Decizia nr. 1108/2010 — ÎCCJ, Secția penală — recurs împotriva sentinței nr. 86/2009 a Tribunalului Teleorman

P.S. (fiul lui C. și I.). - în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. la pedeapsa de 7 ani închisoare. - în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000 la pedeapsa de 4 ani închisoare. - în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 la pedeapsa de 11 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele, urmând ca inculpatul P.S. să execute pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare. A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și art. 64 lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 din același cod. A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale a închisorii. A dispus degradarea militară. A menținut starea de arest și a dedus din pedeapsă prevenția executată de acesta de la 14 mai 2008 la zi.

Ș.D.C. (fiul lui A. și I.) - în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare. - în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. și art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000, la pedeapsa de 4 ani închisoare. - în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, la pedeapsa de 11 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, urmând ca inculpatul Ș.D.C. să execute pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare. A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen. A aplicat inculpatului Ș.D.C. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale a închisorii. A dispus degradarea militară. A menținut starea de arest și a dedus din pedeapsă prevenția executată de la 14 mai 2008 la zi.

D.M.F. (fiul lui I. și E.D.) - în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare. - în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. și art. 14 alin. (1) lit. c), d) din Legea nr. 143/2000, la pedeapsa de 4 ani închisoare. - în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare. Î n baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele, urmând ca inculpatul D.M.F. să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare. A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 din același cod. A aplicat inculpatului D.M.F. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii. A menținut starea de arest și a dedus din pedeapsă prevenția executată de la 14 mai 2008 la zi.

I.D. (fiul lui C. și I.) - î n baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare. - în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 99 și urm. C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare. - în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42, art. 99 și urm. C. pen., la pedeapsa de 9 luni închisoare. Î n baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele urmând ca inculpatul Ichim Dănuț să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare. A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 din același cod. A menținut starea de arest și a dedus din pedeapsă prevenția executată de la 14 mai 2008 la zi.

R.C.A. (fiul lui C. și M.) - în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. la pedeapsa de 7 ani închisoare. - în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. și art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000 la pedeapsa de 4 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, urmând ca inculpatul R.C.A. să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare. A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 din același cod. A aplicat inculpatului R.C.A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii. A menținut starea de arest și a dedus din pedeapsă prevenția executată de la 14 mai 2008 la zi.

D.G.D. (fiul lui F. și F.) - în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, la pedeapsa de 4 ani închisoare. În baza art. 86 1 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere. A fixat termen de încercare de 6 ani. A dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă executate de la 3 iulie 2008 la 10 noiembrie 2008. A aplicat inculpatului D.G.D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale. A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea pedepsei accesorii.

B.I.C. (fiul lui A. și E.) - în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, la pedeapsa de 4 ani închisoare. În baza art. 86 1 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere. A fixat termen de încercare de 6 ani. A dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă executate de la 3 iulie 2008 la 10 noiembrie 2008. A aplicat inculpatului B.I.C. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. și, în baza art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea pedepsei accesorii.

P.M.C. (fiul lui P.P. și M.) - în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, la pedeapsa de 4 ani închisoare. În baza art. 86 1 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere. A fixat termen de încercare de 6 ani. A dedus din pedeapsă prevenția executată de la 21 februarie 2009 la zi și a dispus punerea sa în libertate de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 25 iulie 2008, emis în lipsa inculpatului de Tribunalul Teleorman, dacă nu este arestat în altă cauză. A aplicat inculpatului P.M.C. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea pedepsei accesorii. Pe durata termenului de încercare de 6 ani, inculpații D.G.D., B.I.C. și P.M.C. au următoarele obligații conform art. 86 3 C. pen.: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman căruia îi este încredințată supravegherea lor, conform programului fixat de acest serviciu; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință, locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență. A atras celor trei inculpați atenția asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni sau neexecutării cu rea-credință a obligațiilor impuse.

P.G. (fiul lui G. și I.) - în baza art. 20 raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74, 76 C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei. A fixat inculpatului termen de încercare de 5 ani și i-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni. A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și, în baza art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea pedepsei accesorii. A aplicat inculpatului P.G. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata de un an după executarea pedepsei principale.

P.D.M. (fiica lui N. și F.) - în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., cu aplicarea art. 74, 76 C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare. - în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., art. 74, 76 C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, urmând ca inculpata P.D.M. să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare. În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei. A fixat termen de încercare de patru ani și a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. A interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și, în baza art. 71 alin. (5) din același cod, a dispus suspendarea pedepsei accesorii. A confiscat de la inculpata P.D.M. cantitatea de 1,92 grame rezină de cannabis, depusă cu dovada din 16 iulie 2008, de la inculpații D.G.D. și B.I.C., a cantității de 195,02 grame rezină de cannabis, depusă cu dovada din 16 iulie 2008 și cantitatea de 3,54 grame din 15 mai 2008, toate la Direcția Cazier Judiciar din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române. În baza art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, a confiscat de la inculpați următoarele sume, astfel: de la inculpatul I.D. suma de 235 lei; de la inculpatul D.M.F. suma de 212 lei; de la inculpații D.M.F. și I.D. suma de 370 lei; de la inculpatul Ș.D.C. suma de 150 lei; de la inculpatul B.I.C. suma de 180 lei; de la inculpatul R.C.A. suma de 875 lei; de la inculpații D.M.F., I.D., Ș.D.C. și P.S. suma de 7000 lei; de la inculpatul B.I.C. suma de 280 lei; de la inculpații P.M.C., D.G.D. și B.I.C. suma de 25.000 lei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: În anul 2002, inculpatul P.S., aflat în Spania, a intrat în contact cu diferite persoane din lumea interlopă, creându-și o rețea proprie care se ocupa cu traficul de persoane, furturi din magazine și trafic de droguri. În toamna anului 2007, inculpatul P.S. a reușit să aducă din Spania o cantitate mare de rezină de cannabis cunoscută și sub denumirea de „hașiș” sau „ciocolată”, în scopul de a fi vândută consumatorilor. Inițial, cantitatea de hașiș care a fost introdusă în țară în toamna anului 2007 de către inculpatul P.S. a fost lăsată inculpatului Ș.D.C., pentru ca acesta împreună cu inculpații D.M.F. și I.D. să o comercializeze către consumatorii de droguri. În perioada sărbătorilor de iarnă 2007-2008, inculpatul I.D. a văzut într-o borsetă la locuința inculpatului Ș.D.C. cantitatea de 500 g. hașiș, adică 5 plăci a 100 g. fiecare. Asistând la discuții telefonice dintre inculpații P.S. și Ș.D.C., inculpatul I.D. a aflat că acea cantitate provenea de la inculpatul P.S., aflat în Spania. O parte din cantitatea de hașiș a fost vândută către consumatori de către inculpații D.M.F., I.D. și Ș.D.C., prețul de vânzare fiind de minim 30 lei/gram. Întrucât inculpatului Ș.D.C. îi era teamă să mai dețină drogurile în apartamentul său, s-a înțeles cu inculpatul I.D. care