ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 417/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 22.12.2014 sub nr. x/299/2014, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, reclamantul A. a solicitat sancționarea pârâtului Consiliul General al Municipiului București pentru refuzul nejustificat de a pune în executare Sentința civilă nr. 871/23.09.1998, pronunțată de Curtea de Apel București și obligarea acestuia la plata de daune morale și materiale.

Judecătoria Sectorului 1 București a declinat competența de soluționare a cererii reclamantului în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, potrivit Sentinței nr. 20887/25.11.2014.

Prin încheierea din data de 15 mai 2015, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2013 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, apreciind că soluționarea cauzei depinde de soluția ce se va pronunța în dosarul menționat.

Împotriva încheierii de suspendare a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și invocând cazurile de casare reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6, 7 și 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, recurentul a susținut, în esență, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, confiscându-i, practic, proprietatea și a schimbat obiectul cererii de chemare în judecată.

De asemenea, instanța de fond a încălcat dreptul recurentului de acces la justiție, a pronunțat o hotărâre nemotivată și a încălcat, cu rea-credință, autoritatea de lucru judecat.

Intimatul-pârât Consiliul General al Municipiului București a depus întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat, măsura suspendării judecății fiind dispusă în mod corect de către instanța de fond.

Recurentul-reclamant A. a depus răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor intimatului și reluând susțineri din calea de atac promovată.

Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, a normelor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:

Potrivit dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., "instanța poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți".

Textul reglementează unul dintre cazurile suspendării facultative și se referă la chestiuni prealabile, care pot avea o influență asupra dreptului dedus în justiție.

În cauza de față, măsura suspendării judecății a fost dispusă până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2013, ce are ca obiect solicitarea reclamantului A. de sancționare a pârâtului Consiliul General al Municipiului București pentru refuzul nejustificat de a aduce la îndeplinire Sentința civilă nr. 871/23.09.1998 pronunțată de Curtea de Apel București.

Între cele două dosare, aflate în etape procesuale diferite, există o evidentă legătură, observându-se și o triplă identitate de părți, obiect și cauză.

Dispozițiile art. 138 alin. (1) și (6) C. proc. civ. statuează că "nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză, același obiect și de aceeași parte, înaintea mai multor instanțe competente sau chiar înaintea aceleiași instanțe, prin cereri distincte", iar "când unul dintre procese se judecă în recurs, iar celălalt înaintea instanțelor de fond, acestea din urmă sunt obligate să suspende judecata până la soluționarea recursului."

În privința motivelor de recurs ce fac referire la dispozițiile art. 488 pct. 4 și 6, Înalta Curte reține că aceste critici nu pot fi primite, întrucât instanța de fond nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, iar încheierea cuprinde motivele pe care se întemeiază, ce nu sunt străine de natura cauzei.

Nu este incident nici cazul de casare reglementat de art. 488 pct. 7 C. proc. civ., întrucât rațiunea soluției adoptate prin încheierea recurată și anume suspendarea judecății până la soluționarea definitivă a unei cauze cu obiect identic, este tocmai optima administrare a justiției și prevenirea pronunțării unor hotărâri contradictorii, cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Examinând încheierea atacată și prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se constată că instanța de fond a interpretat și a dat eficiență, în mod corect, dispozițiilor legale incidente [art. 138 alin. (1) și 6 și art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.].

PENTru considerentele expuse, constatând că încheierea recurată nu este afectată de nelegalitate, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva încheierii din 15 mai 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2017.

Procesat de GGC - GV