ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1490/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 958/ F din 17 noiembrie 2009, Tribunalul București, secția a ll-a penală, în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul Z.T. (fiul lui D. și al L.) la o pedeapsă de 2 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a aplicat acestuia pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o durata de 2 ani, după executarea pedepsei principale. În temeiul dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.

l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare. În baza art. 33 alin. (1) lit. a) - art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., prima instanță a stabilit ca inculpatul Z.T. să execute o pedeapsă de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. Pe durata executării pedepsei cu închisoarea, s-a interzis aceluiași inculpat exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. Prin aceeași hotărâre, prima instanță, în temeiul dispozițiilor art. 88 C. pen. a computat din durata pedepsei pronunțate, reținerea și arestarea preventivă de la 26 februarie 2009 la zi și, conform art. 350 C. proc.

pen., a menținut starea de arest a inculpatului. De asemenea, Tribunalul București, secția a Il-a penală, în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul C.I.D. (fiul lui F. și al A.) la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a aplicat acestuia pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale. În temeiul dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 4 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., prima instanță a stabilit ca inculpatul C.I.D. să execute o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. De asemenea, prima instanță a interzis aceluiași inculpat exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei cu închisoarea, în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 88 C. pen., prima instanță a computat din durata pedepsei pronunțate reținerea și arestarea preventivă de la 26 februarie 2009 la zi, iar conform art. 350 C. proc.

pen. a menținut starea de arest a inculpatului. Prin aceeași sentință prima instanță, în baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 18 din aceeași lege, a dispus confiscarea, în vederea distrugerii, cu păstrare de contraprobe, a următoarelor cantități de droguri: 0,17 gr. heroină, rămase în urma examenelor de laborator, aflată în camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O., conform dovezii din 11 martie 2009; 19,86 gr. canabis, rămasă din probă după efectuarea analizelor de laborator, aflată la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O., conform dovezii din 11 martie 2009; 68, 67 gr. rezină de canabis si 139,71 gr. canabis, rămase din probele nr. 1. respectiv, după efectuarea analizelor de laborator, aflate la camera de corpuri delicte a I.G.P.R.

- D.C.J.S.E.O., conform dovezii din 11 martie 2009; În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., prima instanță a dispus confiscarea unui cântar electortip marca D. folosit la cântărirea canabis-ului - bun ridicat de la inculpatul C.I.D. În temeiul dispozițiilor art. 109 alin. (4) C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpatul C.I.D. a unui telefon mobil S., și cartela sim V. si către inculpatul Z.T. a unui telefon mobil marca N. si cartela sim V., bunuri ridicate de la cei doi inculpați cu ocazia percheziției corporale și aflate la camera de corpuri delicte a Poliției sector 4 București, conform dovezii din 5 septembrie 2009, care nu aveau legătură cu cauză. Conform art. 191 alin. (2) C. proc.

pen., prima instanță i-a obligat pe inculpați la câte 1200 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, fiind cercetat în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în Dosarul nr. 117D/P/2009, F.C.G. a formulat la data de 25 februarie 2009 un denunț în temeiul art. 19 din Legea nr. 682/2002, arătând că a vândut canabis de mai mult timp, aprovizionându-se de la inculpatul Z.T. cu suma de 60 lei gramul, fiind de acord să colaboreze cu organele de poliție, în vederea prinderii și tragerii la răspundere penală a acestuia din urmă. Continuându-se cercetările, s-a stabilit că persoana despre care existau date că se ocupa cu traficul de droguri era Z.T.

- fiul lui D. și L., iar în temeiul art. 217 alin. (4) C. proc. pen. și art. 9 din Legea nr. 508/2004 modificată prin O.U.G. nr. 7/2005, prin ordonanța nr. 339/D/P/2009 din 25 februarie 2009 organele de cercetare penală din cadrul I.G.P.R - B.C.C.O. București - Serviciul Antidrog - Biroul Sectorului 4 au fost delegate, în vederea efectuării unor acte procedurale și executarea acțiunii de prindere în flagrant a acestuia. La data de 25 februarie 2009 lucrătorii de poliție au procedat la consemnarea într-un proces-verbal a seriilor a 12 bancnote, în prezența martorului asistent C.V.M., fiind executată și planșa fotografică.

