ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 801/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 801/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 435/ F din

16 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-au

dispus următoarele:

În baza art. 334 C. proc.

pen. s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de

inculpatul N.A.F. de schimbare a încadrării juridice a

faptei

din infracțiunea prev. de art. 26 C.

pen. rap. la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev.

de art. 26 C. pen. rap. la art. 4 din

Legea

nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 334 C.

proc. pen. s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul Ț.L.A. de

schimbare a încadrării juridice a faptei

din

infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

în

infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Î

n baza art. 26 C. pen. rap. la art. 2

alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 a

fost condamnat inculpatul Ț.L.A. (fiul lui I. și M.T.) la pedeapsa de 2 ani și

6 luni închisoare.

În

baza art. 65

alin. (2)

C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară

a

interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a)

și b) C. pen. pe o perioadă de

10 ani.

S-a

făcut aplicarea art.

71-64

lit. a)

și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen.

s-a dedus prevenția de la 11 iulie 2008 la 4 septembrie 2008.

În baza art. 2 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 a fost

condamnat inculpatul N.V. (fiul lui I. și O.) la pedeapsa de 2 ani și 6 luni

închisoare.

În

baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o

perioadă de 10 ani.

S-a

făcut aplicarea art.

71-64

lit. a)

și

lit. b)

C. pen.

Î

n baza art. 88 C. pen. s-a dedus

prevenția de la 11 iulie 2008 la 19 septembrie 2008.

În baza art. 26 C. pen.

rap. la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat

inculpatul N.A.F. (fiul lui F. și M.) la pedeapsa

de 4 ani închisoare.

În

baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a)

și b) C. pen.

pe o perioadă de 10 ani.

S-a

făcut aplicarea art.

71-64

lit. a)

și lit. b) C. pen.

În baza art. 26 C. pen.

rap. la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 99 C. pen. a fost condamnat inculpatul L.S.

(fiul lui C. și I.) la pedeapsa de 2 ani și 6 luni

închisoare.

S-a

făcut

aplicarea art. 71 - 64

lit. a)

și b) C. pen.

În

baza art. 17

alin. (1)

și (2) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a

dispus

confiscarea și

distrugerea cantităților de 1,90 grame rezină canabis depusă la

Camera de corpuri delicte

, și 48,85 grame

rezină canabis depusă la Camera de corpuri delicte.

În baza art. 191

alin. (1)

și (2) C. pen.p. a fost obligat

fiecare dintre inculpați la câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune în acest sens,

prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism - serviciu teritorial București s-a dispus trimiterea în judecată, în

stare de arest preventiv, a inculpaților Ț.L.A. zis „A." pentru săvârșirea

infracțiunii de complicitate la trafic de droguri de mare risc, prev.de

art. 26 C. pen., rap.Ia art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000; N.V. pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev.de art. 2 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000; N.A.F. zis „D." pentru săvârșirea infracțiunii

de complicitate la trafic de

droguri de

risc, prev.de art. 26 C. pen., rap.la art. 2

alin. (1)

din Legea nr. 143/2000,

cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. și L.S. zis „W."

(„O.")

pentru

săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de droguri de risc, prev.de art.

26 C. pen., rap.la art. 2

alin. (1)

din Legea nr. 143/2000, cu aplic.art.

99 și urm.

C.

pen. (cei doi din urmă fiind trimiți în judecată, în stare de libertate).

În

fapt s-a reținut că în data de 8 iulie 2008 inculpatul N.A.F.

a intermediat

cumpărarea de către investigatorul sub acoperire I.L. a

cantității de

5 grame hașiș de la un individ cunoscut sub numele de TBC, rămas

neidentificat până în prezent.

S-a

reținut că în data de 10 iulie 2008, inculpatul N.A.F. a apelat la inculpatul L.S.

pentru ca acesta să găsească pe cineva care să vândă

investigatorilor sub acoperire I.L.

și T.A. cantitatea de aproximativ 50 g hașiș. În acest scop, inculpatul L.S. a

apelat la inculpatul Ț.L.A. pentru a găsi un potențial vânzător, iar la rândul

său acesta din urmă 1-a contactat pe inculpatul N.V., acesta fiind de acord să

vândă cantitatea solicitată de droguri, sens în care s-a i prezentat la locul

de întâlnire stabilit de comun acord cu ceilalți inculpați, vânzând cantitatea

de droguri celor doi investigatori sub acoperire.

Această

situație de fapt a fost reținută în temeiul mijloacelor de probă administrate

în cursul urmăririi penale, respectiv proces - verbal de sesizare din

oficiu, procese-verbale de

investigați, procese-verbale întocmite de investigatorii sub acoperire,

rapoarte de constatare tehnico - științifică, procese-verbale de transcriere a

convorbirilor telefonice, declarațiile inculpaților.

În cursul cercetării

judecătorești, au fost audiați inculpații, investigatorii sub acoperire și a

fost administrată proba cu înscrisuri.

S-a

efectuat referat de evaluare în privința inculpatului minor L.S.

și cu privire la inculpatul Ț.L.A..

Analizând materialul probator administrat în cele două

faze procesuale,

tribunalul

a reținut în fapt următoarele:

Urmare a

sesizării din oficiu cu privire la faptul că un individ poreclit

„D." comercializează cantități mari de hașiș

și canabis în zona sectorului 5 București, prin ordonanța nr. 42D din 08 iulie 2008,

a fost autorizată folosirea

investigatorului

sub acoperire I.L. - nume de cod, precum și procurarea

cantității de 500

gr. hașiș de la numitul D., identificat ca fiind învinuitul N.A.F., și de la

alte persoane care intră în legătură infracțională cu acesta.

La data de 08 iulie 2008 investigatorul sub acoperire I.L.

l-a contactat

telefonic pe inculpatul N.A.F. și au stabilit ca loc de

întâlnire

zona M.P.,

aici inculpatul arătându-se dispus să intermedieze

investigatorului sub acoperire procurarea unei cantități de 5 grame de

hașiș de la un individ poreclit TBC și în continuare s-au deplasat amândoi în

zona Pieței

Crângași.

Aici

persoana indicată de inculpat sub porecla de TBC s-a oferit să vândă

investigatorului sub acoperire cantitatea de 5 g hașiș, pentru prețul de 60 RON

per

gram, și a revenit

după câteva minute remițând inculpatului un pachețel în care se afla o

substanță solidă de culoare neagră, pe care inculpatul l-a predat

investigatorului sub acoperire.

Investigatorul sub

acoperire a remis vânzătorului suma de 180 lei pentru cantitatea vândută, în

realitate de 3 grame de hașiș, stabilind totodată cu inculpatul N.A.F. ca

acesta să îi facă rost de 100 de grame hașiș în zilele următoare.

Substanța

vândută prin intermediul inculpatului N.A.F.

consta n cantitatea de 2,41 grame rezină de canabis,

astfel cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică din 09 iulie 2008

efectuat în cursul urmăririi penale.

Tribunalul a reținut în

continuare că în cursul zilei de 10 iulie 2008,

investigatorii sub acoperire I.L. și T.A. au solicitat inculpatului

N.A.F.

ca acesta să mai procure o cantitate de hașiș, solicitare cu care acesta a fost

de acord.

Inculpatul N.A.F. a

apelat la rândul său la inculpatul L.S., în cursul aceleiași seri cei doi

investigatori întâlnindu-se cu acești

doi

inculpați ce mai erau însoțiți de încă două persoane, în zona Complexului

Comercial

P. de pe strada S., sector 5.

În

vederea intermedierii acestei vânzări, inculpatul L.S. a apelat la

inculpatul Ț.L.A., de la care aflase

anterior că poate să facă rost de 50 de grame hașiș, și a stabilit cu acesta să

se întâlnească toți vis-a-vis de parcul I.O.R. (Titan).

Ajunși în acest loc,

inculpatul Ț.L.A. l-a contactat la rândul său pe inculpatul N.V., iar acesta

și-a făcut apariția după aproximativ 10 minute cu autoturismul său, predându-i

învinuitului N.A.F. o probă de hașiș pentru a fi verificată de către

investigatorii sub acoperire.

Pentru

vânzarea efectivă s-a stabilit un alt loc de întâlnire, în zona Dristor,

unde inculpatul Ț.L.A. a cântărit

hașiș în prezența investigatorului sub acoperire, stabilind totodată ca prețul

tranzacției pentru cele 50 grame hașiș să fie 550 euro (sau echivalent în lei).

Prinderea în flagrant a

inculpaților s-a realizat în momentul în care investigatorul sub acoperire I.L.

intra în posesia drogurilor și se pregătea să plătească banii pentru acestea.

Conform raportului de

constatare tehnico-știintifică din 11 iulie 2008, proba procurată de

investigatori conține 50,21 grame rezina de cannabis (hașiș).

Situația

de fapt reținută mai sus rezultă din declarațiile de recunoaștere ale

inculpaților Ț.L.A., N.V. și N.A.F.,

constante în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești,

modalitatea în care aceștia au relatat faptele coroborându-se cu declarațiile

martorilor sub acoperire I.L. și T.A. și cu

cuprinsul proceselor-

verbale de

transcriere a interceptărilor telefonice efectuate în data de 10 iulie 2008.

Susținerile

inculpatului L.S. în sensul că nu a cunoscut ce urmau sa facă ceilalți

coinculpați în data de 10 iunie 2008 și așadar nu cunoștea faptul că

aceștia urmau să intermedieze și

respectiv să tranzacționeze droguri sunt

nefondate

și infirmate de declarațiile celorlalți coinculpați, ale căror declarații

sunt

clare în ceea ce privește participația și contribuția acestui inculpat la

săvârșirea faptei.

Pentru

același motive, susținerile acestui inculpat cu privire la pretinsa

restituire a unui telefon mobil de

către inculpatul Ț.A. sunt nereale și vor fi înlăturate.

Sub

aspectul încadrării juridice, fapta inculpatului N.V. care la

data de 10

iulie 2008, în jurul orelor 23,00 a vândut o cantitate de 50 grame rezină

de cannabis (hașiș) investigatorului

sub acoperire I.L. - nume de cod, tranzacție intermediată de inculpații L.S., Ț.L.A.

și

N.A.F. întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de

trafic de droguri de risc, prev. de art.

