ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 71/2010

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele; Prin încheierea din 14 decembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 23630/3/2008 (1310/2009), Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a dispus, în baza art. 160 b raportat la art. 300 2 C. proc. pen., menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților C.A.Ș. (fiul lui V. și C.), P.C. (fiica lui T. și P.) și C.V. (fiul lui C. și C.). S-a reținut că temeiurile de fapt și de drept care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate a celor trei inculpați. Curtea a mai arătat că probele avute în vederea la pronunțarea hotărârii primei instanțe constituie indicii temeinice, în accepțiunea prevăzută de art. 143 alin. (1) C. proc.

pen. și art. 68 1 C. proc. pen., care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina acestora prin actul de sesizare a instanței și pentru care s-a dispus condamnarea inculpaților în primă instanță. Totodată, s-a constatat că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile cercetate este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

În acest sens, Curtea a avut în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, împrejurările concrete în care se presupune că inculpații au săvârșit faptele îndreptate contra vieții persoanei, gradul deosebit de ridicat de pericol social pe care îl relevă natura acestor infracțiuni, modalitatea extrem de brutală în care au fost comise, dar și periculozitatea socială a persoanei inculpaților, astfel cum se desprinde din toate datele cauzei. Toate aceste elemente evidențiază, neîndoielnic, riscul producerii unei tulburări a ordinii publice în cazul lăsării în libertate a unor persoane bănuite de comiterea unor infracțiuni extrem de grave și justifică privarea acestora de libertate în continuare, în vederea asigurării finalității procesului penal.

Ca urmare, având în vedere dispozițiile art. 160 b raportat la art. 300 2 C. proc. pen., Curtea a apreciat că măsura arestării preventive este justificată de motive pertinente și suficiente și, în consecință, a menținut starea de arest a inculpaților C.A.Ș., P.C. și C.V. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații, solicitând revocarea măsurii arestării preventive și judecarea în stare de libertate. Examinând recursurile, potrivit dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente: Prin sentința penală nr. 371 din 7 aprilie 2009, Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus condamnarea inculpaților, după cum urmează: - C.A.Ș., la pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

pe timp de 3 ani pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 174 – art. 175 lit. i) cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - P.C., la pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

pe timp de 2 ani pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 174 – art. 175 lit. i) cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - C.V., la pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe timp de 3 ani pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 174 – art. 175 lit. i) cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

În esență, s-a reținut că în cursul lunii mai 2002, inculpații P.C. și C.A.Ș. au cumpărat-o pe B.M. în vederea exploatării ei sexuale și au cazat-o la domiciliul lor. Întrucât victima a refuzat să se prostitueze, cei trei inculpați au lovit-o, cauzându-i decesul. În aceeași perioadă de timp, inculpații le-au obligat și pe victimele P.C. și B.C.M. să se prostitueze în folosul lor. În sarcina inculpaților P.C. și C.A.Ș. s-a reținut și săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, aceștia vânzând heroină în mod repetat, în cursul lunii aprilie 2008, punându-și locuința la dispoziția consumatorilor. Măsura arestării preventive a inculpaților, dispusă în temeiul art. 148 lit. f) C. proc.

pen., a fost menținută pe tot parcursul procesului penal și este justificată și în prezent prin constanța temeiurilor care au stat la baza luării ei și care impun în continuare privarea de libertate a inculpaților. Înalta Curte constată că în cauză există dovezi care fac rezonabilă presupunerea săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina lor de către inculpați, iar lăsarea lor în libertate nu este întemeiată și oportună dat fiind pericolul concret pentru ordinea publică pe care aceștia îl prezintă. Natura faptelor reținute ca fiind săvârșite de către inculpați, modul de comitere a lor, consecințele avute, temerea transmisă victimelor, constituie motive de nesiguranță pentru societate și de neîncredere în sistemul juridic menit să o protejeze și care ar lua o măsură contrară celei dispuse de instanța de fond.

Constatând că în cauză sunt întrunite cerințele legale pentru menținerea arestării preventive a inculpaților, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile acestora, potrivit dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.A.Ș., P.C. și C.V. împotriva încheierii din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 23630/3/2008 (1310/2009). Obligă recurenții inculpați la câte 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se vor avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2010.