ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1618/2010

Asupra recursurilor penale de față: Prin încheierea din 15 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților M.S. și I.P.D. și s-a menținut starea de arest a acestora. S-a reținut în motivarea acestei hotărâri că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile cercetate este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică rezultă din modul de operare, natura faptei cercetate, participația penală și pluralitatea de infracțiuni reținute în sarcina fiecărui inculpat.

În plus, a intervenit față de ambii inculpați, pronunțarea unei hotărâri penale, în prezent nedefinitivă, cenzurată în apel, de condamnare la câte o pedeapsă privativă de libertate. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații M.S. și I.P.D., solicitând revocarea măsurii arestării preventive și judecarea în continuare în stare de libertate întrucât timpul petrecut până în prezent în stare de arest, are o durată rezonabilă, astfel cum prevăd dispozițiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și este suficient pentru reeducarea lor. Examinând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt nefondate.

Astfel, recurenții-inculpați au fost trimiși în judecată în stare de arest, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 1180/P/2009 din 19 octombrie 2009 pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 și art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 alin. (1) C. pen. pentru inculpatul M.S. În temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (1) raportat la art. 38 C. proc. pen. s-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor într-un alt dosar față de inculpații M.S. și I.P.D. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 24 alin. (1), art. 25 și art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.

S-a reținut în sarcina inculpaților M.S. și I.P.D. că la datele de 21 și 22 martie 2009, după ce au distrus prin vopsire cu spray camerele de supraveghere de la ATM-urile aparținând R.B. de la Agenția Piața Muncii și de la Agenția Lacul Tei, ambele situate pe raza sectorului 2 București au montat dispozitive de copiat cardurile bancare și codul PIN aferent, apoi le-au inscripționat pe cartele PVC și au sustras fraudulos numerar de la diferite bancomate, prejudiciul cauzat fiind de aproximativ 12.190 RON. Față de inculpatul M.S. s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 199/UP din 24 septembrie 2009, iar față de inculpatul I.P.D. s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 198/UP din 24 septembrie 2009, temeiul arestării preventive pentru ambii inculpați fiind art. 143, art. 148 alin. (1) lit. f), art. 149 1 și art. 151 C. proc.

pen. Prin Sentința penală nr. 18/F din 7 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția penală, în Dosarul nr. 41346/3/2009, inculpatul M.S. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, iar inculpatul I.P.D. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare. Faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată și condamnați, chiar printr-o hotărâre nedefinitivă, prezintă un grad de pericol social deosebit, având în vedere modalitatea de comitere a faptelor, consecințele acestora și impactul asupra opiniei publice, împrejurările cauzei, cuantumul sumelor sustrase și persoana inculpaților, inculpatul M.S. aflându-se în stare de recidivă, aspecte care impun în continuare menținerea stării de arest.

Apreciind că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu s-au schimbat și impun în continuare menținerea acestei măsuri, instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică și cu respectarea dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului și ale Constituției României referitoare la libertatea individuală, care prevăd că măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive temeinice că s-a săvârșit o infracțiune, din necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

Față de aceste considerente, recursurile inculpaților sunt nefondate, iar în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a fi respinse. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligați recurenții la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații I.P.D. și M.S. împotriva încheierii din 15 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 41346/3/2009. Obligă recurenții-inculpați la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 26 aprilie 2010.