Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 08.03.2011
respins

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1352/2011

HOTĂRÂRE
08.03.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1352/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 28 august 2009 pe rolul Tribunalului București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal, reclamanta P.S.M.B. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.R.M.A.P. anularea comunicărilor nr. 8987 din 03 iulie 2009 și nr. 9222 din 09 iulie 2009 emise de pârâtă. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin adresa nr. 8987/2009 pârâta a informat cu privire la începerea procedurii de supraveghere a modului de atribuire a contractelor de salubrizare în perioada 2007 - 2008. A mai arătat reclamanta că actul este nelegal întrucât modul de atribuire, de către autoritățile administrației publice locale de la nivelul sectorului 1, a contractelor de salubrizare a făcut deja obiectul unor proceduri de supraveghere.

Reclamanta a mai arătat că prin actul nr. 9155 din 20 iunie 2008 a fost informată cu privire la începerea procedurii de supraveghere, iar în data de 23 septembrie 2008 pârâta a informat Primăria Sector 1 cu privire la încetarea procedurii de supraveghere, demarate prin comunicarea nr. 9155/2008. În luna iunie 2009, pârâta a informat despre demararea procedurii de supraveghere în baza aceluiași act 9155/2008, deși comunicase încetarea procedurii de supraveghere, iar în 4 iunie 2009 a informat că supravegherea demarată prin aceeași comunicare a fost finalizată.

S-a susținut totodată că prin adresa nr. 8987 din 03 iulie 2009, pârâta, a comunicat reclamantei demararea unei noi proceduri începând cu data de 09 iunie 2009, având ca obiect o procedură care a mai fost supravegheată în decursul anilor precedenți, iar această practică a pârâtei este nelegală contrară art. 7 alin. (3) din Regulamentul privind supravegherea modului de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, aprobat prin Ordinul P.A.N.R.M.A.P. nr. 113/2008. Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii și în subsidiar, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 2712 din 13 octombrie 2009, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială, invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, pe considerentul că, actele administrative contestate au fost emise de o autoritate publică centrală și conform art. 10 din Legea nr. 554/2004 acțiunile având ca obiect astfel de acte sunt de competența curților de apel. La Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, cauza a fost înregistrată la data de 29 octombrie 2009. La termenul de judecată din 27 ianuarie 2010, reclamanta renunțat la capătul de cerere privind suspendarea actelor administrative și instanța a luat act de renunțarea la judecata acestui capăt de cerere, în baza art. 246 C. proc.

civ. Prin sentința nr. 1365 din 17 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității acțiunii, ca neîntemeiată, și a respins acțiunea formulată de reclamanta P.S.M.B. Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă, Curtea a reținut următoarele: Din conținutul normelor obligatorii prevăzute de Regulamentul privind supravegherea modului de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii aprobat, prin Ordinul Președintelui A.N.R.M.A.P.

nr. 113/2008 rezultă că transmiterea comunicării [(prevăzută de art. 5 alin. (1) din Regulament)] este o obligație și nu o opțiune a pârâtei, iar „comunicarea produce efecte juridice, fiind o etapă distinctă în procedura de supraveghere, acesta marcând data de declanșare, perioada în care se va desfășura procedura, obiectul și perioada la care se raportează procedura. Susținerea pârâtei în sensul că actele contestate au fost emise de o direcție și aceasta ar demonstra că nu sunt acte administrative nu a putut fi reținută de instanța de fond. Pe fondul cauzei, s-a reținut că actul administrativ nr. 8987 din 03 iulie 2009 menționat anterior a fost rectificat printr-un act administrativ de putere egală și anume comunicarea nr. 9322 din 09 iulie 2009. Prin ultima comunicare, autoritatea pârâtă menționează și temeiul de desfășurare a procedurii de supraveghere și anume Ordinul Președintelui A.N.R.M.A.P.

nr. 107/2009 și nu Ordinul nr. 113/2008. S-a constatat că Ordinul Președintelui A.N.R.M.A.P. nr. 107 a fost emis la data de 09 iulie 2009, respectiv după data primei comunicări (03 iulie 2009) și înainte de data începerii procedurii de supraveghere (10 iulie 2009) conform ultimei comunicări. Astfel, a apreciat Curtea că prima comunicare a fost rectificată în mod legal de către emitentul actului până la data începerii procedurii, întrucât actul nu a intrat în circuitul civil și nu a produs efecte juridice, conform accepțiunii date de art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004. Față de această situație de fapt și de drept, cel de-al doilea act transmis de autoritatea pârâtă conform art. 5 și 7 din Regulamentul aprobat prin Ordinul Președintelui A.N.R.M.A.P.

