ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2128/2010

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

s

ecția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în calitate de instanță de

apel,

prin

încheierea de ședință din 12 mai 2010 a amânat din motive de

ordin procedural la data de 1 iunie 2010 judecarea apelurilor, interval de timp

în care a menținut arestarea preventivă în cauză a inculpaților-apelanți S.M.,

N.C., A.A.M.J., D.A. și A.I.N. în conformitate cu dispozițiile art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen.

Dispunând astfel instanța

amintită de control judiciar a constat că cei cinci inculpați au fost arestați

preventiv în cursul urmăririi penale în condițiile art. 143 și art. 148 lit. f)

C. proc. pen. [„inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede

pedeapsa (.) închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în

libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică”] existând motive

de bănuială legitimă privind săvârșirea de către aceștia a unor infracțiuni

grave pedepsite de la 10 la 20 ani închisoare și anume acelea prevăzute de art.

2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

Ulterior, au fost trimiși în

judecată în stare de arest preventiv - măsură prelungită/menținută cu

respectarea condițiilor/garanțiilor procesuale din art. 159, art. 300

2

rap.la art. 160

b

alin. (1) și (3) și art. 171 C. proc. pen. - fiind

condamnați în primă instanță prin sentința penală nr. 230 din 18 martie 2010 a

Tribunalului București, secția I penală, pentru comiterea infracțiunilor

sus-menționate la pedepsele rezultante între 6 și 17 ani închisoare, cu

executarea în regim de detenție.

În considerarea situației

juridice sus-menționate, instanța de apel a reținut că se mențin în continuare

nemodificate temeiurile inițiale ce au justificat arestarea preventivă a

inculpaților-apelanți, adoptând sub aspectul menținerii măsurilor preventive

amintite încheierea atacată din ședința publică de la 12 mai 2010.

împotriva încheierii amintite de către inculpați cu solicitarea de a se

reexamina situația juridică a acestora la momentul judecății în apel în sensul

revocării arestării preventive și punerii lor în libertate prin aplicarea în

cauză a dispozițiilor art. 160

b

alin. (2) C. proc. pen., sunt

nefondate urmând a fi respinse ca atare în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

Conform art. 160

b

C. proc. pen. (având titlul marginal „Verificări privind arestarea inculpatului

în cursul judecății”) instanța este obligată să verifice periodic dar numai

târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive (alin. (1))

putând dispune prin încheiere motivată revocarea arestării preventive și

punerea de îndată în libertate a inculpatului „dacă instanța constată că

arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat

arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice

privarea de libertate” (alin. (2)) ori menținerea arestării preventive „când instanța

constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în

continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică

privarea de libertate” (alin. (3)).

În speță, dată fiind

condamnarea în primă instanță a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor

ce au ocazionat arestarea lor preventivă în baza art. 143 rap. la art. 148 lit.

f) C. proc. pen. se mențin nemodificate și temeiurile privării lor de

libertate, fiind justificată astfel – contrar solicitării inculpaților – aplicarea

în cauză a dispozițiilor art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen.

În plus, condamnarea în

primă instanță chiar nedefinitivă, justifică menținerea arestării preventive a

inculpatului-apelant pentru temeiul nou prevăzut de art. 5 paragr. 1 lit. a) din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a drepturilor fundamentale

ratificate și de statul român prin Legea nr. 30/1994, respectiv „dacă este

deținut legal pe baza condamnării pronunțate de către un tribunal competent”.

Ca atare, solicitarea inculpaților

de revocare a măsurii arestării preventive, pe parcursul judecății în apel,

prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160

b

alin. (2) C. proc.

pen. este lipsită de temeiuri de fapt justificative, menținându-se încheierea

atacată.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., vor fi obligați recurenții-inculpați să plătească statului suma de

câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 100 lei, reprezentând

onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul M.J.L.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații S.M., N.C., A.A.M.J., D.A. și A.I.N. împotriva

încheierii de ședință din 12 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 12809/3/2009.

Obligă recurenții inculpați

la plata sumei de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariile pentru apărătorii din

oficiu, se vor avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 mai 2010.