2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

La

individualizarea judiciară a pedepsei ce va fi aplicată pentru această

infracțiune, Tribunalul va avea în

vedere în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., modalitatea și

împrejurările concrete de săvârșire a faptei, cantitatea de

droguri vândută de acesta, dar și faptul că acesta

nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o poziție sinceră pe parcursul

urmăririi penale și a cercetării.,

judecătorești.

Inculpatul

beneficiază de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu

beneficiul reducerii la jumătate a

limitelor de pedeapsă, întrucât în cursul

urmăririi

penale a formulat un denunț ce a condus la prinderea în flagrant a unei

persoane

în timp ce deținea o cantitate de droguri asupra sa, astfel cum rezultă din

relațiile D.I.I.C.O.T.

În raport de criteriile expuse mai sus, a aplicat inculpatului pedeapsa

de 2

ani și 6 luni

închisoare.

În baza art.

65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen.,

pe o perioadă de 10 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) și lit. b) C. pen., apreciind

că numai

executarea în

stare de detenție este aptă să atingă în privința acestui inculpat scopul

reeducațiv al pedepsei.

În baza art. 88 C. pen.,

s-a dedus prevenția de la 11 iulie 2008 la 19 septembrie 2008.

Fapta comisă de

inculpatul Ț.L.A., care la data de

10 iulie 2008,

în jurul orelor 23,00, împreună cu inculpații L.S. și N.A.F.

a

intermediat vânzarea unei cantități de 50 grame rezină de cannabis (hașiș)

pentru suma de 550 euro, de către inculpatul N.V. investigatorului sub

acoperire I.L. - nume de cod, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de complicitate la trafic de droguri de risc, prev. de art. 26 C. pen.

rap. la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Față de situația de

fapt reținută anterior, întrucât activitatea acestui inculpat a constat în

ajutor dat la efectuarea unei vânzări de droguri, cererea de

schimbare a încadrării juridice formulată de

acesta, în sensul reținerii infracțiunii

de complicitate la deținere de

droguri în vederea consumului este vădit

nefondată

și va fi respinsă ca atare, construcția juridică ce a sprijinit motivarea

acestei

cereri fiind de altfel vădit ilogică.

Și acest inculpat

beneficiază de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu consecința

reducerii la jumătate a limitelor de pedeapsă, întrucât denunțul

formulat de acesta în cursul urmăririi penale a

fost avut în vedere la trimiterea în

judecată a unei persoane pentru

infracțiunea de trafic de droguri.

La

individualizarea pedepsei tribunalul a avut în vedere în conformitate

cu dispozițiile art. 72 C. pen.

modalitatea și împrejurările concrete de comitere a

faptei, contribuția acestui inculpat la săvârșirea faptei, cât și, în

favoarea acestui inculpat, împrejurarea că nu are antecedente penale și a avut

o poziție sinceră, în raport de aceste elemente și de limitele reduse de pedeapsă

va aplica inculpatului

pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pe

o perioadă de 10 ani.

S-a

făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) și lit. b) C. pen., apreciind că numai

executarea în stare de detenție este

aptă să atingă în privința acestui inculpat scopul reeducativ al pedepsei.

În baza art. 88 C. pen.,

s-a dedus prevenția de la 11 iulie 2008 la 4 septembrie 2008.

În

ceea ce privește pe inculpatul N.A.F., sub aspectul

încadrării juridice, faptele

acestuia care la data de 08 iulie 2008, în jurul orelor

15,00, a intermediat vânzarea către investigatorul sub acoperire I.L. a

unei

cantități de 2,41 grame rezină de cannabis (hașiș) pentru suma de

180 lei, iar la data de 10 iulie 2008, în jurul orelor 23,00, împreună cu

inculpații L.S. și Ț.L.A. a intermediat vânzarea unei cantități de 50 grame

rezină de cannabis (hașiș) pentru suma de 550 euro, de către N.V.

investigatorului sub acoperire I.L., întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii de complicitate la trafic de droguri

de risc, prev. de art. 26 C. pen. rap. la

art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen..

Întrucât, așa cum s-a

arătat și anterior, activitatea acestuia a susținut efectuarea unei vânzări de

droguri și nu o activitate de deținere n vederea

consumului, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în

infracțiunea de

complicitate la infracțiunea de deținere de droguri în

vederea consumului va fi respinsă ca neîntemeiată.

La individualizarea

judiciară a pedepsei, în raport de dispozițiile art. 72

C. pen.., tribunalul a avut în vedere modalitatea concretă în care

acest inculpat a

desfășurat

activitatea infracțională, faptul că infracțiunea reținută în sarcina-i

îmbracă

forma continuată, constând în două acte materiale succedate la un

interval de o zi, cantitatea de droguri ce a fost

vândută prin intermediul acestui inculpat, dar și faptul că acesta nu are

antecedente penale și a avut o atitudine

sinceră în cursul celor două

faze procesuale, în raport de aceste elemente urmând a-i aplica inculpatului o

pedeapsă orientată spre minim, de 4 ani închisoare.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pe

o perioadă de 10 ani.

S-a

făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) și lit. b) C. pen. apreciind că numai

executarea în stare de detenție este

aptă să atingă în privința acestui inculpat scopul reeducațiv al pedepsei.

