ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 71/2010

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele;

Prin încheierea din 14 decembrie 2009, pronunțată în Dosarul

nr. 23630/3/2008 (1310/2009), Curtea de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie, a dispus, în baza art. 160

b

raportat la art. 300

2

C. proc. pen., menținerea măsurii arestării

preventive a inculpaților C.A.Ș.

(fiul lui V. și C.), P.C. (fiica lui T. și P.) și C.V. (fiul

lui C. și C.).

S-a reținut că temeiurile de

fapt și de drept care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării

preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate a celor trei

inculpați.

Curtea a mai arătat că

probele avute în vederea la pronunțarea hotărârii primei instanțe constituie

indicii temeinice, în accepțiunea prevăzută de art. 143 alin. (1) C. proc. pen.

și art. 68

1

C. proc. pen., care justifică presupunerea rezonabilă că

inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina acestora prin actul de

sesizare a instanței și pentru care s-a dispus condamnarea inculpaților în

primă instanță.

Totodată, s-a constatat că

sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen.,

respectiv, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile cercetate este mai

mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților

prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

În acest sens, Curtea a avut

în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor reținute în sarcina

inculpaților, împrejurările concrete în care se presupune că inculpații au

săvârșit faptele îndreptate contra vieții persoanei, gradul deosebit de ridicat

de pericol social pe care îl relevă natura acestor infracțiuni, modalitatea

extrem de brutală în care au fost comise, dar și periculozitatea socială a

persoanei inculpaților, astfel cum se desprinde din toate datele cauzei.

Toate aceste elemente

evidențiază, neîndoielnic, riscul producerii unei tulburări a ordinii publice

în cazul lăsării în libertate a unor persoane bănuite de comiterea unor

infracțiuni extrem de grave și justifică privarea acestora de libertate în

continuare, în vederea asigurării finalității procesului penal.

Ca urmare, având în vedere

dispozițiile art. 160

b

raportat la art. 300

2

C. proc.

pen., Curtea a apreciat că măsura arestării preventive este justificată de

motive pertinente și suficiente și, în consecință, a menținut starea de arest a

inculpaților C.A.Ș., P.C. și C.V.

Împotriva acestei încheieri,

în termen legal, au declarat recurs inculpații, solicitând revocarea măsurii arestării

preventive și judecarea în stare de libertate.

Examinând recursurile,

potrivit dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele

considerente:

Prin sentința penală nr. 371

din 7 aprilie 2009, Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus condamnarea

inculpaților, după cum urmează:

- C.A.Ș., la pedeapsa

rezultantă de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe timp de 3 ani pentru săvârșirea, în

concurs real, a infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a)

din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 174 – art. 175

lit. i) cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 2 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 5 din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- P.C., la pedeapsa

rezultantă de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe timp de 2 ani pentru săvârșirea, în

concurs real, a infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a)

din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 174 – art. 175

lit. i) cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 2 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 5 din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- C.V., la pedeapsa

rezultantă de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe timp de 3 ani pentru săvârșirea, în concurs

real, a infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 174 – art. 175 lit. i) cu

aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

În esență, s-a reținut că în

cursul lunii mai 2002, inculpații P.C. și C.A.Ș. au cumpărat-o pe B.M. în

vederea exploatării ei sexuale și au cazat-o la domiciliul lor. Întrucât

victima a refuzat să se prostitueze, cei trei inculpați au lovit-o, cauzându-i

decesul.

În aceeași perioadă de timp,

inculpații le-au obligat și pe victimele P.C. și B.C.M. să se prostitueze în

folosul lor.

În sarcina inculpaților P.C.

și C.A.Ș. s-a reținut și săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare

risc, aceștia vânzând heroină în mod repetat, în cursul lunii aprilie 2008, punându-și

locuința la dispoziția consumatorilor.

Măsura arestării preventive

a inculpaților, dispusă în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen., a fost

menținută pe tot parcursul procesului penal și este justificată și în prezent

prin constanța temeiurilor care au stat la baza luării ei și care impun în continuare

privarea de libertate a inculpaților.

Înalta Curte constată că în

cauză există dovezi care fac rezonabilă presupunerea săvârșirii infracțiunilor

reținute în sarcina lor de către inculpați, iar lăsarea lor în libertate nu

este întemeiată și oportună dat fiind pericolul concret pentru ordinea publică

pe care aceștia îl prezintă.

Natura faptelor reținute ca

fiind săvârșite de către inculpați, modul de comitere a lor, consecințele avute,

temerea transmisă victimelor, constituie motive de nesiguranță pentru societate

și de neîncredere în sistemul juridic menit să o protejeze și care ar lua o

măsură contrară celei dispuse de instanța de fond.

Constatând că în cauză sunt

întrunite cerințele legale pentru menținerea arestării preventive a inculpaților,

Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile acestora, potrivit

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpații C.A.Ș., P.C. și C.V. împotriva încheierii din 14 decembrie 2009 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie, pronunțată în Dosarul nr. 23630/3/2008 (1310/2009).

Obligă recurenții inculpați

la câte 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile

apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se vor avansa din

fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 ianuarie 2010.