ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4651/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4651/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față;
În baza actelor și
lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 30 noiembrie 2010
pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu
minori și de familie, în Dosarul penal nr. 16367/299/2010 (3160/2010) s-a
constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților
F.G.A., U.I.I. și T.N.A. și s-a menținut starea de arest preventiv a acestora.
Pentru a pronunța
această încheiere, instanța a reținut următoarele:
Prin Sentința penală
nr. 311 din 26 martie 2010 pronunțată de Judecătoria Sector 1, în temeiul art.
211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (2
1
) lit. a) C. pen. cu
aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul F.G.A. la 5
pedepse a câte 7 ani închisoare pentru săvârșirea a 5 infracțiuni de tâlhărie
în formă calificată.
În baza art. 33 lit.
a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus
ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, pe care a
sporit-o cu 1 an, în total, 8 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea
art. 71 alin. (1), art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 350 C.
proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C.
pen., a fost dedusă prevenția de la 13 mai 2009 la zi.
În temeiul art. 211
alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (2
1
) lit. a) C. pen., cu
aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul U.I.I. la 3
pedepse a câte 7 ani închisoare, fiecare pentru săvârșirea a 3 infracțiuni de
tâlhărie în formă calificată.
În baza art. 33 lit.
a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus
ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, pe care a
sporit-o cu 6 luni, în total, 7 ani și 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea
art. 71 alin. (1), art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 350 C.
proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C.
pen., a fost dedusă prevenția de la 06 iunie 2009 la zi.
În baza art. 334 C.
proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul
T.N.A. a fost trimis în judecată, în sensul că s-a reținut faptul că fiecare
dintre cele 3 infracțiuni a fost săvârșită în stare de recidivă
postcondamnatorie și, în consecință, în temeiul art. 211 alin. (1), alin. (2)
lit. c), alin. (2
1
) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.
pen., a fost condamnat inculpatul T.N.A. la 3 pedepse a câte 7 ani închisoare,
pentru săvârșirea a 3 infracțiuni de tâlhărie în formă calificată în stare de
recidivă postcondamnatorie.
S-a făcut aplicarea
art. 71 alin. (1), art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit.
a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus
ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, pe care a
sporit-o cu 6 luni, în total, 7 ani și 6 luni închisoare
S-a făcut aplicarea
art. 71 alin. (1), art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 83 C.
pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de
1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 117/P din 18 aprilie 2008 a
Judecătoriei Mangalia și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa
rezultantă de 8 ani și 6 luni închisoare.
Conform art. 350 C.
proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C.
pen., a fost dedusă prevenția de la 06 iunie 2009 la zi.
Prin Decizia penală
nr. 634/A din 07 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a
II-a penală, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpați și
a fost dedusă din durata pedepselor aplicate prevenția de la 13 mai 2009 la zi
pentru inculpatul F.G.A. și de la 06 iunie 2009 la zi pentru inculpații T.N.A.
și U.I.I.
Împotriva deciziei au
declarat recursuri inculpații F.G.A., U.I.I. și T.N.A., cauza fiind
înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. 16367/299/2010
(3160/2010).
Instanța de recurs,
analizând temeiurile de fapt și de drept care au fost avute în vedere la luarea
măsurii arestării preventive, respectiv art. 148 lit. f) C. proc. pen., a
apreciat că acestea se mențin în continuare și impun privarea de libertate a
inculpaților.
Astfel, probele avute
în vedere la pronunțarea hotărârii primei instanțe constituie indicii temeinice
în accepțiunea prevăzută de art. 143 alin. (1) și de art. 68
1
C.
proc. pen., ce justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit
faptele reținute în sarcina lor prin actul de sesizare a instanței și pentru
care s-a dispus condamnarea de către prima instanță.
Totodată, instanța de
recurs a apreciat că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148
lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru
infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată este mai mare
de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă
un pericol concret pentru ordinea publică. În acest sens, instanța de recurs a
avut în vedere natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina
inculpaților, împrejurările concrete în care se presupune că au comis faptele,
gradul ridicat de pericol social pe care îl relevă natura acestor infracțiuni.
Toate elementele
sus-menționate, în opinia instanței de recurs, justifică privarea de libertate
în continuare a inculpaților, în vederea asigurării finalității procesului
penal.
Împotriva încheierii
a declarat recurs inculpatul F.G.A. care, atât personal, în ultimul cuvânt, cât
și prin apărătorul desemnat din oficiu, a lăsat la aprecierea instanței soluția
ce se va pronunța în cauză, în raport de excepția de inadmisibilitate a
recursului pusă în discuția părților din oficiu de către instanță.
Examinând hotărârea
atacată din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385
6
alin.
(3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 141
alin. (1) C. proc. pen., încheierea dată în primă instanță și în apel, prin
care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau
încetarea de drept a măsurii preventive, precum și încheierea prin care se
dispune menținerea arestării preventive, pot fi atacate cu recurs de procuror
sau de inculpat, în termen de 24 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți
și de la comunicare, pentru cei lipsă.
Din interpretarea
dispozițiilor legale sus-menționate, rezultă că încheierile vizând luarea,
revocarea, înlocuirea, încetarea de drept sau menținerea unei măsuri preventive
care pot fi atacate cu recurs, sunt numai cele pronunțate în primă instanță și
în apel.
Încheierea care face
obiectul recursului de față este pronunțată de instanța de control judiciar
învestită cu soluționarea recursului formulat de inculpat împotriva deciziei
penale pronunțată de tribunal ca instanță de apel, deci nu face parte din
categoria hotărârilor menționate expres și limitativ în dispozițiile art. 141
alin. (1) C. proc. pen. - care reglementează calea de atac împotriva încheierii
pronunțată de instanță în cursul judecății privind măsurile preventive - și
care pot fi atacate separat cu recurs.
În consecință,
recursul fiind formulat de inculpat împotriva unei încheieri definitive, care
nu este supusă niciunei căi de atac, este inadmisibil și se va respinge ca
atare, în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Potrivit art. 192
alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat F.G.A. va fi obligat la plata
cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 RON, din care suma de 100
RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din
fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de inculpatul F.G.A. împotriva încheierii din 30
noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze
cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 16367/299/2010.
Obligă pe recurentul
inculpat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care
suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va
avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 29 decembrie 2010.