ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 870/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 280 12 martie 2009 a Tribunalului București, inculpatul E.C. (fiul lui I. și F.L.) a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata prevenției de la 21 septembrie 2008 la zi. În baza art. 20 rap. Ia art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.C.R. (fiul lui I. și M.) la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata prevenției de la 8 octombrie 2008 la zi. În baza art. 20 rap. la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.G.C. (fiul lui l. și M.) la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata prevenției de la 3 noiembrie 2008 la zi. În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă U.C.Z. și a obligat inculpații în solidar la plata sumei de 25.000 RON daune morale către această parte civilă, inculpatul E.C. în solidar și cu părțile responsabile civilmente E.F.L. și E.I. În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpații în solidar la plata către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență a sumei de 19.010,67 RON despăgubiri materiale: inculpatul E.C. în solidar și cu părțile responsabile civilmente E.F.L.

și E.I. Inculpați au fost obligați la cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această sentință Tribunalul București a reținut următoarea situație de fapt: În seara zilei de 20 septembrie 2008 în jurul orelor 23,00, inculpații E.C., R.C.R., N.G.C. și martorul D.G. s-au deplasat la un magazin non-stop situat pe strada A., unde au cumpărat bere pentru a o consuma în imediata apropiere a magazinului. La un moment dat inculpații E.C. și R.C. i-au atras atenția inculpatului N.G. că în imediata lor apropiere se află un grup de patru persoane între care recunoscuseră pe martorul C.I.V., pe care îl cunoșteau sub porecla de V.C., ca fiind persoana care, cu o perioadă de timp în urmă agresase un amic comun.

Grupul remarcat de către inculpați era compus din martorul C.I.V., partea vătămată U.C.Z. și martorii O.M.I. și M.T. Partea vătămată și martorul C.I.M. se cunoșteau doar din vedere. în seara în cauză, partea vătămată însoțită de martorul M.T. se întâlniseră întâmplător cu martorii C.I. ce era însoțit de martorul O.M.I. și urmare a unei discuții ocazionale conveniseră să consume împreună băuturi alcoolice. La inițiativa inculpatului N.G.C., cei trei inculpați și martorul D.G. au traversat strada și s-au îndreptat spre grupul în care se afla și partea vătămată, pentru a discuta cu martorul C.I.V. Inculpatul N.G.C. a început o discuție în contradictoriu cu martorul C.I.V., reproșându-i acestuia faptul că anterior agresase un copil, întâmplare ce îi alarmase soția și alți vecini din cartier, în timpul acestei discuții inculpatul N.G.C.

lovindu-l cu pumnul în față pe martorul C.I.V., lovitură în urma căreia acesta s-a dezechilibrat și a căzut. În același timp inculpatul E.C. a încercat să îl lovească cu pumnul, în zona feței, pe martorul O.M.I., acesta ferindu-se însă și fugind imediat de la locul conflictului. În aceste împrejurări partea vătămată a ridicat sticla de vin pe care o avea în mână deasupra capului, gestul fiind îndreptat împotriva inculpatului E.C., fără însă a îl lovi, după care a încercat la rândul său să fugă de la locul altercației. Partea vătămată a fost urmărită de către inculpații E.C. și R.C.R., care l-au ajuns din urmă și au început să îl lovească cu pumnii și picioarele.

Inițiativa agresiunii a avut-o inculpatul E.C., care a lovit-o, din spate, pe partea vătămată, de mai multe ori cu pumnii și picioarele în zona capului și a corpului, trântind-o la pământ, după care imediat a intervenit și inculpatul R.C.R., care la rândul său a lovit-o pe partea vătămată, cu pumnii și picioarele, în mod similar celui dintâi inculpat. În cursul acestei altercații, sticla de vin pe care partea vătămată o avusese inițial în mână și care se afla asupra sa și la momentul la care a fugit, a căzut și s-a spart, unul din cioburi tăind în zona spatelui pe inculpatul E.C. ce căzuse la rândul său pe jos. În momentele următoare s-a apropiat de grup și inculpatul N.G.C., care la rândul său a lovit pe partea vătămată ce se afla pe jos, în stare de semi-inconștiență, cu picioarele în zona capului și a spatelui.

La momentul sosirii inculpatului N.G.C., ceilalți doi coinculpați s-au retras în zona unui stâlp de iluminat, pentru a vedea rana provocată de ciobul de sticlă inculpatului E.C. Agresiunea inculpaților a fost curmată de intervenția locatarilor din zonă care, aflându-se în stradă sau de la balcoanele locuințelor, au intervenit verbal pentru a-i determina pe cei trei agresori să se oprească, și au solicitat intervenția organelor de poliție și a ambulanței. Realizând că starea părții vătămate era foarte gravă, cei trei inculpați au părăsit zona cu autoturismul proprietate personală al inculpatului N.G. Tribunalul a reținut această situație de fapt în baza recunoașterilor parțiale ale inculpaților R.C.R.