S-a mai reținut că înainte de a se deplasa în zona indicată de către denunțător, în vederea realizării flagrantului, lucrătorii de poliție au procedat la efectuarea percheziției corporale asupra martorului denunțător F.C.G., în prezența martorului asistent C.V.M., ocazie cu care, asupra acestuia nu s-au găsit bunuri, înscrisuri sau alte valori care să intereseze cauza (fii. 9). Totodată, denunțătorului i-a fost predată suma de 1.200 lei, formată din bancnote ale căror serii se regăsesc în procesul verbal întocmit de către organele de poliție, pentru cumpărarea a 30 de grame canabis de la inculpatul Z.T. Aflat sub supravegherea lucrătorilor de poliție, martorul denunțător F.C.G. s-a deplasat pe strada G.M.Z.

și a intrat în scara a blocului, iar după aproximativ 5 minute a revenit la lucrătorii de poliție, cărora Ie-a predat o pungă de celofan alb înnodată la un capăt, conținând substanță vegetală și a fost introdusă într-un plic tip M.A.I., care a fost sigilat cu sigiliul nr. 13360. Martorul denunțător F.C.G. a declarat lucrătorilor de poliție că punga conține 30 (treizeci) grame de canabis, pe care Ie-a cumpărat de la Z.T. cu suma de 1.200 lei. S-a mai reținut că, în continuare s-a procedat la o nouă percheziție corporală asupra martorului denunțător F.C.G. în prezența martorului asistent, nefiind găsite asupra sa bani, substanțe sau alte bunuri a căror deținere să fie interzisă de lege. Imediat lucrătorii de poliție s-au deplasat la adresa din strada G.M.Z., iar la ușa de acces în subsolul blocului au fost depistate două persoane de sex bărbătesc, care au fost identificate în persoana inculpaților Z.T.

și C.l.D. Cu ocazia percheziției corporale efectuate, în prezența martorului asistent C.V.M., asupra inculpatului Z.T. a fost găsită o punguță cu resturi vegetale, suma de 300 lei formată din trei bancnote de 100 lei și un telefon mobil marca N. și cartela sim V. Telefonul mobil și punguța cu resturi vegetale au fost ridicate pentru cercetări, punguța fiind introdusă într-un plic M.A.I., care a fost sigilat cu sigiliul nr. 13360, iar cele trei bancnote de 100 lei, ridicate de la inculpatul Z.T., au fost comparate cu seriile bancnotelor trecute în procesul verbal de înseriere în prezența martorului asistent C.V.M., constatându-se că acestea corespund cu seriile a trei bancnote din acest proces-verbal.

Cu ocazia percheziției corporale efectuată asupra inculpatului C.l.D., în prezența martorului asistent C.V.M., au fost descoperite următoarele bunuri: în rucsacul acestuia într-o pungă de celofan alb, se afla o substanță vegetală cu miros înțepător, aceasta fiind introdusă într-un plic tip M.A.I., sigilat cu sigiliul M.l. 13360; în buzunarul pantalonilor au fost găsite 2 bucăți de substanță vegetală de culoare maronie, care a fost introdusă într-un plic sigilat cu sigiliul M.l. nr. 13360; în buzunarul de la geacă a fost descoperită suma de 900 lei, formată din 9 bancnote de 100 lei, care corespundeau cu cele consemnate în procesul verbal de înseriere; un telefon mobil S. și cartela sim V. și un cântar electronic folosit la cântărirea canabisului.

Suma de 1.200 lei, folosită la realizarea flagrantului, a fost reintrodusă în fondul special constituit pentru flagrant la nivelul I.G.P.R. Prima instanță a reținut că, potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 03 martie 2009 (filele nr. 24-28), proba înaintată în cauza privind pe inculpații Z.T. și C.I.D., vândută martorului denunțător F.C.G., era constituită din 30,64 grame canabis cu o concentrație în tetrahidrocannabinol (THC) de 2,21%. S-a mai relevat că cele 19,86 grame canabis, rămase din probă după efectuarea analizelor de laborator, ambalate și sigilate cu sigiliul tip MAI cu nr. 4221, au fost predată organelor de cercetare penală, iar ulterior depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R.

