ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2360/2010

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din data de 26 mai 2010 pronunțată în dosarul nr. 32828/3/2009 (665/2010) al Curții de Apel București, secția I penală, s-a dispus printre altele, menținerea stării de arest a inculpaților M.P. și S.C. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii de arest preventiv continuă să existe, astfel că, chiar dacă pronunțarea unei hotărâri de condamnare în primă instanță nu înfrânge prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpații, este totuși îndeplinită cerința prevăzută de art. 143 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor.

Totodată, Curtea de Apel București a apreciat ca fiind întrunite și condițiile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa stabilită de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În aprecierea acestei ultime cerințe, au fost avute în vedere natura și gravitatea faptelor de care sunt acuzați inculpații, fapte prin care se aduce atingere sănătății sociale, ocrotită de normele juridice, precum și amploarea pe care a căpătat-o acest fenomen infracțional. Împotriva acestei încheieri, în termen legal au declarat recurs inculpații M.P.

și S.C. Concluziile formulate de apărătorul desemnat din oficiu pentru recurenții inculpați, de reprezentantul Parchetului și ultimul cuvânt al acestora au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate. Înalta Curte, examinând recursurile declarate de cei doi inculpați, constată că acestea nu sunt fondate. Potrivit dispozițiilor art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. Conform alin. (3) din același text de lege, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea, impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive.

În cauză, Curtea de Apel București, secția I penală, a procedat la efectuarea verificărilor și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii preventive subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpaților. Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a faptelor, apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa cum corect a reținut și instanța de fond. Pe de altă parte, se constată că în cauză, prin sentința penală nr. 40/F din 21 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-a dispus condamnarea inculpaților M.P.

la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și, respectiv, S.C., la o pedeapsă de 5 ani și o lună închisoare pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni, hotărârea de condamnare, apelată de inculpați, dar și de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial București, constituind un temei suficient pentru a constata că menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se legislația internă și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului. În același sens, Înalta Curte reține că hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpaților de a fi judecați într-un termen rezonabil, limitarea libertății acestora încadrându-se în dispozițiile și limitele legii.

Aceste considerente justifică dispoziția instanței de apel de menținere a arestării preventive, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate vor fi respinse ca nefondate. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 200 lei, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.P. și S.C. împotriva încheierii din 26 mai 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 32828/3/2009 (655/2010). Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 15 iunie 2010.