ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 801/2010

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 435/ F din 16 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-au dispus următoarele: În baza art. 334 C. proc. pen. s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul N.A.F. de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul Ț.L.A. de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 26 C. pen.

rap. la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 4 din Legea nr. 143/2000. Î n baza art. 26 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul Ț.L.A. (fiul lui I. și M.T.) la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani. S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) și lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția de la 11 iulie 2008 la 4 septembrie 2008. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul N.V.

(fiul lui I. și O.) la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani. S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) și lit. b) C. pen. Î n baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția de la 11 iulie 2008 la 19 septembrie 2008. În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul N.A.F. (fiul lui F. și M.) la pedeapsa de 4 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

pe o perioadă de 10 ani. S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) și lit. b) C. pen. În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 99 C. pen. a fost condamnat inculpatul L.S. (fiul lui C. și I.) la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 17 alin. (1) și (2) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea și distrugerea cantităților de 1,90 grame rezină canabis depusă la Camera de corpuri delicte , și 48,85 grame rezină canabis depusă la Camera de corpuri delicte. În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. pen.p. a fost obligat fiecare dintre inculpați la câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - serviciu teritorial București s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților Ț.L.A. zis „A." pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de droguri de mare risc, prev.de art. 26 C. pen., rap.Ia art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000; N.V. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev.de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000; N.A.F. zis „D." pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de droguri de risc, prev.de art. 26 C. pen., rap.la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic.art.

41 alin. (2) C. pen. și L.S. zis „W." („O.") pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de droguri de risc, prev.de art. 26 C. pen., rap.la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic.art. 99 și urm. C. pen. (cei doi din urmă fiind trimiți în judecată, în stare de libertate). În fapt s-a reținut că în data de 8 iulie 2008 inculpatul N.A.F. a intermediat cumpărarea de către investigatorul sub acoperire I.L. a cantității de 5 grame hașiș de la un individ cunoscut sub numele de TBC, rămas neidentificat până în prezent. S-a reținut că în data de 10 iulie 2008, inculpatul N.A.F. a apelat la inculpatul L.S. pentru ca acesta să găsească pe cineva care să vândă investigatorilor sub acoperire I.L.

și T.A. cantitatea de aproximativ 50 g hașiș. În acest scop, inculpatul L.S. a apelat la inculpatul Ț.L.A. pentru a găsi un potențial vânzător, iar la rândul său acesta din urmă 1-a contactat pe inculpatul N.V., acesta fiind de acord să vândă cantitatea solicitată de droguri, sens în care s-a i prezentat la locul de întâlnire stabilit de comun acord cu ceilalți inculpați, vânzând cantitatea de droguri celor doi investigatori sub acoperire. Această situație de fapt a fost reținută în temeiul mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv proces - verbal de sesizare din oficiu, procese-verbale de investigați, procese-verbale întocmite de investigatorii sub acoperire, rapoarte de constatare tehnico - științifică, procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, declarațiile inculpaților.

În cursul cercetării judecătorești, au fost audiați inculpații, investigatorii sub acoperire și a fost administrată proba cu înscrisuri. S-a efectuat referat de evaluare în privința inculpatului minor L.S. și cu privire la inculpatul Ț.L.A.. Analizând materialul probator administrat în cele două faze procesuale, tribunalul a reținut în fapt următoarele: Urmare a sesizării din oficiu cu privire la faptul că un individ poreclit „D." comercializează cantități mari de hașiș și canabis în zona sectorului 5 București, prin ordonanța nr. 42D din 08 iulie 2008, a fost autorizată folosirea investigatorului sub acoperire I.L. - nume de cod, precum și procurarea cantității de 500 gr. hașiș de la numitul D., identificat ca fiind învinuitul N.A.F., și de la alte persoane care intră în legătură infracțională cu acesta.

La data de 08 iulie 2008 investigatorul sub acoperire I.L. l-a contactat telefonic pe inculpatul N.A.F. și au stabilit ca loc de întâlnire zona M.P., aici inculpatul arătându-se dispus să intermedieze investigatorului sub acoperire procurarea unei cantități de 5 grame de hașiș de la un individ poreclit TBC și în continuare s-au deplasat amândoi în zona Pieței Crângași. Aici persoana indicată de inculpat sub porecla de TBC s-a oferit să vândă investigatorului sub acoperire cantitatea de 5 g hașiș, pentru prețul de 60 RON per gram, și a revenit după câteva minute remițând inculpatului un pachețel în care se afla o substanță solidă de culoare neagră, pe care inculpatul l-a predat investigatorului sub acoperire.