locuia singur la casă, să fie ascunse la locuința acestuia din Zimnicea. Astfel, spre sfârșitul lunii ianuarie 2008, inculpatul Ș.D.C. i-a dat inculpatului minor I.D. cantitatea de circa 340 grame hașiș care mai rămăsese și care, din motive de siguranță, a fost îngropată de către acesta sub un coteț din curte, locație cunoscută și de inculpatul Ș.D.C. La circa două săptămâni după ce ascunsese hașișul, la cererea inculpatului Ș.D.C., inculpatul I.D. i-a adus acestuia la domiciliu circa 40 grame hașiș, din care circa 3 grame au fost vândute atunci de inculpat unui anume C., care nu a putut fi identificat. Ulterior, deși știau că hașișul era al inculpatului P.S., inculpații I.D. și D.M.F. au hotărât să vândă pentru ei hașișul deținut la locuința inculpatului I.D. În acest scop, spre sfârșitul lunii februarie 2008, inculpatul I.D. a ascuns hașișul rămas (circa 280 grame) într-un alt loc din curtea sa, după care tot el s-a certat cu inculpatul Ș.D.C. pe care l-a acuzat că a spus și altor persoane unde erau ascunse drogurile în curtea sa și din această cauză au fost sustrase de persoane necunoscute. Apoi, temându-se că inculpatul Ș.D.C. ar putea să-l denunțe pe inculpatul I.D. că deținea droguri la domiciliu, inculpatul D.M.F. i-a cerut inculpatei P.D.M. ca hașișul să fie ascuns la locuința acesteia din Zimnicea, fapt acceptat de către învinuită. Astfel, în perioada următoare de timp, la locuința inculpatei P.D.M. și cu acceptul acesteia au fost deținute cele circa 280 grame hașiș (2 plăci a 100 grame și încă o placă din care lipsea o anumită cantitate) de către inculpații D.M.F. și I.D., care au considerat că aici hașișul este păstrat în condiții de siguranță pentru ei. Cu ocazia respectivă, inculpații D.M.F. și I.D. le-au spus inculpatei P.D.M. și martorei L.A.C., prietena acesteia, că hașișul a fost luat de la inculpatul Ș.D.C. și că era al inculpatului P.S. Inculpații D.M.F. și I.D. au consumat și au vândut apoi în interes propriu în perioada următoare din hașișul respectiv, depozitat la locuința inculpatei P.D.M. În multe din cazuri, țigările cu hașiș pentru vânzare către consumatori erau pregătite de către inculpatul I.D. în locuința inculpatei P.D.M., și erau livrate consumatorilor ce luau legătura direct sau telefonic cu inculpații D.M.F. și I.D., aspect ce rezultă din convorbirile telefonice interceptate și înregistrate. De regulă, inculpatul I.D. era cel ce era trimis de către inculpatul D.M.F. să livreze țigările cu hașiș consumatorilor, după ce se stabilea cu D.M.F. prețul pentru marfa livrată. Fiindu-i teamă de inculpatul P.S., după dispariția cantității de hașiș, inculpatul Ș.D.C. nu i-a spus acestuia că nu mai avea drogurile, crezând în promisiunile inculpatului D.M.F. că acesta va primi hașiș din Spania de la martorul R.C. și îl va împrumuta cu cantitatea lipsă de circa 340 grame hașiș. În perioada respectivă de timp, între inculpatul D.M.F. și martorul R.C. aflat în Spania au existat mai multe discuții pe Internet (messenger) sau la telefon, potrivit cărora inculpatul D.M.F. urma să primească 1 kg hașiș de la învinuit pentru a fi vândut, aspecte ce rezultă din procesele-verbale de redare în scris a discuțiilor telefonice interceptate și înregistrate și din listingul convorbirilor pe messenger dintre cei doi. La data de 29 martie 2008, ora 16:36, inculpatul P.S. l-a contactat telefonic din Spania pe inculpatul Ș.D.C. căruia i-a cerut să-i ducă în București unui anume S., rămas neidentificat, probă de la drogurile pe care inculpatul