În

privința inculpatului minor L.S., sub aspectul încadrării juridice a pedepsei,

fapta acestuia de a intermedia, în data de 10 iulie 2008, împreună cu

inculpații Ț.L.A.

și N.A.F. vânzarea unei

cantități

de 50 grame rezină de cannabis (hașiș) pentru suma de 550 euro, de către N.V.,

investigatorului sub acoperire I.L., întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de complicitate la trafic de droguri de

risc, prev. de art. 26 C. pen.. rap. la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

cu aplic. art.

99 și urm. C. pen.

La

individualizarea pedepsie aplicată acestui inculpat, Tribunalul a avut

în vedere circumstanțele concrete

ale faptei, cantitatea de droguri

vândută

prin intermediul său, starea de minoritate ca și cauza legală de reducere

a pedepsei, și, în detrimentul inculpatului

minor, poziția constant nesinceră pe

parcursul

procesului penal, în pofida materialului probator complet administrat.

Ca

atare, l-a condamnat inculpatul L.S. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni

închisoare și va face aplicarea art.

71 - 64 lit. a) și b) C. pen., apreciind că numai executarea în stare de

detenție este aptă să atingă în privința acestui inculpat scopul reeducativ al

pedepsei.

În

baza art. 17 alin. (1) și 2 și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a

dispus

confiscarea și distrugerea cantităților de 1,90 grame rezină canabis

depusă la

Camera de corpuri delicte

și 48,85 grame rezină canabis depusă la Camera de corpuri

delicte.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare

dintre

inculpați la

câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva

sentinței inculpații au declarat apel.

Prin decizia penală nr.

216/ A din 22 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a

respins, ca nefondate, apelurile inculpaților.

Pentru a dispune în acest sens,

instanța de apel a reținut următoarele:

În ce-l privește pe apelantul -

inculpat N.A.F., acesta consideră hotărârea instanței de fond atât nelegală cât

și netemeinică, în primul rând sub aspectul greșitei încadrări juridice dată

faptei sale și solicită ca, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., să

fie admis apelul declarat, să fie desființată hotărârea atacată și procedând la

o nouă judecată conform art. 345 și urm. C. pen.p, să se schimbe încadrarea

juridică dată faptei prin actul de sesizare a instanței și reținută de instanța

de fond din complicitate la infracțiunea de trafic de droguri prevăzută de art.

26 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000 în aceeași formă de

participație, adică complicitate la infracțiunea de trafic de droguri prevăzută

de art. 26 C. pen. rap. la art. 4 alin. (1) din Legea 143/2000 (cumpărare în

vederea consumului) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Consideră că din

probele administrate în cauză reiese că inculpatul N. l-a ajutat pe agentul sub

acoperire să cumpere și nicidecum pe persoana TBC să vândă, nici nu-l cunoștea

pe TBC.

Așa fiind, infracțiunea săvârșită de

inculpatul N.A. este de complicitate sub forma ajutorului, în baza unei

înțelegeri dinainte stabilite cu agentul sub acoperire, la cumpărare.

Arată că și cel de al doilea act

material de ajutor la cumpărare pentru 50 grame, este tot in vederea

consumului, susținere care are in vedere tot raportul întocmit de agentul sub acoperire

I.L. în care arată că după acea întâlnire s-a înțeles cu inculpatul, sub

pretextul că o să plece din București, să îl ajute să mai cumpere 100 de grame

de hașiș.

Consideră că inculpatul N.A. a

săvârșit două acte materiale susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 4

din Legea 143/2000 și se impune schimbarea încadrării juridice dată prin actul

de sesizare și reținută de prima instanță din infracțiunea de trafic de droguri

prevăzută de art. 2 din Legea 143/2000 în art. 4 din Legea 143/2000.

Arată că inculpatul a avut o

atitudine corectă în fața organului de urmărire penală, și-a recunoscut

faptele, le regretă, iar trecând prin această experiență s-a lăsat de consum de

droguri.

Solicită schimbarea încadrării

juridice și să se aibă în vedere că limitele pedepsei sunt de la șase luni la

doi ani și aplicarea art. 81 C. pen. sau art. 86 ind.1 C. pen., considerând că

inculpatul are nevoie de o șansă.

Apărătorul apelantului-inculpat N.V.

, având cuvântul, înțelege să

critice soluția pronunțată de instanța de fond sub aspectul modalității

executării pedepsei și invocă dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. pen.p și

să se facă aplicarea disp. art. 81 C. pen. privind suspendarea condiționată a

executării pedepsei.

În subsidiar solicită să se facă

aplicarea art. 86 C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei.

Apărătorul apelantului-inculpat L.S.

învederează că la momentul

săvârșirii faptelor era minor, provenea dintr-o familie dezbinată, a fost prins

intr-o activitate, avea unele relații cu inculpatul T. de la care urma să

reprimească o sumă de bani, respectiv contravaloarea unui telefon mobil care

era defect.

