ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 299/2010

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 8 ianuarie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 2198/3/2009 (1990/2009), Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 160 b raportat la art. 300 2 C. proc. pen., menținerea stării de arest a inculpaților N.Ș. (fiul lui G. și V.), N.S. (fiica lui A. și V.) și I.A. (fiica lui V. și N.). Pentru a pronunța această hotărâre, instanța constatat că temeiurile de fapt și de drept care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin în continuare și impun privarea de libertate a celor cinci inculpați. S-a apreciat că probele avute în vedere la pronunțarea hotărârii primei instanțe constituie indicii temeinice, în accepțiunea prevăzută de art. 68 1 C. proc.

pen., ce justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit fapte prevăzute de legea penală. Totodată, s-a constatat că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile cercetate este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Acesta rezultă din gradul de pericol social al infracțiunii reținute în sarcina lor, de natura infracțiunilor comise, de gravitatea deosebită a acestora. Ca urmare, având în vedere dispozițiile art. 160 b raportat la art. 300 2 C. proc. pen., Curtea a apreciat că măsura arestării preventive este justificată de motive pertinente și suficiente și, în consecință, a menținut starea de arest a inculpaților.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal au declarat recurs inculpații N.Ș., N.S. și I.A., fără a arăta motivele de casare. În concluziile orale, apărătorul din oficiu al inculpaților recurenți a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și judecarea inculpaților în stare de libertate întrucât au copii în întreținere. Verificând hotărârea atacată în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este legală și temeinică. Prin sentința penală nr. 739/F din 23 iulie 2009 a Tribunalului București, secția I penală, inculpații N.Ș. și N.S. au fost condamnați la pedepse de câte 13 ani închisoare fiecare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000. Prin aceeași hotărâre judecătorească, inculpata I.A. a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 12 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu art. 37 lit. a) C. pen., art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. S-a reținut că în lunile august și septembrie 2008, inculpații N.Ș. și N.S. au vândut mai multe doze de heroină. Inculpata I.A. a vândut o doză de heroină în luna august 2008, iar în luna octombrie a aceluiași an a mai vândut 0,30 grame heroină.

Cu ocazia percheziției domiciliare din noiembrie 2008, la locuința inculpatei s-au găsit 27 de doze de heroină (3,16 gr., destinate vânzării, precum și 70 comprimate de methadonă deținute în vederea consumului propriu. În cauză există suficiente indicii care să facă rezonabilă presupunerea că inculpații se fac vinovați de faptele reținute în sarcina lor. Măsura arestării preventive a inculpaților a fost luată la 27 noiembrie 2008 și a fost menținută pe tot parcursul procesului penal. Înalta Curte constată că instanța a reținut în mod corect că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a acestora. Faptele pentru care inculpații sunt trimiși în judecată prezintă o gravitate și un pericol social sporit la adresa stării de sănătate și siguranță a societății, ele fiind sancționate cu pedepse cu închisoarea mai mari de 4 ani.

Inculpații și-au făcut un mod de viață din a comercializa droguri de mare risc soții Ș. s-au folosit și de un minor în acest scop, iar I.A. este recidivistă. Având în vedere toate aceste date și împrejurări, în mod corect s-a constatat că lăsarea în libertate a inculpaților nu este legală și oportună, sub aspectul pericolului concret la care sunt expuși membrii societății prin contactul cu traficanții de heroină, cărora unii dintre ei pot să le cadă victime. Constatând că în cauză nu există temeiuri pentru revocarea măsurii arestării preventive, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați. Recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariile apărătorului desemnat din oficiu fiind avansate din fondul M.J.L.C.

Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații N.Ș., N.S. și I.A. împotriva încheierii din 8 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 2198/3/2009 (1990/2009). Obligă recurenții inculpați la câte 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se vor avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2010.