ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1932/2011

Asupra recursurilor de față; În baza actelor din dosar, constată următoarele: I. Prin încheierea de ședință din data de 12 aprilie 2011 a Curții de Apel Alba București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 38147/3/2009 (1140/2011) s-a menținut starea de arest a inculpaților T.G., G.T. și P.J. S-a reținut că prin Rechizitoriul nr. 135/D/P/2009 la data de 28 septembrie 2009 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a dispus trimiterea în judecată a inculpaților T.G., G.T. și P.J., cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc și trafic internațional ilicit de droguri de mare risc, fapte prevăzute și pedepsite de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În fapt s-a reținut în esență că la data de 11 mai 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalității Organizată și Terorism, a fost sesizat de către Inspectoratul General al Politiei Române - Direcția Generală de Combatere a Criminalității Organizate, Direcția Antidrog cu privire la faptul că, există indicii temeinice referitoare la realizarea unor acte materiale specifice elementului material al laturii obiective a infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc de către o rețea de persoane neidentificate care introduc în România cantități importante de cocaină.

Astfel, la data de 11 mai 2009 în Portul Constanța a fost descoperit un container (nr. GLDU 531286-7) care avea disimulată în încărcătura legală o cantitate de aproximativ 200 kilograme de cocaină, drog de mare risc, container trimis de firma exportatoare O.E.S. din Peru și care avea ca destinatar Fundația G.D.S. din Arad. Din investigațiile efectuate a rezultat faptul că marfa urma să fie transportată la Arad la data de 12 mai 2009. S-a stabilit și faptul că persoanele încă neidentificate la data respectivă care urmau să recepționeze și să transporte cocaina foloseau următoarele numere de telefon. Instanța a apreciat că la acel moment procesual măsura arestări preventive luată față de inculpați T.G., G.T.

și O.J.B. nu putea fi înlocuită cu o altă măsura preventivă, mai puțin restrictivă, deoarece nu s-au schimbat temeiurile ce au stat la baza luării acestei măsuri. Astfel că, termenul rezonabil al cercetării judecătorești se raportează la complexitatea cauzei și la atingerea scopului procesului penal, apreciind astfel că nu este depășită durata rezonabilă în care va trebui să se desfășoare cercetarea judecătorească. Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, astfel încât măsura arestării preventive a inculpaților apare ca fiind legală și temeinică, fiind dispusă cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 143 C. proc.

pen. și art. 148 lit. f) C. proc. pen. În cauză, există indicii temeinice și probe, în sensul prevăzut de art. 143 C. proc. pen., care să justifice presupunerea rezonabilă în sensul vinovăției inculpaților. Totodată, s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptelor ce s-au reținut în sarcină, și modalitatea concretă de săvârșire.

Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă atât din natura și gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului, cât și din modalitatea concretă de comitere a faptelor, împrejurarea în care au acționat și gradul de pericol social crescut ce caracterizează faptele de trafic de droguri de mare risc, pericolul pentru sănătatea publică pe care îl reprezintă punerea în circulația a unor asemenea substanțe, urmările produse.

De asemenea se apreciază că infracțiunea reținută în sarcina inculpaților prin gravitatea deosebită și prin reacția publicului, tulbură nu numai ordinea publică dar și normele mediului social ocrotit de valorile sale fundamentale, datorită faptului că generează o stare de primejdie pentru raporturile sociale, pentru normala lor desfășurare și dezvoltare în interesul societății însăși, creând o stare de neliniște capabilă să justifice menținerea arestării preventive, fiind îndeplinite astfel și prevederile art. 5 paragraful 1 lit. c) și paragraful 3 din C.E.D.O. Față de toate aceste considerente, Curtea a apreciat că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, sens în care, în temeiul art. 3002 C. proc.

pen. raportat la art. 160b C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpaților T.G., G.T.M. și P.J. II. Împotriva acestei încheieri de ședință au declarat recurs inculpații P.J.B., G.T.M. și T.G. criticând-o ca netemeinică, solicitând admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a acestora, arătând că dosarul este în faza apelului, că recurenții inculpați nu s-au mai confruntat niciodată cu legea penală și că toți au studii superioare. Examinând actele și lucrările dosarului, încheierea recurată, în raport de motivele de critică invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevăd dispozițiile art. 385/6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte are în vedere că recursurile declarate de inculpații P.J.B., G.T.M. și T.G. se privesc ca nefondate și urmează a fi respinse ca atare în temeiul dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Aceasta întrucât, instanța de apel a Curții de Apel București, secția I penală, investită cu soluționarea apelurilor declarate de inculpații P.J.B., G.T.M. și T.G. împotriva sentinței penale nr. 131 din 16 februarie 2011 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a statuat în mod legal și temeinic prin conformare la dispozițiile art. 160/b C. proc. pen. combinat cu art. 300/2 C. proc. pen. că în cauză se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a celor trei inculpați.