nr. 107/2009, reprezintă comunicarea valabil făcută de pârâtă și care a determinat încetarea efectelor primei comunicări. Comunicarea nr. 8987 din 03 iulie 2009 nu a produs efecte juridice și nu a lezat astfel drepturi sau interese legitime ale reclamantei. Cu privire la comunicarea nr. 9322 din 09 iulie 2009, susținerea reclamantei în sensul că, modul de atribuire, de către autoritățile administrației publice locale de la nivelul Sectorului 1, a contractelor de salubrizare a mai făcut obiectul unor proceduri de supraveghere, nu putut fi reținută ca un motiv de nelegalitate a actului contestat. Sa-a mai reținut că, prin comunicarea nr. 8987 din 03 iulie 2009, reclamanta a cunoscut cu 5 zile înainte de începerea procedurii de supraveghere demararea unei noi proceduri, astfel că nu se poate reține încălcarea de către pârâtă a art. 7 (3) din Regulament.

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat recurs P.S.M.B. În motivarea recursului, P.S.M.B., a arătat că instanța de fond în mod corect a respins excepția inadmisibilității acțiunii, ca neîntemeiată, considerând că actele contestate sunt acte administrative în înțelesul Legii nr. 554/2004, însă a făcut o greșită aplicare a normelor de drept incidente în privința procedurilor de supraveghere a modului de atribuire a contractelor de achiziție publică în domeniul salubrizării. Procedura inițiată de către A.N.R.M.A.P., a precizat recurenta, este în totală neconcordanță cu prevederile legale. Astfel, a arătat recurenta, instanța de fond a aplicat în mod greșit legea în privința art. 7 alin. (3) din Regulamentul A.N.R.M.A.P., reținând că autoritatea pârâtă nu a încălcat acea prevedere legală, în sensul că Primăria a cunoscut cu 5 zile înainte de începerea procedurii de supraveghere demararea unei noi proceduri.

Recursul este nefondat. Înalta Curte constată că actele contestate prin acțiunea introductivă nu satisfac exigențele legale ale actului administrativ, astfel cum a fost definit în art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004. În termenii textului legal precitat, actul administrativ este „ actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice…”. Având ca reper textul legal precitat, rezultă cu puterea evidenței că actele contestate de reclamantă nu sunt producătoare prin ele însele de efecte juridice. În fapt, actele contestate reprezintă o simplă corespondență purtată de către A.N.R.M.A.P.

cu P.S.M.B. Astfel, prin adresa nr. 8987 din 3 iulie 2009, i se comunica reclamantei că urmează să facă obiectul unui control a modului de atribuire a contractelor de salubrizare în perioada 2007 – 2008. Prin adresa nr. 9322 din 9 iulie 2009, aceeași autoritate pârâtă i-a comunicat reclamantei că în adresa anterioară, nr. 8987 din 3 iulie 2009, s-a comunicat eronat data începerii procedurii de supraveghere ca fiind 9 iunie 2009 și că respectiva procedură va fi demarată începând cu data de 10 iulie 2009. Din cele ce preced, rezultă că adresele respective nu dau naștere, nu modifică și nici nu sting raporturi juridice, astfel că nefiind întrunite cerințele legale ale actului administrativ, nu pot fi supuse controlului judecătoresc exercitat în temeiul Legii nr. 554/2004.

Dezlegarea dată acestei excepții face de prisos analiza criticilor din recurs. Așa fiind, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta P.S.M.B. , potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.S.M.B. împotriva sentinței nr. 1365 din 17 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-04-10
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2578/2018
beneficiarul ar fi anunțat prestatorul, în scris, cu cel puțin 6 luni înainte de expirarea contractului, că dorește încetarea colaborării. În baza Hotărârii CGMB nr. 6/25.01.2001, contractele de salubrizare au trecut în administrarea primăr
ÎCCJ 2011-07-14
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3933/2011
a fost încheiat ca urmare a procedurii de licitație anulată prin hotărârile judecătorești depuse la dosar, iar adresa unității administrativ-teritoriale - sectorul 1 București prin primar era suficientă pentru pârâtă pentru a nu aproba recl
ÎCCJ 2011-04-07
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1498/2011
obiect obligarea reclamantei, la cererea pârâtei din cauza de față, a contravalorii serviciilor prestate, sunt nerelevante, deoarece instanța de față nu ar fi putut analiza și judeca drepturi de creanță ce fac obiectul altor cauze aflate pe
ÎCCJ 2009-03-31
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1833/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2733 din 21 octombrie 2008 a Curții de Apel București, a fost admisă acțiunea formulată de SC R.E.R. E.S. București în contradict
ÎCCJ 2011-03-11
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1489/2011
reprezinte reclamantul în cadrul procedurii la care acesta a aderat. Faptul că în cadrul acestei proceduri, atât contractul de antrepriză generală încheiat, cât și hotărârile Consiliului General al Municipiului București sunt acte administr
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă