ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1490/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1490/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 958/ F din 17 noiembrie 2009, Tribunalul București, secția

a ll-a penală, în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

raportat la art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. l-a

condamnat pe inculpatul Z.T. (fiul lui D. și al L.) la o pedeapsă de 2 ani

închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. și art. 2 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 a aplicat acestuia pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit.

b) C. pen., pe o durata de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 raportat la art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. e) C.

pen. l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) - art. 34 alin. (1)

lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., prima instanță a stabilit ca

inculpatul Z.T. să execute o pedeapsă de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C.

pen.

Pe durata executării pedepsei cu închisoarea, s-a

interzis aceluiași inculpat exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

Prin aceeași hotărâre, prima instanță, în temeiul

dispozițiilor art. 88 C. pen. a computat din durata pedepsei pronunțate, reținerea

și arestarea preventivă de la 26 februarie 2009 la zi și, conform art. 350 C.

proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului.

De asemenea, Tribunalul București, secția a Il-a penală,

în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.

74 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. l-a condamnat

pe inculpatul C.I.D. (fiul lui F. și al A.) la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni

închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. și art. 2 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 a aplicat acestuia pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit.

b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit.

e) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 4 luni

închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) și art. 35

alin. (1) C. pen., prima instanță a stabilit ca inculpatul C.I.D. să execute o

pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

De asemenea, prima instanță a interzis aceluiași

inculpat exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

ll-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei cu închisoarea, în

condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 88 C. pen.,

prima instanță a computat din durata pedepsei pronunțate reținerea și arestarea

preventivă de la 26 februarie 2009 la zi, iar conform art. 350 C. proc. pen. a

menținut starea de arest a inculpatului.

Prin aceeași sentință prima instanță, în baza art. 17

alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 18 din aceeași lege, a dispus

confiscarea, în vederea distrugerii, cu păstrare de contraprobe, a următoarelor

cantități de droguri: 0,17 gr. heroină, rămase în urma examenelor de laborator,

aflată în camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O., conform dovezii

din 11 martie 2009; 19,86 gr. canabis, rămasă din probă după efectuarea

analizelor de laborator, aflată la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O.,

conform dovezii din 11 martie 2009; 68, 67 gr. rezină de canabis si 139,71 gr.

canabis, rămase din probele nr. 1. respectiv, după efectuarea analizelor de

laborator, aflate la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O.,

conform dovezii din 11 martie 2009;

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., prima

instanță a dispus confiscarea unui cântar electortip marca D. folosit la

cântărirea canabis-ului - bun ridicat de la inculpatul C.I.D.

În temeiul dispozițiilor art. 109 alin. (4) C. proc.

pen. a dispus restituirea către inculpatul C.I.D. a unui telefon mobil S., și

cartela sim V. si către inculpatul Z.T. a unui telefon mobil marca N. si

cartela sim V., bunuri ridicate de la cei doi inculpați cu ocazia percheziției

corporale și aflate la camera de corpuri delicte a Poliției sector 4 București,

conform dovezii din 5 septembrie 2009, care nu aveau legătură cu cauză.

Conform art. 191 alin. (2) C. proc. pen., prima

instanță i-a obligat pe inculpați la câte 1200 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond

a reținut că, fiind cercetat în stare de libertate pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 în Dosarul nr. 117D/P/2009, F.C.G. a formulat la data de 25

februarie 2009 un denunț în temeiul art. 19 din Legea nr. 682/2002, arătând că

a vândut canabis de mai mult timp, aprovizionându-se de la inculpatul Z.T. cu

suma de 60 lei gramul, fiind de acord să colaboreze cu organele de poliție, în

vederea prinderii și tragerii la răspundere penală a acestuia din urmă.