- D.C.J.S.E.O. potrivit dovezii la data de 11 martie 2009 (fila nr. 29 d.u.p.), iar potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 26 februarie 2009 (fila nr. 31-32), proba înaintată în cauza privind pe inculpatul Z.T., era canabis 0,05 grame, care face parte din Tabelul-anexa nr. III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

Prima instanță a mai reținut că în proba înaintată s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă biosintetizată de planta canabis, proba fiind consumată în procesul analizelor de laborator, iar potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 03 martie 2009 (filele nr. 34-39), probele înaintate în cauză privind pe inculpatul C.I.D., au constat în proba nr. 1: 71,84 grame rezină de canabis cu o concentrație în tetrahidrocannabinol (THC) de 4,16% și proba nr. 2: 165,04 grame canabis cu o concentrație în tetrahidrocannabinol (THC) de 2,29% constatându-se totodată că, rezina de canabis ca și canabisul, fac parte din același Tabel-anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

În același context, s-a mai menționat că rezina de canabis în cantitate de 68,67 grame și cele 139,71 grame canabis, rămase din probele nr. 1, respectiv 2, după efectuarea analizelor de laborator, ambalate și sigilate cu sigiliul tip M.A.I. cu nr. 4221, a fost predate organelor de cercetare penală, iar ulterior depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.CJ.S.E.O. potrivit dovezii la data de 11 martie 2009 (fila nr. 40 d.u.p.). De asemenea, organele de poliție, potrivit dovezii din 05 mai 2009, au procedat la depunerea în camera de corpuri delicte a Poliției Sectorului 4 a unui telefon mobil S. și cartela sim V. și un cântar electronic folosit la cântărirea canabisului, bunuri ridicate de la inculpatul C.I.D., precum și a unui telefon mobil marca N. cu acumulator și cartela sim V., ridicat de la inculpatul Z.T., cu ocazia efectuării perchezițiilor corporale.

Prima instanță, în reținerea situației de fapt a avut în vedere declarațiile de recunoaștere ale celor doi inculpați care s-au coroborat cu datele și împrejurările ce au rezultat din restul probelor administrate în cauză, atât cele științifice, cât și cele testimoniale. În ceea ce privește încadrarea juridică, prima instanță a reținut că faptele inculpatului Z.T. care, în data de 25 februarie 2009, a vândut martorului denunțător F.C.G. cantitatea de 30,64 grame canabis cu suma de 1200 lei, bani înseriați, din care au fost găsiți asupra sa 300 lei, restul fiind găsiți asupra inculpatului C.I.D. și a mai deținut în vederea consumului propriu cantitatea de 0,05 grame canabis, constituie infracțiunile de trafic de droguri de risc și deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

De asemenea, prima instanță a mai apreciat că fapta inculpatului C.I.D., care, în data de 25 februarie 2009 a vândut inculpatului Z.T. cantitatea de 30,64 grame canabis cu suma de 900 lei și a mai deținut asupra sa cantitățile de 165,04 grame canabis și 71,84 grame hașiș, atât pentru vânzare, cât și pentru consum propriu, constituie infracțiunile de trafic de droguri de risc și deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. La individualizarea pedepselor ce Ie-a aplicat inculpaților pentru aceste fapte penale, comise de inculpați cu vinovăția cerută de lege, prima instanță a avut în vedere criteriile generale prevăzute de lege, respectând caracterul lor general, cât și caracteristica lor de pluralitate.

De asemenea, tribunalul a ținut cont de gradul de pericol social generic și concret al faptelor comise, relevat de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru aceste fapte, de modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, de cantitatea de droguri traficată, de consecințele grave asupra sănătății altor persoane, dar și a propriei sănătăți și, în egală măsură, a mai ținut cont și de trăsăturile specifice persoanei inculpaților care erau infractori primari, au recunoscut comiterea faptelor, ajutând la buna desfășurare a procesului penal și la aflarea adevărului în cauză, ceea ce permis orientarea pedepsei sub limita minimă specială prevăzută de respectivele infracțiuni. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații Z.T.