Investigatorul sub acoperire a remis vânzătorului suma de 180 lei pentru cantitatea vândută, în realitate de 3 grame de hașiș, stabilind totodată cu inculpatul N.A.F. ca acesta să îi facă rost de 100 de grame hașiș în zilele următoare. Substanța vândută prin intermediul inculpatului N.A.F. consta n cantitatea de 2,41 grame rezină de canabis, astfel cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică din 09 iulie 2008 efectuat în cursul urmăririi penale. Tribunalul a reținut în continuare că în cursul zilei de 10 iulie 2008, investigatorii sub acoperire I.L. și T.A. au solicitat inculpatului N.A.F. ca acesta să mai procure o cantitate de hașiș, solicitare cu care acesta a fost de acord.

Inculpatul N.A.F. a apelat la rândul său la inculpatul L.S., în cursul aceleiași seri cei doi investigatori întâlnindu-se cu acești doi inculpați ce mai erau însoțiți de încă două persoane, în zona Complexului Comercial P. de pe strada S., sector 5. În vederea intermedierii acestei vânzări, inculpatul L.S. a apelat la inculpatul Ț.L.A., de la care aflase anterior că poate să facă rost de 50 de grame hașiș, și a stabilit cu acesta să se întâlnească toți vis-a-vis de parcul I.O.R. (Titan). Ajunși în acest loc, inculpatul Ț.L.A. l-a contactat la rândul său pe inculpatul N.V., iar acesta și-a făcut apariția după aproximativ 10 minute cu autoturismul său, predându-i învinuitului N.A.F. o probă de hașiș pentru a fi verificată de către investigatorii sub acoperire.

Pentru vânzarea efectivă s-a stabilit un alt loc de întâlnire, în zona Dristor, unde inculpatul Ț.L.A. a cântărit hașiș în prezența investigatorului sub acoperire, stabilind totodată ca prețul tranzacției pentru cele 50 grame hașiș să fie 550 euro (sau echivalent în lei). Prinderea în flagrant a inculpaților s-a realizat în momentul în care investigatorul sub acoperire I.L. intra în posesia drogurilor și se pregătea să plătească banii pentru acestea. Conform raportului de constatare tehnico-știintifică din 11 iulie 2008, proba procurată de investigatori conține 50,21 grame rezina de cannabis (hașiș). Situația de fapt reținută mai sus rezultă din declarațiile de recunoaștere ale inculpaților Ț.L.A., N.V.

și N.A.F., constante în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, modalitatea în care aceștia au relatat faptele coroborându-se cu declarațiile martorilor sub acoperire I.L. și T.A. și cu cuprinsul proceselor- verbale de transcriere a interceptărilor telefonice efectuate în data de 10 iulie 2008. Susținerile inculpatului L.S. în sensul că nu a cunoscut ce urmau sa facă ceilalți coinculpați în data de 10 iunie 2008 și așadar nu cunoștea faptul că aceștia urmau să intermedieze și respectiv să tranzacționeze droguri sunt nefondate și infirmate de declarațiile celorlalți coinculpați, ale căror declarații sunt clare în ceea ce privește participația și contribuția acestui inculpat la săvârșirea faptei.

Pentru același motive, susținerile acestui inculpat cu privire la pretinsa restituire a unui telefon mobil de către inculpatul Ț.A. sunt nereale și vor fi înlăturate. Sub aspectul încadrării juridice, fapta inculpatului N.V. care la data de 10 iulie 2008, în jurul orelor 23,00 a vândut o cantitate de 50 grame rezină de cannabis (hașiș) investigatorului sub acoperire I.L. - nume de cod, tranzacție intermediată de inculpații L.S., Ț.L.A. și N.A.F. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce va fi aplicată pentru această infracțiune, Tribunalul va avea în vedere în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a faptei, cantitatea de droguri vândută de acesta, dar și faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o poziție sinceră pe parcursul urmăririi penale și a cercetării., judecătorești. Inculpatul beneficiază de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu beneficiul reducerii la jumătate a limitelor de pedeapsă, întrucât în cursul urmăririi penale a formulat un denunț ce a condus la prinderea în flagrant a unei persoane în timp ce deținea o cantitate de droguri asupra sa, astfel cum rezultă din relațiile D.I.I.C.O.T.

