ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3725/2007

Asupra recursurilor de față,

Examinând actele dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din 12 iulie 2007, pronunțată în dosarul nr. 10196/3/2007,

Curtea de Apel București, secția I penală, a menținut arestarea preventivă

a apelanților inculpați C.C. și P.A., în baza 300

2

și a

art. l60

b

alin. (3) C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri, au declarat recurs inculpații.

Motivele de casare invocate s-au referit la inexistența, în prezent, a

unor temeiuri care să mai justifice menținerea în continuare a măsurii

arestării preventive și la faza procesuală.

Înalta Curte constată, că recursurile declarate de inculpați sunt

nefondate, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 300 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este

arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății,

legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. l60

b

.

Conform art. l60

b

alin. (3) din același cod, când instanța

constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare

privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de

libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării

preventive.

Prin încheierea atacată, instanța de apel, constatând că aceste

dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive

verosimile de a bănui că inculpații au comis mai multe fapte penale grave

(trafic de droguri), iar lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol

concret pentru ordinea publică, existând temerea că puși în libertate vor

săvârși și alte infracțiuni, a dispus menținerea arestării preventive.

Înalta Curte reține că încheierea instanței de apel este legală și

justificată.

Astfel, potrivit art. 5 pct. l din C.A.D.O.L.F.

, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită

de libertate, inculpații au fost, inițial, arestați în vederea

aducerii

lor în fața autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a

bănui că au săvârșit o infracțiune [(lit. c)].

Ulterior, măsura arestării a fost

menținută pe baza condamnării pronunțate

de un tribunal

competent [(art. 5 pct. l lit. a) din Convenție)], în speță, în temeiul

condamnării inculpatului P.A. la pedeapsa rezultantă de 10 ani

închisoare aplicată în baza art. 2 alin. (l) și (2)

și art. 4 din Legea nr. 143/2000 și a

inculpatului C.C., la pedeapsa de

10 ani închisoare, în baza art. 2 alin. (l) și (2) din aceeași lege, prin

Sentința penală nr. 693 din 15 mai 2007 a Tribunalului București, secția a Ii-a

penală.

Chiar dacă sentința nu a rămas, încă, definitivă, menținerea arestării

preventive a inculpaților recurenți este justificată, aceștia fiind trimiși în

judecată pentru infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4

ani închisoare și pentru care există probe certe că lăsarea lor în libertate

prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Motivele de casare învocate de recurenții inculpați (faza procesuală)

nu pot determina admiterea recursului și punerea lor în libertate prin

revocarea măsurii arestării preventive, deoarece faza procesuală (cauza se află

în apel)

nu constituie o cauză legală de

revocare a măsurii arestării preventive, iar, pe de altă parte, se mențin

motivele ce au determinat luarea acestei măsuri preventive,

întrucât se

menține pericolul social concret pe care îl prezintă inculpații pentru ordinea

publică în raport cu gravitatea faptelor săvârșite și cu persoana acestora.

Constatând că sunt întrunite atât cerințele art. 300

2

și ale

art. l60

b

alin. (3)

C. proc.

pen., cât și prevederile art. 5 pct. l lit. a) și c) și ale art. 6

din C.A.D.O.L.F.,

Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați.

Conform art. 6 alin. (3) lit. c) teza finală din C.A.D.O.L.F. onorariile

apărătorului desemnat din oficiu pentru ambii recurenți inculpați vor fi

suportate de stat și se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.C. și P.A.

împotriva încheierii din 12 iulie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

I penală, în dosarul nr. 10196/3/2007 (1641/2007).

Onorariile de avocat, în sumă de câte 40 lei, pentru apărarea din

oficiu a recurenților inculpați se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 iulie 2007.