ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3012/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3012/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 18 mai 2009, reclamanții
V.R.V., G.M.D. și G.D.G. au solicitat, în principal, obligarea pârâtei C.C.S.D.
să emită titlurile de despăgubiri în dosarele aferente dispozițiilor din 2 mai 2006
și din 12 decembrie 2006 ale Primarului General al Municipiului București, în termen
de cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, iar în subsidiar,
obligarea pârâtei să numească într-un termen de 30 de zile de la data rămânerii
irevocabile a hotărârii un evaluator pentru calcularea despăgubirilor, conform procedurii
prevăzute la pct. 16.11 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din
Legea nr. 247/2005, aprobate prin nr. 1095/2005.
Prin cererea de modificare
și completare a acțiunii depusă la data de 28 septembrie 2009 reclamanții au solicitat
introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Statului Român , prin M.F.P., motivând
că acest minister este gestionar al bugetului de stat și girant pentru executarea
bugetară, fiind obligat prin lege să asigure resursele financiare necesare pentru
plata măsurilor reparatorii acordate în baza Legii nr. 10/2001, conform prevederilor
din O.U.G. nr. 81/2007.
Reclamanții au precizat
că nu mai solicită obligarea comisiei pârâte la emiterea titlului de despăgubire
pentru imobilul care face obiectul dispoziției din 12 decembrie 2006 emisă de Primarul
General al Municipiului București, menținând cererea lor ca pentru celelalte dispoziții,
să li se elibereze titlurile de despăgubire la valoarea stabilită de instanță prin
expertize de evaluare a imobilelor, precum și cererea de obligare a pârâtului M.F.P.
să efectueze plata sumei de bani stabilită prin expertiza de evaluare, reprezentând
contravaloarea fiecărui imobil, în termen de 30 de zile de la emiterea fiecărei
decizii de către C.C.S.D.
În motivarea acțiunii,
reclamanții au arătat că, prin lipsa posibilității de valorificare a dispozițiilor
din 2 mai 2006, care au caracterul unor adevărate acte de proprietate, având ca
obiect dreptul lor de creanță împotriva statului, le este încălcat și dreptul de
proprietate, în sensul definit de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția
Europeană a Drepturilor Omului.
Pârâta C.C.S.D. a formulat
întâmpinare, prin care a invocat excepția de nelegalitate a dispoziției din 12
decembrie 2006 emisă de Primarul General al Municipiului București.
Pârâtul M.F.P. a depus
de asemenea întâmpinare și a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive,
ca reprezentant al Statului Român, precum și excepția lipsei calității procesuale
pasive a Statului Român și excepția prematurității acțiunii, pentru lipsa procedurii
prealabile față de acest pârât.
Curtea de Apel București,
secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă
nr. 2392 din 18 mai 2010, prin care a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate
invocată cu privire la dispoziția din 12 decembrie 2006, a respins excepția privind
neîndeplinirea procedurii prealabile, respingând ca prematură cererea de obligare
a comisiei pârâte la emiterea titlului de despăgubire și față de soluția dată cererii
principale , s-a constatat că nu se mai impune examinarea excepției privind lipsa
calității procesuale pasive a M.F.P. și Statului Român, chemați în judecată numai
pentru cererile accesorii, care nu au mai făcut obiectul judecății.
Excepția de nelegalitate
invocată cu privire la dispoziția din 12 decembrie 2006 a fost respinsă ca inadmisibilă,
constatându-se că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4 din Legea
nr. 554/2004 față de modificarea adusă obiectului acțiunii, prin care s-a renunțat
la judecata cererii de emitere a titlului de despăgubiri aferent acestei dispoziții.
Excepția privind neîndeplinirea
procedurii prealabile a fost respinsă ca nefondată, întrucât a fost invocată numai
pentru cererea accesorie, având ca obiect executarea unei obligații viitoare, care
depinde de soluția dată acțiunii principale, astfel că, reclamanții nu aveau obligația
îndeplinirii procedurii administrative prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea
nr. 554/2004.
Acțiunea reclamanților
a fost respinsă ca prematur formulată, cu motivarea că, nu au fost realizate operațiunile
administrative în baza cărora se poate emite decizia reprezentând titlul de despăgubire,
conform procedurii administrative de stabilire a cuantumului despăgubirilor reglementată
în Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
În raport de această procedură
prevăzută în legea specială, instanța de fond a reținut că, dreptul reclamanților
la emiterea titlului de despăgubire se naște numai după întocmirea raportului de
evaluare, conținând cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile
de către C.C.S.D.
Împotriva acestei sentințe,
au declarat recurs reclamanții, solicitând în principal, casarea hotărârii și trimiterea
cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, iar în subsidiar, modificarea hotărârii,
în sensul admiterii acțiunii.
Recurenții au susținut
că instanța de fond a soluționat greșit cauza, prin admiterea unei excepții de prematuritate,
care a fost invocată numai pentru neîndeplinirea procedurii prealabile cu privire
la una din cererile accesorii, fără a viza fondul pricinii, având ca obiect nesoluționarea
de către comisia intimată, ca autoritate administrativă, într-un termen rezonabil,
a cererii lor de emitere a titlurilor de despăgubire pentru imobilele care nu pot
fi restituite în natură.
