ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 299/2010

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 8 ianuarie 2010 pronunțată în Dosarul

nr. 2198/3/2009 (1990/2009), Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a

dispus, în temeiul dispozițiilor art. 160

b

raportat la art. 300

2

C. proc. pen., menținerea stării de arest a inculpaților N.Ș. (fiul lui G. și V.),

N.S. (fiica lui A. și V.) și I.A. (fiica lui V. și N.).

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța constatat că temeiurile de fapt și de drept care au fost

avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin în continuare

și impun privarea de libertate a celor cinci inculpați.

S-a apreciat că probele

avute în vedere la pronunțarea hotărârii primei instanțe constituie indicii

temeinice, în accepțiunea prevăzută de art. 68

1

C. proc. pen., ce justifică

presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit fapte prevăzute de legea

penală.

Totodată, s-a constatat că

sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen.,

respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile cercetate este mai

mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă

un pericol concret pentru ordinea publică. Acesta rezultă din gradul de pericol

social al infracțiunii reținute în sarcina lor, de natura infracțiunilor

comise, de gravitatea deosebită a acestora.

Ca urmare, având în vedere

dispozițiile art. 160

b

raportat la art. 300

2

C. proc.

pen., Curtea a apreciat că măsura arestării preventive este justificată de

motive pertinente și suficiente și, în consecință, a menținut starea de arest a

inculpaților.

Împotriva acestei încheieri,

în termen legal au declarat recurs inculpații N.Ș., N.S. și I.A., fără a arăta

motivele de casare.

În concluziile orale,

apărătorul din oficiu al inculpaților recurenți a solicitat admiterea

recursurilor, casarea încheierii atacate și judecarea inculpaților în stare de

libertate întrucât au copii în întreținere.

Verificând hotărârea atacată

în conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este legală și

temeinică.

Prin sentința penală nr. 739/F

din 23 iulie 2009 a Tribunalului București, secția I penală, inculpații N.Ș. și

N.S. au fost condamnați la pedepse de câte 13 ani închisoare fiecare pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 14 lit. d) din Legea nr.

143/2000.

Prin aceeași hotărâre

judecătorească, inculpata I.A. a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 12

ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

37 lit. a) C. pen., art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu art. 37 lit.

a) C. pen., art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art.

33 lit. a) C. pen.

S-a reținut că în lunile

august și septembrie 2008, inculpații N.Ș. și N.S. au vândut mai multe doze de

heroină.

Inculpata I.A. a vândut o

doză de heroină în luna august 2008, iar în luna octombrie a aceluiași an a mai

vândut 0,30 grame heroină. Cu ocazia percheziției domiciliare din noiembrie

2008, la locuința inculpatei s-au găsit 27 de doze de heroină (3,16 gr.,

destinate vânzării, precum și 70 comprimate de methadonă deținute în vederea

consumului propriu.

În cauză există suficiente

indicii care să facă rezonabilă presupunerea că inculpații se fac vinovați de

faptele reținute în sarcina lor.

Măsura arestării preventive

a inculpaților a fost luată la 27 noiembrie 2008 și a fost menținută pe tot

parcursul procesului penal.

Înalta Curte constată că

instanța a reținut în mod corect că temeiurile care au stat la baza luării

măsurii arestării preventive se mențin și în prezent și impun în continuare privarea

de libertate a acestora.

Faptele pentru care

inculpații sunt trimiși în judecată prezintă o gravitate și un pericol social

sporit la adresa stării de sănătate și siguranță a societății, ele fiind

sancționate cu pedepse cu închisoarea mai mari de 4 ani. Inculpații și-au făcut

un mod de viață din a comercializa droguri de mare risc soții Ș. s-au folosit

și de un minor în acest scop, iar I.A. este recidivistă.

Având în vedere toate aceste

date și împrejurări, în mod corect s-a constatat că lăsarea în libertate a

inculpaților nu este legală și oportună, sub aspectul pericolului concret la

care sunt expuși membrii societății prin contactul cu traficanții de heroină,

cărora unii dintre ei pot să le cadă victime.

Constatând că în cauză nu

există temeiuri pentru revocarea măsurii arestării preventive, Înalta Curte va

respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați.

Recurenții vor fi obligați

la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariile apărătorului desemnat

din oficiu fiind avansate din fondul M.J.L.C.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpații N.Ș., N.S. și I.A. împotriva încheierii din 8 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în Dosarul nr. 2198/3/2009 (1990/2009).

Obligă recurenții inculpați

la câte 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se vor avansa din

fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2010.