ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4651/2010

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din data de 30 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul penal nr. 16367/299/2010 (3160/2010) s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților F.G.A., U.I.I. și T.N.A. și s-a menținut starea de arest preventiv a acestora. Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut următoarele: Prin Sentința penală nr. 311 din 26 martie 2010 pronunțată de Judecătoria Sector 1, în temeiul art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul F.G.A.

la 5 pedepse a câte 7 ani închisoare pentru săvârșirea a 5 infracțiuni de tâlhărie în formă calificată. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 1 an, în total, 8 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (1), art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen., a fost dedusă prevenția de la 13 mai 2009 la zi. În temeiul art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul U.I.I.

la 3 pedepse a câte 7 ani închisoare, fiecare pentru săvârșirea a 3 infracțiuni de tâlhărie în formă calificată. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni, în total, 7 ani și 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (1), art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen., a fost dedusă prevenția de la 06 iunie 2009 la zi. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul T.N.A.

a fost trimis în judecată, în sensul că s-a reținut faptul că fiecare dintre cele 3 infracțiuni a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie și, în consecință, în temeiul art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.N.A. la 3 pedepse a câte 7 ani închisoare, pentru săvârșirea a 3 infracțiuni de tâlhărie în formă calificată în stare de recidivă postcondamnatorie. S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (1), art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni, în total, 7 ani și 6 luni închisoare S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (1), art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 117/P din 18 aprilie 2008 a Judecătoriei Mangalia și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani și 6 luni închisoare. Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a fost dedusă prevenția de la 06 iunie 2009 la zi. Prin Decizia penală nr. 634/A din 07 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpați și a fost dedusă din durata pedepselor aplicate prevenția de la 13 mai 2009 la zi pentru inculpatul F.G.A.

și de la 06 iunie 2009 la zi pentru inculpații T.N.A. și U.I.I. Împotriva deciziei au declarat recursuri inculpații F.G.A., U.I.I. și T.N.A., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. 16367/299/2010 (3160/2010). Instanța de recurs, analizând temeiurile de fapt și de drept care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv art. 148 lit. f) C. proc. pen., a apreciat că acestea se mențin în continuare și impun privarea de libertate a inculpaților. Astfel, probele avute în vedere la pronunțarea hotărârii primei instanțe constituie indicii temeinice în accepțiunea prevăzută de art. 143 alin. (1) și de art. 68 1 C. proc. pen., ce justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina lor prin actul de sesizare a instanței și pentru care s-a dispus condamnarea de către prima instanță.

Totodată, instanța de recurs a apreciat că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În acest sens, instanța de recurs a avut în vedere natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, împrejurările concrete în care se presupune că au comis faptele, gradul ridicat de pericol social pe care îl relevă natura acestor infracțiuni. Toate elementele sus-menționate, în opinia instanței de recurs, justifică privarea de libertate în continuare a inculpaților, în vederea asigurării finalității procesului penal.

Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul F.G.A. care, atât personal, în ultimul cuvânt, cât și prin apărătorul desemnat din oficiu, a lăsat la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză, în raport de excepția de inadmisibilitate a recursului pusă în discuția părților din oficiu de către instanță. Examinând hotărârea atacată din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil. Potrivit art. 141 alin. (1) C. proc. pen., încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive, precum și încheierea prin care se dispune menținerea arestării preventive, pot fi atacate cu recurs de procuror sau de inculpat, în termen de 24 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți și de la comunicare, pentru cei lipsă.

Din interpretarea dispozițiilor legale sus-menționate, rezultă că încheierile vizând luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea de drept sau menținerea unei măsuri preventive care pot fi atacate cu recurs, sunt numai cele pronunțate în primă instanță și în apel. Încheierea care face obiectul recursului de față este pronunțată de instanța de control judiciar învestită cu soluționarea recursului formulat de inculpat împotriva deciziei penale pronunțată de tribunal ca instanță de apel, deci nu face parte din categoria hotărârilor menționate expres și limitativ în dispozițiile art. 141 alin. (1) C. proc. pen. - care reglementează calea de atac împotriva încheierii pronunțată de instanță în cursul judecății privind măsurile preventive - și care pot fi atacate separat cu recurs.

În consecință, recursul fiind formulat de inculpat împotriva unei încheieri definitive, care nu este supusă niciunei căi de atac, este inadmisibil și se va respinge ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat F.G.A. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 RON, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul F.G.A. împotriva încheierii din 30 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 16367/299/2010. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 decembrie 2010.