ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4962/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4962/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 881 din 03 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a IX-a contencios

administrativ și fiscal, s-a respins excepția lipsei de interes și s-a respins

ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanții Primăria Sectorului 1, Primarul

Sectorului 1 și Consiliul Local al Sectorului 1 în contradictoriu cu pârâții Municipiul

București, prin Primar, Consiliul General al Municipiului București și SC R.E.S.B.R.

SA și intervenientul în interesul reclamanților SC C.R.S. SA.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs reclamanții Primăria Sectorului 1 București și Consiliul Local

al Sectorului 1 București și intervenienta în interesul reclamanților SC C.R.S.

SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Pe parcursul soluționării

recursurilor, recurenții-reclamanți Primăria Sectorului 1 București și Consiliul

Local al Sectorului 1 București au invocat, în data de 07 octombrie 2011, excepția

de nelegalitate a H.C.G.M.B. nr. 94 din 31 mai 2007 și au solicitat sesizarea instanței

de contencios administrativ cu soluționarea acestei excepții în conformitate

cu dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Intimata SC R.E.S.B.R.

SA a solicitat respingerea cererii de sesizare a instanței de contencios administrativ,

arătând că acest act administrativ a fost deja analizat de două ori pe cale principală,

pronunțându-se hotărâri irevocabile de respingere a acțiunilor în anulare.

de Curtea de Apel

Prin încheierea din data

de 24 noiembrie 2011, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ

și fiscal, a respins cererea de sesizare a instanței de contencios administrativ

cu excepția de nelegalitate a H.C.G.M.B. nr. 94 din 31 mai 2007 invocată de recurenții-reclamanți

Primăria Sectorului 1 București și Consiliul Local al Sectorului 1 București în

Dosarul nr. 12480.3/2008 și a stabilit termen pentru continuarea soluționării

recursurilor în data de 16 decembrie 2011.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea a constatat că Primăria Sectorului 1 București și Consiliul Local

al Sectorului 1 București, precum și Primarul Sectorului 1 București au solicitat

prin acțiune anularea H.C.G.M.B. nr. 94 din 31 mai 2007 în anul 2007, imediat după

adoptarea acestui act administrativ, iar motivele acestei cereri sunt aceleași cu

cele arătate prin excepția de nelegalitate invocată în prezentul dosar.

Curtea a mai constatat

că, prin sentința civilă nr. 2665 din 14 octombrie 2008 pronunțată în Dosarul

nr. 28176/3/2007, Tribunalul București a respins acțiunea ca neîntemeiată, iar reclamanții

au declarat recurs reiterând motivele apreciate de ei ca vizând nelegalitatea actului

administrativ atacat. Recursul a fost respins prin decizia civilă nr. 2135/CA

din 03 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, care a reținut

că, prin H.C.G.M.B. nr. 94/2007 adoptată la data de 31 mai 2007, s-a modificat

art. 3 al H.C.G.M.B. nr. 6/2001 în sensul că elaborarea, aprobarea și implementarea

strategiei privind dezvoltarea serviciilor publice de salubrizare din municipiul

București, precum și achiziția contactelor de prestarea sau de concesiune a serviciilor

respective sunt în competența Consiliul General al Municipiului București, executarea

contractelor, finanțarea, verificarea și plata acestor servicii sunt în responsabilitatea

consiliilor locale ale sectoarelor 1-6, iar controlul și monitorizarea serviciilor

se realizează de Primăria Municipiului București.

Prin art. 11 s-a modificat

art. 4 din H.C.G.M.B. nr. 6/2001, în sensul că s-au prelungit până la data aprobării

strategiei contractele existente de prestare sau de concesiune a serviciilor publice

de salubrizare din municipiul București.

Reclamanții Municipiul

București, Sector 1, prin Primar, și Consiliul Local al Sectorului 1 au criticat

această hotărâre pe motiv că încalcă dispozițiile art. 81 alin. (2) lit. h) din

Legea nr. 215/2001 și art. 2 din Legea nr. 101/2006 referitoare la competența de

gestiune a serviciilor de salubrizare, art. 8 din O.U.G. nr. 34/2006, întrucât nu

numai Consiliul General al Municipiului București are calitatea de autoritate contractantă,

ci și consiliile locale de sectoare, acestea din urmă având calitatea de părți în

contractele deja încheiate și fiind singurele în măsură să dispună prelungirea lor.

Referitor la excepția

privind lipsa calității procesuale active și excepția lipsei de interes a Municipiului

București, Sector 1, și a Consiliului Local al Sectorului 1, Curtea le-a apreciat

ca nefondate, întrucât, în baza H.C.G.M.B. nr. 6/200, a operat un transfer de atribuții

în favoarea Consiliului Local al Sectorului 1, care au fost preluate de Consiliul

General al Municipiului București prin hotărârea atacată. Ca atare, a fost afectată

competența reclamanților în materia strategiei privind dezvoltarea serviciilor publice

de salubrizare și, în lipsa unor dispoziții legale exprese, nu există nici o justificare

pentru care acestora să nu le fie recunoscut dreptul reglementat de art. 1 din

Legea nr. 554/2004.

