ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1352/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la data de 28 august 2009 pe rolul Tribunalului București, secția

a IX a contencios administrativ și fiscal, reclamanta P.S.M.B. a solicitat în contradictoriu

cu pârâta A.N.R.M.A.P. anularea comunicărilor nr. 8987 din 03 iulie 2009 și nr.

9222 din 09 iulie 2009 emise de pârâtă.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că, prin adresa nr. 8987/2009 pârâta a informat cu

privire la începerea procedurii de supraveghere a modului de atribuire a contractelor

de salubrizare în perioada 2007 - 2008.

A mai arătat

reclamanta că actul este nelegal întrucât modul de atribuire, de către

autoritățile administrației publice locale de la nivelul sectorului 1, a contractelor

de salubrizare a făcut deja obiectul unor proceduri de supraveghere.

Reclamanta a mai

arătat că prin actul nr. 9155 din 20 iunie 2008 a fost informată cu privire la începerea

procedurii de supraveghere, iar în data de 23 septembrie 2008 pârâta a informat

Primăria Sector 1 cu privire la încetarea procedurii de supraveghere, demarate

prin comunicarea nr. 9155/2008.

În luna iunie 2009,

pârâta a informat despre demararea procedurii de supraveghere în baza aceluiași

act 9155/2008, deși comunicase încetarea procedurii  de supraveghere, iar în 4 iunie

2009 a informat că supravegherea  demarată prin aceeași comunicare a fost

finalizată.

S-a susținut totodată

că prin adresa nr. 8987 din 03 iulie 2009, pârâta, a comunicat reclamantei demararea

unei noi proceduri începând cu data de 09 iunie  2009, având ca obiect o

procedură care a mai fost supravegheată în decursul anilor precedenți, iar această

practică a pârâtei este nelegală  contrară art. 7 alin. (3) din Regulamentul privind

supravegherea modului de atribuire a contractelor de achiziție publică, a

contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de

servicii, aprobat prin Ordinul P.A.N.R.M.A.P. nr. 113/2008.

Pârâta a depus întâmpinare

prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii și în subsidiar, pe

fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă

nr. 2712 din 13 octombrie 2009, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția de necompetență materială, invocată de pârâtă și a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

București, secția contencios administrativ și fiscal, pe considerentul că, actele

administrative contestate au fost emise de o autoritate publică centrală și

conform art. 10 din Legea nr. 554/2004 acțiunile având ca obiect astfel de acte

sunt de competența curților de apel.

La Curtea

de Apel București, secția

contencios administrativ și fiscal, cauza a fost înregistrată la data de 29

octombrie 2009.

La termenul de judecată

din 27 ianuarie 2010, reclamanta renunțat la capătul de cerere privind

suspendarea actelor administrative și instanța a luat act de renunțarea la judecata

acestui capăt de cerere, în baza art. 246 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 1365

din 17 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a respins excepția inadmisibilității acțiunii, ca neîntemeiată, și a

respins acțiunea formulată de reclamanta P.S.M.B.

Cu privire la excepția

inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă, Curtea a reținut următoarele:

Din conținutul normelor

obligatorii prevăzute de Regulamentul privind supravegherea modului de atribuire

a contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice

și a contractelor de concesiune de servicii aprobat, prin Ordinul Președintelui

A.N.R.M.A.P. nr. 113/2008 rezultă că transmiterea comunicării [(prevăzută de art.

5 alin. (1) din Regulament)] este o obligație și nu o opțiune a pârâtei, iar

„comunicarea produce efecte juridice, fiind o etapă distinctă în procedura de supraveghere,

acesta marcând data de declanșare, perioada în care se va desfășura procedura,

obiectul și perioada la care se raportează procedura.

Susținerea pârâtei în

sensul că actele contestate au fost emise de o direcție și aceasta ar demonstra

că nu sunt acte administrative nu a putut fi reținută de instanța de fond.

Pe fondul cauzei, s-a

reținut că actul administrativ nr. 8987 din 03 iulie 2009 menționat anterior a

fost rectificat printr-un act administrativ de putere egală și anume comunicarea

nr. 9322 din 09 iulie 2009.

Prin ultima comunicare,

autoritatea pârâtă menționează și temeiul de desfășurare a procedurii de supraveghere

și anume Ordinul Președintelui A.N.R.M.A.P. nr. 107/2009 și nu Ordinul nr. 113/2008.

