ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4226/2009

Asupra

cererii de revizuire de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 933

din 6 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de pârâtul Ministerul

Apărării împotriva sentinței civile nr. 110 din 10 septembrie 2007 a Curții de

Apel Suceava, secția comercială și contencios administrativ, a casat sentința

atacată și în fond a respins, ca neîntemeiată, acțiunea

formulată

de reclamantul P.M., având ca obiect obligarea pârâtului la recalcularea rentei

lunare cuvenite, cu începere de la data de 01 martie 2004, conform

dispozițiilor art. 14

1

din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de

război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război,

articol introdus prin O.U.G. nr. 12/2004.

Pentru a

pronunța această soluție, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, a reținut, în esență, următoarele:

Intimatul-reclamant

se încadrează în prevederile art. 14 din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de

război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război,

republicată, potrivit cărora „veteranii de război care nu sunt decorați cu

ordine, medalii sau cruci de război prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. a), b)

și c), dar cărora le-a fost conferită medalia „Crucea comemorativă a celui de­-al

doilea război mondial 1941-1945", beneficiază de o rentă lunară

echivalentă cu 25% din solda de grad a unui sublocotenent.

Prin

O.U.G. nr. 12/2004 a fost completată Legea nr. 44/1994, republicată, fiind

introdus un nou articol, art. 14

1

, cu următorul cuprins: „începând

cu luna martie 2004, renta lunară prevăzută la art. 13 și 14 se calculează,

după caz, în funcție de nivelul soldei de grad și al soldei de funcție la minim

ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării, stabilite conform

legii".

Așa cum

rezultă din prevederile art. 14

1

din Legea nr. 44/1994, republicată,

introdus prin O.U.G. nr. 12/2004, renta lunară prevăzută la art. 13 și

respectiv, art. 14 se calculează, după caz, în funcție de nivelul soldei de

grad și al soldei de funcție la minim ale unui sublocotenent din cadrul

Ministerului Apărării.

Or,

potrivit art. 14 din lege, intimatul-reclamant, ca deținător al Medaliei

„Crucea comemorativă a celui de-al doilea război mondial 1941-1945",

beneficiază de o rentă lunară echivalentă cu 25% din solda de grad a unui

sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării, așa cum s-a specificat la art.

14

1

.

Că este

așa, rezultă și din modificarea ulterioară adusă prin Legea nr. 303/2007 la

art. 14, care are acum următorul conținut: „Veteranii de război care nu sunt

decorați cu ordine, medalii sau cruci de război prevăzute la art. 13 alin. (1)

lit. a), b) și c), dar cărora le-a fost conferită Medalia “Crucea comemorativă

a celui de-al

doilea

război mondial 1941-1945” beneficiază de o rentă lunară echivalentă cu 50% din

solda de grad a unui sublocotenent".

Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a

reținut că, în raport cu prevederile art. 16 lit. e) din Legea nr. 44/1994,

republicată, veteranii de război și văduvele de război beneficiază, între

altele, de „scutirea de la plata impozitelor și taxelor locale", iar nu de

scutirea de la plata impozitului pe venit (pensie și rentă lunară).

Împotriva

deciziei nr. 933 din 6 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de revizuire

intimatul-reclamant M.P., invocând dispozițiile art. 52 din Constituție și

decizia nr. 45 din 10 noiembrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secțiile unite.

Prin

decizia nr. 2180 din 10 aprilie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de revizuire formulată

de M.P. cu privire la decizia nr. 933 din 6 martie 2008 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, ca inadmisibilă.

Pentru a

pronunța această soluție, Înalta Curte a reținut în esență că din modul de

redactare al art. 322 C. proc. civ., rezultă că revizuirea se poate cere numai

pentru una din situațiile prevăzute la cele opt puncte ale dispoziției legale

menționate.

A mai

reținut Înalta Curte, că revizuentul nu și-a încadrat expres criticile în

vreuna dintre situațiile enumerate de art. 322 C. proc. civ.

Împotriva

deciziei nr. 2180 din 10 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, M.P.

a formulat o nouă cerere de revizuire, invocând dispozițiile art. 322 pct. 2, 4,

7 și 8 C. proc. civ.

În

motivarea

cererii de revizuire, revizuentul reia practic motivele din acțiunea

introductivă precum și cele din cererea de revizuire formulată împotriva

deciziei nr. 933 din 6 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel,

revizuentul solicită să-i fie acordate drepturile prevăzute de Legea nr.

44/1994, completată prin O.U.G. nr. 12/2004, astfel cum acestea au fost

stabilite prin sentința civilă nr. 110 din 10 septembrie 2007 a Curții de Apel

Suceava, secția

comercială și contencios administrativ,

drepturi actualizate la zi, ținându-se cont de modificările și completările

Legii nr. 44/1994, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr.

303/2007.

Analizând

actele și lucrările dosarului potrivit art. 326 alin. (3) C. proc. civ.,

conform cărora „dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la

faptele pe care se întemeiază", Înalta Curte constată că cererea de

revizuire formulată de M.P. este inadmisibilă, pentru

considerentele

expuse în cele ce urmează.

Din

economia dispozițiilor legale care reglementează calea de atac a revizuirii,

rezultă că admisibilitatea acesteia este condiționată de împrejurarea ca

motivele și criticile invocate să se încadreze în cele expres și limitativ

prevăzute în art. 322 C. proc. civ.

În

speța de

față, se constată că revizuentul, pe de o parte, reia argumentele prezentate în

cuprinsul primei cereri de revizuire, fără a aduce altele noi, iar pe de altă

parte nu și-a încadrat expres criticile în vreuna dintre situațiile enumerate

de dispozițiile legale menționate.

Motivele

invocate nu pot fi încadrate în niciuna dintre ipotezele expres și limitativ

prevăzute de același articol, întrucât revizuentul critică, din nou, decizia

nr. 933 din 6 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, respectiv soluția pronunțată de instanța de

recurs pentru aspecte ce țin de fondul cauzei.

În

altă

ordine de idei, revizuentul solicită chiar în revizuire acordarea drepturilor

astfel cum acestea au fost stabilite prin sentința pronunțată, pe fondul

cauzei, de Curtea de apel.

În

concluzie,

Înalta Curte constată că invocarea generică, de către revizuent, a

dispozițiilor art. 322 C. proc. civ., fără indicarea unuia din cele opt motive,

determină inadmisibilitatea cererii.

Având în

vedere toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 326 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

cererea de revizuire formulată de M.P. împotriva deciziei nr. 2180 din 10

aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2009.