ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1687/2014

Asupra

cererii de revizuire de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Conținutul deciziei a cărei revizuire se solicită

Prin Decizia civilă

nr. 1666 din 3 mai 2003, Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis contestația la executare formulată de SC I.

SA, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C.O., V.D., O.M., C.F. și, în

consecință, a lămurit înțelesul și întinderea titlului executoriu reprezentat

de Decizia civilă nr. 2208 din 30 septembrie 1999 a Curții Supreme de Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, în sensul că în dispozitivul

acesteia se vor trece următoarele mențiuni: "Admite recursul declarat de

SC I. SA împotriva Sentinței civile nr. 927 din 6 octombrie 1998 a Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, casează sentința

atacată și pe fond admite acțiunea reclamanților C.O., V.D., O.M. și C.F..

Anulează în parte certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M03

nr. 3286 din 18 noiembrie 1996 în ceea ce privește suprafața de 1420 mp teren,

situat în București, Str. Negustori, nr. 25."

În

motivarea acestei soluții, dată în temeiul art. 399 alin. (2) C. proc. civ.,

Curtea Supremă a reținut că, prin Decizia nr. 2208/1999, deși a fost admis

recursul pârâtei SC I. SA și a fost casată hotărârea primei instanțe, pe fond

s-a admis cererea intimaților-reclamanți de anulare a certificatului de

atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 3286 din 18 noiembrie 1996,

decizia fiind învestită cu formulă executorie, motiv pentru care se impunea

lămurirea dispozitivului, ce conține dispoziții contrare și confuze.

2.

Temeiul și motivele cererii de revizuire

Împotriva

Decizie civile nr. 1666 din 3 mai 2003, la data de 7 martie 2011 a formulat

cerere de revizuire recurenta SC I. SA, solicitând modificarea în tot a

acesteia, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

În

motivarea cererii de revizuire, în esență, revizuenta a arătat că

intimații-reclamanți au formulat, în timp, numeroase acțiuni civile privind

restituirea bunului imobil în litigiu, în paralel cu acțiunea care a fost

introdusă pe rolul secției de contencios administrativ și fiscal.

Astfel,

prin Decizia civilă nr. 219 A din 10 decembrie 2009 s-a admis apelul SC I. SA

și s-a dispus, de către instanța civilă, restituirea către reclamanții-recurenți

a unei suprafețe de 818 m

2

.

Despre

existența acestui proces, în care nu a figurat în mod distinct ca parte

procesuală, revizuenta a arătat că a luat cunoștință abia la data de 9

februarie 2011, când au fost inițiate măsurile de punere în executare silită a

acestei decizii civile, executorul judecătoresc prezentându-se la sediul

societății revizuente.

În acest

sens s-a susținut că în conformitate cu prevederile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. Decizia civilă nr. 219 A din 10 decembrie 2009 reprezintă pentru

societatea revizuentă un înscris ce aparține părții potrivnice și din care

rezultă că suprafața de teren la care ar avea dreptul intimații-reclamanți

persoane fizice este de 818 m

2

și nu de 1420 m

2

, cât s-a

prevăzut în Decizia nr. 1666/6 mai 2003, a cărei revizuire se solicită.

3.

Soluționarea cererii de revizuire

La data

de 25 octombrie 2011 a fost suspendată judecata cererii de revizuire întrucât

s-a învederat că Decizia civilă nr. 219 A din 10 decembrie 2009 a Curții de

Apel București, secția a IX-a civilă, reprezentând înscrisul nou invocat în

susținerea cererii de revizuire a fost atacată cu recurs, aflat în curs de

soluționare la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă (dos.

21647/3/2008).

Ulterior

repunerii cauzei pe rol, la data de 28 februarie 2014 revizuenta a depus un set

de înscrisuri, respectiv de hotărâri judecătorești, însoțit de o cerere

precizatoare a cererii inițiale de revizuire.

Astfel

s-a arătat că prin Decizia civilă nr. 2896 din 28 mai 2013, pronunțată în cauza

care a determinat suspendarea ca și prin Decizia civilă nr. 5358 din 20

noiembrie 2013, pronunțată tot de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

I-a civilă, într-un alt dosar, s-a creat o situație juridică nouă față de cea

avută în vedere la pronunțarea deciziei a cărei revizuire se solicită.