și C.I.D., solicitând aplicarea unor pedepse îndreptate spre minimul special prevăzut de lege, cu aplicarea art. 81 C. pen., în ceea ce îl privește pe inculpatul Z.T. și, respectiv, art. 86 1 C. pen., în ceea ce îl privește pe inculpatul C.I.D., urmând a se avea în vedere că inculpații au recunoscut și au regretat faptele comise și că nu erau cunoscuți cu antecedente penale. Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate, prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a constatat că pe de o parte, apelurile sunt nefondate, însă, în același timp, pe de altă parte că instanța de fond a dispus, în mod greșit, confiscarea cantității de 0,17 gr.

heroină - drog de mare risc - în condițiile în care, apelanții-inculpați au fost trimiși în judecată și condamnați pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic, respectiv, deținere, de canabis-drog de risc - (și nu de heroină) nefiind, astfel, întrunite cerințele art. 17 alin. (1) și art. 18 din Legea nr. 143/2000, deoarece, heroina nu a făcut obiectul infracțiunii și nici nu a fost ridicată în vederea confiscării. Prin urmare, prin Decizia penală nr. 50/ A din 25 februarie 2010, instanța de prim control judiciar, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de inculpații Z.T. și C.I.D., a desființat, în parte, sentința penală atacată și, rejudecand, în fond: a înlăturat dispoziția de confiscare a cantității de 0,17 gr.

heroină și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. Totodată, instanța de apel, apreciind că temeiurile care au determinat arestarea impun, în continuare, privarea de libertate a inculpaților, în baza art. 383 alin. (11) C. proc. pen. raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă a apelanților-inculpați, iar în baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus prevenția de la 26 februarie 2009 la zi. Prin aceeași decizie, instanța de apel, în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. a dispus să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare. Pentru a decide astfel, instanța de prim control judiciar a constatat că, instanța de fond, pe baza coroborării materialului probator administrat în cauză, a reținut, în mod corect, situația de fapt constând în aceea că, la data de 25 februarie 2009, inculpatul Z.T.

a vândut martorului denunțător F.C.G. cantitatea de 30,64 grame canabis, cu suma de 1200 lei, bani înseriați, din care au fost găsiți asupra sa 300 lei, restul fiind găsiți asupra inculpatului C.I.D. și a mai deținut, în vederea consumului propriu, cantitatea de 0,05 grame canabis. De asemenea, s-a mai relevat că inculpatul C.I.D., în data de 25 februarie 2009, a vândut inculpatului Z.T. cantitatea de 30,64 grame canabis cu suma de 900 lei și a mai deținut asupra sa cantitățile de 165,04 grame canabis și 71,84 grame hașiș, atât pentru vânzare cât și pentru consum propriu. Prin urmare, instanța de apel a considerat că prima instanță a stabilit o corectă încadrare juridică dată faptelor pentru care au fost deduși judecății inculpații Z.T.

și C.I.D., apreciind că, în cauză, au fost întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. De asemenea, instanța de apel a constatat că, în mod judicios, instanța de fond a aplicat criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen., reținând conduita bună a inculpaților după săvârșirea faptelor; cantitatea de droguri traficată, gradul de pericol social generic și concret al faptelor comise, relevat de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru aceste fapte, modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, consecințele grave asupra sănătății altor persoane, dar și a propriei sănătăți a apelanților-inculpați.

În același timp, Curtea de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a avut în vedere și forma consumată în care s-au realizat infracțiunile, contribuția adusă la săvârșirea faptei, limitele de pedeapsă fixate în legea specială, gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor, reieșit din modul și mijloacele de comitere a faptelor, în funcție de importanța valorii sociale vătămate și de urmările produse sau care s-au fi putut produce, cât și circumstanțele, de ordin personal, ale inculpaților care nu aveau antecedente penale și au recunoscut comiterea faptelor, ajutând la buna desfășurare a procesului penal și la aflarea adevărului în cauză . A conchis în sensul că pedepsele aplicate de prima instanță inculpaților pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite în concurs real, au fost just individualizate și au fost conforme scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., așa încât, reindividualizarea pedepselor aplicate inculpaților, în sensul reducerii cuantumului acestora și schimbarea modalității de executare, nu se impunea, cu atât mai mult cu cât, pedepsele au fost reduse sub minimul special prevăzut de lege, urmare a reținerii de circumstanțe atenuante judiciare.

