ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3012/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 18 mai 2009, reclamanții V.R.V., G.M.D. și G.D.G. au solicitat, în principal, obligarea pârâtei C.C.S.D. să emită titlurile de despăgubiri în dosarele aferente dispozițiilor din 2 mai 2006 și din 12 decembrie 2006 ale Primarului General al Municipiului București, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, iar în subsidiar, obligarea pârâtei să numească într-un termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii un evaluator pentru calcularea despăgubirilor, conform procedurii prevăzute la pct. 16.11 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, aprobate prin nr. 1095/2005.

Prin cererea de modificare și completare a acțiunii depusă la data de 28 septembrie 2009 reclamanții au solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Statului Român , prin M.F.P., motivând că acest minister este gestionar al bugetului de stat și girant pentru executarea bugetară, fiind obligat prin lege să asigure resursele financiare necesare pentru plata măsurilor reparatorii acordate în baza Legii nr. 10/2001, conform prevederilor din O.U.G. nr. 81/2007. Reclamanții au precizat că nu mai solicită obligarea comisiei pârâte la emiterea titlului de despăgubire pentru imobilul care face obiectul dispoziției din 12 decembrie 2006 emisă de Primarul General al Municipiului București, menținând cererea lor ca pentru celelalte dispoziții, să li se elibereze titlurile de despăgubire la valoarea stabilită de instanță prin expertize de evaluare a imobilelor, precum și cererea de obligare a pârâtului M.F.P.

să efectueze plata sumei de bani stabilită prin expertiza de evaluare, reprezentând contravaloarea fiecărui imobil, în termen de 30 de zile de la emiterea fiecărei decizii de către C.C.S.D. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, prin lipsa posibilității de valorificare a dispozițiilor din 2 mai 2006, care au caracterul unor adevărate acte de proprietate, având ca obiect dreptul lor de creanță împotriva statului, le este încălcat și dreptul de proprietate, în sensul definit de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Pârâta C.C.S.D. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția de nelegalitate a dispoziției din 12 decembrie 2006 emisă de Primarul General al Municipiului București.

Pârâtul M.F.P. a depus de asemenea întâmpinare și a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, ca reprezentant al Statului Român, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român și excepția prematurității acțiunii, pentru lipsa procedurii prealabile față de acest pârât. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 2392 din 18 mai 2010, prin care a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate invocată cu privire la dispoziția din 12 decembrie 2006, a respins excepția privind neîndeplinirea procedurii prealabile, respingând ca prematură cererea de obligare a comisiei pârâte la emiterea titlului de despăgubire și față de soluția dată cererii principale , s-a constatat că nu se mai impune examinarea excepției privind lipsa calității procesuale pasive a M.F.P.

și Statului Român, chemați în judecată numai pentru cererile accesorii, care nu au mai făcut obiectul judecății. Excepția de nelegalitate invocată cu privire la dispoziția din 12 decembrie 2006 a fost respinsă ca inadmisibilă, constatându-se că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004 față de modificarea adusă obiectului acțiunii, prin care s-a renunțat la judecata cererii de emitere a titlului de despăgubiri aferent acestei dispoziții. Excepția privind neîndeplinirea procedurii prealabile a fost respinsă ca nefondată, întrucât a fost invocată numai pentru cererea accesorie, având ca obiect executarea unei obligații viitoare, care depinde de soluția dată acțiunii principale, astfel că, reclamanții nu aveau obligația îndeplinirii procedurii administrative prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Acțiunea reclamanților a fost respinsă ca prematur formulată, cu motivarea că, nu au fost realizate operațiunile administrative în baza cărora se poate emite decizia reprezentând titlul de despăgubire, conform procedurii administrative de stabilire a cuantumului despăgubirilor reglementată în Titlul VII al Legii nr. 247/2005. În raport de această procedură prevăzută în legea specială, instanța de fond a reținut că, dreptul reclamanților la emiterea titlului de despăgubire se naște numai după întocmirea raportului de evaluare, conținând cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de către C.C.S.D. Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs reclamanții, solicitând în principal, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, iar în subsidiar, modificarea hotărârii, în sensul admiterii acțiunii.

Recurenții au susținut că instanța de fond a soluționat greșit cauza, prin admiterea unei excepții de prematuritate, care a fost invocată numai pentru neîndeplinirea procedurii prealabile cu privire la una din cererile accesorii, fără a viza fondul pricinii, având ca obiect nesoluționarea de către comisia intimată, ca autoritate administrativă, într-un termen rezonabil, a cererii lor de emitere a titlurilor de despăgubire pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură.