Astfel,

prin Decizia civilă nr. 2896 din 28 mai 2013, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția I-a civilă, a respins irevocabil contestația reclamanților

persoane fizice, formulată împotriva dispoziției Primăriei Municipiului

București nr. 10161 din 11 septembrie 2008, iar prin Decizia civilă nr. 5853

din 20 noiembrie 2013 a aceleiași instanțe supreme a fost respinsă, irevocabil,

ca neîntemeiată, acțiunea în revendicare a reclamanților persoane fizice,

întemeiată pe dreptul comun. În considerentele respectivelor hotărâri s-a

indicat că "nu există teren liber pentru a putea fi restituit în

natură", iar pe de altă parte "imobilul solicitat a fi revendicat nu

mai există în forma în care fusese deținut de foștii proprietari, iar pentru

moștenitorii acestuia prejudiciul patrimonial suferit prin deposedarea abuzivă

de bun a fost acoperit prin recunoașterea unui drept de creanță reprezentând

despăgubiri bănești echivalente cu valoarea imobilului".

În acest

context, revizuenta a solicitat admiterea cererii de revizuire îndreptată

împotriva Deciziei civile nr. 1666 din 6 mai 2003, pe temeiul invocat și

modificarea acesteia în sensul admiterii recursului declarat de SC I. SA, cu

consecința respingerii pe fond a acțiunii reclamanților intimați.

4.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire

Examinând

cererea de revizuire, astfel cum a fost precizată, în raport de motivele

invocate și raportat la temeiul de drept arătat, art. 322 pct. 5 C. proc. civ.,

Înalta Curte constată caracterul nefondat al acesteia, în considerarea celor în

continuare arătate.

Motivul

de revizuire reglementat de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. invocat în prezenta

cerere, cuprinde două situații distincte, prima vizând descoperirea, după darea

hotărârii, de înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu

au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. A

doua situație are în vedere desființarea sau modificarea hotărârii pe care s-a

întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Prima

ipoteza a normei citate, avută în vedere de altfel și de către revizuenta SC I.

SA București presupune îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții în sensul

ca înscrisul invocat să fie doveditor, nou în sensul descoperirii sale după

darea hotărârii, să fi existat la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire

se cere și să nu fi putut fi înfățișat în procesul în care a fost pronunțată

hotărârea ce formează obiectul cererii de revizuire, fie pentru că a fost

reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința

părții.

După cum

s-a admis în doctrină dar și în practica judecătorească, are valoare de înscris

nou hotărârea judecătorească obținută pe baza unei acțiuni introduse înainte de

soluționarea definitivă a hotărârii în care se cere revizuirea, cu motivarea că

hotărârea nu putea fi înfățișată în acel litigiu întrucât nu era în putința

părții să determine pronunțarea ei la o dată anterioară, spre a fi în măsură a

se servi de ea.

Din

această perspectivă, raportat la data de 3 mai 2003 la care a fost adoptată

Decizia nr. 1666 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, a cărei revizuire se solicită, invocarea ca înscris

nou a Deciziei civile nr. 219 A din 10 decembrie 2009, a Curții de Apel

București, casată și ulterior înlocuită de Decizia nr. 2896 din 28 mai 2013 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I-a civilă, menționată și în

cererea precizatoare nu poate fi primită, întrucât din cuprinsul acestei din urmă

hotărâri rezultă că acțiunea inițială, a contestatorilor intimați, în

contradictoriu cu Primăria Municipiului București, a fost demarată la data de 5

august 2008.

Nici

invocarea Deciziei nr. 5358 din 20 noiembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I-a civilă, nu satisface cerința normei legale invocate,

raportat la interpretarea jurisprudențială menționată, reținându-se din

cuprinsul acesteia că revizuenta SC I. SA a figurat ca parte în acel litigiu

care, deși aflat în desfășurare la data pronunțării deciziei a cărei revizuire

se solicită, nu a fost menționat de către revizuentă în fața instanței de

contencios administrativ.

Așa

fiind, în mod evident, se constată că nu este îndeplinită cerința expresă a

art. 322 pct. 5 teza I, în sensul ca înscrisul să nu fi putut fi înfățișat în

procesul în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se cere, fie

pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai

presus de voința părții.

Prin

urmare, constatând că nu se regăsește în cauză ipoteza reglementată de art. 322

pct. 5 C. proc. civ. pentru revizuirea unei hotărâri, Înalta Curte va respinge

ca nefondată calea extraordinară de atac exercitată, reevaluarea judecăților

irevocabile neputând fi efectuată decât cu respectarea condițiilor strict

reglementate procedural.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

cererea de revizuire formulată de SC I. SA București împotriva Deciziei civile

nr. 1666 din 3 mai 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2014.

Procesat

de GGC - GV