P.S. credea că le mai deține încă la inculpatul Ș.D.C., fapt ce rezultă din procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice interceptate și înregistrate aflat la dosar. În timpul următoarelor discuții telefonice pe care le-a avut cu inculpatul P.S. aflat în Spania, inculpatul Ș.D.C. a căutat să câștige timp, sub diferite motive, spunându-i acestuia că drogurile se aflau ascunse la subsolul unui bloc din Zimnicea inundat și că nu putea ajunge la ele, și apoi că au căzut în apa din subsol și nu poate să intre să le caute. La fiecare convorbire ce a urmat și pe care a avut-o cu inculpatul P.S., inculpatul Ș.D.C. i-a cerut să-i trimită hașiș, considerând că astfel va reuși să ducă la București lui S. droguri (hașiș) din cele ce urmau să-i fie trimise, iar inculpatul P.S. nu va afla despre drogurile sustrase. Tot telefonic, în ziua de 3 aprilie 2008, inculpatul P.S. i-a cerut inculpatului Ș.D.C. ca a doua zi să ducă drogurile la prietena primului, martora D.A.M., aflată în București, cerându-i să le cântărească. Întrucât nu mai avea hașișul, acesta nu a dus drogurile. Din acest motiv, la data de 5 aprilie 2008, inculpatul P.S., la ora 11:28, l-a contactat din nou telefonic pe inculpatul Ș.D.C. și l-a amenințat că urma să vină în Zimnicea și o să-l omoare pentru că i-a pierdut drogurile, aspect ce rezultă din procesul-verbal de redare în scris a convorbirii telefonice interceptate și înregistrate. Înțelegând că cei care îi luaseră hașișul erau inculpații I.D. și D.M.F., inculpatul Ș.D.C. a apelat la inculpatul R.C.A., aflat în București, și i-a cerut să-l atragă pe inculpatul I.D. cu drogurile în București, unde să-i fie luate de inculpatul R.C.A., ca apoi inculpatul Ș.D.C. să reintre în posesia lor. Urmare acestei înțelegeri, la data de 13 aprilie 2008, ora 14:30, inculpatul R.C.A. l-a contactat telefonic pe inculpatul minor I.D., căruia i-a cerut să-i aducă în București „o sută de perechi de adidași”, adică 100 grame hașiș. La data de 15 aprilie 2008 s-a deplasat în București și inculpatul Ș.D.C., întrucât în ziua respectivă urma ca drogurile să fie luate de la inculpatul I.D. de către inculpatul R.C. În ziua de 15 aprilie 2008, în jurul orelor 13:30, inculpatul I.D. s-a deplasat din Zimnicea în București unde a fost așteptat cu autoturismul său de către inculpatul R.C.A. și o altă persoană necunoscută. Inculpatul R.C.A. i-a luat inculpatului I.D. cele circa 80 grame hașiș fără să i le plătească, fapt constatat și de martorul Z.A.G., coleg de cameră în cămin cu inculpatul R.C. După ce a aflat că i-au fost luate drogurile inculpatului I.D., inculpatul D.M.F. l-a contactat telefonic pe inculpatul R.C.A. și i-a cerut să-i restituie hașișul, motivându-i în mod mincinos că drogurile respective nu erau ale inculpatului Ș.D.C., ci ale altor persoane din Alexandria. Întrucât i-a fost teamă de amenințările inculpatului D.M.F., inculpatul R.C.A. nu i-a mai înapoiat drogurile inculpatului Ș.D.C., ci a acceptat să le restituie inculpaților D.M.F. și I.D. Astfel, la data de 16 aprilie 2008, în jurul orelor 13:00, inculpatul R.C. i-a dat un pachețel în care se aflau cele 80 grame hașiș martorului G.M.P., conducător auto pe microbuz, proprietatea SC G.T. SRL Zimnicea, administrată de martorul G.I., și i-a cerut să predea pachețelul respectiv persoanei din Zimnicea care se va prezenta la microbuz și va solicita pachetul. Inculpatul R.C.A. i-a spus martorului că în pachetul care era foarte bine ambalat și înfășurat cu scotch, se afla un