Decizia nr. 2333/2016 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 23/2015 a Curții de Apel București

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 8 octombrie 2014, sub nr. x/2/2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul General al Municipiului București, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună sancționarea pârâtului pentru refuzul nejustificat de a aduce la îndeplinire Sentința civilă nr. 871 din 23 septembrie 1998 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, definitivă și învestită cu formulă executorie.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin Sentința civilă nr. 23 din 8 ianuarie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Primarul General al Municipiului București, constatând incidența autorității de lucru judecat.

Cererea de recurs 3.1. Motivele de casare. Principalele argumente invocate Împotriva Sentinței civile nr. 23 din 8 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a formulat recurs, criticând ca nelegală și netemeinică hotărârea atacată. Recurentul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, pct. 6 și pct. 7 C. proc. civ., republicat.

Apărările formulate de intimatul-pârât Primarul General al Municipiului București Pârâtul Primarul General al Municipiului București nu a depus la dosar întâmpinare.

Procedura de soluționare a recursului 5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 30 martie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat. Părțile nu au depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului. 5.2 Cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., republicat Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea recursului declarat, constată că susținerile formulate de reclamant nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., republicat. 5.2.1. Argumente de fapt și de drept relevante Înalta Curte constată că recurentul nu a invocat motive de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., republicat, și nici nu a adus critici care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute în acest text de lege. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., republicat: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor /.../". Conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., republicat, aceeași sancțiune, adică nulitatea, intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488. Potrivit dispozițiilor legale menționate, dacă motivele de recurs sunt confuze, imprecise și generale, iar dezvoltarea acestora nu permite analizarea hotărârii recurate în cadrul niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., republicat, această nelegalitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea. Înalta Curte, analizând cererea de recurs și susținerile recurentului, reține caracterul nesistematizat și nestructurat al căii de atac în motive care să vizeze nelegalitatea sentinței atacate. Astfel, deși recurentul a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 7 C. proc. civ., republicat, nu a formulat critici care să permită încadrarea lor, într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., republicat, rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte și afirmații, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanța pe care acestea o prezintă în raport cu soluția instanței de fond. Înalta Curte reține că prin motivare a recursului trebuie să se înțeleagă nu doar indicarea unuia dintre motivele de casare, ci și dezvoltarea motivelor avute în vedere, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat. 5.2.2. Soluția instanței de recurs. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (5) coroborat cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune anularea recursului declarat de reclamantul A.