ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 269/2010

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția a II-a penală, prin Sentința

penală nr. 970 din 23 noiembrie 2009, i-a condamnat printre alții, pe

inculpații P.M. și D.M.B. la pedepse de 6 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută și pedepsită de art.

2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), c) și

76 lit. a) C. pen.

A fost menținută starea de arest și

s-a dedus prevenția de la 12 februarie 2009 pentru primul și de la 23 ianuarie

2009 pentru cel de al doilea.

Curtea de Apel București, secția I

penală, având de soluționat apelurile inculpaților, declarate împotriva

sentinței de condamnare, prin încheierea de ședință din 12 ianuarie 2010, a

menținut starea de arest a inculpaților, reținând că temeiurile care au dus la

luarea acestei măsuri se mențin.

Împotriva încheierii au declarat

recurs inculpații, reiterând aspectele invocate la instanța de apel, în sensul

că măsura arestării preventive nu se justifică deoarece, deși pedeapsa

prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, judecarea în stare de libertate nu

prezintă pericol pentru ordinea publică. Inculpatul P.M. a mai susținut că nu

există probe clare de vinovăție împotriva sa.

Recursurile sunt nefondate.

Potrivit art. 160

b

C.

proc. pen., în cursul judecății, instanța verifică periodic dar nu mai târziu

de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Instanța de apel verificând

legalitatea și temeinica arestării preventive, luată la 23 ianuarie 2009 și

respectiv 12 februarie 2009, în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., a

constatat potrivit art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., că temeiurile

care au determinat arestarea inculpaților impun în continuare privarea de

libertate.

În recurs inculpații fac referire la

lipsa pericolului concret pentru ordinea publică și la aspecte de ordin

probatoriu pentru a justifica starea de libertate.

Instanța de apel, la data de 12

ianuarie 2010 a constatat că nu au intervenit împrejurări noi care să modifice

temeiurile care au determinat inițial arestarea și trebuie avută în vedere

gravitatea faptelor, săvârșirea lor pe o durată mare de timp, precum și faptul

că inculpații s-au sustras de la urmărirea penală.

Tot astfel de la arestare -

ianuarie, respectiv februarie 2009 a fost pronunțată o hotărâre de condamnare

în fond, care deși nu este definitivă este totuși de natură să justifice

continuarea privării de libertate, în condițiile art. 5 parag. 1 lit. a) din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În recurs inculpatul P.M. face

referire la aspecte de ordin probatoriu, pentru a justifica starea de

libertate.

Or, chiar aspectele probatorii,

pretinse contradictorii, urmează a fi examinate și apreciate de instanța de

apel, cu ocazia soluționării acestuia.

Așa fiind, având în vedere că

temeiurile care au determinat arestarea, respectiv că infracțiunea de trafic de

droguri se pedepsește cu închisoare mai mare de 4 ani (10 - 20 ani) și fapta

prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, se mențin, urmează a

respinge recursurile conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și art. 192 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații P.M. și D.M.B. împotriva Încheierii din 12 ianuarie

2010 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr.

6599/3/2009 (2969/2009).

Obligă recurenții inculpați la plata

sumei de câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte

100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 ianuarie 2010.