ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4105/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4105/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 14 septembrie 2011 a
Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr.
36604/3/2010 (213/2011), printre altele, s-a menținut starea de arest a
inculpaților M.G. și T.A.V.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a reținut că prin rechizitoriul nr. 2293D/P/2009 din
29 iulie 2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -
D.I.I.C.O.T. - S.T. București, au fost trimiși în judecată, în stare de arest
preventiv, inculpații M.G., zis "G." sau "Z." pentru
săvârșirea infracțiunilor de: complicitate la introducere în țară de droguri de
mare risc, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea
nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; complicitate la trafic de
droguri de mare risc, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) și (2)
din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplic.
art. 33 lit. a) C. pen.; T.A.V., pentru săvârșirea infracțiunilor de:
introducere în țară de droguri de mare risc, prev. de art. 3 alin. (1) și (2)
din Legea nr. 143/2000; trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin.
(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt, s-a reținut,
în esență că la data de 19 iunie 2009, inculpatul T.A.V., în complicitate cu
inculpatul M.G. și cu S.S.S., a transportat cantitatea de 1.987,4 grame heroină
din Bulgaria în România și a remis-o lui D.A.C. zis "C.".
Prin Sentința penală
nr. 902 din 21 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a
II-a penală, s-au dispus următoarele:
I. În temeiul art. 26
C. pen. rap. la art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.
41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.G. la pedeapsa de 16 ani
închisoare.
S-a făcut aplicarea
art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În temeiul disp. art.
65 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64
lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea
pedepsei principale.
În temeiul art. 26 C.
pen. rap. la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.
41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.G. la pedeapsa de 11 ani
închisoare.
S-a făcut aplicarea
art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În temeiul art. 65 C.
pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.
a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea
pedepsei principale.
În temeiul art. 33
lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa
cea mai grea, de 16 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea
art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
I s-a interzis
inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și
lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 350
C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În temeiul art. 88 C.
pen. s-a computat prevenția de la 5 iunie 2010 la zi.
II. În temeiul art. 3
alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul T.A.V. la
pedeapsa de 15 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea
art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În temeiul art. 65 C.
pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.
a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea
pedepsei principale.
În temeiul art. 2
alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2002 a fost condamnat inculpatul T.A.V. la
pedeapsa de 10 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea
art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În temeiul art. 65 C.
pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.
a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea
pedepsei principale.
În temeiul art. 33
lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa
cea mai grea, de 15 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea
art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În temeiul art. 65 C.
pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.
a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea
pedepsei principale.
În temeiul art. 350
C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În temeiul art. 88 C.
pen., s-a computat prevenția de la data de 5 iunie 2010 la zi.
A fost obligat
fiecare inculpat la plata a câte 55.000 RON cheltuieli judiciare către stat.
Analizând temeiurile
care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților,
Curtea de Apel București, secția a II-a penală a apreciat că se mențin și impun
în continuare privarea de libertate a acestora, având în vedere că sunt
întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 143 cu referire la art. 148
lit. f) C. proc. pen., referitor la existența unei presupuneri rezonabile de
comitere a faptelor, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru
care sunt cercetați inculpații este închisoarea mai mare de patru ani și există
probe că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol pentru ordinea
publică, având în vedere circumstanțele de săvârșire a faptelor, astfel cum au
fost reținute în actul de sesizare și în hotărârea de condamnare.
În consecință, s-a
apreciat că sunt nefondate cererile de revocare a măsurii arestării preventive
și de luare a unor măsuri alternative arestării.
Împotriva acestei
încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.G., solicitând
revocarea măsurii arestării preventive și continuarea judecății în stare de
libertate.
Concluziile formulate
de reprezentantul Parchetului, de apărătorul recurentului inculpat și ultimul
cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei
hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
Înalta Curte,
examinând recursul declarat de inculpat, pe baza lucrărilor și a materialului
din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat.
Potrivit
dispozițiilor art. 160
b
alin. (1) C. proc. pen., instanța de
judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să
verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) din
același text de lege, când instanța constată că temeiurile care au determinat
arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere
motivată, menținerea măsurii arestării preventive.
În cauză, Curtea de
Apel București, secția a II-a penală, a procedat la efectuarea verificărilor și
a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării
măsurii preventive subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a
inculpatului.
Înalta Curte, în
raport de împrejurările concrete de comitere a faptelor, apreciază că lăsarea
în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică,
așa cum corect a reținut și instanța de fond.
Ordinea publică
reprezintă climatul social optim, firesc, care se asigură printr-un ansamblu de
norme și măsuri și care se traduce prin funcționarea normală a instituțiilor
statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora.
Deși pericolul pentru
ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a
infracțiunii, aceasta nu înseamnă că la aprecierea pericolului pentru ordinea
publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Sub acest aspect,
existența pericolului public poate rezulta, între altele, din însuși pericolul
social al infracțiunilor de care este învinuit inculpatul, din reacția publică
la comiterea unor astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii unor alte
asemenea fapte de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei
bănuiți ca autori ai faptelor respective.
În acord cu prima
instanță, Înalta Curte apreciază că sunt întrunite și la acest moment procesual
condițiile prevăzute de art. 300
2
coroborat cu art. 160
b
alin. (3) C. proc. pen., impunându-se, în continuare, privarea de libertate a
inculpatului.
Se reține, de
asemenea, că menținerea arestării preventive a inculpatului nu contravine
dreptului la libertate ocrotit de Convenția pentru apărarea drepturilor omului
și libertăților fundamentale, iar pe de altă parte, având în vedere
circumstanțele reale ale faptelor, modalitatea concretă de săvârșire, gradul
crescut de pericol social ce caracterizează aceste fapte, durata detenției
provizorii nu excede termenului rezonabil la care face referire art. 5 parag. 3
din Convenție, existând temeiuri suficiente pentru a constata că menținerea
detenției provizorii este licită, respectau du-se legislația internă și
prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În același sens, Înalta
Curte reține că, în cauză, menținerea măsurii arestării preventive nu alterează
prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpatului de a fi judecat într-un
termen rezonabil, limitarea libertății acestuia încadrându-se în dispozițiile
și limitele legii.
Aceste considerente
justifică dispoziția instanței de fond, de menținere a arestării preventive,
astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 385
15
pct. 1 lit. b)
C. proc. pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat.
În baza art. 192
alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata
cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 RON, din care suma de 100
RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul
M.J.
Onorariul cuvenit
interpretului de limbă bulgară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație
și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpatul T.G.M. împotriva Încheierii din 14
septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în
Dosarul nr. 36604/3/2010 (213/2011).
Obligă recurentul
inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat
din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul cuvenit
interpretului de limbă bulgară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație
și Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 25 noiembrie 2011.