ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 870/2010

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 280

12

martie 2009 a Tribunalului

București, inculpatul E.C. (fiul lui I. și F.L.) a fost condamnat la pedeapsa

de 5 ani și 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și

b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a

menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata

prevenției de la 21 septembrie 2008 la zi.

În baza art. 20 rap. Ia art. 174 – art. 175 lit.

i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen., a condamnat pe

inculpatul R.C.R. (fiul lui I. și M.) la pedeapsa de 7 ani și 6 luni

închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a

menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata

prevenției de la 8 octombrie 2008 la zi.

În baza art. 20 rap. la art. 174 – art. 175

lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen., a condamnat pe

inculpatul N.G.C. (fiul lui l. și M.) la pedeapsa de 7 ani și 6 luni

închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a

menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata

prevenției de la 3 noiembrie 2008 la zi.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., s-a

admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă U.C.Z. și a obligat

inculpații în solidar la plata sumei de 25.000 RON daune morale către această

parte civilă, inculpatul E.C. în solidar și cu părțile responsabile civilmente

E.F.L. și E.I.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. a

obligat inculpații în solidar la plata către partea civilă Spitalul Clinic de

Urgență a sumei de 19.010,67 RON despăgubiri materiale: inculpatul E.C. în

solidar și cu părțile responsabile civilmente E.F.L. și E.I.

Inculpați au fost obligați la cheltuieli

judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință Tribunalul

București a reținut următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 20 septembrie 2008 în jurul

orelor 23,00, inculpații E.C., R.C.R., N.G.C. și martorul D.G. s-au deplasat la

un magazin non-stop situat pe strada A., unde au cumpărat bere pentru a o

consuma în imediata apropiere a magazinului.

La un moment dat inculpații E.C. și R.C. i-au

atras atenția inculpatului N.G. că în imediata lor apropiere se află un grup de

patru persoane între care recunoscuseră pe martorul C.I.V., pe care îl

cunoșteau sub porecla de V.C., ca fiind persoana care, cu o perioadă de timp în

urmă agresase un amic comun.

Grupul remarcat de către inculpați era compus

din martorul C.I.V., partea vătămată U.C.Z. și martorii O.M.I. și M.T.

Partea vătămată și martorul C.I.M. se

cunoșteau doar din vedere. în seara în cauză, partea vătămată însoțită de

martorul M.T. se întâlniseră întâmplător cu martorii C.I. ce era însoțit de

martorul O.M.I. și urmare a unei discuții ocazionale conveniseră să consume

împreună băuturi alcoolice.

La inițiativa inculpatului N.G.C., cei trei

inculpați și martorul D.G. au traversat strada și s-au îndreptat spre grupul în

care se afla și partea vătămată, pentru a discuta cu martorul C.I.V.

Inculpatul N.G.C. a început o discuție în

contradictoriu cu martorul C.I.V., reproșându-i acestuia faptul că anterior

agresase un copil, întâmplare ce îi alarmase soția și alți vecini din cartier,

în timpul acestei discuții inculpatul N.G.C. lovindu-l cu pumnul în față pe

martorul C.I.V., lovitură în urma căreia acesta s-a dezechilibrat și a căzut.

În același timp inculpatul E.C. a încercat să

îl lovească cu pumnul, în zona feței, pe martorul O.M.I., acesta ferindu-se

însă și fugind imediat de la locul conflictului.

În aceste împrejurări partea vătămată a

ridicat sticla de vin pe care o avea în mână deasupra capului, gestul fiind

îndreptat împotriva inculpatului E.C., fără însă a îl lovi, după care a

încercat la rândul său să fugă de la locul altercației.

Partea vătămată a fost urmărită de către

inculpații E.C. și R.C.R., care l-au ajuns din urmă și au început să îl

lovească cu pumnii și picioarele.

Inițiativa agresiunii a avut-o inculpatul E.C.,

care a lovit-o, din spate, pe partea vătămată, de mai multe ori cu pumnii și

picioarele în zona capului și a corpului, trântind-o la pământ, după care

imediat a intervenit și inculpatul R.C.R., care la rândul său a lovit-o pe

partea vătămată, cu pumnii și picioarele, în mod similar celui dintâi inculpat.

În cursul acestei altercații, sticla de vin

pe care partea vătămată o avusese inițial în mână și care se afla asupra sa și

la momentul la care a fugit, a căzut și s-a spart, unul din cioburi tăind în

zona spatelui pe inculpatul E.C. ce căzuse la rândul său pe jos.

În momentele următoare s-a apropiat de grup

și inculpatul N.G.C., care la rândul său a lovit pe partea vătămată ce se afla

pe jos, în stare de semi-inconștiență, cu picioarele în zona capului și a

spatelui.

La momentul sosirii inculpatului N.G.C.,

ceilalți doi coinculpați s-au retras în zona unui stâlp de iluminat, pentru a

vedea rana provocată de ciobul de sticlă inculpatului E.C.

Agresiunea inculpaților a fost curmată de

intervenția locatarilor din zonă care, aflându-se în stradă sau de la

balcoanele locuințelor, au intervenit verbal pentru a-i determina pe cei trei

agresori să se oprească, și au solicitat intervenția organelor de poliție și a

ambulanței.

Realizând că starea părții vătămate era

foarte gravă, cei trei inculpați au părăsit zona cu autoturismul proprietate

personală al inculpatului N.G.

Tribunalul a reținut această situație de fapt

în baza recunoașterilor parțiale ale inculpaților R.C.R. și E.C., ce se

coroborează cu declarațiile părții vătămate și ale martorilor C.V., O.M. și M.T.

