ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4226/2009

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 933 din 6 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Apărării împotriva sentinței civile nr. 110 din 10 septembrie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și contencios administrativ, a casat sentința atacată și în fond a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul P.M., având ca obiect obligarea pârâtului la recalcularea rentei lunare cuvenite, cu începere de la data de 01 martie 2004, conform dispozițiilor art. 14 1 din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, articol introdus prin O.U.G.

nr. 12/2004. Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a reținut, în esență, următoarele: Intimatul-reclamant se încadrează în prevederile art. 14 din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, republicată, potrivit cărora „veteranii de război care nu sunt decorați cu ordine, medalii sau cruci de război prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. a), b) și c), dar cărora le-a fost conferită medalia „Crucea comemorativă a celui de­-al doilea război mondial 1941-1945", beneficiază de o rentă lunară echivalentă cu 25% din solda de grad a unui sublocotenent. Prin O.U.G.

nr. 12/2004 a fost completată Legea nr. 44/1994, republicată, fiind introdus un nou articol, art. 14 1 , cu următorul cuprins: „începând cu luna martie 2004, renta lunară prevăzută la art. 13 și 14 se calculează, după caz, în funcție de nivelul soldei de grad și al soldei de funcție la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării, stabilite conform legii". Așa cum rezultă din prevederile art. 14 1 din Legea nr. 44/1994, republicată, introdus prin O.U.G. nr. 12/2004, renta lunară prevăzută la art. 13 și respectiv, art. 14 se calculează, după caz, în funcție de nivelul soldei de grad și al soldei de funcție la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării.

Or, potrivit art. 14 din lege, intimatul-reclamant, ca deținător al Medaliei „Crucea comemorativă a celui de-al doilea război mondial 1941-1945", beneficiază de o rentă lunară echivalentă cu 25% din solda de grad a unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării, așa cum s-a specificat la art. 14 1 . Că este așa, rezultă și din modificarea ulterioară adusă prin Legea nr. 303/2007 la art. 14, care are acum următorul conținut: „Veteranii de război care nu sunt decorați cu ordine, medalii sau cruci de război prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. a), b) și c), dar cărora le-a fost conferită Medalia “Crucea comemorativă a celui de-al doilea război mondial 1941-1945” beneficiază de o rentă lunară echivalentă cu 50% din solda de grad a unui sublocotenent". Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a reținut că, în raport cu prevederile art. 16 lit. e) din Legea nr. 44/1994, republicată, veteranii de război și văduvele de război beneficiază, între altele, de „scutirea de la plata impozitelor și taxelor locale", iar nu de scutirea de la plata impozitului pe venit (pensie și rentă lunară).

Împotriva deciziei nr. 933 din 6 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de revizuire intimatul-reclamant M.P., invocând dispozițiile art. 52 din Constituție și decizia nr. 45 din 10 noiembrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite. Prin decizia nr. 2180 din 10 aprilie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de revizuire formulată de M.P. cu privire la decizia nr. 933 din 6 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte a reținut în esență că din modul de redactare al art. 322 C. proc.

civ., rezultă că revizuirea se poate cere numai pentru una din situațiile prevăzute la cele opt puncte ale dispoziției legale menționate. A mai reținut Înalta Curte, că revizuentul nu și-a încadrat expres criticile în vreuna dintre situațiile enumerate de art. 322 C. proc. civ. Împotriva deciziei nr. 2180 din 10 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, M.P. a formulat o nouă cerere de revizuire, invocând dispozițiile art. 322 pct. 2, 4, 7 și 8 C. proc. civ. În motivarea cererii de revizuire, revizuentul reia practic motivele din acțiunea introductivă precum și cele din cererea de revizuire formulată împotriva deciziei nr. 933 din 6 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel, revizuentul solicită să-i fie acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 44/1994, completată prin O.U.G. nr. 12/2004, astfel cum acestea au fost stabilite prin sentința civilă nr. 110 din 10 septembrie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și contencios administrativ, drepturi actualizate la zi, ținându-se cont de modificările și completările Legii nr. 44/1994, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 303/2007. Analizând actele și lucrările dosarului potrivit art. 326 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora „dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază", Înalta Curte constată că cererea de revizuire formulată de M.P.

este inadmisibilă, pentru considerentele expuse în cele ce urmează. Din economia dispozițiilor legale care reglementează calea de atac a revizuirii, rezultă că admisibilitatea acesteia este condiționată de împrejurarea ca motivele și criticile invocate să se încadreze în cele expres și limitativ prevăzute în art. 322 C. proc. civ. În speța de față, se constată că revizuentul, pe de o parte, reia argumentele prezentate în cuprinsul primei cereri de revizuire, fără a aduce altele noi, iar pe de altă parte nu și-a încadrat expres criticile în vreuna dintre situațiile enumerate de dispozițiile legale menționate.

Motivele invocate nu pot fi încadrate în niciuna dintre ipotezele expres și limitativ prevăzute de același articol, întrucât revizuentul critică, din nou, decizia nr. 933 din 6 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, respectiv soluția pronunțată de instanța de recurs pentru aspecte ce țin de fondul cauzei. În altă ordine de idei, revizuentul solicită chiar în revizuire acordarea drepturilor astfel cum acestea au fost stabilite prin sentința pronunțată, pe fondul cauzei, de Curtea de apel. În concluzie, Înalta Curte constată că invocarea generică, de către revizuent, a dispozițiilor art. 322 C. proc. civ., fără indicarea unuia din cele opt motive, determină inadmisibilitatea cererii.

Având în vedere toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 326 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de M.P. împotriva deciziei nr. 2180 din 10 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2009.