ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3012/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 18 mai 2009, reclamanții

V.R.V., G.M.D. și G.D.G. au solicitat, în principal, obligarea pârâtei C.C.S.D.

să emită titlurile de despăgubiri în dosarele aferente dispozițiilor din 2 mai 2006

și din 12 decembrie 2006 ale Primarului General al Municipiului București, în termen

de cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, iar în subsidiar,

obligarea pârâtei să numească într-un termen de 30 de zile de la data rămânerii

irevocabile a hotărârii un evaluator pentru calcularea despăgubirilor, conform procedurii

prevăzute la pct. 16.11 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din

Legea nr. 247/2005, aprobate prin nr. 1095/2005.

Prin cererea de modificare

și completare a acțiunii depusă la data de 28 septembrie 2009 reclamanții au solicitat

introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Statului Român , prin M.F.P., motivând

că acest minister este gestionar al bugetului de stat și girant pentru executarea

bugetară, fiind obligat prin lege să asigure resursele financiare necesare pentru

plata măsurilor reparatorii acordate în baza Legii nr. 10/2001, conform prevederilor

din O.U.G. nr. 81/2007.

Reclamanții au precizat

că nu mai solicită obligarea comisiei pârâte la emiterea titlului de despăgubire

pentru imobilul care face obiectul dispoziției din 12 decembrie 2006 emisă de Primarul

General al Municipiului București, menținând cererea lor ca pentru celelalte dispoziții,

să li se elibereze titlurile de despăgubire la valoarea stabilită de instanță prin

expertize de evaluare a imobilelor, precum și cererea de obligare a pârâtului M.F.P.

să efectueze plata sumei de bani stabilită prin expertiza de evaluare, reprezentând

contravaloarea fiecărui imobil, în termen de 30 de zile de la emiterea fiecărei

decizii de către C.C.S.D.

În motivarea acțiunii,

reclamanții au arătat că, prin lipsa posibilității de valorificare a dispozițiilor

din 2 mai 2006, care au caracterul unor adevărate acte de proprietate, având ca

obiect dreptul lor de creanță împotriva statului, le este încălcat și dreptul de

proprietate, în sensul definit de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția

Europeană a Drepturilor Omului.

Pârâta C.C.S.D. a formulat

întâmpinare, prin care a invocat excepția de nelegalitate a dispoziției din 12

decembrie 2006 emisă de Primarul General al Municipiului București.

Pârâtul M.F.P. a depus

de asemenea întâmpinare și a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive,

ca reprezentant al Statului Român, precum și excepția lipsei calității procesuale

pasive a Statului Român și excepția prematurității acțiunii, pentru lipsa procedurii

prealabile față de acest pârât.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă

nr. 2392 din 18 mai 2010, prin care a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate

invocată cu privire la dispoziția din 12 decembrie 2006, a respins excepția privind

neîndeplinirea procedurii prealabile, respingând ca prematură cererea de obligare

a comisiei pârâte la emiterea titlului de despăgubire și față de soluția dată cererii

principale , s-a constatat că nu se mai impune examinarea excepției privind lipsa

calității procesuale pasive a M.F.P. și Statului Român, chemați în judecată numai

pentru cererile accesorii, care nu au mai făcut obiectul judecății.

Excepția de nelegalitate

invocată cu privire la dispoziția din 12 decembrie 2006 a fost respinsă ca inadmisibilă,

constatându-se că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4 din Legea

nr. 554/2004 față de modificarea adusă obiectului acțiunii, prin care s-a renunțat

la judecata cererii de emitere a titlului de despăgubiri aferent acestei dispoziții.

Excepția privind neîndeplinirea

procedurii prealabile a fost respinsă ca nefondată, întrucât a fost invocată numai

pentru cererea accesorie, având ca obiect executarea unei obligații viitoare, care

depinde de soluția dată acțiunii principale, astfel că, reclamanții nu aveau obligația

îndeplinirii procedurii administrative prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004.

Acțiunea reclamanților

a fost respinsă ca prematur formulată, cu motivarea că, nu au fost realizate operațiunile

administrative în baza cărora se poate emite decizia reprezentând titlul de despăgubire,

conform procedurii administrative de stabilire a cuantumului despăgubirilor reglementată

în Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

În raport de această procedură

prevăzută în legea specială, instanța de fond a reținut că, dreptul reclamanților

la emiterea titlului de despăgubire se naște numai după întocmirea raportului de

evaluare, conținând cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile

de către C.C.S.D.

Împotriva acestei sentințe,

au declarat recurs reclamanții, solicitând în principal, casarea hotărârii și trimiterea

cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, iar în subsidiar, modificarea hotărârii,

în sensul admiterii acțiunii.

Recurenții au susținut

că instanța de fond a soluționat greșit cauza, prin admiterea unei excepții de prematuritate,

care a fost invocată numai pentru neîndeplinirea procedurii prealabile cu privire

la una din cererile accesorii, fără a viza fondul pricinii, având ca obiect nesoluționarea

de către comisia intimată, ca autoritate administrativă, într-un termen rezonabil,

a cererii lor de emitere a titlurilor de despăgubire pentru imobilele care nu pot

fi restituite în natură.

