ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2141/2009

Asupra

recursului de față,

Examinând

actele dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din 13 mai 2009,

pronunțată în dosarul nr. 20730/3/2008,

Curtea

de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și

de familie,

a menținut arestarea preventivă a inculpatului V.F., în baza art. 300 și a art.

160 alin. (3) C. proc. pen.

Împotriva încheierii, a declarat recurs

inculpatul, solicitând revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa în

libertate, întrucât nu se mai mențin temeiurile care au stat la baza arestării

preventive.

Înalta Curte constată că recursul declarat de

inculpat este nefondat, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 300 C. proc. pen., în cauzele în

care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice,

în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând

potrivit art. 160

b

.

Conform art. 160

b

alin. (3) din

același cod, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea

impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care

justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată,

menținerea arestării preventive.

Prin încheierea atacată, instanța de

apel, constatând că aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză,

pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpatul V.F. a comis fapta

continuată de trafic ilicit cu

droguri de

mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art.

41 alin. (2) C. pen., iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret

pentru ordinea publică, a dispus menținerea arestării preventive.

Înalta

Curte reține că încheierea instanței de apel este legală și temeinică.

Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de

libertate, inculpatul a fost, inițial, arestat în vederea aducerii sale în fața

autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a

săvârșit o infracțiune [lit. c)].

Ulterior,

măsura arestării a fost menținută pe baza condamnării pronunțate

de un tribunal competent [art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenție], în

speță, în temeiul

condamnării inculpatului V.F.

la pedeapsa de 3 ani închisoare (aplicată

prin sentința penală nr. 1478/F

din 18 decembrie 2008 a Tribunalului București, secția

I

penală).

Chiar dacă sentința nu a rămas, încă,

definitivă, menținerea arestării preventive a inculpatului este justificată,

acesta fiind trimis în judecată pentru infracțiuni pentru care legea prevede o

pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și pentru care există probe certe că

lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Aceste

temeiuri se mențin și în continuare.

Constatând că sunt întrunite atât

cerințele art. 300

2

și ale art. 160

b

alin. (3) C. proc.

pen., cât și prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Înalta Curte va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul

inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei,

din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției și al Libertăților Cetățenești.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul

inculpat V.F. împotriva încheierii de ședință din 13 mai 2009 a Curții de Apel

București- Secția a Ii-a Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie,

pronunțată în dosarul nr.20730/3/2008.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu

titlu de cheltuieli

judiciare către stat,

din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și al Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 iunie

2009.