ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2494/2010

Asupra

recursurilor de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 4 iunie 2010

pronunțată de Curtea de Apel București, secția II-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în

dosarul nr. 24031/3/2009 s-a dispus menținerea stării de arest a

inculpaților D.C., M.R.M., L.P. și B.E.A.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de apel a reținut că temeiurile care au

determinat arestarea inculpaților se mențin, impunându-se în

continuare privarea de libertate a acestora conform dispozițiilor art. 300

2

C. proc. pen. rap. la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri au declarat

recurs inculpații D.C., M.R.M., L.P. și B.E.A. solicitând casarea

hotărârii și în cadrul rejudecării revocarea măsurii

arestării preventive.

În susținerea recursului s-a invocat

durata prelungită a detenției provizorii.

Înalta Curte de Casație și

Justiție examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate

dar și din oficiu conform dispozițiilor art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen. constată că acestea sunt nefondate pentru

următoarele considerente:

Prin sentința penală nr. 296

din 8 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția

I penală, în dosarul nr. 240321/3/2009 s-a dispus condamnarea inculpatului

B.E.A. la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunilor de trafic și consum de droguri

prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin.

(2) din aceeași lege; inculpatul M.R.M. a fost condamnat la pedeapsa de 4

ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

droguri prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art.

37 lit. b) C. pen.; inculpatul L.P. a fost condamnat la o pedeapsă

rezultantă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunilor de trafic și consum de droguri prev. de art. 2 alin. (7)

și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (1) și (2) din

aceeași lege; inculpatul D.C. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri

prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37

lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen.

În esență, s-a reținut

că în perioada 14 februarie 2009 - 20 februarie 2009, inculpații au

vândut colaboratorului „V.M.” mai multe grame de heroină.

De asemenea, s-a constatat că

inculpații L.P. și B.E.A. au deținut pentru consumul propriu o

doză de heroină respectiv 110 comprimate methadonă, 28

comprimate diazepam, descoperite în momentul efectuării percheziției

domiciliare.

Potrivit dispozițiilor art. 160

b

alin. (7) C. proc. pen. „în cursul judecății, instanța

verifică periodic, dacă nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea

și temeinicia arestării preventive”.

În alin. (3) al aceluiași articol se

arată că atunci când instanța constată că temeiurile

care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau

că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate,

instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea

arestării preventive.

În cauza dedusă judecății,

temeiul arestării preventive l-a constituit dispozițiile art. 148

lit. f) C. proc. pen.

Cu privire la pericolul concret pentru

ordinea publică, acesta rezultă, fără îndoială din

gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților dar și din

extinderea săvârșirii acestui gen de infracțiuni, traficul de

droguri și consumul de droguri constituind un flagel.

Pentru inculpații B.E. și L.P.

se constată că faptele au fost săvârșite în stare de

recidivă ceea ce reflectă o periculozitate sporită a acestora.

In fine, pronunțarea unei pedepse în

primă instanță, chiar nedefinitivă, constituie un temei

suficient pentru menținerea stării de arest a inculpaților.

Așa fiind, Înalta Curte în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații D.C., M.R.M.,

L.P. și B.E.A. împotriva încheierii din

4 iunie 2010 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția II-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații D.C., M.R.M., L.P. și B.E.A. împotriva

încheierii de ședință din 4 iunie 2010 a Curții de Apel

București, secția II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie, pronunțată în dosarul nr. 24031/3/2009

(1415/2010).

Obligă recurenții

inculpați la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând

onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 23 iunie 2010.