Astfel, se mențin, pe de o parte, temeiurile de fapt ce au determinat prin rechizitoriul nr. 135/D/P/2009 din 28 septembrie 2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, trimiterea în judecată a inculpaților T.G., G.T., și P.J., cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc și trafic internațional ilicit de droguri de mare risc, fapte prevăzute și pedepsite de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art.3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt s-a reținut în esență că la data de 11 mai 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalității Organizată și Terorism, a fost sesizat de către Inspectoratul General al Politiei Române - Direcția Generală de Combatere a Criminalității Organizate, Direcția Antidrog cu privire la faptul că, există indicii temeinice referitoare la realizarea unor acte materiale specifice elementului material al laturii obiective a infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc de către o rețea de persoane neidentificate care introduc în România cantități importante de cocaină. Astfel, la data de 11 mai 2009 în Portul Constanța a fost descoperit un container (nr. GLDU 531286-7) care avea disimulată în încărcătura legală o cantitate de aproximativ 200 kilograme de cocaină, drog de mare risc, container trimis de firma exportatoare O.E.S.

din Peru și care avea ca destinatar Fundația F.D.S. din Arad. Din investigațiile efectuate a rezultat faptul că marfa urma să fie transportată la Arad la data de 12 mai 2009. S-a stabilit și faptul că persoanele încă neidentificate la data respectivă care urmau să recepționeze și să transporte cocaina foloseau următoarele numere de telefon.

Ulterior, s-a reținut că au fost depistați în depozitul amplasat în zona limitrofă județului Arad, în apropierea drumului european E671, pe partea stângă a acestuia, între km 6 și 7 (km 6+200m) pe direcția de mers dinspre Arad către Oradea, în timp ce manevrau pachetele care conțineau substanța substituită conform ordonanței de urmărire supravegheată emisă în dosar, în locul cantității de 209,50 Kg de droguri de mare risc (cocaină) aflată în containerul GLDU 531286-7 pentru a le transfera în mijloacele de transport ( 2 limuzine Honda Legend și Skoda Octavia) cu care au sosit la depozit în vederea transportului cocainei din România în Ungaria. Pe de altă parte, în cauză se mențin și temeiurile de drept ce au determinat luarea aceleiași măsuri preventive a recurenților inculpați P.J.B., G.T.M.

și T.G., constatându-se că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, astfel încât măsura arestării preventive a inculpaților apare ca fiind legală și temeinică, fiind dispusă cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 143 C. proc. pen. și art. 148 lit. f) C. proc. pen. În cauză, există indicii temeinice și probe, în sensul prevăzut de art. 143 C. proc. pen., care să justifice presupunerea rezonabilă în sensul vinovăției inculpaților. Totodată, s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptelor ce s-au reținut în sarcină, și modalitatea concretă de săvârșire.

Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă atât din natura și gravitatea faptei reținute în sarcina recurenților inculpați, cât și din modalitatea concretă de comitere a faptelor, împrejurarea în care au acționat și gradul de pericol social crescut ce caracterizează faptele de trafic de droguri de mare risc, pericolul pentru sănătatea publică pe care îl reprezintă punerea în circulația a unor asemenea substanțe, urmările produse.

De asemenea se apreciază că infracțiunea reținută în sarcina inculpaților prin gravitatea deosebită și prin reacția publicului, tulbură nu numai ordinea publică dar și normele mediului social ocrotit de valorile sale fundamentale, datorită faptului că generează o stare de primejdie pentru raporturile sociale, pentru normala lor desfășurare și dezvoltare în interesul societății, creând o stare de temere aptă să justifice menținerea arestării preventive, fiind îndeplinite astfel și prevederile art. 5 paragraful 1 lit. c) și paragraful 3 din C.E.D.O. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.J.B., G.T.M. și T.G. împotriva încheierii din 12 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 38147/3/2009 (1140/2011). Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenții inculpați se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul cuvenit interpretului de limbă maghiară se va suporta din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2011.