Continuându-se cercetările, s-a stabilit că persoana

despre care existau date că se ocupa cu traficul de droguri era Z.T. - fiul lui

D. și L., iar în temeiul art. 217 alin. (4) C. proc. pen. și art. 9 din Legea nr.

508/2004 modificată prin O.U.G. nr. 7/2005, prin ordonanța nr. 339/D/P/2009 din

25 februarie 2009 organele de cercetare penală din cadrul I.G.P.R - B.C.C.O. București

- Serviciul Antidrog - Biroul Sectorului 4 au fost delegate, în vederea

efectuării unor acte procedurale și executarea acțiunii de prindere în flagrant

a acestuia.

La data de 25 februarie 2009 lucrătorii de poliție au

procedat la consemnarea într-un proces-verbal a seriilor a 12 bancnote, în

prezența martorului asistent C.V.M., fiind executată și planșa fotografică.

S-a mai reținut că înainte de a se deplasa în zona

indicată de către denunțător, în vederea realizării flagrantului, lucrătorii de

poliție au procedat la efectuarea percheziției corporale asupra martorului

denunțător F.C.G., în prezența martorului asistent C.V.M., ocazie cu care,

asupra acestuia nu s-au găsit bunuri, înscrisuri sau alte valori care să

intereseze cauza (fii. 9). Totodată, denunțătorului i-a fost predată suma de

1.200 lei, formată din bancnote ale căror serii se regăsesc în procesul verbal

întocmit de către organele de poliție, pentru cumpărarea a 30 de grame canabis

de la inculpatul Z.T.

Aflat sub supravegherea lucrătorilor de poliție, martorul

denunțător F.C.G. s-a deplasat pe strada G.M.Z. și a intrat în scara a

blocului, iar după aproximativ 5 minute a revenit la lucrătorii de poliție,

cărora Ie-a predat o pungă de celofan alb înnodată la un capăt, conținând

substanță vegetală și a fost introdusă într-un plic tip M.A.I., care a fost

sigilat cu sigiliul nr. 13360. Martorul denunțător F.C.G. a declarat

lucrătorilor de poliție că punga conține 30 (treizeci) grame de canabis, pe

care Ie-a cumpărat de la Z.T. cu suma de 1.200 lei.

S-a mai reținut că, în continuare s-a procedat la o

nouă percheziție corporală asupra martorului denunțător F.C.G. în prezența

martorului asistent, nefiind găsite asupra sa bani, substanțe sau alte bunuri a

căror deținere să fie interzisă de lege.

Imediat lucrătorii de poliție s-au deplasat la adresa

din strada G.M.Z., iar la ușa de acces în subsolul blocului au fost depistate

două persoane de sex bărbătesc, care au fost identificate în persoana

inculpaților Z.T. și C.l.D. Cu ocazia percheziției corporale efectuate, în

prezența martorului asistent C.V.M., asupra inculpatului Z.T. a fost găsită o

punguță cu resturi vegetale, suma de 300 lei formată din trei bancnote de 100

lei și un telefon mobil marca N. și cartela sim V.

Telefonul mobil și punguța cu resturi vegetale au

fost ridicate pentru cercetări, punguța fiind introdusă într-un plic M.A.I.,

care a fost sigilat cu sigiliul nr. 13360, iar cele trei bancnote de 100 lei,

ridicate de la inculpatul Z.T., au fost comparate cu seriile bancnotelor

trecute în procesul verbal de înseriere în prezența martorului asistent C.V.M.,

constatându-se că acestea corespund cu seriile a trei bancnote din acest

proces-verbal.

Cu ocazia percheziției corporale efectuată asupra

inculpatului C.l.D., în prezența martorului asistent C.V.M., au fost

descoperite următoarele bunuri: în rucsacul acestuia într-o pungă de celofan

alb, se afla o substanță vegetală cu miros înțepător, aceasta fiind introdusă

într-un plic tip M.A.I., sigilat cu sigiliul M.l. 13360; în buzunarul

pantalonilor au fost găsite 2 bucăți de substanță vegetală de culoare maronie,

care a fost introdusă într-un plic sigilat cu sigiliul M.l. nr. 13360; în

buzunarul de la geacă a fost descoperită suma de 900 lei, formată din 9

bancnote de 100 lei, care corespundeau cu cele consemnate în procesul verbal de

înseriere; un telefon mobil S. și cartela sim V. și un cântar electronic

folosit la cântărirea canabisului.

Suma de 1.200 lei, folosită la realizarea

flagrantului, a fost reintrodusă în fondul special constituit pentru flagrant

la nivelul I.G.P.R.

Prima instanță a reținut că, potrivit raportului de

constatare tehnico-științifică din 03 martie 2009 (filele nr. 24-28), proba

înaintată în cauza privind pe inculpații Z.T. și C.I.D., vândută martorului

denunțător F.C.G., era constituită din 30,64 grame canabis cu o concentrație în

tetrahidrocannabinol (THC) de 2,21%.

S-a mai relevat că cele 19,86 grame canabis, rămase

din probă după efectuarea analizelor de laborator, ambalate și sigilate cu

sigiliul tip MAI cu nr. 4221, au fost predată organelor de cercetare penală,

iar ulterior depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O.

potrivit dovezii la data de 11 martie 2009 (fila nr. 29 d.u.p.), iar potrivit

raportului de constatare tehnico-științifică din 26 februarie 2009 (fila nr. 31-32),

proba înaintată în cauza privind pe inculpatul Z.T., era canabis 0,05 grame,

care face parte din Tabelul-anexa nr. III din Legea nr. 143/2000 privind

prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

Prima instanță a mai reținut că în proba înaintată

s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă

biosintetizată de planta canabis, proba fiind consumată în procesul analizelor

de laborator, iar potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 03

martie 2009 (filele nr. 34-39), probele înaintate în cauză privind pe

inculpatul C.I.D., au constat în proba nr. 1: 71,84 grame rezină de canabis cu

o concentrație în tetrahidrocannabinol (THC) de 4,16% și proba nr. 2: 165,04

grame canabis cu o concentrație în tetrahidrocannabinol (THC) de 2,29%

constatându-se totodată că, rezina de canabis ca și canabisul, fac parte din

același Tabel-anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea și

combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

În același context, s-a mai menționat că rezina de

canabis în cantitate de 68,67 grame și cele 139,71 grame canabis, rămase din

probele nr. 1, respectiv 2, după efectuarea analizelor de laborator, ambalate

și sigilate cu sigiliul tip M.A.I. cu nr. 4221, a fost predate organelor de

cercetare penală, iar ulterior depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. -

D.CJ.S.E.O. potrivit dovezii la data de 11 martie 2009 (fila nr. 40 d.u.p.).

De asemenea, organele de poliție, potrivit dovezii

din 05 mai 2009, au procedat la depunerea în camera de corpuri delicte a

Poliției Sectorului 4 a unui telefon mobil S. și cartela sim V. și un cântar

electronic folosit la cântărirea canabisului, bunuri ridicate de la inculpatul

C.I.D., precum și a unui telefon mobil marca N. cu acumulator și cartela sim V.,

ridicat de la inculpatul Z.T., cu ocazia efectuării perchezițiilor corporale.

Prima instanță, în reținerea situației de fapt a avut

în vedere declarațiile de recunoaștere ale celor doi inculpați care s-au

coroborat cu datele și împrejurările ce au rezultat din restul probelor

administrate în cauză, atât cele științifice, cât și cele testimoniale.

În ceea ce privește încadrarea juridică, prima

instanță a reținut că faptele inculpatului Z.T. care, în data de 25 februarie 2009,

a vândut martorului denunțător F.C.G. cantitatea de 30,64 grame canabis cu suma

de 1200 lei, bani înseriați, din care au fost găsiți asupra sa 300 lei, restul

fiind găsiți asupra inculpatului C.I.D. și a mai deținut în vederea consumului

propriu cantitatea de 0,05 grame canabis, constituie infracțiunile de trafic de

droguri de risc și deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără

drept, prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, și art. 4 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

De asemenea, prima instanță a mai apreciat că fapta

inculpatului C.I.D., care, în data de 25 februarie 2009 a vândut inculpatului Z.T.

cantitatea de 30,64 grame canabis cu suma de 900 lei și a mai deținut asupra sa

cantitățile de 165,04 grame canabis și 71,84 grame hașiș, atât pentru vânzare,

cât și pentru consum propriu, constituie infracțiunile de trafic de droguri de

risc și deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prevăzute

de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepselor ce Ie-a aplicat

inculpaților pentru aceste fapte penale, comise de inculpați cu vinovăția

cerută de lege, prima instanță a avut în vedere criteriile generale prevăzute

de lege, respectând caracterul lor general, cât și caracteristica lor de

pluralitate.

De asemenea, tribunalul a ținut cont de gradul de

pericol social generic și concret al faptelor comise, relevat de limitele de

pedeapsă prevăzute de lege pentru aceste fapte, de modalitatea concretă de săvârșire

a faptelor, de cantitatea de droguri traficată, de consecințele grave asupra

sănătății altor persoane, dar și a propriei sănătăți și, în egală măsură, a mai

ținut cont și de trăsăturile specifice persoanei inculpaților care erau

infractori primari, au recunoscut comiterea faptelor, ajutând la buna

desfășurare a procesului penal și la aflarea adevărului în cauză, ceea ce

permis orientarea pedepsei sub limita minimă specială prevăzută de respectivele

infracțiuni.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel

inculpații Z.T. și C.I.D., solicitând aplicarea unor pedepse îndreptate spre

minimul special prevăzut de lege, cu aplicarea art. 81 C. pen., în ceea ce îl

privește pe inculpatul Z.T. și, respectiv, art. 86

1

C. pen., în ceea

ce îl privește pe inculpatul C.I.D., urmând a se avea în vedere că inculpații

au recunoscut și au regretat faptele comise și că nu erau cunoscuți cu

antecedente penale.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale

atacate, prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, sub toate

aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea

de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

a constatat că pe de o parte, apelurile sunt nefondate, însă, în același timp,

pe de altă parte că instanța de fond a dispus, în mod greșit, confiscarea

cantității de 0,17 gr. heroină - drog de mare risc - în condițiile în care,

apelanții-inculpați au fost trimiși în judecată și condamnați pentru săvârșirea

infracțiunilor de trafic, respectiv, deținere, de canabis-drog de risc - (și nu

de heroină) nefiind, astfel, întrunite cerințele art. 17 alin. (1) și art. 18

din Legea nr. 143/2000, deoarece, heroina nu a făcut obiectul infracțiunii și

nici nu a fost ridicată în vederea confiscării.

Prin urmare, prin Decizia penală nr. 50/ A din 25

februarie 2010, instanța de prim control judiciar, în baza art. 379 pct. 2 lit.

a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de inculpații Z.T. și C.I.D., a

desființat, în parte, sentința penală atacată și, rejudecand, în fond: a

înlăturat dispoziția de confiscare a cantității de 0,17 gr. heroină și a

menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Totodată, instanța de apel, apreciind că temeiurile

care au determinat arestarea impun, în continuare, privarea de libertate a

inculpaților, în baza art. 383 alin. (11) C. proc. pen. raportat la art. 350 alin.

(1) C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă a apelanților-inculpați, iar

în baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus prevenția de la 26 februarie 2009

la zi.

Prin aceeași decizie, instanța de apel, în baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen. a dispus să rămână în sarcina statului cheltuielile

judiciare.

Pentru a decide astfel, instanța de prim control

judiciar a constatat că, instanța de fond, pe baza coroborării materialului

probator administrat în cauză, a reținut, în mod corect, situația de fapt

constând în aceea că, la data de 25 februarie 2009, inculpatul Z.T. a vândut

martorului denunțător F.C.G. cantitatea de 30,64 grame canabis, cu suma de 1200

lei, bani înseriați, din care au fost găsiți asupra sa 300 lei, restul fiind

găsiți asupra inculpatului C.I.D. și a mai deținut, în vederea consumului

propriu, cantitatea de 0,05 grame canabis.

De asemenea, s-a mai relevat că inculpatul C.I.D., în

data de 25 februarie 2009, a vândut inculpatului Z.T. cantitatea de 30,64 grame

canabis cu suma de 900 lei și a mai deținut asupra sa cantitățile de 165,04

grame canabis și 71,84 grame hașiș, atât pentru vânzare cât și pentru consum

propriu.

Prin urmare, instanța de apel a considerat că prima

instanță a stabilit o corectă încadrare juridică dată faptelor pentru care au

fost deduși judecății inculpații Z.T. și C.I.D., apreciind că, în cauză, au

fost întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de

dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

De asemenea, instanța de apel a constatat că, în mod

judicios, instanța de fond a aplicat criteriile generale de individualizare a

pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen., reținând conduita bună a inculpaților

după săvârșirea faptelor; cantitatea de droguri traficată, gradul de pericol

social generic și concret al faptelor comise, relevat de limitele de pedeapsă

prevăzute de lege pentru aceste fapte, modalitatea concretă de săvârșire a

faptelor, consecințele grave asupra sănătății altor persoane, dar și a propriei

sănătăți a apelanților-inculpați.

În același timp, Curtea de Apel București, secția a

ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a avut în vedere și forma

consumată în care s-au realizat infracțiunile, contribuția adusă la săvârșirea

faptei, limitele de pedeapsă fixate în legea specială, gradul ridicat de

pericol social al infracțiunilor, reieșit din modul și mijloacele de comitere a

faptelor, în funcție de importanța valorii sociale vătămate și de urmările produse

sau care s-au fi putut produce, cât și circumstanțele, de ordin personal, ale

inculpaților care nu aveau antecedente penale și au recunoscut comiterea

faptelor, ajutând la buna desfășurare a procesului penal și la aflarea

adevărului în cauză .

A conchis în sensul că pedepsele aplicate de prima

instanță inculpaților pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite în concurs

real, au fost just individualizate și au fost conforme scopului pedepsei

prevăzut de art. 52 C. pen., așa încât, reindividualizarea pedepselor aplicate

inculpaților, în sensul reducerii cuantumului acestora și schimbarea

modalității de executare, nu se impunea, cu atât mai mult cu cât, pedepsele au

fost reduse sub minimul special prevăzut de lege, urmare a reținerii de

circumstanțe atenuante judiciare.

Împotriva deciziei penale mai sus-menționate, în

termen legal, au declarat recurs ambii inculpați, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie pentru motivele menționate în partea introductivă

a prezentei decizii.

În esență, recurenții inculpați Z.T. și C.I.D., prin

apărătorul desemnat din oficiu, au invocat dispozițiile art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen. și au solicitat admiterea recursurilor formulate, casarea

ambelor hotărâri și, în rejudecare, reducerea cuantumului pedepsei până la limita

la care să se poată dispune aplicarea prevederilor art. 81 C. pen. sau art. 86

1

C. pen., ca modalitate de executare a pedepsei, raportat atât la împrejurările

concrete ale săvârșirii faptelor, dar și la circumstanțele personale ale

acestora, urmând a se acorda o mai largă eficiență circumstanțelor atenuante

reținute deja în favoarea lor.

Au conchis solicitând să se constate că scopul

educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și prin aplicarea

dispozițiilor art. 81 C. pen. sau art. 86

1

C. pen.

Recursurile declarate de inculpații Z.T. și C.I.D.,

sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând

motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform

prevederilor art. 385 alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen., constată că, atât

instanța de fond, cât și instanța de prim control judiciar au reținut în mod

corect situația de fapt și au stabilit vinovăția inculpaților, pe baza unei

juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor

comise de aceștia încadrarea juridică corespunzătoare, ambele instanțe

reținând, justificat, în favoarea lor circumstanțele atenuante prevăzute de art.

74 lit. c) C. pen. și aplicând, pe cale de consecință, dispozițiile art. 76 alin.