Împotriva deciziei penale mai sus-menționate, în termen legal, au declarat recurs ambii inculpați, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru motivele menționate în partea introductivă a prezentei decizii. În esență, recurenții inculpați Z.T. și C.I.D., prin apărătorul desemnat din oficiu, au invocat dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și au solicitat admiterea recursurilor formulate, casarea ambelor hotărâri și, în rejudecare, reducerea cuantumului pedepsei până la limita la care să se poată dispune aplicarea prevederilor art. 81 C. pen. sau art. 86 1 C. pen., ca modalitate de executare a pedepsei, raportat atât la împrejurările concrete ale săvârșirii faptelor, dar și la circumstanțele personale ale acestora, urmând a se acorda o mai largă eficiență circumstanțelor atenuante reținute deja în favoarea lor.

Au conchis solicitând să se constate că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și prin aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. sau art. 86 1 C. pen. Recursurile declarate de inculpații Z.T. și C.I.D., sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează: Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., constată că, atât instanța de fond, cât și instanța de prim control judiciar au reținut în mod corect situația de fapt și au stabilit vinovăția inculpaților, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor comise de aceștia încadrarea juridică corespunzătoare, ambele instanțe reținând, justificat, în favoarea lor circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen.

și aplicând, pe cale de consecință, dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate in partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Pe de altă parte, art. 52 C. pen. prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Înalta Curte constată că instanța de prim control judiciar a procedat în mod justificat atunci când, constatând că prima instanță a greșit când a dispus confiscarea cantității de 0,17 g. heroină, (drog de mare risc), deși inculpații au fost trimiși în judecată și condamnați pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic și deținere de canabis (drog de risc) prevăzute de art. 2 și art. 4 din Legea nr. 143/2000, a modificat în parte, sentința penală atacată, numai în ceea ce privește acest aspect și a înlăturat, pe cale de consecință, dispoziția privind confiscarea respectivei cantități de heroină, care nici nu a făcut obiectul judecății. Totodată, se mai constată că instanța de prim control judiciar a procedat în mod corect atunci când a menținut hotărârea primei instanțe, care, justificat, a aplicat inculpaților Z.T.

și C.I.D. câte o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare și respectiv 2 ani și 6 luni închisoare, considerând că aceste pedepse, sunt suficiente și corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., atât în ceea ce privește cuantumul acestora, dar și ca modalitate de executare (în regim de privare de libertate), fiind astfel apte să atingă scopul preventiv și de reeducare al pedepsei, consfințit prin dispozițiile art. 52 C. pen. Astfel, în cauza dedusă judecății, ambii inculpați au recunoscut faptele săvârșite, atât în faza de urmărire penală, cât și ulterior, în faza cercetării judecătorești și au avut o atitudine cooperantă și sinceră pe tot parcursul procesului penal, colaborând cu organele de anchetă în vederea stabilirii adevărului în cauză.

Situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond și ulterior însușită de instanța de prim control judiciar, iar vinovăția inculpaților în săvârșirea faptelor deduse judecății a fost pe deplin dovedită, în urma coroborării întregului material probator administrat în cauză, întrucât declarațiile de recunoaștere ale inculpaților s-au coroborat între ele, dar și cu celelalte probe administrate, respectiv: denunțul numitului F.C.G., declarațiile martorului denunțător F.C.G. și ale martorului asistent C.V.M., procesul-verbal de investigare privind stabilirea datelor de stare civilă ale inculpatului Z.T., procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor corporale asupra martorului denunțător, procesul-verbal de înseriere și tratare criminalistică a bancnotelor necesare realizării flagrantului și planșa foto, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și planșe foto, rapoarte de constatare tehnico-științifică întocmite în cauză.

