Decizia nr. 4962/2012 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal · Dosar nr. 28176/3/2007 — recurs împotriva sentinței nr. 881/2009 a Tribunalului București

Procedura în fața Curții de Apel Prin sentința civilă nr. 881 din 03 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția lipsei de interes și s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanții Primăria Sectorului 1, Primarul Sectorului 1 și Consiliul Local al Sectorului 1 în contradictoriu cu pârâții Municipiul București, prin Primar, Consiliul General al Municipiului București și SC R.E.S.B.R. SA și intervenientul în interesul reclamanților SC C.R.S. SA. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții Primăria Sectorului 1 București și Consiliul Local al Sectorului 1 București și intervenienta în interesul reclamanților SC C.R.S. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Pe parcursul soluționării recursurilor, recurenții-reclamanți Primăria Sectorului 1 București și Consiliul Local al Sectorului 1 București au invocat, în data de 07 octombrie 2011, excepția de nelegalitate a H.C.G.M.B. nr. 94 din 31 mai 2007 și au solicitat sesizarea instanței de contencios administrativ cu soluționarea acestei excepții în conformitate cu dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004. Intimata SC R.E.S.B.R. SA a solicitat respingerea cererii de sesizare a instanței de contencios administrativ, arătând că acest act administrativ a fost deja analizat de două ori pe cale principală, pronunțându-se hotărâri irevocabile de respingere a acțiunilor în anulare.

Încheierea pronunțată de Curtea de Apel Prin încheierea din data de 24 noiembrie 2011, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de sesizare a instanței de contencios administrativ cu excepția de nelegalitate a H.C.G.M.B. nr. 94 din 31 mai 2007 invocată de recurenții-reclamanți Primăria Sectorului 1 București și Consiliul Local al Sectorului 1 București în Dosarul nr. 12480.3/2008 și a stabilit termen pentru continuarea soluționării recursurilor în data de 16 decembrie 2011. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a constatat că Primăria Sectorului 1 București și Consiliul Local al Sectorului 1 București, precum și Primarul Sectorului 1 București au solicitat prin acțiune anularea H.C.G.M.B. nr. 94 din 31 mai 2007 în anul 2007, imediat după adoptarea acestui act administrativ, iar motivele acestei cereri sunt aceleași cu cele arătate prin excepția de nelegalitate invocată în prezentul dosar. Curtea a mai constatat că, prin sentința civilă nr. 2665 din 14 octombrie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 28176/3/2007, Tribunalul București a respins acțiunea ca neîntemeiată, iar reclamanții au declarat recurs reiterând motivele apreciate de ei ca vizând nelegalitatea actului administrativ atacat. Recursul a fost respins prin decizia civilă nr. 2135/CA din 03 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, care a reținut că, prin H.C.G.M.B. nr. 94/2007 adoptată la data de 31 mai 2007, s-a modificat art. 3 al H.C.G.M.B. nr. 6/2001 în sensul că elaborarea, aprobarea și implementarea strategiei privind dezvoltarea serviciilor publice de salubrizare din municipiul București, precum și achiziția contactelor de prestarea sau de concesiune a serviciilor respective sunt în competența Consiliul General al Municipiului București, executarea contractelor, finanțarea, verificarea și plata acestor servicii sunt în responsabilitatea consiliilor locale ale sectoarelor 1-6, iar controlul și monitorizarea serviciilor se realizează de Primăria Municipiului București. Prin art. 11 s-a modificat art. 4 din H.C.G.M.B. nr. 6/2001, în sensul că s-au prelungit până la data aprobării strategiei contractele existente de prestare sau de concesiune a serviciilor publice de salubrizare din municipiul București. Reclamanții Municipiul București, Sector 1, prin Primar, și Consiliul Local al Sectorului 1 au criticat această hotărâre pe motiv că încalcă dispozițiile art. 81 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 215/2001 și art. 2 din Legea nr. 101/2006 referitoare la competența de gestiune a serviciilor de salubrizare, art. 8 din O.U.G. nr. 34/2006, întrucât nu numai Consiliul General al Municipiului București are calitatea de autoritate contractantă, ci și consiliile locale de sectoare, acestea din urmă având calitatea de părți în contractele deja încheiate și fiind singurele în măsură să dispună prelungirea lor. Referitor la excepția privind lipsa calității procesuale active și excepția lipsei de interes a Municipiului București, Sector 1, și a