S-a constatat că Ordinul

Președintelui A.N.R.M.A.P. nr. 107 a fost emis la data de 09 iulie 2009,

respectiv după data primei comunicări (03 iulie 2009) și înainte de data începerii

procedurii de supraveghere (10 iulie 2009) conform ultimei comunicări.

Astfel, a apreciat

Curtea că prima comunicare a fost rectificată în mod legal de către emitentul actului

până la data începerii procedurii, întrucât actul nu a intrat în circuitul

civil și nu a produs efecte juridice, conform accepțiunii date de art. 1 alin.

(6) din Legea nr. 554/2004.

Față de această

situație de fapt și de drept, cel de-al doilea act transmis de autoritatea pârâtă

conform art. 5 și 7 din Regulamentul aprobat prin Ordinul Președintelui A.N.R.M.A.P.

nr. 107/2009, reprezintă comunicarea valabil făcută de pârâtă și care a determinat

încetarea efectelor primei comunicări.

Comunicarea nr. 8987 din

03 iulie 2009 nu a produs efecte juridice și nu a lezat astfel drepturi sau interese

legitime ale reclamantei.

Cu privire la

comunicarea nr. 9322 din 09 iulie 2009, susținerea reclamantei în sensul că,

modul de atribuire, de către autoritățile administrației publice locale de la nivelul

Sectorului 1, a contractelor de salubrizare a mai făcut obiectul unor proceduri

de supraveghere, nu putut fi reținută ca un motiv de nelegalitate a actului contestat.

Sa-a mai reținut că,

prin comunicarea nr. 8987 din 03 iulie 2009, reclamanta a cunoscut cu 5 zile înainte

de începerea procedurii de supraveghere demararea unei noi proceduri, astfel că

nu se poate reține încălcarea de către pârâtă a art. 7 (3) din Regulament.

Împotriva sentinței

pronunțată de instanța de fond a declarat recurs P.S.M.B.

În motivarea

recursului, P.S.M.B., a arătat că instanța de fond în mod corect a respins

excepția inadmisibilității acțiunii, ca neîntemeiată, considerând că actele

contestate sunt acte administrative în înțelesul Legii nr. 554/2004, însă a

făcut o greșită aplicare a normelor de drept incidente în privința procedurilor

de supraveghere a modului de atribuire a contractelor de achiziție publică în

domeniul salubrizării.

Procedura inițiată de

către A.N.R.M.A.P., a precizat recurenta, este în totală neconcordanță cu

prevederile legale. Astfel, a arătat recurenta, instanța de fond a aplicat în

mod greșit legea în privința art. 7 alin. (3) din Regulamentul A.N.R.M.A.P.,

reținând că autoritatea pârâtă nu a încălcat acea prevedere legală, în sensul

că Primăria a cunoscut cu 5 zile înainte de începerea procedurii de

supraveghere demararea unei noi proceduri.

Recursul este

nefondat.

Înalta Curte constată

că actele contestate prin acțiunea introductivă nu satisfac exigențele legale

ale actului administrativ, astfel cum a fost definit în art. 2 lit. c) din

Legea nr. 554/2004.

În termenii textului

legal precitat, actul administrativ este „

actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis

de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării

legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice…”.

Având ca

reper textul legal precitat, rezultă cu puterea evidenței că actele contestate

de reclamantă nu sunt producătoare prin ele însele de efecte juridice.

În fapt,

actele contestate reprezintă o simplă corespondență purtată de către A.N.R.M.A.P.

cu P.S.M.B. Astfel, prin adresa nr. 8987 din 3 iulie 2009, i se comunica

reclamantei că urmează să facă obiectul unui control a modului de atribuire a

contractelor de salubrizare în perioada 2007 – 2008.

Prin

adresa nr. 9322 din 9 iulie 2009, aceeași autoritate pârâtă i-a comunicat

reclamantei că în adresa anterioară, nr. 8987 din 3 iulie 2009, s-a comunicat

eronat data începerii procedurii de supraveghere ca fiind 9 iunie 2009 și că

respectiva procedură va fi demarată începând cu data de 10 iulie 2009.

Din cele

ce preced, rezultă că adresele respective nu dau naștere, nu modifică și nici

nu sting raporturi juridice, astfel că nefiind întrunite cerințele legale ale

actului administrativ, nu pot fi supuse controlului judecătoresc exercitat în

temeiul Legii nr. 554/2004.

Dezlegarea

dată acestei excepții face de prisos analiza criticilor din recurs.

Așa

fiind, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta

P.S.M.B.

, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de P.S.M.B. împotriva sentinței nr. 1365 din 17 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 martie 2011.