Arată că, instanța fondului retine

că pe parcursul urmăririi penale, nu a dat curs stăruinței ofițerului

anchetator de a recunoaște implicarea sa efectivă in derularea întregii

operațiuni de vânzare, cumpărare sau intermediere de droguri și pentru faptul

că s-a reținut numai pe relația sa cu T., s-a apreciat că a avut o atitudine

nesinceră sau oscilantă. Consideră că situația de fapt nu a fost corect

reținută de organele de cercetare penală, iar instanța fondului a preluat o

seria de date, în loc să o aprofundeze.

Solicită achitarea inculpatului in

baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

întrucât contribuția sa nu a fost in sensul realizării unei operațiuni, nu a

avut nici un fel de implicații în punerea de acord a unor persoane, respectiv

inculpații din cauză, de conivență cu cei doi investigatori, să realizeze o

anumită operațiune.

Solicită admiterea cererii de apel

potrivit art. 379 pct. 2 lit. a) C. pen.p în sensul desființării sentinței

fondului, pronunțarea unei alte hotărâri cu luarea unei măsuri potrivit art. 81

C. pen. sau art. 86 ind.1 C. pen.

Apărătorul apelantului-inculpat Ț.L.A.

, solicită admiterea apelului astfel

cum a fost formulat, să se facă aplicarea dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a)

C. proc. pen., să se schimbe hotărârea criticată aplicând o pedeapsă prevăzută

de dispozițiile art. 72 și urm. C. pen.

Arată că nu mai susține cererea de schimbare a

încadrării juridice, considerând că fapta este reținută in mod corect de către

instanța de fond, dar hotărârea este criticabilă din două aspecte.

Având in vedere dispozițiile 72 rap.

la art. 80 C. pen., consideră că instanța de fond era obligată să facă

aplicarea art. 76 lit. d) C. pen., iar pedeapsa trebuie coborâtă sub un an și

șase luni închisoare.

Mai arată că la individualizarea

pedepsei, instanța de fond nu a făcut nici o referire la ancheta socială

efectuată de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, in care

se arată că infracțiunea a fost săvârșită într-un moment pasager, accidental,

iar pentru a se reintegra in societate are nevoie de un climat familial și in

nici un caz intr-un climat de detenție.

Pentru aceste considerente, solicită

admiterea apelului, desființarea sentinței criticate, iar pe fond să se dispună

o pedeapsă in raport de dispozițiile art. 72, 74 76 lit. d) C. pen., iar ca mod

de executare a pedepsei, solicită să se facă aplicarea art. 81 C. pen.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Curtea constată că apelurile sunt nefondate pentru următoarele

considerente:

Instanța de fond a analizat în mod

judicios materialul probator administrat în cauză, stabilind în mod corect atât

situația de fapt și încadrarea juridică a faptelor săvârșite de către

inculpați, cât și vinovăția acestora în săvârșirea faptelor ce fac obiectul

judecății.

Din mijloacele de probă administrate

atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești ( proces-

verbal de sesizare din oficiu, procese-verbale de investigați, procese-verbale

întocmite de investigatorii sub acoperire, rapoarte de constatare

tehnico-științifică, procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice,

declarațiile inculpaților) au rezultat următoarele aspecte care se constituie

în tot atâtea argumente în susținerea vinovăției inculpaților.

La data de 8 iulie 2008

inculpatul N.A.F. a intermediat cumpărarea de către investigatorul sub

acoperire I.L. a cantității de 5 grame hașiș de la un individ cunoscut sub

numele de TBC, rămas

neidentificat până în

prezent.

De asemenea, în 10

iulie 2008, inculpatul N.A.F. a apelat la inculpatul L.S. pentru ca acesta să

găsească pe cineva care să vândă investigatorilor sub acoperire I.L. și T.A. cantitatea

de aproximativ 50 g hașiș. în acest scop, inculpatul L.S. a apelat la

inculpatul Ț.L.A. pentru a găsi un potențial vânzător, iar la rândul său acesta

din urmă l-a contactat pe inculpatul N.V., acesta fiind de acord să vândă

cantitatea solicitată de droguri, sens în care s-a prezentat la locul de

întâlnire stabilit de comun acord cu ceilalți inculpați, vânzând cantitatea de

droguri celor doi investigatori sub acoperire.

Referitor la

participația inculpatului N.A.F., instanța de control judiciar nu împărtășește

opinia apărării, potrivit căreia aceasta ar îmbrăca forma complicității la

infracțiunea de deținere de droguri pentru consum propriu.

Astfel, potrivit art. 2 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 activitatea infracțională a unei persoane acuzate de

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc poate consta într-una

din următoarele modalități alternative: cultivarea, producerea,fabricarea,

experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oprirea, punerea în

vânzarea, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea,

transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind

circulația drogurilor de risc fără drept.

Din această perspectivă, fapta

inculpatul N.A.F. de a intermedia măsura către investigatorul sub acoperire I.L.

atât în 8 iulie 2008, cât și la 10 iulie 2009 drog de risc, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, sub

forma de participare a complicității, întrucât este evident că prin activitatea

sa a facilitat în mod direct vânzarea de droguri.

Împrejurarea că aceste droguri ar fi

servit ulterior consumului propriu al cumpărătorului nu este de natură să dea o

altă calificare juridică faptei celui care a intermediat măsura, dat fiind, pe

de-o parte, caracterul său de eveniment viitor și nesigur iar, pe de altă

parte, finalității faptei comise efectiv realizată a drogurilor.

