ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 963/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 8 februarie 2010 Curtea de Apel București, având pe rol judecarea apelurilor declarate de inculpatul C.E. și Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 1154/2009 a Tribunalului București, a dispus, în baza art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului. Pentru a hotărî astfel, instanța a motivat că în ce-l privește pe inculpatul C.E. sunt îndeplinite condițiile prevederilor art. 143 C. proc. pen., existând indicii temeinice și probe care justifică presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa.

S-a mai motivat că sunt întrunite și condițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta penală este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. S-au avut în vedere natura și gravitatea infracțiunii reținute, cantitatea mare de droguri traficată, amploarea fenomenului infracțional, perseverența inculpatului în comiterea de infracțiuni, acesta fiind recidivist. Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul C.E. care, în esență, a cerut casarea acesteia și revocarea măsurii arestării preventive. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 160 b alin. (1) și (3) în cursul judecății instanța verifică periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate dispune menținerea măsurii arestării preventive. În cauză, instanța care a dispus menținerea arestării preventive a inculpatului a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., a verificat în termen legal temeinicia arestării preventive și a constatat că în cauză există indicii și probe referitoare la infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată. Curtea observă că în acest sens este și hotărârea fondului prin care, în baza probelor existente în cauză, l-a condamnat pe inculpat. Față de împrejurările în care a comis fapta, având în vedere că este recidivist, în mod corect a apreciat că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de droguri care s-a reținut în sarcina sa fiind mai mare de 4 ani.

Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul și-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.E. împotriva încheierii din 8 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 32682/3/2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2010.