În condițiile în care Legea nr. 247/2005 nu prevede expres nici un termen pentru emiterea titlului de despăgubire, recurenții au arătat că instanța de fond trebuia să verifice în contextul procesual al nesoluționării unei cereri în procedura de acordare a măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, dacă a fost respectat un termen rezonabil, în raport de data întocmirii dispozițiilor din 2 mai 2006, prin care Primăria municipiului București, în calitate de entitate notificată, a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilele situate în București, str. C. Din acest motiv, s-a arătat că, instanța de fond a interpretat greșit obiectul acțiunii, soluționând cauza printr-o excepție de procedură lipsită de temei juridic față de cererea de soluționare a dosarului de despăgubire într-un termen rezonabil.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs, pentru următoarele considerente: Prin dispozițiile din 2 mai 2006 emise de Primăria municipiului București, în calitate de entitate notificată, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în favoarea recurenților V.R.V., G.M.D. și G.D.G. pentru imobilele situate în București, str. C., pentru care nu mai este posibilă restituirea în natură. Dosarul aferent celor două dispoziții susmenționate a fost transmis Secretariatului C.C.S.D., fiind înregistrat sub nr. 21.218/CC în vederea desfășurării etapelor ulterioare prevăzute de Legea nr. 247/2005 pentru stabilirea și acordarea despăgubirilor.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (4)-(7) din Legea nr. 247/2005, după primirea dispoziției emise de entitatea investită cu soluționarea notificării, însoțită de întreaga documentație aferentă acesteia, S.C.C.S.D. procedează la analizarea dosarelor în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură, apoi va centraliza dosarele în care a fost respinsă întemeiat cererea de restituire în natură și va proceda la transmiterea lor către evaluator sau societatea de evaluare desemnată, în vederea întocmirii raportului de evaluare.

După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluare desemnată va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale, raport care va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire, iar în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea titlului de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare. Cum în cauză se constată că intimata – pârâtă nu a respectat aceste dispoziții legale, deoarece nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în fiecare etapă a procedurii administrative după înregistrarea în anul 2006 a Dosarului nr. 21.218/CC, instanța de fond a apreciat în mod eronat că este prematură acțiunea formulată de recurenții - reclamanți pentru soluționarea cererii de acordare a despăgubirilor într-un termen rezonabil.

Deși în Dosarul nr. 21.218/CC nu au fost realizate nici operațiunile administrative necesare pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, instanța de fond a reținut prematuritatea acțiunii numai în raport de această decizie, prin care C.C.S.D. finalizează procedura administrativă prevăzută în competența sa, fără a avea în vedere caracterul unitar al acestei proceduri prevăzute pentru stabilirea și acordarea despăgubirilor cuvenite persoanelor îndreptățite. Cererea formulată de recurenții – reclamanți nu este prematură și se dovedește a fi întemeiată în raport de întârzierea soluționării Dosarului nr. 21.218/CC, care nu a fost temeinic justificată de comisia intimată și care prin durata sa, poate afecta caracterul adecvat al despăgubirilor.

Susținerile comisiei intimate privind justificarea întârzierii soluționării dosarului recurenților – reclamanți față de documentația incompletă, cu privire la cele două imobile și la calitatea persoanelor îndreptățite, se dovedesc a fi nefondate, întrucât adresele de retransmitere a dosarului la Primăria municipiului București pentru completarea documentației au fost întocmite la 18 august 2009 și respectiv, la 12 mai 2010, după data de 18 mai 2009, la care a fost sesizată instanța de contencios administrativ și fiscal în prezenta cauză.

Prin niciuna din cele două adrese nu s-a invocat existența unei situații obiective care a împiedicat solicitarea completării dosarului înregistrat în anul 2006 la Secretariatul comisiei intimate, după ce a fost transmis de Primăria municipiului București, împreună cu documentația aferentă dispozițiilor din 2 mai 2006. Constatând refuzul nejustificat al comisiei intimate de a aplica prevederile Legii nr. 247/2005 prin soluționarea Dosarului nr. 21.218/CC, în sensul parcurgerii etapelor ulterioare analizării dosarului pentru evaluarea și stabilirea despăgubirilor cuvenite recurenților – reclamanți, Înalta Curte va admite prezentul recurs și în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. va modifica în parte hotărârea atacată, urmând ca pe fond, să admită în parte acțiunea . În baza prevederilor art. 1 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, se va dispune obligarea pârâtei C.C.S.D. să soluționeze dosarele corespunzătoare dispozițiilor din 2 mai 2006 emise de Primarul General al Municipiului București. Celelalte dispoziții ale hotărârii instanței de fond vor fi menținute, întrucât nu au fost atacate cu recurs de părțile în litigiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de V.R.V., G.M.D. și G.D.G. împotriva sentinței civile nr. 2392 din 18 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte hotărârea atacată. Admite în parte acțiunea și obligă pârâta C.C.S.D. să soluționeze dosarele corespunzătoare dispozițiilor emise de Primarul Municipiului București. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2011.