Și aceasta pentru că, din economia

dispozițiilor art. 2 și art. 4 din Legea nr. 143/2000, rezultă că legiuitorul a

stabilit modalități alternative în parte comune, constituind elementul material

al celor două infracțiuni, care se disting, în principal, prin scop. În primul

caz, activitățile incriminate au ca scop realizarea circulației, transferului,

adică al traficării drogurilor de la o persoană la alta ( ca și în speță, unde

scopul este evident al transmiterii drogului de la o persoană la alta) iar în

cel de-al doilea caz, legiuitorul a înțeles să incrimineze actele materiale

săvârșite în scopul asigurării consumului propriu.

De altfel, este evident din însuși

conținutul constitutiv că infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000

exclude de plano săvârșirea faptei în forma de participație a complicității,

sintagma „consum propriu” referindu-se exclusiv la persoana celui care consumă.

Cât privește individualizarea

judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, instanța de control judiciar

constată că instanța de fond le-a aplicat inculpaților pedepse apte prin

cuantum și modalitate de executare să-și atingă scopul preventiv-sancționator,

enunțat în art. 52 C. pen.

Potrivit art. 72 C. pen.,

„(1) La stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții

generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Dând semnificația

cuvenită criteriilor generale de individualizare, enumerate în art. 72 C. pen.,

sancțiunile aplicate de către instanța de fond reușesc să ofere și acea

exemplaritate necesară restabilirii autorității, știrbită prin riposte excesiv

de clemente, care au făcut ca  gravitatea unor infracțiuni de asemenea natură

să cadă în derizoriu.

Este adevărat că

inculpații nu au antecedente penale, însă această împrejurare nu are caracter

de performanță, ci reprezintă o stare de normalitate, ca și poziția lor

ulterioară de recunoaștere, cu atât mai mult cu cât inculpații Ț.L.L., N.V. și L.S.

au fost surprinși în flagrant delict, iar inculpatul N.A.F. s-a sustras imediat

după intervenția polițiștilor.

Pentru toate aceste

considerente, instanța de apel apreciază că nu se impune reconsiderarea

pedepselor aplicate inculpaților, nici cu privire la modalitatea de executare,

dar nici cu privire la cuantumul acestora.

În raport de

dispozițiile art. 371 C. proc. pen., Curtea, analizând criticile scrise ale

inculpatului L.S., deși acesta nu și le-a susținut și oral, apreciază că

acestea nu sunt fondate, raportat la exigențele art. 300 rap. la art. 197 alin.

(2) C. proc. pen.

Mai mult decât atât,

aspectele prezentate de către susnumitul inculpat nu-l privesc pe acesta, ci pe

ceilalți inculpați ( care nu le-au invocat) iar câtă vreme acestea nu se

încadrează printre cazurile expres și limitativ prevăzute în art. 197 alin. (2)

Cod proc. pen., pot fi invocate doar de persoana vătămată și care să facă

dovada vătămării, ceea ce nu se constată în speță.

Având în vedere aceste aspecte, în

baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea a respins apelurile ca

nefondate.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

Împotriva deciziei, în

termen legal, inculpații au declarat prezentele recursuri, motivele acestora și

cazurile de casare invocate fiind menționate în partea introductivă a

hotărârii.

La dosar au depus motive

scrise de recurs, astfel cum prevede art. 385

10

alin. (1) și (2) C.

proc. pen., numai apărătorii inculpaților Ț.L.A. și N.A.F.

Asupra motivelor de

recurs ale inculpaților:

1) inculpatul Ț.L.A. a

invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385/9 pct. 10 și 17 C. proc. pen.

Nici unul dintre aceste

cazuri de casare nu este incident deoarece:

- pretinsa

„nepronunțare" a instanțelor asupra referatului de evaluare nu este una

dintre cele la care face referire art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen.

(„unele probe administrate" sau „cereri esențiale pentru părți" de

natură să garanteze drepturile inculpatului și să influențeze soluția

procesului). De altfel, instanțele au avut în vedere acest referat de evaluare

în cadrul operațiunii de individualizare judiciară a pedepsei, acest act

nefiind ignorat cum pretinde apărarea (pag.2 a sentinței);

- încadrarea juridică a

faptei este corectă, cererea apărării de schimbare a încadrării juridice în

complicitate la tentativă de trafic de droguri (art. 26 C. pen. raportat la art.

20 C. pen. combinat cu art. 2 alin. l din Legea nr. 143/2000) fiind

neîntemeiată. Este lipsită de suport probator, fiind doar o chestiune de

interpretare, susținerea apărării în sensul că inculpatul N.V. nu a realizat

una din acțiunile alternative incriminate de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

și, pe cale de consecință, inculpatul Ț.L.A. nu ar fi fost complice la fapta

acestuia (care, așa cum s-a menționat, a îmbrăcat forma consumată, nefiind

rămasă în forma tentativei). Înalta Curte constată, de altfel, că prima

instanță a examinat și motivat convingător respingerea unei cereri de schimbare

a încadrării juridice formulată de inculpat (pag.5 sentință). De asemenea,

înalta Curte reține - potrivit încheierii de dezbateri în apel (pag.4) - că

apărătorul inculpatului Ț.L.A.