În raport de criteriile expuse mai sus, a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) și lit. b) C. pen., apreciind că numai executarea în stare de detenție este aptă să atingă în privința acestui inculpat scopul reeducațiv al pedepsei. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 11 iulie 2008 la 19 septembrie 2008. Fapta comisă de inculpatul Ț.L.A., care la data de 10 iulie 2008, în jurul orelor 23,00, împreună cu inculpații L.S. și N.A.F. a intermediat vânzarea unei cantități de 50 grame rezină de cannabis (hașiș) pentru suma de 550 euro, de către inculpatul N.V.

investigatorului sub acoperire I.L. - nume de cod, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la trafic de droguri de risc, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Față de situația de fapt reținută anterior, întrucât activitatea acestui inculpat a constat în ajutor dat la efectuarea unei vânzări de droguri, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de acesta, în sensul reținerii infracțiunii de complicitate la deținere de droguri în vederea consumului este vădit nefondată și va fi respinsă ca atare, construcția juridică ce a sprijinit motivarea acestei cereri fiind de altfel vădit ilogică. Și acest inculpat beneficiază de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu consecința reducerii la jumătate a limitelor de pedeapsă, întrucât denunțul formulat de acesta în cursul urmăririi penale a fost avut în vedere la trimiterea în judecată a unei persoane pentru infracțiunea de trafic de droguri.

La individualizarea pedepsei tribunalul a avut în vedere în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen. modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptei, contribuția acestui inculpat la săvârșirea faptei, cât și, în favoarea acestui inculpat, împrejurarea că nu are antecedente penale și a avut o poziție sinceră, în raport de aceste elemente și de limitele reduse de pedeapsă va aplica inculpatului pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) și lit. b) C. pen., apreciind că numai executarea în stare de detenție este aptă să atingă în privința acestui inculpat scopul reeducativ al pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 11 iulie 2008 la 4 septembrie 2008. În ceea ce privește pe inculpatul N.A.F., sub aspectul încadrării juridice, faptele acestuia care la data de 08 iulie 2008, în jurul orelor 15,00, a intermediat vânzarea către investigatorul sub acoperire I.L. a unei cantități de 2,41 grame rezină de cannabis (hașiș) pentru suma de 180 lei, iar la data de 10 iulie 2008, în jurul orelor 23,00, împreună cu inculpații L.S. și Ț.L.A. a intermediat vânzarea unei cantități de 50 grame rezină de cannabis (hașiș) pentru suma de 550 euro, de către N.V. investigatorului sub acoperire I.L., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la trafic de droguri de risc, prev. de art. 26 C. pen.

rap. la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.. Întrucât, așa cum s-a arătat și anterior, activitatea acestuia a susținut efectuarea unei vânzări de droguri și nu o activitate de deținere n vederea consumului, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea de complicitate la infracțiunea de deținere de droguri în vederea consumului va fi respinsă ca neîntemeiată.

La individualizarea judiciară a pedepsei, în raport de dispozițiile art. 72 C. pen.., tribunalul a avut în vedere modalitatea concretă în care acest inculpat a desfășurat activitatea infracțională, faptul că infracțiunea reținută în sarcina-i îmbracă forma continuată, constând în două acte materiale succedate la un interval de o zi, cantitatea de droguri ce a fost vândută prin intermediul acestui inculpat, dar și faptul că acesta nu are antecedente penale și a avut o atitudine sinceră în cursul celor două faze procesuale, în raport de aceste elemente urmând a-i aplica inculpatului o pedeapsă orientată spre minim, de 4 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) și lit. b) C. pen. apreciind că numai executarea în stare de detenție este aptă să atingă în privința acestui inculpat scopul reeducațiv al pedepsei. În privința inculpatului minor L.S., sub aspectul încadrării juridice a pedepsei, fapta acestuia de a intermedia, în data de 10 iulie 2008, împreună cu inculpații Ț.L.A. și N.A.F. vânzarea unei cantități de 50 grame rezină de cannabis (hașiș) pentru suma de 550 euro, de către N.V., investigatorului sub acoperire I.L., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la trafic de droguri de risc, prev. de art. 26 C. pen.. rap. la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 99 și urm. C. pen.

La individualizarea pedepsie aplicată acestui inculpat, Tribunalul a avut în vedere circumstanțele concrete ale faptei, cantitatea de droguri vândută prin intermediul său, starea de minoritate ca și cauza legală de reducere a pedepsei, și, în detrimentul inculpatului minor, poziția constant nesinceră pe parcursul procesului penal, în pofida materialului probator complet administrat. Ca atare, l-a condamnat inculpatul L.S. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și va face aplicarea art. 71 - 64 lit. a) și b) C. pen., apreciind că numai executarea în stare de detenție este aptă să atingă în privința acestui inculpat scopul reeducativ al pedepsei. În baza art. 17 alin. (1) și 2 și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea și distrugerea cantităților de 1,90 grame rezină canabis depusă la Camera de corpuri delicte și 48,85 grame rezină canabis depusă la Camera de corpuri delicte.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare dintre inculpați la câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat. Împotriva sentinței inculpații au declarat apel. Prin decizia penală nr. 216/ A din 22 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondate, apelurile inculpaților. Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele: În ce-l privește pe apelantul - inculpat N.A.F., acesta consideră hotărârea instanței de fond atât nelegală cât și netemeinică, în primul rând sub aspectul greșitei încadrări juridice dată faptei sale și solicită ca, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., să fie admis apelul declarat, să fie desființată hotărârea atacată și procedând la o nouă judecată conform art. 345 și urm. C. pen.p, să se schimbe încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare a instanței și reținută de instanța de fond din complicitate la infracțiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000 în aceeași formă de participație, adică complicitate la infracțiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 4 alin. (1) din Legea 143/2000 (cumpărare în vederea consumului) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Consideră că din probele administrate în cauză reiese că inculpatul N. l-a ajutat pe agentul sub acoperire să cumpere și nicidecum pe persoana TBC să vândă, nici nu-l cunoștea pe TBC.

Așa fiind, infracțiunea săvârșită de inculpatul N.A. este de complicitate sub forma ajutorului, în baza unei înțelegeri dinainte stabilite cu agentul sub acoperire, la cumpărare. Arată că și cel de al doilea act material de ajutor la cumpărare pentru 50 grame, este tot in vederea consumului, susținere care are in vedere tot raportul întocmit de agentul sub acoperire I.L. în care arată că după acea întâlnire s-a înțeles cu inculpatul, sub pretextul că o să plece din București, să îl ajute să mai cumpere 100 de grame de hașiș. Consideră că inculpatul N.A. a săvârșit două acte materiale susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 4 din Legea 143/2000 și se impune schimbarea încadrării juridice dată prin actul de sesizare și reținută de prima instanță din infracțiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 2 din Legea 143/2000 în art. 4 din Legea 143/2000.

Arată că inculpatul a avut o atitudine corectă în fața organului de urmărire penală, și-a recunoscut faptele, le regretă, iar trecând prin această experiență s-a lăsat de consum de droguri. Solicită schimbarea încadrării juridice și să se aibă în vedere că limitele pedepsei sunt de la șase luni la doi ani și aplicarea art. 81 C. pen. sau art. 86 ind.1 C. pen., considerând că inculpatul are nevoie de o șansă. Apărătorul apelantului-inculpat N.V. , având cuvântul, înțelege să critice soluția pronunțată de instanța de fond sub aspectul modalității executării pedepsei și invocă dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. pen.p și să se facă aplicarea disp. art. 81 C. pen. privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În subsidiar solicită să se facă aplicarea art. 86 C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei. Apărătorul apelantului-inculpat L.S. învederează că la momentul săvârșirii faptelor era minor, provenea dintr-o familie dezbinată, a fost prins intr-o activitate, avea unele relații cu inculpatul T. de la care urma să reprimească o sumă de bani, respectiv contravaloarea unui telefon mobil care era defect. Arată că, instanța fondului retine că pe parcursul urmăririi penale, nu a dat curs stăruinței ofițerului anchetator de a recunoaște implicarea sa efectivă in derularea întregii operațiuni de vânzare, cumpărare sau intermediere de droguri și pentru faptul că s-a reținut numai pe relația sa cu T., s-a apreciat că a avut o atitudine nesinceră sau oscilantă.

Consideră că situația de fapt nu a fost corect reținută de organele de cercetare penală, iar instanța fondului a preluat o seria de date, în loc să o aprofundeze. Solicită achitarea inculpatului in baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. întrucât contribuția sa nu a fost in sensul realizării unei operațiuni, nu a avut nici un fel de implicații în punerea de acord a unor persoane, respectiv inculpații din cauză, de conivență cu cei doi investigatori, să realizeze o anumită operațiune. Solicită admiterea cererii de apel potrivit art. 379 pct. 2 lit. a) C. pen.p în sensul desființării sentinței fondului, pronunțarea unei alte hotărâri cu luarea unei măsuri potrivit art. 81 C. pen.