Consiliului Local al Sectorului 1, Curtea le-a apreciat ca nefondate, întrucât, în baza H.C.G.M.B. nr. 6/200, a operat un transfer de atribuții în favoarea Consiliului Local al Sectorului 1, care au fost preluate de Consiliul General al Municipiului București prin hotărârea atacată. Ca atare, a fost afectată competența reclamanților în materia strategiei privind dezvoltarea serviciilor publice de salubrizare și, în lipsa unor dispoziții legale exprese, nu există nici o justificare pentru care acestora să nu le fie recunoscut dreptul reglementat de art. 1 din Legea nr. 554/2004. Întrucât Consiliul General al Municipiului București are competență exclusivă în materia concesionărilor serviciilor de salubrizare și având în vedere și calitatea sa de mandant raportat la Consiliu Local al Sectorului 1 București, s-a reținut că acesta are calitatea de parte în contractele aflate în derulare și poate dispune prelungirea lor, fără a încălca dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006. De asemenea, s-a stabilit că cvorumul realizat la adoptarea hotărârii a fost respectat, întrucât H.C.G.M.B. nr. 94/2007 nu viza patrimoniul, ci viza gestionarea unui serviciu comunitar. Având în vedere aceste împrejurări și ținând cont de dispozițiile art. 1202 C. civ., Curtea de Apel Alba Iulia a constatat și că aceste chestiuni de drept dezlegate prin sentința nr. 512/2008 se bucură de prezumția absolută de adevăr și nu pot fi combătute prin dovada contrară, sens în care soluția instanței de fond privitoare la respingerea lor este legală chiar dacă justificarea acestei măsuri este diferită. Sub acest aspect criticile recurentelor nu au fost primite. Invocarea ca și argument nou a dispozițiilor art. 6 din O.U.G. nr. 92/2007, care recunoaște competențe exclusive în favoarea consiliilor locale ale sectoarelor în ce privește înființarea, organizarea, gestionarea și coordonarea serviciului de salubrizare a localităților nu au fost primite, întrucât actul normativ este ulterior hotărârii atacate și acestea nu pot respecta dispoziții normative care nu sunt în vigoare la momentul adoptării sale, iar dispozițiile art. 62 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 nu sunt relevante în cauză. Analiza de legalitate cu privire la acest act administrativ avusese loc și la cererea prefectului finalizată cu sentința nr. 512/2008. În prezentul dosar, a constatat Curtea de Apel Brașov, excepția de nelegalitate este invocată de aceleași părți - reclamanții Primăria Sectorului 1 București și Consiliul Local al Sectorului 1 București, cu privire la același act administrativ - H.C.G.M.B. nr. 94 din 31 mai 2007 și se susțin aceleași motive de nelegalitate a acestuia. Instanța de fond a apreciat că este inadmisibilă excepția de nelegalitate invocată cu privire la un act administrativ dacă anterior, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă pronunțată de instanța de contencios administrativ, a fost respinsă acțiunea în anularea aceluiași act administrativ, acțiunea fiind introdusă de reclamantul în procedura excepției și fiind soluționată în contradictoriu cu aceiași pârâți. Deși excepția de nelegalitate este un mijloc de apărare, din moment ce persoana pretins vătămată a ales pentru prima dată calea cererii în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, devine incident și principiul de drept „electa una via”, astfel că examinarea actului administrativ pe calea directă a acțiunii în anulare exclude posibilitatea controlului judecătoresc și pe calea indirectă a excepției de nelegalitate, la cererea aceleiași persoane interesate. Față de dispozițiile art. 1201 C. civ., nu pot exista două procese cu privire la același obiect, respectiv actul administrativ aflat în litigiu. În consecință, Curtea a reținut că este inadmisibilă excepția de nelegalitate invocată de recurenții Primăria Sectorului 1 București și Consiliul Local al Sectorului 1 București cu privire la actul administrativ H.C.G.M.B. nr. 94 din 31 mai 2007, referitor la care anterior a fost respinsă acțiunea în anulare prin sentința civilă nr. 2665 din 14 octombrie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 28176/3/2007 de Tribunalul București (menținută prin respingerea recursurilor), hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, pronunțată într-un litigiu având aceleași părți-reclamanți Primăria Sectorului 1 București, Consiliul Local al Sectorului 1 București și Primarul Sectorului 1 București și pârât emitentul actului Consiliul General al Municipiului București. Totodată, Curtea de Apel a redat în dispozitivul încheierii menținerea „irevocabilă”.

