ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2905/2008

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din 5 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr. 11257/3/2007,

Curtea de Apel București, secția a Il-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie, a menținut, printre alți inculpați, arestarea preventivă a

inculpaților P.S., O.E.L., C.P., E.F., R.I.S. și B.I., în baza 300

2

și a art. l60

b

alin. (3) C. proc. pen.

Împotriva încheierii, au declarat recurs inculpații menționați,

solicitând revocarea măsurii arestării preventive și punerea lor în libertate,

întrucât nu se mai mențin temeiurile care au stat la baza arestării preventive.

Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpați sunt

nefondate, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 300 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este

arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății,

legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. l60

b

.

Conform art. 160 alin. (3) din același cod, când instanța constată că

temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de

libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate,

instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Prin încheierea atacată, instanța de apel, constatând că aceste

dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive

verosimile de a bănui că inculpații au comis faptele de trafic ilicit de

droguri de mare risc în formă continuată, prevăzute de art. 2 alin. (l) și (2)

din Legea nr. 143/200 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen., iar lăsarea lor în

libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus

menținerea arestării preventive.

Înalta Curte reține că încheierea instanței de apel este legală și

temeinică.

Astfel, potrivit art. 5 pct. l din C.A.D.O.L.F., referitor la cazurile

de excepție în care o

persoană poate fi

lipsită de libertate, inculpații au fost, inițial, arestați în vederea

aducerii

lor în fața autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a

bănui că au săvârșit o infracțiune [(lit. c)].

Ulterior, măsura arestării a fost

menținută pe baza condamnării pronunțate

de un tribunal

competent [(art. 5 pct. l lit. a) din Convenție)], în speță, în temeiul

condamnării inculpaților, la pedepse de câte 7 ani închisoare pentru P.S. și O.E.L.,

7 ani și 6 luni închisoare pentru C.P., 5 ani închisoare pentru inculpații E.F.

și R.I.S. și 4 ani închisoare pentru inculpatul B.I. (aplicate prin Sentința

penală nr. 585 din 19 mai 2008 a Tribunalului București, secția a Il-a penală).

Chiar dacă sentința nu a rămas, încă, definitivă, menținerea arestării

preventive a inculpaților este justificată, aceștia fiind trimiși în judecată

pentru

infracțiuni pentru care legea

prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și

pentru care există

probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru

ordinea publică.

Aceste temeiuri se mențin și în continuare.

Constatând că sunt întrunite atât cerințele art. 300

2

și ale

art. l60

b

alin. (3) C. proc. pen., cât și prevederile art. 5 pct. l lit.

a) și c) din C.A.D.O.L.F.,

Înalta Curte va

respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi

obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 140 lei,

din care sumele de câte 40 lei, reprezentând onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa

din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați P.S.,

O.E.L., C.P., E.F., R.I.S. și B.I. împotriva încheierii din 5 septembrie 2008

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Il-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie, în dosarul nr. l 1257/3/2007 (1568/2008).

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 140 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 40 lei, reprezentând

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 septembrie 2008.