sau art. 86 ind.1 C. pen. Apărătorul apelantului-inculpat Ț.L.A. , solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, să se facă aplicarea dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., să se schimbe hotărârea criticată aplicând o pedeapsă prevăzută de dispozițiile art. 72 și urm. C. pen. Arată că nu mai susține cererea de schimbare a încadrării juridice, considerând că fapta este reținută in mod corect de către instanța de fond, dar hotărârea este criticabilă din două aspecte. Având in vedere dispozițiile 72 rap. la art. 80 C. pen., consideră că instanța de fond era obligată să facă aplicarea art. 76 lit. d) C. pen., iar pedeapsa trebuie coborâtă sub un an și șase luni închisoare.

Mai arată că la individualizarea pedepsei, instanța de fond nu a făcut nici o referire la ancheta socială efectuată de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, in care se arată că infracțiunea a fost săvârșită într-un moment pasager, accidental, iar pentru a se reintegra in societate are nevoie de un climat familial și in nici un caz intr-un climat de detenție. Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței criticate, iar pe fond să se dispună o pedeapsă in raport de dispozițiile art. 72, 74 76 lit. d) C. pen., iar ca mod de executare a pedepsei, solicită să se facă aplicarea art. 81 C. pen.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că apelurile sunt nefondate pentru următoarele considerente: Instanța de fond a analizat în mod judicios materialul probator administrat în cauză, stabilind în mod corect atât situația de fapt și încadrarea juridică a faptelor săvârșite de către inculpați, cât și vinovăția acestora în săvârșirea faptelor ce fac obiectul judecății. Din mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești ( proces- verbal de sesizare din oficiu, procese-verbale de investigați, procese-verbale întocmite de investigatorii sub acoperire, rapoarte de constatare tehnico-științifică, procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, declarațiile inculpaților) au rezultat următoarele aspecte care se constituie în tot atâtea argumente în susținerea vinovăției inculpaților.

La data de 8 iulie 2008 inculpatul N.A.F. a intermediat cumpărarea de către investigatorul sub acoperire I.L. a cantității de 5 grame hașiș de la un individ cunoscut sub numele de TBC, rămas neidentificat până în prezent. De asemenea, în 10 iulie 2008, inculpatul N.A.F. a apelat la inculpatul L.S. pentru ca acesta să găsească pe cineva care să vândă investigatorilor sub acoperire I.L. și T.A. cantitatea de aproximativ 50 g hașiș. în acest scop, inculpatul L.S. a apelat la inculpatul Ț.L.A. pentru a găsi un potențial vânzător, iar la rândul său acesta din urmă l-a contactat pe inculpatul N.V., acesta fiind de acord să vândă cantitatea solicitată de droguri, sens în care s-a prezentat la locul de întâlnire stabilit de comun acord cu ceilalți inculpați, vânzând cantitatea de droguri celor doi investigatori sub acoperire.

Referitor la participația inculpatului N.A.F., instanța de control judiciar nu împărtășește opinia apărării, potrivit căreia aceasta ar îmbrăca forma complicității la infracțiunea de deținere de droguri pentru consum propriu. Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 activitatea infracțională a unei persoane acuzate de săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc poate consta într-una din următoarele modalități alternative: cultivarea, producerea,fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oprirea, punerea în vânzarea, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc fără drept.

Din această perspectivă, fapta inculpatul N.A.F. de a intermedia măsura către investigatorul sub acoperire I.L. atât în 8 iulie 2008, cât și la 10 iulie 2009 drog de risc, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, sub forma de participare a complicității, întrucât este evident că prin activitatea sa a facilitat în mod direct vânzarea de droguri. Împrejurarea că aceste droguri ar fi servit ulterior consumului propriu al cumpărătorului nu este de natură să dea o altă calificare juridică faptei celui care a intermediat măsura, dat fiind, pe de-o parte, caracterul său de eveniment viitor și nesigur iar, pe de altă parte, finalității faptei comise efectiv realizată a drogurilor.

Și aceasta pentru că, din economia dispozițiilor art. 2 și art. 4 din Legea nr. 143/2000, rezultă că legiuitorul a stabilit modalități alternative în parte comune, constituind elementul material al celor două infracțiuni, care se disting, în principal, prin scop. În primul caz, activitățile incriminate au ca scop realizarea circulației, transferului, adică al traficării drogurilor de la o persoană la alta ( ca și în speță, unde scopul este evident al transmiterii drogului de la o persoană la alta) iar în cel de-al doilea caz, legiuitorul a înțeles să incrimineze actele materiale săvârșite în scopul asigurării consumului propriu. De altfel, este evident din însuși conținutul constitutiv că infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 exclude de plano săvârșirea faptei în forma de participație a complicității, sintagma „consum propriu” referindu-se exclusiv la persoana celui care consumă.