În condițiile în care
Legea nr. 247/2005 nu prevede expres nici un termen pentru emiterea titlului de
despăgubire, recurenții au arătat că instanța de fond trebuia să verifice în contextul
procesual al nesoluționării unei cereri în procedura de acordare a măsurilor reparatorii
prevăzute de Legea nr. 10/2001, dacă a fost respectat un termen rezonabil, în raport
de data întocmirii dispozițiilor din 2 mai 2006, prin care Primăria municipiului
București, în calitate de entitate notificată, a propus acordarea de măsuri reparatorii
pentru imobilele situate în București, str. C.
Din acest motiv, s-a arătat
că, instanța de fond a interpretat greșit obiectul acțiunii, soluționând cauza printr-o
excepție de procedură lipsită de temei juridic față de cererea de soluționare a
dosarului de despăgubire într-un termen rezonabil.
Analizând actele și lucrările
dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304
1
C.
proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs, pentru următoarele considerente:
Prin dispozițiile din
2 mai 2006 emise de Primăria municipiului București, în calitate de entitate notificată,
s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în favoarea recurenților V.R.V., G.M.D.
și G.D.G. pentru imobilele situate în București, str. C., pentru care nu mai este
posibilă restituirea în natură.
Dosarul aferent celor
două dispoziții susmenționate a fost transmis Secretariatului C.C.S.D., fiind înregistrat
sub nr. 21.218/CC în vederea desfășurării etapelor ulterioare prevăzute de Legea
nr. 247/2005 pentru stabilirea și acordarea despăgubirilor.
Astfel, potrivit dispozițiilor
art. 16 alin. (4)-(7) din Legea nr. 247/2005, după primirea dispoziției emise de
entitatea investită cu soluționarea notificării, însoțită de întreaga documentație
aferentă acesteia, S.C.C.S.D. procedează la analizarea dosarelor în privința verificării
legalității respingerii cererii de restituire în natură, apoi va centraliza dosarele
în care a fost respinsă întemeiat cererea de restituire în natură și va proceda
la transmiterea lor către evaluator sau societatea de evaluare desemnată, în vederea
întocmirii raportului de evaluare.
După primirea dosarului,
evaluatorul sau societatea de evaluare desemnată va efectua procedura de specialitate
și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale, raport
care va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile
de despăgubire, iar în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie
la emiterea titlului de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
Cum în cauză se constată
că intimata – pârâtă nu a respectat aceste dispoziții legale, deoarece nu și-a îndeplinit
obligațiile care îi revin în fiecare etapă a procedurii administrative după înregistrarea
în anul 2006 a Dosarului nr. 21.218/CC, instanța de fond a apreciat în mod eronat
că este prematură acțiunea formulată de recurenții - reclamanți pentru soluționarea
cererii de acordare a despăgubirilor într-un termen rezonabil.
Deși în Dosarul nr. 21.218/CC
nu au fost realizate nici operațiunile administrative necesare pentru emiterea deciziei
reprezentând titlul de despăgubire, instanța de fond a reținut prematuritatea acțiunii
numai în raport de această decizie, prin care C.C.S.D. finalizează procedura administrativă
prevăzută în competența sa, fără a avea în vedere caracterul unitar al acestei proceduri
prevăzute pentru stabilirea și acordarea despăgubirilor cuvenite persoanelor îndreptățite.
Cererea formulată de recurenții
– reclamanți nu este prematură și se dovedește a fi întemeiată în raport de întârzierea
soluționării Dosarului nr. 21.218/CC, care nu a fost temeinic justificată de comisia
intimată și care prin durata sa, poate afecta caracterul adecvat al despăgubirilor.
Susținerile comisiei intimate
privind justificarea întârzierii soluționării dosarului recurenților – reclamanți
față de documentația incompletă, cu privire la cele două imobile și la calitatea
persoanelor îndreptățite, se dovedesc a fi nefondate, întrucât adresele de retransmitere
a dosarului la Primăria municipiului București pentru completarea documentației
au fost întocmite la 18 august 2009 și respectiv, la 12 mai 2010, după data de 18
mai 2009, la care a fost sesizată instanța de contencios administrativ și fiscal
în prezenta cauză.
Prin niciuna din cele
două adrese nu s-a invocat existența unei situații obiective care a împiedicat solicitarea
completării dosarului înregistrat în anul 2006 la Secretariatul comisiei intimate,
după ce a fost transmis de Primăria municipiului București, împreună cu documentația
aferentă dispozițiilor din 2 mai 2006.
Constatând refuzul nejustificat
al comisiei intimate de a aplica prevederile Legii nr. 247/2005 prin soluționarea
Dosarului nr. 21.218/CC, în sensul parcurgerii etapelor ulterioare analizării dosarului
pentru evaluarea și stabilirea despăgubirilor cuvenite recurenților – reclamanți,
Înalta Curte va admite prezentul recurs și în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9
și art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va modifica în parte hotărârea atacată, urmând
ca pe fond, să admită în parte acțiunea .
În baza prevederilor
art. 1 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și
completările ulterioare, se va dispune obligarea pârâtei C.C.S.D. să soluționeze
dosarele corespunzătoare dispozițiilor din 2 mai 2006 emise de Primarul General
al Municipiului București.
Celelalte dispoziții ale
hotărârii instanței de fond vor fi menținute, întrucât nu au fost atacate cu recurs
de părțile în litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat
de V.R.V., G.M.D. și G.D.G. împotriva sentinței civile nr. 2392 din 18 mai 2010
a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Modifică în parte hotărârea
atacată.
Admite în parte acțiunea
și obligă pârâta C.C.S.D. să soluționeze dosarele corespunzătoare dispozițiilor
emise de Primarul Municipiului București.
Menține celelalte dispoziții
ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 25 mai 2011.