Întrucât Consiliul General

al Municipiului București are competență exclusivă în materia concesionărilor serviciilor

de salubrizare și având în vedere și calitatea sa de mandant raportat la Consiliu

Local al Sectorului 1 București, s-a reținut că acesta are calitatea de parte în

contractele aflate în derulare și poate dispune prelungirea lor, fără a încălca

dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006. De asemenea, s-a stabilit că cvorumul realizat

la adoptarea hotărârii a fost respectat, întrucât H.C.G.M.B. nr. 94/2007 nu viza

patrimoniul, ci viza gestionarea unui serviciu comunitar.

Având în vedere aceste

împrejurări și ținând cont de dispozițiile art. 1202 C. civ., Curtea de Apel Alba

Iulia a constatat și că aceste chestiuni de drept dezlegate prin sentința nr. 512/2008

se bucură de prezumția absolută de adevăr și nu pot fi combătute prin dovada contrară,

sens în care soluția instanței de fond privitoare la respingerea lor este legală

chiar dacă justificarea acestei măsuri este diferită. Sub acest aspect criticile

recurentelor nu au fost primite.

Invocarea ca și argument

nou a dispozițiilor art. 6 din O.U.G. nr. 92/2007, care recunoaște competențe exclusive

în favoarea consiliilor locale ale sectoarelor în ce privește înființarea, organizarea,

gestionarea și coordonarea serviciului de salubrizare a localităților nu au fost

primite, întrucât actul normativ este ulterior hotărârii atacate și acestea nu pot

respecta dispoziții normative care nu sunt în vigoare la momentul adoptării sale,

iar dispozițiile art. 62 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 nu sunt relevante în cauză.

Analiza de legalitate cu privire la acest act administrativ avusese loc și la cererea

prefectului finalizată cu sentința nr. 512/2008.

În prezentul dosar, a

constatat Curtea de Apel Brașov, excepția de nelegalitate este invocată de

aceleași părți - reclamanții Primăria Sectorului 1 București și Consiliul Local

al Sectorului 1 București, cu privire la același act administrativ - H.C.G.M.B.

nr. 94 din 31 mai 2007 și se susțin aceleași motive de nelegalitate a acestuia.

Instanța de fond

a apreciat că este inadmisibilă excepția de nelegalitate invocată cu privire la

un act administrativ dacă anterior, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă

pronunțată de instanța de contencios administrativ, a fost respinsă acțiunea în

anularea aceluiași act administrativ, acțiunea fiind introdusă de reclamantul în

procedura excepției și fiind soluționată în contradictoriu cu aceiași pârâți.

Deși excepția de nelegalitate

este un mijloc de apărare, din moment ce persoana pretins vătămată a ales pentru

prima dată calea cererii în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 1 din Legea

nr. 554/2004, devine incident și principiul de drept „electa una via”, astfel că

examinarea actului administrativ pe calea directă a acțiunii în anulare exclude

posibilitatea controlului judecătoresc și pe calea indirectă a excepției de nelegalitate,

la cererea aceleiași persoane interesate. Față de dispozițiile art. 1201 C.

civ., nu pot exista două procese cu privire la același obiect, respectiv actul administrativ

aflat în litigiu.

În consecință, Curtea

a reținut că este inadmisibilă excepția de nelegalitate invocată de recurenții Primăria

Sectorului 1 București și Consiliul Local al Sectorului 1 București cu privire la

actul administrativ H.C.G.M.B. nr. 94 din 31 mai 2007, referitor la care anterior

a fost respinsă acțiunea în anulare prin sentința civilă nr. 2665 din 14

octombrie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 28176/3/2007 de Tribunalul București (menținută

prin respingerea recursurilor), hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă,

pronunțată într-un litigiu având aceleași părți-reclamanți Primăria Sectorului 1

București, Consiliul Local al Sectorului 1 București și Primarul Sectorului 1 București

și pârât emitentul actului Consiliul General al Municipiului București.

Totodată, Curtea de Apel

a redat în dispozitivul încheierii menținerea „irevocabilă”.

în cauză

Împotriva acestei încheieri,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, atât SC C.R.S. SA, cât și

Primăria Sectorului 1, Primarul Sectorului 1 și Consiliul Local al Sectorului 1

au declarat recurs.