În condițiile în care

Legea nr. 247/2005 nu prevede expres nici un termen pentru emiterea titlului de

despăgubire, recurenții au arătat că instanța de fond trebuia să verifice în contextul

procesual al nesoluționării unei cereri în procedura de acordare a măsurilor reparatorii

prevăzute de Legea nr. 10/2001, dacă a fost respectat un termen rezonabil, în raport

de data întocmirii dispozițiilor din 2 mai 2006, prin care Primăria municipiului

București, în calitate de entitate notificată, a propus acordarea de măsuri reparatorii

pentru imobilele situate în București, str. C.

Din acest motiv, s-a arătat

că, instanța de fond a interpretat greșit obiectul acțiunii, soluționând cauza printr-o

excepție de procedură lipsită de temei juridic față de cererea de soluționare a

dosarului de despăgubire într-un termen rezonabil.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs, pentru următoarele considerente:

Prin dispozițiile din

2 mai 2006 emise de Primăria municipiului București, în calitate de entitate notificată,

s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în favoarea recurenților V.R.V., G.M.D.

și G.D.G. pentru imobilele situate în București, str. C., pentru care nu mai este

posibilă restituirea în natură.

Dosarul aferent celor

două dispoziții susmenționate a fost transmis Secretariatului C.C.S.D., fiind înregistrat

sub nr. 21.218/CC în vederea desfășurării etapelor ulterioare prevăzute de Legea

nr. 247/2005 pentru stabilirea și acordarea despăgubirilor.

Astfel, potrivit dispozițiilor

art. 16 alin. (4)-(7) din Legea nr. 247/2005, după primirea dispoziției emise de

entitatea investită cu soluționarea notificării, însoțită de întreaga documentație

aferentă acesteia, S.C.C.S.D. procedează la analizarea dosarelor în privința verificării

legalității respingerii cererii de restituire în natură, apoi va centraliza dosarele

în care a fost respinsă întemeiat cererea de restituire în natură și va proceda

la transmiterea lor către evaluator sau societatea de evaluare desemnată, în vederea

întocmirii raportului de evaluare.

După primirea dosarului,

evaluatorul sau societatea de evaluare desemnată va efectua procedura de specialitate

și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale, raport

care va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile

de despăgubire, iar în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie

la emiterea titlului de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.

Cum în cauză se constată

că intimata – pârâtă nu a respectat aceste dispoziții legale, deoarece nu și-a îndeplinit

obligațiile care îi revin în fiecare etapă a procedurii administrative după înregistrarea

în anul 2006 a Dosarului nr. 21.218/CC, instanța de fond a apreciat în mod eronat

că este prematură acțiunea formulată de recurenții - reclamanți pentru soluționarea

cererii de acordare a despăgubirilor într-un termen rezonabil.

Deși în Dosarul nr. 21.218/CC

nu au fost realizate nici operațiunile administrative necesare pentru emiterea deciziei

reprezentând titlul de despăgubire, instanța de fond a reținut prematuritatea acțiunii

numai în raport de această decizie, prin care C.C.S.D. finalizează procedura administrativă

prevăzută în competența sa, fără a avea în vedere caracterul unitar al acestei proceduri

prevăzute pentru stabilirea și acordarea despăgubirilor cuvenite persoanelor îndreptățite.

Cererea formulată de recurenții

– reclamanți nu este prematură și se dovedește a fi întemeiată în raport de întârzierea

soluționării Dosarului nr. 21.218/CC, care nu a fost temeinic justificată de comisia

intimată și care prin durata sa, poate afecta caracterul adecvat al despăgubirilor.

Susținerile comisiei intimate

privind justificarea întârzierii soluționării dosarului recurenților – reclamanți

față de documentația incompletă, cu privire la cele două imobile și la calitatea

persoanelor îndreptățite, se dovedesc a fi nefondate, întrucât adresele de retransmitere

a dosarului la Primăria municipiului București pentru completarea documentației

au fost întocmite la 18 august 2009 și respectiv, la 12 mai 2010, după data de 18

mai 2009, la care a fost sesizată instanța de contencios administrativ și fiscal

în prezenta cauză.

Prin niciuna din cele

două adrese nu s-a invocat existența unei situații obiective care a împiedicat solicitarea

completării dosarului înregistrat în anul 2006 la Secretariatul comisiei intimate,

după ce a fost transmis de Primăria municipiului București, împreună cu documentația

aferentă dispozițiilor din 2 mai 2006.

Constatând refuzul nejustificat

al comisiei intimate de a aplica prevederile Legii nr. 247/2005 prin soluționarea

Dosarului nr. 21.218/CC, în sensul parcurgerii etapelor ulterioare analizării dosarului

pentru evaluarea și stabilirea despăgubirilor cuvenite recurenților – reclamanți,

Înalta Curte va admite prezentul recurs și în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9

și art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va modifica în parte hotărârea atacată, urmând

ca pe fond, să admită în parte acțiunea .

În baza prevederilor

art. 1 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și

completările ulterioare, se va dispune obligarea pârâtei C.C.S.D. să soluționeze

dosarele corespunzătoare dispozițiilor din 2 mai 2006 emise de Primarul General

al Municipiului București.

Celelalte dispoziții ale

hotărârii instanței de fond vor fi menținute, întrucât nu au fost atacate cu recurs

de părțile în litigiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de V.R.V., G.M.D. și G.D.G. împotriva sentinței civile nr. 2392 din 18 mai 2010

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte hotărârea

atacată.

Admite în parte acțiunea

și obligă pârâta C.C.S.D. să soluționeze dosarele corespunzătoare dispozițiilor

emise de Primarul Municipiului București.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 mai 2011.