ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1228/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 05.12.2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, A. S.A. a formulat în contradictoriu cu intimatul Municipiul București prin Primar General, în temeiul prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cerere de revizuire a Sentinței civile nr. 4207/03.06.2015 pronunțata de Tribunalul București, secția a-II-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2014, solicitând anularea acestei hotărâri judecătorești.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin Sentința civilă nr. 552/2017 din 21 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea de revizuire formulată de A. S.A., ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs A. S.A., fiind criticată sentința atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a arătat că instanța de fond în mod eronat a apreciat că nu este întrunită condiția triplei identități între cele două cereri de chemare în judecată. S-a arătat că prin Sentința civilă nr. 5321 din 28.06.2013 s-a statuat cu putere de lucru judecat că reclamanta este îndreptățită să i se achite serviciile de salubritate efectuate pe raza sectorului 5, ulterior expirării perioadei contractuale convenite prin contract și actul adițional.

S-a arătat că această hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat a creat pentru recurentă o apreciere a faptului că este predictibilă o soluție favorabilă și într-o altă cerere de chemare în judecată a aceleiași părți cu o situație de fapt identică.

S-a arătat că instanța de fond a cererii de revizuire a apreciat că nu este întrunită condiția triplei identități, fiind vorba de alte perioade de activitate, fără însă ca instanța să efectueze o analiză aprofundată, raportată la relațiile contractuale încheiate între părți.

1.4. Apărările intimatului

Municipiul București prin Primar General a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe.

Intimatul a arătat că între cele două cauze înregistrate pe rolul Tribunalului București sub nr. x/2012* și nr. x/3/2014 nu există identitate.

Intimatul a arătat că se ridică în cauza de față o problemă de admisibilitate a cererii de revizuire, în condițiile în care recurenta s-a prevalat deja de precedentul judiciar în cadrul Dosarului nr. x/2014, atât la fond, cât și în recurs, iar ambele instanțe au înlăturat susținerile recurentei.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va menține soluția dată de instanța de primă jurisdicție ca fiind legală și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Criticile formulate de recurentă nu pot fi primite de instanța de control judiciar, având în vedere următoarele argumente:

Prin cererea adresată Curții de Apel București, A. S.A. a solicitat revizuirea Sentinței nr. 4207/03.06.2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2014, pentru existența unei hotărâri definitive potrivnice, date de aceeași instanță, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, respectiv nr. 5321 din 28.06.2013.

Instanța de fond a cererii de revizuire a reținut faptul că prin Sentința civilă nr. 5321 din 28.06.2013 a Tribunalului București a fost admisă acțiunea A. S.A. și a fost obligat pârâtul Municipiul București să înscrie în fișa constatatoare a rezultatului operațiunilor serviciului de salubritate stradală realizat de reclamantă, în conformitate cu rapoartele de activitate, respectiv situații de lucrări aferente. Această sentință a devenit irevocabilă prin nerecurare.

Prin Sentința civilă nr. 4207/03.06.2015 Tribunalul București a respins acțiunea ca neîntemeiată, instanța a reținut că refuzul paratului de a îndeplini obligațiile prevăzute de art. 37, 38 și 39 din Caietul de Sarcini aferent procedurii de achiziție finalizată prin semnarea Contractului nr. x/2012, refuz exprimat de pârât prin Adresele nr. x/2014 și nr. y/2014, este justificat de faptul că pretențiile reclamantei pentru care se solicită confirmarea în aceea modalitate specifică sunt efectuate în perioada 23.03.2014 - 06.06.2014, perioadă în care Contractul nr. x/2012 nu mai produce efecte, întrucât încetase prin ajungerea la termen. Această sentință a rămas definitivă ca efect al Deciziei civile nr. 5007/27.10.2016, prin care Curtea de Apel București a respins recursurile formulate de recurenta-reclamantă A. S.A. și de recurentul-pârât Municipiul București prin Primar General.

Instanța de revizuire a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege invocate în susținerea cererii, de vreme ce raporturile litigioase derulate succesiv între părți au privit obligarea pârâtului la înscrierea în fișa constatatoare a rezultatului operațiilor serviciului de salubritate stradală realizat de către societate în calitate de operator al acestui serviciu, în conformitate cu rapoartele de activitate, respectiv situații și lucrări pentru perioade de timp diferite: 15.07.2012 - 31.10.2012 și 23.03.2014 - 06.06.2014.

Înalta Curte, în acord cu concluziile instanței de fond, constată că în cauza dedusă judecății nu este îndeplinită condiția identității de obiect între cele două cereri de chemare în judecată, întrucât este vorba de o perioadă diferită de executare a aceluiași contract, care a încetat prin ajungerea la termen la data de 15.03.2014, motiv pentru care și situațiile de fapt din cele două acțiuni sunt diferite.

De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că între litigiile soluționate prin hotărârile judecătorești menționate nu există nici identitate de cauză, în condițiile în care temeiul juridic al cererii de chemare în judecată formulate în Dosarul nr. x/2012* l-au constituit prevederile contractului de prestări servicii de salubrizare stradală și salubrizare de iarnă pe raza sectorului 5 al Municipiului București înregistrat sub nr. x/19.12.2011, precum și Actul adițional nr. x/15.03.2012, în timp ce cererea de chemare în judecată formulată în Dosarul nr. x/2014 s-a întemeiat pe contractul de prestări servicii de salubrizare stradală și servicii de iarnă pe raza sectorului 5 București, înregistrat sub nr. x/14.11.2012, Actul adițional nr. x/13.09.2013 și nr. y/14.02.2014.

Or, instanța de control judiciar reține că instanța de fond a revizuirii a făcut o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale și având în vedere că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de motivul de revizuire invocat în cauza dedusă judecății, soluția va fi menținută de Înalta Curte, nefiind identificate motive de casare a sentinței pronunțate de instanța de primă jurisdicție.

Văzând soluția dată cererii de recurs și cererea intimatului de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea recursului formulat, în temeiul art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea, cu reducerea cheltuielilor de judecată solicitate, reprezentând onorariu avocațial, la suma de 2000 RON. Pentru a ajunge la această concluzie, instanța de recurs are în vedere stadiul procesual al cauzei, munca efectiv desfășurată de avocat și de faptul că pricina a fost soluționată într-un singur termen de judecată.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. S.A. împotriva Sentinței civile nr. 552/2017 din 21 februarie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata sumei de 2000 RON cheltuieli de judecată către intimat, cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 martie 2019.

GGC - NN