ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 137/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 06 noiembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a II -a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a menținut starea de arest a inculpatului O.C.M., în baza art. 300 2 și art. 160 b C. proc. pen., constatând că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatului impun în continuare privarea sa de libertate. Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București a apreciat că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., întrucât pedeapsa prăvăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea inculpatului în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol care rezultă din natura și gravitatea faptei deduse judecății și urmarea produsă.

Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul și a solicitat judecarea sa în stare de libertate. Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 73/D/P/2006 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.C.O.T., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, două fapte, săvârșite în formă continuată prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 678/2001 modificată și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Recursul este nefondat. Verificând recursul în raport de actele dosarului și de dispozițiile prevăzute de art. 148, art. 160 b și art. 300 2 C. proc. pen., se constată că măsura arestării preventive și menținerea acesteia a fost luată în conformitate cu dispozițiile legale.

Așa cum a arătat și Curtea de Apel București, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) și art. 160 b C. proc. pen., respectiv temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsa de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În consecință, recursul declarat de inculpatul O.C.R. este nefondat și în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins ca atare, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care este inclus și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.C.R. împotriva încheierii din 06 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II- a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 7411/2/2007. Obligă recurentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 16 ianuarie 2008.