ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1618/2010

Asupra recursurilor

penale de față:

Prin încheierea din 15 aprilie 2010

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării

preventive a inculpaților M.S. și I.P.D. și s-a menținut starea de arest a

acestora.

S-a reținut în

motivarea acestei hotărâri că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de

art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru

infracțiunile cercetate este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe

certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea

publică. Pericolul pentru ordinea publică rezultă din modul de operare, natura

faptei cercetate, participația penală și pluralitatea de infracțiuni reținute

în sarcina fiecărui inculpat. În plus, a intervenit față de ambii inculpați, pronunțarea

unei hotărâri penale, în prezent nedefinitivă, cenzurată în apel, de condamnare

la câte o pedeapsă privativă de libertate.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs inculpații M.S. și I.P.D., solicitând revocarea

măsurii arestării preventive și judecarea în continuare în stare de libertate

întrucât timpul petrecut până în prezent în stare de arest, are o durată

rezonabilă, astfel cum prevăd dispozițiile art. 5 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului și este suficient pentru reeducarea lor.

Examinând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate, Înalta Curte constată că

recursurile declarate sunt nefondate.

Astfel,

recurenții-inculpați au fost trimiși în judecată în stare de arest, prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 1180/P/2009 din

19 octombrie 2009 pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 24 alin.

(2) din Legea nr. 365/2002 și art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 alin. (1) C. pen. pentru inculpatul M.S.

În temeiul

dispozițiilor art. 45 alin. (1) raportat la art. 38 C. proc. pen. s-a dispus

disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor într-un alt dosar față

de inculpații M.S. și I.P.D. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

217 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 24 alin.

(1), art. 25 și art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.

S-a reținut în

sarcina inculpaților M.S. și I.P.D. că la datele de 21 și 22 martie 2009, după

ce au distrus prin vopsire cu spray camerele de supraveghere de la ATM-urile

aparținând R.B. de la Agenția Piața Muncii și de la Agenția Lacul Tei, ambele

situate pe raza sectorului 2 București au montat dispozitive de copiat

cardurile bancare și codul PIN aferent, apoi le-au inscripționat pe cartele PVC

și au sustras fraudulos numerar de la diferite bancomate, prejudiciul cauzat

fiind de aproximativ 12.190 RON.

Față de inculpatul

M.S. s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 199/UP din 24 septembrie

2009, iar față de inculpatul I.P.D. s-a emis mandatul de arestare preventivă

nr. 198/UP din 24 septembrie 2009, temeiul arestării preventive pentru ambii

inculpați fiind art. 143, art. 148 alin. (1) lit. f), art. 149

1

și

art. 151 C. proc. pen.

Prin Sentința penală

nr. 18/F din 7 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția penală,

în Dosarul nr. 41346/3/2009, inculpatul M.S. a fost condamnat la o pedeapsă

rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, iar inculpatul I.P.D. a fost

condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

Faptele pentru care

inculpații au fost trimiși în judecată și condamnați, chiar printr-o hotărâre

nedefinitivă, prezintă un grad de pericol social deosebit, având în vedere

modalitatea de comitere a faptelor, consecințele acestora și impactul asupra

opiniei publice, împrejurările cauzei, cuantumul sumelor sustrase și persoana

inculpaților, inculpatul M.S. aflându-se în stare de recidivă, aspecte care

impun în continuare menținerea stării de arest.

Apreciind că

temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu

s-au schimbat și impun în continuare menținerea acestei măsuri, instanța de

apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică și cu respectarea dispozițiilor

Convenției Europene a Drepturilor Omului și ale Constituției României

referitoare la libertatea individuală, care prevăd că măsura lipsirii de

libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive temeinice

că s-a săvârșit o infracțiune, din necesitatea de a împiedica să se săvârșească

o nouă infracțiune, fiind necesară astfel, apărarea ordinii publice, a

drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a

procesului penal.

Față de aceste

considerente, recursurile inculpaților sunt nefondate, iar în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a fi respinse.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligați recurenții la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de inculpații I.P.D. și M.S. împotriva încheierii din 15

aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 41346/3/2009.

Obligă

recurenții-inculpați la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 26 aprilie 2010.