Cât privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, instanța de control judiciar constată că instanța de fond le-a aplicat inculpaților pedepse apte prin cuantum și modalitate de executare să-și atingă scopul preventiv-sancționator, enunțat în art. 52 C. pen. Potrivit art. 72 C. pen., „(1) La stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Dând semnificația cuvenită criteriilor generale de individualizare, enumerate în art. 72 C. pen., sancțiunile aplicate de către instanța de fond reușesc să ofere și acea exemplaritate necesară restabilirii autorității, știrbită prin riposte excesiv de clemente, care au făcut ca gravitatea unor infracțiuni de asemenea natură să cadă în derizoriu.

Este adevărat că inculpații nu au antecedente penale, însă această împrejurare nu are caracter de performanță, ci reprezintă o stare de normalitate, ca și poziția lor ulterioară de recunoaștere, cu atât mai mult cu cât inculpații Ț.L.L., N.V. și L.S. au fost surprinși în flagrant delict, iar inculpatul N.A.F. s-a sustras imediat după intervenția polițiștilor. Pentru toate aceste considerente, instanța de apel apreciază că nu se impune reconsiderarea pedepselor aplicate inculpaților, nici cu privire la modalitatea de executare, dar nici cu privire la cuantumul acestora. În raport de dispozițiile art. 371 C. proc. pen., Curtea, analizând criticile scrise ale inculpatului L.S., deși acesta nu și le-a susținut și oral, apreciază că acestea nu sunt fondate, raportat la exigențele art. 300 rap.

la art. 197 alin. (2) C. proc. pen. Mai mult decât atât, aspectele prezentate de către susnumitul inculpat nu-l privesc pe acesta, ci pe ceilalți inculpați ( care nu le-au invocat) iar câtă vreme acestea nu se încadrează printre cazurile expres și limitativ prevăzute în art. 197 alin. (2) Cod proc. pen., pot fi invocate doar de persoana vătămată și care să facă dovada vătămării, ceea ce nu se constată în speță. Având în vedere aceste aspecte, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea a respins apelurile ca nefondate. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. Împotriva deciziei, în termen legal, inculpații au declarat prezentele recursuri, motivele acestora și cazurile de casare invocate fiind menționate în partea introductivă a hotărârii.

La dosar au depus motive scrise de recurs, astfel cum prevede art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen., numai apărătorii inculpaților Ț.L.A. și N.A.F. Asupra motivelor de recurs ale inculpaților: 1) inculpatul Ț.L.A. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385/9 pct. 10 și 17 C. proc. pen. Nici unul dintre aceste cazuri de casare nu este incident deoarece: - pretinsa „nepronunțare" a instanțelor asupra referatului de evaluare nu este una dintre cele la care face referire art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen. („unele probe administrate" sau „cereri esențiale pentru părți" de natură să garanteze drepturile inculpatului și să influențeze soluția procesului).

De altfel, instanțele au avut în vedere acest referat de evaluare în cadrul operațiunii de individualizare judiciară a pedepsei, acest act nefiind ignorat cum pretinde apărarea (pag.2 a sentinței); - încadrarea juridică a faptei este corectă, cererea apărării de schimbare a încadrării juridice în complicitate la tentativă de trafic de droguri (art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. combinat cu art. 2 alin. l din Legea nr. 143/2000) fiind neîntemeiată. Este lipsită de suport probator, fiind doar o chestiune de interpretare, susținerea apărării în sensul că inculpatul N.V. nu a realizat una din acțiunile alternative incriminate de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și, pe cale de consecință, inculpatul Ț.L.A.

nu ar fi fost complice la fapta acestuia (care, așa cum s-a menționat, a îmbrăcat forma consumată, nefiind rămasă în forma tentativei). Înalta Curte constată, de altfel, că prima instanță a examinat și motivat convingător respingerea unei cereri de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat (pag.5 sentință). De asemenea, înalta Curte reține - potrivit încheierii de dezbateri în apel (pag.4) - că apărătorul inculpatului Ț.L.A. „..nu mai susține cererea de schimbare a încadrării juridice, considerând că fapta este reținută în mod corect de către instanța de fond.." (pag.4, încheiere de dezbateri în apel). 2) inculpatul N.A.F. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc.

