea restricției legale în discuție pentru că ar crea

posibilitatea ca această autoritate să-și adapteze conduita juridică prin adăugarea

unor motive de nulitate față de cele invocate de operatorul economic.

În

speță, în mod judicios instanța a verificat, la solicitarea uneia din părțile pârâte,

dacă un operator economic a formulat acțiune în anularea/constatarea nulității

absolute a contractului din 30 decembrie 2010 încheiat între Municipiul

București și SC C.R.S. SA, pentru încălcarea unor dispoziții imperative ale O.U.G.

nr. 34/2006 și a constatat că un demers judiciar de acest fel a fost pornit de SC

R.E.R.E.S. SA București.

Întrucât

analiza judecătorului fondului s-a înscris în limitele dispoziției cuprinse în art.

296

1

din O.U.G. nr. 34/2006, fiind argumentată logic și juridic,

instanța de control judiciar reține că nu există motive pentru casarea

sentinței recurate.

Văzând

și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, modificată și completată

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de A.N.R.M.A.P. împotriva sentinței civile nr. 5531 din 3 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi, 17 ianuarie 2013.