ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3725/2007

Asupra recursurilor de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin încheierea din 12 iulie 2007, pronunțată în dosarul nr. 10196/3/2007, Curtea de Apel București, secția I penală, a menținut arestarea preventivă a apelanților inculpați C.C. și P.A., în baza 300 2 și a art. l60 b alin. (3) C. proc. pen. Împotriva acestei încheieri, au declarat recurs inculpații. Motivele de casare invocate s-au referit la inexistența, în prezent, a unor temeiuri care să mai justifice menținerea în continuare a măsurii arestării preventive și la faza procesuală. Înalta Curte constată, că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate, pentru următoarele argumente: Potrivit art. 300 C. proc.

pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. l60 b . Conform art. l60 b alin. (3) din același cod, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. Prin încheierea atacată, instanța de apel, constatând că aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpații au comis mai multe fapte penale grave (trafic de droguri), iar lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, existând temerea că puși în libertate vor săvârși și alte infracțiuni, a dispus menținerea arestării preventive.

Înalta Curte reține că încheierea instanței de apel este legală și justificată. Astfel, potrivit art. 5 pct. l din C.A.D.O.L.F. , referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpații au fost, inițial, arestați în vederea aducerii lor în fața autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că au săvârșit o infracțiune [(lit. c)]. Ulterior, măsura arestării a fost menținută pe baza condamnării pronunțate de un tribunal competent [(art. 5 pct. l lit. a) din Convenție)], în speță, în temeiul condamnării inculpatului P.A. la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată în baza art. 2 alin. (l) și (2) și art. 4 din Legea nr. 143/2000 și a inculpatului C.C., la pedeapsa de 10 ani închisoare, în baza art. 2 alin. (l) și (2) din aceeași lege, prin Sentința penală nr. 693 din 15 mai 2007 a Tribunalului București, secția a Ii-a penală.

Chiar dacă sentința nu a rămas, încă, definitivă, menținerea arestării preventive a inculpaților recurenți este justificată, aceștia fiind trimiși în judecată pentru infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și pentru care există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Motivele de casare învocate de recurenții inculpați (faza procesuală) nu pot determina admiterea recursului și punerea lor în libertate prin revocarea măsurii arestării preventive, deoarece faza procesuală (cauza se află în apel) nu constituie o cauză legală de revocare a măsurii arestării preventive, iar, pe de altă parte, se mențin motivele ce au determinat luarea acestei măsuri preventive, întrucât se menține pericolul social concret pe care îl prezintă inculpații pentru ordinea publică în raport cu gravitatea faptelor săvârșite și cu persoana acestora.

Constatând că sunt întrunite atât cerințele art. 300 2 și ale art. l60 b alin. (3) C. proc. pen., cât și prevederile art. 5 pct. l lit. a) și c) și ale art. 6 din C.A.D.O.L.F., Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați. Conform art. 6 alin. (3) lit. c) teza finală din C.A.D.O.L.F. onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru ambii recurenți inculpați vor fi suportate de stat și se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.C. și P.A. împotriva încheierii din 12 iulie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 10196/3/2007 (1641/2007). Onorariile de avocat, în sumă de câte 40 lei, pentru apărarea din oficiu a recurenților inculpați se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 iulie 2007.