pen. susținând că fapta sa se încadrează în art. 26 C. pen. raportat la art. 4 alin. (1) C. pen. deoarece, pe de o parte, nu i-a cunoscut anterior pe ceilalți inculpați, iar pe de altă parte, a fost convins că ajută o persoană (investigatorul sub acoperire) să-și procure droguri pentru consumul propriu. O astfel de apărare - în realitate o simplă ipoteză a apărării inculpatului - este lipsită de rezonabilitate, având scopul unic de atenuare a răspunderii penale. Inculpatul nu a furnizat suficiente argumente logice, rezonabile, care să facă credibilă ipoteza necesității implicării sale într-o activitate „de ajutorare" a unei persoane pentru ca aceasta să-și procure drogurile necesare consumului propriu, persoană – de altfel - necunoscută lui (aceasta fiind investigatorul sub acoperire).

Înalta Curte mai constată că prima instanță a examinat și motivat convingător respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat (pag.5 sentință), în același mod procedând și instanța de apel (pag.6-7 decizie). Neîntemeiată este și critica cu privire la nereținerea unor circumstanțe atenuante (art. 74 alin. (1) lit. a din C. pen.). Reținerea unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului nu este o obligație a organelor judiciare, ci o facultate recunoscută acestora de către legiuitor în cazul în care se constată existența anumitor împrejurări.

Recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei. „Conduita bună", în sensul art. 74 lit. a) C. pen., nu se reduce, în mod exclusiv, la absența antecedentelor penale. Lipsa antecedentelor penale, precum și celelalte date personale ale inculpatului, au fost avute în vedere de instanțe ca și criterii de individualizare a pedepsei, în condițiile art. 72 C. pen.

3) inculpatul L.S. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. solicitând achitarea în temeiul art. 10 lit. c) din C. proc. pen. („fapta nu a fost săvârșită de inculpat"), fără a face însă o motivare a acestui caz de casare cu referire la probele administrate. Conform art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare. Eroarea gravă trebuie să fie constatată din compararea faptelor reținute cu probele administrate. Apărarea inculpatului nu a arătat, concret, în ce constă eroarea gravă de fapt și ce probă este în contradicție cu situația de fapt reținută de prima instanță și, respectiv, confirmată de instanța de apel, simpla invocare a cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen. nefiind suficientă pentru reformarea hotărârilor judecătorești atacate. Potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită iar aprecierea fiecărei probe se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Prima instanță, precum și cea de apel, au motivat convingător situația de fapt și vinovăția inculpatului prin coroborarea probelor administrate în cursul procesului penal. Este adevărat că inculpatul beneficiază de „prezumția de nevinovăție", nefiind obligat să-și dovedească nevinovăția (art. 66 alin. l C. proc. pen.), revenind organelor judiciare (acuzării) obligația să administreze probe în vederea dovedirii vinovăției acestuia (art. 4, art. 62 și art. 65 alin. (1) C. proc.

pen.). Este însă deopotrivă adevărat că, potrivit art. 66 C. proc. pen., inculpatul, în cazul în care există probe de vinovăție, are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie. În înțelesul legii „a proba lipsa lor de temeinicie", este un drept și o obligație procesuală care nu se rezumă la negarea vinovăției, la negarea conținutului informativ al unei probe ori la negarea evaluării corecte a probelor de către instanță. În măsura în care inculpatul nu reușește să probeze lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, prezumția de nevinovăție a acuzatului este răsturnată, această prezumție având caracter relativ, iar nu absolut.

În condițiile neinvocării de către apărare a unor aspecte concrete de contrarietate între situația de fapt reținută de instanțe, pe de o parte, și una sau mai multe probe care au condus la stabilirea situației de fapt și vinovăției inculpatului, pe de altă parte, aspecte ce pot fi supuse unor examinări de către instanța de recurs, se constată că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 18 C. proc. pen. 4) Recursurile inculpaților sunt însă întemeiate sub aspectul modalității de individualizare judiciară a pedepselor principale, accesorii și complementare (caz de casare invocat de toți cei 4 inculpați - art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen.). Potrivit art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Conform art. 72 din C. pen., care stabilește criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a C. pen.; de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen.; de gradul de pericol social al faptei săvârșite; de persoana infractorului; de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma acestor criterii de individualizare a pedepsei, înalta Curte constată următoarele: - ubstanța traficată face parte din categoria drogurilor de risc (hașiș), iar nu din cea a drogurilor de mare risc; - cantitatea de hașiș traficată a fost relativ redusă; - toți inculpații sunt infractori primari, foarte tineri, provenind din medii sociale și familiale stabile; - în fața organelor judiciare inculpații au manifestat sinceritate, și au regretat faptele comise, asumându-și astfel conștient și voluntar necesitatea răspunderii juridice pentru infracțiunile care au făcut obiectul judecății; - inculpații Ț.L.A. și N.V. au beneficiat de cazul de reducere a pedepsei prevăzut de art. 16 din Legea nr. 143/2000; - inculpatul L.S.