„..nu

mai susține cererea de schimbare a încadrării juridice, considerând că fapta

este reținută în mod corect de către instanța de fond.." (pag.4, încheiere

de dezbateri în apel).

2)

inculpatul N.A.F. a

invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.

susținând că fapta sa se încadrează în art. 26 C. pen. raportat la art. 4 alin.

(1) C. pen. deoarece, pe de o parte, nu i-a cunoscut anterior pe ceilalți

inculpați, iar pe de altă parte, a fost convins că ajută o persoană

(investigatorul sub acoperire) să-și procure droguri pentru consumul propriu. O

astfel de apărare - în realitate o simplă ipoteză a apărării inculpatului -

este lipsită de rezonabilitate, având scopul unic de atenuare a răspunderii

penale. Inculpatul nu a furnizat suficiente argumente logice, rezonabile, care

să facă credibilă ipoteza necesității implicării sale într-o activitate „de

ajutorare" a unei persoane pentru ca aceasta să-și procure drogurile

necesare consumului propriu, persoană – de altfel - necunoscută lui (aceasta

fiind investigatorul sub acoperire). Înalta Curte mai constată că prima

instanță a examinat și motivat convingător respingerea cererii de schimbare a

încadrării juridice formulată de inculpat (pag.5 sentință), în același mod procedând

și instanța de apel (pag.6-7 decizie).

Neîntemeiată este și

critica cu privire la nereținerea unor circumstanțe atenuante (art. 74 alin. (1)

lit. a din C. pen.).

Reținerea unor

circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului nu este o obligație a organelor

judiciare, ci o facultate recunoscută acestora de către legiuitor în cazul în

care se constată existența anumitor împrejurări.

Recunoașterea anumitor

împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă

împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei

în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana

făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se

învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a

pedepsei.

„Conduita bună",

în sensul art. 74 lit. a) C. pen., nu se reduce, în mod exclusiv, la absența

antecedentelor penale.

Lipsa antecedentelor

penale, precum și celelalte date personale ale inculpatului, au fost avute în

vedere de instanțe ca și criterii de individualizare a pedepsei, în condițiile art.

72 C. pen.

3) inculpatul L.S. a

invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

solicitând achitarea în temeiul art. 10 lit. c) din C. proc. pen. („fapta nu a

fost săvârșită de inculpat"), fără a face însă o motivare a acestui caz de

casare cu referire la probele administrate.

Conform art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare

gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de

achitare sau de condamnare. Eroarea gravă trebuie să fie constatată din

compararea faptelor reținute cu probele administrate.

Apărarea inculpatului

nu a arătat, concret, în ce constă eroarea gravă de fapt și ce probă este în

contradicție cu situația de fapt reținută de prima instanță și, respectiv,

confirmată de instanța de apel, simpla invocare a cazului de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. nefiind suficientă pentru reformarea

hotărârilor judecătorești atacate.

Potrivit art. 63 alin.

(2) C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită iar aprecierea

fiecărei probe se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor

administrate, în scopul aflării adevărului. Prima instanță, precum și cea de

apel, au motivat convingător situația de fapt și vinovăția inculpatului prin

coroborarea probelor administrate în cursul procesului penal.

Este

adevărat că inculpatul beneficiază de „prezumția de nevinovăție", nefiind

obligat să-și dovedească nevinovăția (art. 66 alin. l C. proc. pen.), revenind

organelor judiciare (acuzării) obligația să administreze probe în vederea

dovedirii vinovăției acestuia (art. 4, art. 62 și art. 65 alin. (1) C. proc.

pen.).

Este însă deopotrivă

adevărat că, potrivit art. 66 C. proc. pen., inculpatul, în cazul în care

există probe de vinovăție, are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.

În înțelesul legii „a

proba lipsa lor de temeinicie", este un drept și o obligație procesuală

care nu se rezumă la negarea vinovăției, la negarea conținutului informativ al

unei probe ori la negarea evaluării corecte a probelor de către instanță.

În măsura în care

inculpatul nu reușește să probeze lipsa de temeinicie a probelor în acuzare,

prezumția de nevinovăție a acuzatului este răsturnată, această prezumție având

caracter relativ, iar nu absolut.

În condițiile

neinvocării de către apărare a unor aspecte concrete de contrarietate între

situația de fapt reținută de instanțe, pe de o parte, și una sau mai multe

probe care au condus la stabilirea situației de fapt și vinovăției

inculpatului, pe de altă parte, aspecte ce pot fi supuse unor examinări de

către instanța de recurs, se constată că nu este incident cazul de casare

prevăzut de art. 385/9 pct. 18 C. proc. pen.

4) Recursurile

inculpaților sunt însă întemeiate sub aspectul modalității de individualizare

judiciară a pedepselor principale, accesorii și complementare (caz de casare

invocat de toți cei 4 inculpați - art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.).

Potrivit art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse

greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte

limite decât cele prevăzute de lege.

