ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 971/2017

Decizia nr. 971/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. de dosar nr. x/3/2015*, prin declinare de la Tribunalului București, secția a IV-a civilă, reclamantul A. a chemat în judecata pe pârâtul Consiliul General al Municipiului București, solicitând sancționarea pârâtului pentru refuzul nejustificat de a aduce la îndeplinire Sentința civilă nr. 871 din 23 septembrie 1998 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/1998.

Soluția instanței de fond

Prin Încheierea din 21 octombrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a dispus suspendarea judecării cererii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul General al Municipiului București până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/3/2013 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Cererea de recurs

Împotriva Încheierii din 21 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul A., solicitând casarea acesteia, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6, 7 și 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, recurentul a argumentat, în esență, că instanța de fond, refuzând cu rea-credință punerea în execuție a Sentinței civile nr. 871 din 23 septembrie 1998, a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, confiscându-i, practic, proprietatea, ceea ce reprezintă o gravă atingere a dreptului fundamental de acces liber la justiție.

De asemenea, a susținut recurentul că instanța de fond a schimbat, cu rea-credință, obiectul cererii de chemare în judecată, acordarea unui titlu executoriu cu acordarea unui titlu de proprietate, pronunțând totodată o hotărâre nemotivată și cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza și încheierea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Analizând motivele de recurs ce fac referire la dispozițiile art. 488 pct. 4 și 6, Înalta Curte constată că nu pot fi primite aceste critici, întrucât instanța nu a fost depășit atribuțiile puterii judecătorești, iar hotărârea cuprinde motivele pe care se întemeiază și nu cuprinde motive străine de natura cauzei.

Nu sunt incidente nici dispozițiile art. 488 pct. 7 C. proc. civ., în condițiile în care Sentința civilă nr. 871 din 23 septembrie 1998, pronunțată de Curtea de Apel București, la care se raportează recurentul, privește o altă cauză și are alt obiect decât prezenta acțiune, astfel încât nu există tripla identitate cerută de art. 431 C. proc. civ.

Mai mult, rațiunea soluției adoptate prin încheierea recurată, anume suspendarea judecății până la soluționarea definitivă a unei cauze cu obiect identic, este tocmai optima administrare a justiției și prevenirea pronunțării unor hotărâri contradictorii, cu încălcarea autorității de lucru judecat.

În continuare, examinând hotărârea atacată prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se reține că, potrivit dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., "instanța poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți."

Se constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/3/2013, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul General al Municipiului București, aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004 pentru refuzul nejustificat al pârâtului de executare a Sentinței civile nr. 871 din 23 septembrie 1998, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

În speță, se constată că este îndeplinită condiția triplei identități, de părți, obiect și cauză, între Dosarul având nr. x/3/2013, aflat în recurs la momentul pronunțării încheierii atacate, și Dosarul nr. x/3/2015*, supus examinării în speța de față, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond.

Dispozițiile art. 138 alin. (1) și (6) C. proc. civ. statuează că "nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză, același obiect și de aceeași parte, înaintea mai multor instanțe competente sau chiar înaintea aceleiași instanțe, prin cereri distincte", iar "când unul dintre procese se judecă în recurs, iar celălalt înaintea instanțelor de fond, acestea din urmă sunt obligate să suspende judecata până la soluționarea recursului."

Reținându-se, astfel, că, prin încheierea recurată, instanța de fond a dat efect, în mod corect, dispozițiilor legale sus-citate și nu există motive de casare a acesteia, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Încheierii din 21 octombrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 martie 2017.

Procesat de GGC - N