a fost minor la data săvârșirii infracțiunii, fiind incidente dispozițiile art. 99 C. pen., urmând astfel a fi avute în vedere dispozițiile art. 100 C. pen. cu privire la consecințele răspunderii penale a acestuia; - nu sunt date ori indicii care să sugereze că inculpații, persoane tinere, nu au înțeles gravitatea săvârșirii infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, gravitate corelată cu asprimea sancțiunilor în cazul săvârșirii unor astfel de fapte. Toate aceste împrejurări, legate de faptă și făptuitor, precum și asigurarea proporționalității între pericolul social concret al infracțiunilor și persoana infractorului, pe de o parte, și pedeapsa aplicată, pe de altă parte, justifică necesitatea reindividualizării judiciare a pedepselor principale, accesorii și complementare.

Astfel, Înalta Curte apreciază, în raport cu datele personale ale inculpaților și comportamentul acestora după comiterea faptei (prezentarea constantă în fața organelor judiciare, adoptarea unei atitudini de recunoaștere și regret care sugerează înțelegerea supunerii voluntare la consecințele juridice ale încălcării legii), că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru aceștia și, chiar fără executarea efectivă a pedepsei în regim de penitenciar, condamnații nu vor mai săvârși infracțiuni. În consecință, în temeiul art. 86/1 C. pen., se va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru toți inculpații, pe termene de încercare calculate potrivit art. 86 2 C.pen, respectiv, art. 110 C. pen., cu supunerea acestora la măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86 3 C. pen.

În raport cu noua modalitate de executare a pedepsei, dar și prin observarea principiului proporționalității sancțiunilor cu pericolul social concret al infracțiunilor și persoana inculpaților, Înalta Curte apreciază că se impune atât reducerea duratei pedepselor complementare, cât și neaplicarea dispozițiilor art. 64 alin. (1) lit. a) teza I-a C. pen. în conținutul pedepselor complementare și pedepselor accesorii. Urmează a se face și aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. referitoare la suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenelor de încercare. Față de cele menționate, Înalta Curte - în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) din C. proc. pen. - va admite recursurile inculpaților și va casa cele două hotărâri atacate, rejudecând cauza în sensul și în limitele celor arătate.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursurilor inculpaților vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații Ț.L.A., N.V., N.A.F. și L.S. împotriva deciziei penale nr. 216/A din 22 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția II penală și pentru cauze cu minori și de familie . Casează decizia penală sus-menționată și sentința penală nr. 435 din 16 aprilie 2009 a Tribunalului București, secția I penală, numai cu privire la întinderea și conținutul pedepselor complementare și a pedepsei accesorii aplicate fiecărui inculpat precum și la modalitatea de executare a pedepselor și rejudecând: Reduce de la câte 10 ani pedeapsa complementară aplicată inculpaților N.A.F., Ț.L.A. și N.V. la câte 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Modifică pedeapsa accesorie aplicată inculpaților în sensul că interzice acestora exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. În baza dispozițiilor art. 86 1 C. pen. dispune pentru toți inculpații suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor după cum urmează: - pentru inculpatul Ț.L.A. pe termenul de încercare de 4 ani și 6 luni; - pentru inculpatul N.V., pe termenul de încercare de 4 ani și 6 luni; - pentru inculpatul N.A.F., pe termenul de încercare de 6 ani; - pentru inculpatul L.S., pe termenul de încercare de 3 ani. Face aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. În baza disp.art.

86 3 C. pen. inculpații, pe durata termenului de încercare se vor supune următoarelor măsuri de supraveghere: a)-să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele fixate de acesta; b)-să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c)-să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d)-să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloace lor de existență. Atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 86 4 și următoarele C. pen. Onorariile în sumă de 200 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului L.S. și în sumă de câte 100 lei pentru apărarea din oficiu a inculpaților Ț.L.A., N.V.

și N.A.F., se vor plăti din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 2 martie 2010.