și E.C., ce se coroborează cu declarațiile părții vătămate și ale martorilor C.V., O.M. și M.T. și concluziile raportului de constatare medico - legală efectuat în cauză. Împotriva acestei sentințe au declarat apel cei trei inculpați astfel că inculpații E.C. și R.C.R. au solicitat redozarea pedepselor pe care le consideră prea mari în condițiile în care beneficiază de circumstanțe atenuante personale iar inculpatul N.G. solicită să fie condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 182 C. pen. cu executarea pedepsei cu suspendare sub supraveghere. Curtea luând spre analiză sentința penală pronunțată de Tribunalul București sub aspectul motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc.

pen. a constatat că instanța de fond a stabilit bine situația de fapt și a reținut vinovăția celor trei inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. în condițiile dispozițiilor art. 75 lit. a) și c) C. pen. și pentru care au fost condamnați la pedeapsa închisorii respectiv E.C. 5 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 99 și urm C. pen., R.C.R. 7 ani și 6 luni închisoare și N.G.C. 7 ani și 6 luni închisoare. Împotriva Deciziei penale nr. 232/ A din 9 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a exercitat calea de atac a recursului de către fiecare dintre cei trei inculpați implicați.

Deși în calea de atac a apelului s-au vizat exclusiv problemele de individualizare a pedepselor și a modalităților de executare, în recurs, pe lângă aceste aspecte s-au ridicat și chestiuni legate de încadrarea juridică dată faptelor, în esență solicitându-se schimbarea încadrării juridice din tentativă de omor în vătămare corporală gravă, cu provocare. S-au mai adus și alte precizări - decizia nu este motivată, nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor esențiale invocate, eroare gravă de fapt.

Verificând actele și lucrările de la dosar, criticile concrete din apel precum și coroborarea lor, în parte, cu cele din recurs, luarea în considerare a unor cazuri de casare constatabile din oficiu, grefate inclusiv pe cele invocate în susținerea recursului, constatăm că prima instanța iar ulterior instanța de apel, au făcut o analiză riguroasă a materialului probator administrat în cauză atât în faza de urmărire penală cât și cu ocazia cercetării judecătorești unde au fost audiați toți martorii care au avut cunoștință de incident, partea vătămată și inculpații. Cu privire la apărările formulate în recurs, acestea sunt formulate pro-cauza și nu pot fi primite, nefiind pertinente. Astfel nu putem pune la îndoială raportul de expertiză medico-legală care concluzionează că agresiunea asupra părții vătămate a pus în pericol viața acestuia și prin splenectomiei practicate, de necesitate părții vătămate prezintă infirmitate.

Că agresiunea a fost săvârșită de cei trei inculpați rezultă din depozițiile martorilor audiați analizate temeinic de prima instanță și care se coroborează cu declarațiile părții vătămate și a inculpaților chiar dacă acestea au fost uneori oscilante. Așadar nu se ridică probleme cu privire la încadrarea juridică concretă reținută și nici nu sunt de constatat împrejurări legate de conturarea stării de fapt care să ducă la alte concluzii decât cele la care au ajuns instanțele inferioare. La dosar nu sunt probe care să conducă la rețineri și aplicări în favoarea inculpatului N.G.C. a dispozițiilor art. 182 C. pen. cum nu pot fî reținute nici dispozițiile art. 73 C. pen. pentru aceleași considerente - a lipsei probelor care să facă dovada provocării.

Chiar raportul de expertiză medico-legală privind pe inculpatul E.C. concluzionează că leziunile traumatice care i s-au produs nu pot să producă vreuna din urmările prevăzute de art. 182 C. pen. La individualizarea judiciară a pedepselor s-au avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. privind criteriile generale de individualizare a pedepselor, s-au avut în vedere modalitatea și împrejurările concrete în care fapta a fost comisă, gravitatea leziunilor produse, poziția procesuală a inculpați lor, participația fiecăruia la actele de agresiune asupra părții vătămate și nu în ultimul rând s-au avut în vedere elemente de circumstanțiere personală cum sunt lipsa antecedentelor penale, vârsta, poziția procesuală față de toate acestea, apreciem că s-a făcut o corectă individualizare a pedepselor.

Pentru aceleași considerente și modalitatea de executare a pedepselor este în incidență cu dispozițiile art. 52 C. pen., aceasta fiind în măsură să contribuie la corecția socială a inculpaților, la prevenirea săvârșirii de noi fapte de natură penală. Considerentele de esență ce au determinat instanța de apel în a menține sentința sunt învederate, se respectă inclusiv cadrul motivării așa cum este el circumscris de jurisprudența Curții Europene așa încât nu sunt de constatat chestiuni criticabile. Față de aceste împrejurări recursurile inculpaților sunt nefondate și se resping ca atare în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se vor deduce perioadele executate de fiecare în parte, instrumentarea cauzei realizându-se cu inculpații aflați în stare de arest preventiv.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații E.C., R.C.R. și N.G.C. împotriva Deciziei penale nr. 232/ A din 9 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive pentru inculpatul E.C. de la 21 septembrie 2008 la 5 martie 2010, pentru inculpatul R.C.R. de la 8 octombrie 2008 la 5 martie 2010 și pentru inculpatul N.G.C. de la 3 noiembrie 2008 la 5 martie 2010. Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 martie 2010.