Conform art. 72 din C.

pen., care stabilește criteriile generale de individualizare, la stabilirea și

aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a C. pen.;

de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen.; de gradul de

pericol social al faptei săvârșite; de persoana infractorului; de împrejurările

care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Examinând actele și

lucrările dosarului prin prisma acestor criterii de individualizare a pedepsei,

înalta Curte constată următoarele:

- ubstanța traficată

face parte din categoria drogurilor de risc (hașiș), iar nu din cea a

drogurilor de mare risc;

- cantitatea de hașiș

traficată a fost relativ redusă;

- toți inculpații sunt

infractori primari, foarte tineri, provenind din medii sociale și familiale

stabile;

- în fața organelor

judiciare inculpații au manifestat sinceritate, și au regretat faptele comise,

asumându-și astfel conștient și voluntar necesitatea răspunderii juridice

pentru infracțiunile care au făcut obiectul judecății;

- inculpații Ț.L.A. și N.V.

au beneficiat de cazul de reducere a pedepsei prevăzut de art. 16 din Legea nr.

143/2000;

- inculpatul L.S. a

fost minor la data săvârșirii infracțiunii, fiind incidente dispozițiile art. 99

C. pen., urmând astfel a fi avute în vedere dispozițiile art. 100 C. pen. cu

privire la consecințele răspunderii penale a acestuia;

- nu sunt date ori

indicii care să sugereze că inculpații, persoane tinere, nu au înțeles

gravitatea săvârșirii infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 143/2000 privind

prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, gravitate corelată

cu asprimea sancțiunilor în cazul săvârșirii unor astfel de fapte.

Toate aceste

împrejurări, legate de faptă și făptuitor, precum și asigurarea

proporționalității între pericolul social concret al infracțiunilor și persoana

infractorului, pe de o parte, și pedeapsa aplicată, pe de altă parte, justifică

necesitatea reindividualizării judiciare a pedepselor principale, accesorii și

complementare.

Astfel, Înalta Curte

apreciază, în raport cu datele personale ale inculpaților și comportamentul

acestora după comiterea faptei (prezentarea constantă în fața organelor

judiciare, adoptarea unei atitudini de recunoaștere și regret care sugerează

înțelegerea supunerii voluntare la consecințele juridice ale încălcării legii),

că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru aceștia și, chiar

fără executarea efectivă a pedepsei în regim de penitenciar, condamnații nu vor

mai săvârși infracțiuni.

În consecință,

în temeiul art. 86/1 C. pen., se va dispune suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere pentru toți inculpații, pe termene de încercare calculate potrivit

art. 86

2

C.pen, respectiv, art. 110 C. pen., cu supunerea acestora

la măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86

3

C. pen.

În raport cu noua

modalitate de executare a pedepsei, dar și prin observarea principiului

proporționalității sancțiunilor cu pericolul social concret al infracțiunilor

și persoana inculpaților, Înalta Curte apreciază că se impune atât reducerea

duratei pedepselor complementare, cât și neaplicarea dispozițiilor art. 64 alin.

(1) lit. a) teza I-a C. pen. în conținutul pedepselor complementare și

pedepselor accesorii.

Urmează a se face și

aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. referitoare la suspendarea

executării pedepselor accesorii pe durata termenelor de încercare.

Față de cele

menționate, Înalta Curte - în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) din C.

proc. pen. - va admite recursurile inculpaților și va casa cele două hotărâri

atacate, rejudecând cauza în sensul și în limitele celor arătate.

Conform art. 192 alin.

(3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea

recursurilor inculpaților vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații Ț.L.A., N.V., N.A.F.

și L.S. împotriva deciziei penale nr. 216/A din 22 octombrie 2009 a Curții de

Apel București,

secția

II penală și pentru cauze cu minori și de familie

.

Casează decizia penală sus-menționată și sentința penală nr.

435 din 16 aprilie 2009 a Tribunalului București, secția I penală, numai cu

privire la întinderea și conținutul pedepselor complementare și a pedepsei

accesorii aplicate fiecărui inculpat precum și la modalitatea de executare a

pedepselor și rejudecând:

Reduce de la câte 10 ani pedeapsa complementară aplicată

inculpaților N.A.F., Ț.L.A. și N.V. la câte 2 ani interzicerea exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

Modifică pedeapsa accesorie aplicată inculpaților în sensul

că interzice acestora exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 86

1

C. pen. dispune

pentru toți inculpații suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor

după cum urmează:

- pentru inculpatul Ț.L.A. pe termenul de încercare de 4 ani

și 6 luni;

- pentru inculpatul N.V., pe termenul de încercare de 4 ani

și 6 luni;

- pentru inculpatul N.A.F., pe termenul de încercare de 6

ani;

- pentru inculpatul L.S., pe termenul de încercare de 3 ani.

Face aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen.

În baza disp.art. 86

3

C. pen. inculpații, pe

durata termenului de încercare se vor supune următoarelor măsuri de

supraveghere:

a)-să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă

Tribunalul București la datele fixate de acesta;

b)-să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu,

reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și

întoarcerea;

c)-să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d)-să comunice informații de natură a putea fi controlate

mijloace lor de existență.

Atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 86

4

și următoarele C. pen.

Onorariile în sumă de 200 lei pentru apărarea din oficiu a

inculpatului L.S. și în sumă de câte 100 lei pentru apărarea din oficiu a

inculpaților Ț.L.A., N.V. și N.A.F., se vor plăti din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 2 martie 2010.