și concluziile raportului de constatare medico - legală efectuat în cauză.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel

cei trei inculpați astfel că inculpații E.C. și R.C.R. au solicitat redozarea

pedepselor pe care le consideră prea mari în condițiile în care beneficiază de

circumstanțe atenuante personale iar inculpatul N.G. solicită să fie condamnat

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 182 C. pen. cu executarea

pedepsei cu suspendare sub supraveghere.

Curtea luând spre analiză sentința penală

pronunțată de Tribunalul București sub aspectul motivelor de apel invocate, cât

și din oficiu, conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen. a

constatat că instanța de fond a stabilit bine situația de fapt și a reținut

vinovăția celor trei inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de

omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. în

condițiile dispozițiilor art. 75 lit. a) și c) C. pen. și pentru care au fost

condamnați la pedeapsa închisorii respectiv E.C. 5 ani și 6 luni închisoare cu

aplicarea art. 99 și urm C. pen., R.C.R. 7 ani și 6 luni închisoare și N.G.C. 7

ani și 6 luni închisoare.

Împotriva Deciziei penale nr. 232/ A din 9

noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a exercitat

calea de atac a recursului de către fiecare dintre cei trei inculpați

implicați.

Deși în calea de atac a apelului s-au vizat

exclusiv problemele de individualizare a pedepselor și a modalităților de

executare, în recurs, pe lângă aceste aspecte s-au ridicat și chestiuni legate

de încadrarea juridică dată faptelor, în esență solicitându-se schimbarea

încadrării juridice din tentativă de omor în vătămare corporală gravă, cu

provocare. S-au mai adus și alte precizări - decizia nu este motivată, nu s-a

pronunțat asupra tuturor cererilor esențiale invocate, eroare gravă de fapt.

Verificând actele și lucrările de la dosar,

criticile concrete din apel precum și coroborarea lor, în parte, cu cele din

recurs, luarea în considerare a unor cazuri de casare constatabile din oficiu,

grefate inclusiv pe cele invocate în susținerea recursului, constatăm că prima

instanța iar ulterior instanța de apel, au făcut o analiză riguroasă a

materialului probator administrat în cauză atât în faza de urmărire penală cât

și cu ocazia cercetării judecătorești unde au fost audiați toți martorii care

au avut cunoștință de incident, partea vătămată și inculpații.

Cu privire la apărările formulate în recurs,

acestea sunt formulate pro-cauza și nu pot fi primite, nefiind pertinente.

Astfel nu putem pune la îndoială raportul de

expertiză medico-legală care concluzionează că agresiunea asupra părții

vătămate a pus în pericol viața acestuia și prin splenectomiei practicate, de

necesitate părții vătămate prezintă infirmitate.

Că agresiunea a fost săvârșită de cei trei

inculpați rezultă din depozițiile martorilor audiați analizate temeinic de

prima instanță și care se coroborează cu declarațiile părții vătămate și a

inculpaților chiar dacă acestea au fost uneori oscilante. Așadar nu se ridică

probleme cu privire la încadrarea juridică concretă reținută și nici nu sunt de

constatat împrejurări legate de conturarea stării de fapt care să ducă la alte

concluzii decât cele la care au ajuns instanțele inferioare.

La dosar nu sunt probe care să conducă la

rețineri și aplicări în favoarea inculpatului N.G.C. a dispozițiilor art. 182

C. pen. cum nu pot fî reținute nici dispozițiile art. 73 C. pen. pentru

aceleași considerente - a lipsei probelor care să facă dovada provocării. Chiar

raportul de expertiză medico-legală privind pe inculpatul E.C. concluzionează

că leziunile traumatice care i s-au produs nu pot să producă vreuna din

urmările prevăzute de art. 182 C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor

s-au avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. privind criteriile generale de

individualizare a pedepselor, s-au avut în vedere modalitatea și împrejurările

concrete în care fapta a fost comisă, gravitatea leziunilor produse, poziția

procesuală a inculpați lor, participația fiecăruia la actele de agresiune

asupra părții vătămate și nu în ultimul rând s-au avut în vedere elemente de

circumstanțiere personală cum sunt lipsa antecedentelor penale, vârsta, poziția

procesuală față de toate acestea, apreciem că s-a făcut o corectă

individualizare a pedepselor.

Pentru aceleași considerente și modalitatea

de executare a pedepselor este în incidență cu dispozițiile art. 52 C. pen.,

aceasta fiind în măsură să contribuie la corecția socială a inculpaților, la

prevenirea săvârșirii de noi fapte de natură penală.

Considerentele de esență ce au determinat

instanța de apel în a menține sentința sunt învederate, se respectă inclusiv

cadrul motivării așa cum este el circumscris de jurisprudența Curții Europene

așa încât nu sunt de constatat chestiuni criticabile.

Față de aceste împrejurări recursurile

inculpaților sunt nefondate și se resping ca atare în temeiul dispozițiilor

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se vor deduce perioadele executate de fiecare

în parte, instrumentarea cauzei realizându-se cu inculpații aflați în stare de

arest preventiv.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de inculpații E.C., R.C.R. și N.G.C. împotriva Deciziei penale nr. 232/ A din 9

noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților,

durata reținerii și arestării preventive pentru inculpatul E.C. de la 21

septembrie 2008 la 5 martie 2010, pentru inculpatul R.C.R. de la 8 octombrie

2008 la 5 martie 2010 și pentru inculpatul N.G.C. de la 3 noiembrie 2008 la 5

martie 2010.

Obligă recurenții inculpați la plata sumelor

de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 martie

2010.