(1) lit. e) C. pen.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea

pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele

de pedeapsă fixate in partea specială, de gradul de pericol social al faptei

săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen. prevede că pedeapsa

este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul

ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Înalta Curte constată că instanța de prim control

judiciar a procedat în mod justificat atunci când, constatând că prima instanță

a greșit când a dispus confiscarea cantității de 0,17 g. heroină, (drog de mare

risc), deși inculpații au fost trimiși în judecată și condamnați pentru

săvârșirea infracțiunilor de trafic și deținere de canabis (drog de risc)

prevăzute de art. 2 și art. 4 din Legea nr. 143/2000, a modificat în parte,

sentința penală atacată, numai în ceea ce privește acest aspect și a înlăturat,

pe cale de consecință, dispoziția privind confiscarea respectivei cantități de

heroină, care nici nu a făcut obiectul judecății.

Totodată, se mai constată că instanța de prim control

judiciar a procedat în mod corect atunci când a menținut hotărârea primei

instanțe, care, justificat, a aplicat inculpaților Z.T. și C.I.D. câte o

pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare și respectiv 2 ani și 6 luni

închisoare, considerând că aceste pedepse, sunt suficiente și corespunzătoare

criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., atât în ceea ce privește cuantumul

acestora, dar și ca modalitate de executare (în regim de privare de libertate),

fiind astfel apte să atingă scopul preventiv și de reeducare al pedepsei, consfințit

prin dispozițiile art. 52 C. pen.

Astfel, în cauza dedusă judecății, ambii inculpați au

recunoscut faptele săvârșite, atât în faza de urmărire penală, cât și ulterior,

în faza cercetării judecătorești și au avut o atitudine cooperantă și sinceră

pe tot parcursul procesului penal, colaborând cu organele de anchetă în vederea

stabilirii adevărului în cauză.

Situația de fapt a fost corect stabilită de instanța

de fond și ulterior însușită de instanța de prim control judiciar, iar

vinovăția inculpaților în săvârșirea faptelor deduse judecății a fost pe deplin

dovedită, în urma coroborării întregului material probator administrat în

cauză, întrucât declarațiile de recunoaștere ale inculpaților s-au coroborat

între ele, dar și cu celelalte probe administrate, respectiv: denunțul

numitului F.C.G., declarațiile martorului denunțător F.C.G. și ale martorului

asistent C.V.M., procesul-verbal de investigare privind stabilirea datelor de

stare civilă ale inculpatului Z.T., procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor

corporale asupra martorului denunțător, procesul-verbal de înseriere și tratare

criminalistică a bancnotelor necesare realizării flagrantului și planșa foto,

procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și planșe foto, rapoarte

de constatare tehnico-științifică întocmite în cauză.

Înalta Curte constată, așadar că, din probele

administrate, a rezultat starea de fapt corect reținută de ambele instanțe,

relevând, în mod justificat, că faptele inculpaților Z.T. și C.I.D., astfel cum

au fost descrise în actul de inculpare, întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor de trafic de droguri de risc (canabis) și de deținere de droguri

de risc (canabis) pentru consum propriu fără drept, în concurs real prevăzute

de art. 2 alin. (1) și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.

33 lit. a) C. pen.

Față de circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor,

dar raportat și la circumstanțele personale ale acestora, Înalta Curte

consideră că, în mod justificat, prima instanță a orientat pedepsele aplicate

inculpaților sub minimul special prevăzut de lege, apreciindu-le ca fiind

corespunzătoare aptitudinii de reeducare a celor doi inculpați și

posibilităților lor de a reacționa pozitiv la mijlocul de represiune ales,

ținând cont, în mod deosebit, de vârsta lor tânără, de lipsa antecedentelor

penale, de faptul că inculpatul C.I.D., deși avea discernământul păstrat în

raport cu faptele pentru care a fost cercetat, prezenta diagnosticul de

tulburare de personalitate de tip instabil - impulsiv, de lipsa unei experiențe

de viață, de dezideratul de a asigura cât mai rapid și eficient îndreptarea

acestora.

