ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 963/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

încheierea din 8 februarie 2010 Curtea de Apel București, având pe rol

judecarea apelurilor declarate de inculpatul C.E. și Parchetul de pe lângă

Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 1154/2009 a Tribunalului

București, a dispus, în baza art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen.

menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

motivat că în ce-l privește pe inculpatul C.E. sunt îndeplinite condițiile

prevederilor art. 143 C. proc. pen., existând indicii temeinice și probe care

justifică presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit infracțiunea reținută în

sarcina sa.

S-a mai motivat că sunt întrunite și

condițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege

pentru fapta penală este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a

inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.

S-au avut în vedere natura și

gravitatea infracțiunii reținute, cantitatea mare de droguri traficată,

amploarea fenomenului infracțional, perseverența inculpatului în comiterea de

infracțiuni, acesta fiind recidivist.

Împotriva încheierii a declarat

recurs inculpatul C.E. care, în esență, a cerut casarea acesteia și revocarea

măsurii arestării preventive.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 160

b

alin.

(1) și (3) în cursul judecății instanța verifică periodic legalitatea și

temeinicia arestării preventive.

Când instanța constată că temeiurile

care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate dispune

menținerea măsurii arestării preventive.

În cauză, instanța care a dispus

menținerea arestării preventive a inculpatului a făcut o corectă aplicare a

dispozițiilor art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., a verificat

în termen legal temeinicia arestării preventive și a constatat că în cauză există

indicii și probe referitoare la infracțiunea pentru care a fost trimis în

judecată.

Curtea observă că în acest sens este

și hotărârea fondului prin care, în baza probelor existente în cauză, l-a

condamnat pe inculpat.

Față de împrejurările în care a comis

fapta, având în vedere că este recidivist, în mod corect a apreciat că

inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pedeapsa prevăzută

de lege pentru infracțiunea de trafic de droguri care s-a reținut în sarcina sa

fiind mai mare de 4 ani.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul și-l va obliga pe

recurent la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.E. împotriva încheierii din 8 februarie 2010 a Curții

de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 32682/3/2009.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 martie 2010.