Recursurile exercitate în cauză Împotriva acestei încheieri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, atât SC C.R.S. SA, cât și Primăria Sectorului 1, Primarul Sectorului 1 și Consiliul Local al Sectorului 1 au declarat recurs. Recursul declarat de SC C.R.S. SA Invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., societatea recurentă precizează că prin excepția de nelegalitate a contestat H.C.G.M.B. nr. 94/2007, prin care s-a emis un alt act administrativ, act ce contravine normelor speciale, respectiv Legea nr. 215/2001, Legea nr. 101/2006 și O.U.G. nr. 34/2006 și susține, în esență, că excepția de nelegalitate trebuie să fie analizată de către instanța de judecată prin prisma obiectului litigiului - anulare act administrativ - în sensul că scopul este diferit și nu trebuie să fie raportat la alte litigii prin care s-a solicitat pe cale separată anularea H.C.G.M.B. nr. 94/2007. Curtea de Apel Brașov a făcut referire la faptul că excepția de nelegalitate este un mijloc de apărare și a motivat în mod eronat respingerea excepției sub aspectul că exercitarea controlului de legalitate asupra actului administrativ - H.C.G.M.B. nr. 94/2007 a fost efectuată, sens în care s-a pronunțat o hotărâre irevocabilă. Așa fiind, instanța nu s-a raportat la dispozițiile imperative ale art. 4 și, pronunțând încheierea recurată, Curtea a încălcat dreptul la apărare consfințit de normele interne, precum și cele ale Convenției Europene a Drepturilor Omului. Recursul declarat de Primăria Sectorului 1, Primarul Sectorului 1 și Consiliul Local al Sectorului 1 În temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., autoritățile recurente susțin că, întrucât legiuitorul, în cadrul art. 4 Legea nr. 554/2004, a stabilit o modalitate prin care instanța poate să verifice legalitatea unui act administrativ, instanța Curții de Apel Brașov a dispus în mod greșit respingerea excepției de nelegalitate. Recurentele precizează că, prin excepția de nelegalitate, au contestat H.C.G.M.B. nr. 94/2007, prin care s-a emis un alt act administrativ, act ce contravine normelor speciale, respectiv Legea nr. 215/2001, Legea nr. 101/2006 și O.U.G. nr. 34/2006 și susțin că excepția de nelegalitate trebuie să fie analizată de către instanța de judecată prin prisma obiectului litigiului - anulare act administrativ - în sensul că scopul este diferit și nu trebuie să fie raportat la alte litigii prin care s-a solicitat pe cale separată anularea H.C.G.M.B. nr. 94/2007.

Procedura în fața instanței de recurs Așa cum rezultă din practicaua prezentei decizii, la termenul de judecată din data de 16 noiembrie 2012, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursurilor formulate în prezenta cauză. Totodată, intimata SC R.E.S.B.R. SA a solicitat respingerea recursurilor declarate împotriva încheierii de ședință din data de 24 noiembrie 2011 a Curții de Apel Brașov, ca inadmisibile, față de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursurilor invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, drept pentru care va respinge recursurile ca inadmisibile, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza; încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul.” Or, obiectul prezentului recurs îl formează tocmai încheierea de respingere a sesizării instanței de contencios administrativ cu soluționarea unei excepții de nelegalitate, încheiere care, potrivit dispozițiilor sus-citate, nu poate fi atacată pe cale separată, ci numai odată cu fondul cauzei. Totodată, Înalta Curte remarcă faptul că încheierea recurată a fost pronunțată cu prilejul soluționării recursurilor declarate de intervenienta SC C.R.S. SA și reclamanții Primăria Sectorului 1, Primarul Sectorului 1 și Consiliul Local al Sectorului 1, împotriva sentinței civile nr. 881 din 03 martie 2009 a Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal. Prin urmare, este evident că încheierea prin care s-a respins cererea de sesizare a instanței de contencios administrativ cu excepția de nelegalitate a H.C.G.M.B. nr. 94/2007 invocată în etapa procesuală a recursului este irevocabilă. Totodată, Înalta Curte reține că admiterea excepției inadmisibilității recursurilor declarate în cauză face de prisos examinarea celorlalte cereri și susțineri ale recurenților, expuse în cuprinsul cererilor de recurs. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 4 alin. (1) teza a III-a din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursurile ca inadmisibile.