Se mai constată că instanța de prim control judiciar

a procedat corect atunci când a apreciat că prima instanță a reținut,

justificat în favoarea inculpaților a circumstanțelor atenuante prevăzute de

dispozițiile art. 74 lit. c) C. pen. și a aplicat judicios dispozițiile art. 76

alin. (1) lit. c) și e) C. pen., stabilind cuantumul pedepselor rezultante la 2

ani închisoare (pentru inculpatul Z.T.) și respectiv 2 ani și 6 luni închisoare

(pentru inculpatul C.I.D.) având în vedere lipsa antecedentelor penale ale

acestora, modalitatea în care au acționat inculpații, dar și atitudinea lor

anterioară săvârșirii faptelor, precum și conduita acestora după comiterea lor,

recunoscând și regretând faptele comise.

Prin urmare, instanța de prim control judiciar, chiar

dacă a constatat că inculpații se aflau la primul conflict cu legea penală și

că aceștia au avut o conduită corespunzătoare anterior săvârșirii faptelor, în

mod justificat, a ținut cont și de toate celelalte împrejurări ce constituie

circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, dar și de atitudinea procesuală

corespunzătoare a inculpaților pe parcursul procesului penal, orientând astfel

pedepsele sub minimul special prevăzut de textele incriminatoare.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte

constată că instanța de prim control judiciar a procedat corect atunci când a

apreciat că, în cauză, nu se impune reducerea cuantumul pedepselor aplicate

inculpaților de către prima instanță și nici schimbarea modalității de

executare a pedepselor, în cauză acordându-se deja suficientă eficiență

circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpaților.

În același sens, Înalta Curte mai reține că pentru ca

pedepsele stabilite să dobândească eficiență funcțională, nu pot fi aplicate

nici prevederile art. 81 C. pen., dar nici prevederile art. 86

1

C.

pen., ca modalitate de executare a pedepselor și, prin urmare, scopul

preventiv, educativ, de coerciție și de exemplaritate al pedepsei, consfințit

în dispozițiile art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât în regim de privare de

libertate, fiind astfel, suficiente și proporționale, în raport cu natura și

gravitatea faptelor reținute în sarcina acestora, cu ansamblul tuturor

împrejurărilor cauzei și cu datele ce caracterizează persoana inculpaților(doi

tineri aflați la început de drum, lipsiți de experiență și fără antecedente

penale).

Așadar, Înalta Curte constată că ambele instanțe au

acordat suficientă eficientă circumstanțelor atenuante reținute în favoarea

inculpaților, orientând pedepsele spre minimul special și, justificat, au

apreciat că scopul pedepsei nu poate fi atins decât în regim de privare de

libertate.

În consecință, manifestările nejustificate de clemență

ale instanței nu ar face decât să încurajeze, la modul general, astfel de

tipuri de comportament antisocial și să afecteze nivelul încrederii societății

în instituțiile statului, chemate să vegheze la respectarea și aplicarea legii.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că o

reducere a cuantumului pedepsei aplicată inculpaților Z.T. și C.I.D. ori

schimbarea modalității de executare a pedepselor, nu ar fi temeinice, lipsind

de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen. și creând o vădită

disproporție între scopul și rezultatul acestora.

Fată de cele ce preced, Înalta Curte, în conformitate

cu prevederile art. 385 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a

respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații Z.T. și C.I.D. împotriva

Deciziei penale nr. 50/ A din 25 februarie 2010 a Curții de Apel București,

secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 385

17

alin. (4) raportat la art.

383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen. se va deduce din pedepsele

aplicate inculpaților Z.T. și C.I.D., durata reținerii și arestării preventive

de la 26 februarie 2009 la 19 aprilie 2010.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga

recurenții inculpați la plata sumelor de câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care sumele de câte 300 lei, reprezentând onorariile

apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul M.J.L.C., conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpații Z.T. și C.I.D. împotriva Deciziei penale nr. 50/ A din 25 februarie

2010 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, durata

reținerii și arestării preventive de la 26 februarie 2009 la 19 aprilie 2010.

Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte

500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte

300 lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu, se vor

avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 aprilie 2010.