Înalta Curte constată, așadar că, din probele administrate, a rezultat starea de fapt corect reținută de ambele instanțe, relevând, în mod justificat, că faptele inculpaților Z.T. și C.I.D., astfel cum au fost descrise în actul de inculpare, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de risc (canabis) și de deținere de droguri de risc (canabis) pentru consum propriu fără drept, în concurs real prevăzute de art. 2 alin. (1) și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Față de circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, dar raportat și la circumstanțele personale ale acestora, Înalta Curte consideră că, în mod justificat, prima instanță a orientat pedepsele aplicate inculpaților sub minimul special prevăzut de lege, apreciindu-le ca fiind corespunzătoare aptitudinii de reeducare a celor doi inculpați și posibilităților lor de a reacționa pozitiv la mijlocul de represiune ales, ținând cont, în mod deosebit, de vârsta lor tânără, de lipsa antecedentelor penale, de faptul că inculpatul C.I.D., deși avea discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care a fost cercetat, prezenta diagnosticul de tulburare de personalitate de tip instabil - impulsiv, de lipsa unei experiențe de viață, de dezideratul de a asigura cât mai rapid și eficient îndreptarea acestora.

Se mai constată că instanța de prim control judiciar a procedat corect atunci când a apreciat că prima instanță a reținut, justificat în favoarea inculpaților a circumstanțelor atenuante prevăzute de dispozițiile art. 74 lit. c) C. pen. și a aplicat judicios dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. c) și e) C. pen., stabilind cuantumul pedepselor rezultante la 2 ani închisoare (pentru inculpatul Z.T.) și respectiv 2 ani și 6 luni închisoare (pentru inculpatul C.I.D.) având în vedere lipsa antecedentelor penale ale acestora, modalitatea în care au acționat inculpații, dar și atitudinea lor anterioară săvârșirii faptelor, precum și conduita acestora după comiterea lor, recunoscând și regretând faptele comise.

Prin urmare, instanța de prim control judiciar, chiar dacă a constatat că inculpații se aflau la primul conflict cu legea penală și că aceștia au avut o conduită corespunzătoare anterior săvârșirii faptelor, în mod justificat, a ținut cont și de toate celelalte împrejurări ce constituie circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, dar și de atitudinea procesuală corespunzătoare a inculpaților pe parcursul procesului penal, orientând astfel pedepsele sub minimul special prevăzut de textele incriminatoare. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că instanța de prim control judiciar a procedat corect atunci când a apreciat că, în cauză, nu se impune reducerea cuantumul pedepselor aplicate inculpaților de către prima instanță și nici schimbarea modalității de executare a pedepselor, în cauză acordându-se deja suficientă eficiență circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpaților.

În același sens, Înalta Curte mai reține că pentru ca pedepsele stabilite să dobândească eficiență funcțională, nu pot fi aplicate nici prevederile art. 81 C. pen., dar nici prevederile art. 86 1 C. pen., ca modalitate de executare a pedepselor și, prin urmare, scopul preventiv, educativ, de coerciție și de exemplaritate al pedepsei, consfințit în dispozițiile art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât în regim de privare de libertate, fiind astfel, suficiente și proporționale, în raport cu natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina acestora, cu ansamblul tuturor împrejurărilor cauzei și cu datele ce caracterizează persoana inculpaților(doi tineri aflați la început de drum, lipsiți de experiență și fără antecedente penale).

Așadar, Înalta Curte constată că ambele instanțe au acordat suficientă eficientă circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpaților, orientând pedepsele spre minimul special și, justificat, au apreciat că scopul pedepsei nu poate fi atins decât în regim de privare de libertate. În consecință, manifestările nejustificate de clemență ale instanței nu ar face decât să încurajeze, la modul general, astfel de tipuri de comportament antisocial și să afecteze nivelul încrederii societății în instituțiile statului, chemate să vegheze la respectarea și aplicarea legii. Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepsei aplicată inculpaților Z.T. și C.I.D. ori schimbarea modalității de executare a pedepselor, nu ar fi temeinice, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen.

și creând o vădită disproporție între scopul și rezultatul acestora. Fată de cele ce preced, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații Z.T. și C.I.D. împotriva Deciziei penale nr. 50/ A din 25 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. În baza art. 385 17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen. se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților Z.T. și C.I.D., durata reținerii și arestării preventive de la 26 februarie 2009 la 19 aprilie 2010. În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. va obliga recurenții inculpați la plata sumelor de câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul M.J.L.C., conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații Z.T. și C.I.D. împotriva Deciziei penale nr. 50/ A din 25 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 26 februarie 2009 la 19 aprilie 2010. Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 aprilie 2010.