ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 467/2015

Decizia nr. 467/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1921 din 10 aprilie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a respins atât recursul declarat de Consiliul General al Municipiului București împotriva încheierilor de ședință din 4 martie 2011 și 10 octombrie 2011 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cât și recursul declarat de SC A. SA împotriva încheierii de ședință din 21 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Totodată, Înalta Curte a admis recursurile declarate de Consiliul General al Municipiului București, Primarul General al Municipiului București, Consiliul Local al Sectorului 1 și Primarul Sectorului 1, Consiliul Local al Sectorului 2 și Primarul Sectorului 2, Consiliul Local al Sectorului 3 și Primarul Sectorului 3, Consiliul Local al Sectorului 4 și Primarul Sectorului 4, Consiliul Local al Sectorului 6 și Primarul Sectorului 6, SC B. București SA, SC C. SA, SC A. SA, SC D. SA și SC E. SA împotriva Sentinței civile nr. 5919 din 17 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și a casat sentința atacată, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Petenta SC C. SA a formulat cerere de lămurire a dispozitivului Deciziei nr. 1921 din 10 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 281

1

C. proc. civ., în sensul de a se preciza ce elemente (criterii) trebuie avute în vedere de instanța de fond cu ocazia rejudecării, pentru stabilirea termenului de încetare a contractelor și actelor adiționale ce au făcut obiectul investigației Consiliului Concurenței.

Analizând decizia a cărei lămurire se cere, prin prisma dispozițiilor art. 281

1

"(1) În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice."

Referitor la prezenta cerere, Înalta Curte constată, pe de o parte, că elementele (criteriile) solicitate a fi precizate sunt deja cuprinse în considerentele deciziei, respectiv la pag. 40, parag. 3, 4, 5, 6, iar pe de altă parte, dispozitivul Deciziei nr. 1921 din 10 aprilie 2014 - care cuprinde măsura casării cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță - este clar, nefiind susceptibil de a fi lămurit.

Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 281

1

C. proc. civ., prezenta cerere urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de SC C. SA, privind lămurirea dispozitivului Deciziei nr. 1921 din 10 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2015.

Procesat de GGC - NN