Recursul declarat de SC

C.R.S. SA

Invocând motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., societatea recurentă precizează că prin

excepția de nelegalitate a contestat H.C.G.M.B. nr. 94/2007, prin care s-a emis

un alt act administrativ, act ce contravine normelor speciale, respectiv Legea

nr. 215/2001, Legea nr. 101/2006 și O.U.G. nr. 34/2006 și susține, în

esență, că excepția de nelegalitate trebuie să fie analizată de către instanța

de judecată prin prisma obiectului litigiului - anulare act administrativ - în sensul

că scopul este diferit și nu trebuie să fie raportat la alte litigii prin care s-a

solicitat pe cale separată anularea H.C.G.M.B. nr. 94/2007.

Curtea de Apel Brașov

a făcut referire la faptul că excepția de nelegalitate este un mijloc de apărare

și a motivat în mod eronat respingerea excepției sub aspectul că exercitarea

controlului de legalitate asupra actului administrativ - H.C.G.M.B. nr. 94/2007

a fost efectuată, sens în care s-a pronunțat o hotărâre irevocabilă.

Așa fiind, instanța nu

s-a raportat la dispozițiile imperative ale art. 4 și, pronunțând încheierea

recurată, Curtea a încălcat dreptul la apărare consfințit de normele interne, precum

și cele ale Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Recursul declarat de Primăria

Sectorului 1, Primarul Sectorului 1 și Consiliul Local al Sectorului 1

În temeiul art. 304

pct. 9 C. proc. civ., autoritățile recurente susțin că, întrucât legiuitorul, în

cadrul art. 4 Legea nr. 554/2004, a stabilit o modalitate prin care instanța poate

să verifice legalitatea unui act administrativ, instanța Curții de Apel Brașov a

dispus în mod greșit respingerea excepției de nelegalitate.

Recurentele precizează

că, prin excepția de nelegalitate, au contestat H.C.G.M.B. nr. 94/2007, prin care

s-a emis un alt act administrativ, act ce contravine normelor speciale, respectiv

Legea nr. 215/2001, Legea nr. 101/2006 și O.U.G. nr. 34/2006 și susțin

că excepția de nelegalitate trebuie să fie analizată de către instanța de judecată

prin prisma obiectului litigiului - anulare act administrativ - în sensul că scopul

este diferit și nu trebuie să fie raportat la alte litigii prin care s-a solicitat

pe cale separată anularea H.C.G.M.B. nr. 94/2007.

de recurs

Așa cum rezultă din practicaua

prezentei decizii, la termenul de judecată din data de 16 noiembrie 2012, Înalta

Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursurilor formulate în

prezenta cauză.

Totodată, intimata SC

R.E.S.B.R. SA a solicitat respingerea recursurilor declarate împotriva încheierii

de ședință din data de 24 noiembrie 2011 a Curții de Apel Brașov, ca inadmisibile,

față de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Curți asupra recursurilor

Examinând cu prioritate,

în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția

inadmisibilității recursurilor invocată din oficiu, Înalta Curte constată că

aceasta este întemeiată, drept pentru care va respinge recursurile ca inadmisibile,

pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit dispozițiilor

art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „legalitatea unui act

administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia,

poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu

sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul

administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere

motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza; încheierea

de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi

de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată

odată cu fondul.”

Or, obiectul

prezentului recurs îl formează tocmai încheierea de respingere a sesizării instanței

de contencios administrativ cu soluționarea unei excepții de nelegalitate, încheiere

care, potrivit dispozițiilor sus-citate, nu poate fi atacată pe cale separată, ci

numai odată cu fondul cauzei.

Totodată,

Înalta Curte remarcă faptul că încheierea recurată a fost pronunțată cu prilejul

soluționării recursurilor declarate de intervenienta

SC C.R.S. SA și reclamanții

Primăria Sectorului 1, Primarul Sectorului 1 și Consiliul Local al Sectorului 1,

împotriva sentinței civile nr. 881 din 03 martie 2009 a Tribunalului București,

secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.

Prin urmare, este evident

că încheierea prin care s-a respins cererea de sesizare a instanței de contencios

administrativ cu excepția de nelegalitate a H.C.G.M.B. nr. 94/2007 invocată în etapa

procesuală a recursului este irevocabilă.

Totodată, Înalta Curte

reține că admiterea excepției inadmisibilității recursurilor declarate în cauză

face de prisos examinarea celorlalte cereri și susțineri ale recurenților, expuse

în cuprinsul cererilor de recurs.

Pentru aceste

considerente,

în

temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 4 alin. (1) teza a III-a din Legea

nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursurile ca inadmisibile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate

de SC C.R.S. SA și de Primăria Sectorului 1, Primarul Sectorului 1 și Consiliul

Local al Sectorului 1 împotriva încheierii din 24 noiembrie 2011 a Curții de Apel

Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibile.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 noiembrie 2012.