telefon mobil. În aceeași zi, în jurul orelor 19:00, inculpatul I.D. s-a prezentat la stația de microbuze din Zimnicea și a ridicat de la martorul G.I. pachetul trimis de inculpatul R.C.A., în care se aflau drogurile. În discuția telefonică din data de 16 aprilie 2008, ora 16:21, inculpatul D.M.F. îl atenționează pe inculpatul R.C.A. cu privire la faptul că inculpatul Ș.D.C. vânduse 360 grame hașiș ce aparțineau inculpatului P.S. și că apoi a cheltuit banii rezultați. Tot în aceeași discuție telefonică interceptată și înregistrată al cărei proces-verbal de redare în scris se află la dosar, inculpatul D.M.F. i-a mai spus inculpatului R.C.A. că a vândut și el circa 200 grame din hașișul respectiv pentru inculpatul Ș.D.C., dar acesta nu a strâns banii pentru inculpatul P.S., ci i-a cheltuit. Inculpatul R.S. a acceptat propunerea inculpaților D.M.F. și I.D. de a vinde hașiș printre studenții din Regie, „marfa” ce urma să fie vândută fiind cea sustrasă anterior de la inculpatul Ș.D.C., pe care acum inculpații D.M.F. și I.D. voiau să o vândă în interes propriu. Astfel, la cererea inculpatului R.C.A., la data de 17 aprilie 2008 i s-a trimis acestuia de către inculpații D.M.F. și I.D. cantitatea de 10 grame hașiș la prețul de 25 lei/gram pentru a fi vândută, urmând să fie plătită de inculpatul R.C.A. cu suma totală de 250 lei. „Marfa” a fost ambalată într-un pachet bine împachetat de mărimea unei cutii de telefon și a fost predată de inculpatul I.D. în Zimnicea martorului A.M., conducător auto pe autobuz, și care face curse de persoane pe relația București - Alexandria - Zimnicea și retur. Martorului A.M. i s-a spus de către inculpatul I.D. că în cutie se afla un telefon mobil și că în București cineva va ridica pachetul. Apoi, inculpatul R.C.A. a fost sunat de către inculpatul I.D. în ziua de 17 aprilie 2008, ora 13:29, care i-a spus că i-a trimis „telefonul” prin microbuzul marca I., aspect ce rezultă din procesul-verbal de redare în scris a convorbirii telefonice interceptate și înregistrate. Pachetul în care se aflau cele 10 grame hașiș a fost ridicat de la microbuz în București de către inculpatul R.C.A., care a vândut apoi printre studenți drogurile respective cu o sumă mai mare (circa 40-50 lei/gram) decât cea pe care trebuia să o restituie inculpaților D.M.F. și I.D., fapt confirmat și de martorul Z.A.G. După ce a vândut cele 10 grame hașiș, inculpatul R.C.A. l-a contactat telefonic la data de 18 aprilie 2008, ora 22:36, pe inculpatul D.M.F., și căruia i-a spus că îi va trimite banii rezultați din vânzarea „tricourilor” (droguri), că marfa se vinde bine și i-a mai cerut inculpatului D.M.F. încă 20 grame hașiș. La data de 21 aprilie 2008, ora 12:59, inculpatul R.C.A. l-a contactat din nou pe inculpatul D.M.F. și i-a cerut să-i trimită cele 20 grame în aceeași zi printr-un microbuz ce pleca din Zimnicea, urmând ca prin același microbuz să le trimită banii pentru cele 10 grame de hașiș vândute anterior. Inculpatul D.M.F. l-a trimis apoi la microbuz pe inculpatul I.D. cu o cutie de telefon mobil înfășurată cu scotch, în care se aflau nu 20 grame, ci 25 grame hașiș, fapt pe care i-l comunică inculpatului R.C.A. în convorbirea telefonică din aceeași zi, la ora 13:32, și anume că „sunt 25 de tricouri” (25 grame hașiș). Pachetul a fost predat martorului A.M., conducătorul auto al microbuzului, căruia inculpatul I.D. nu i-a spus ce conține, dar că pachetul va fi ridicat de la microbuz în București de către inculpatul R.C.A. După ce a ridicat „marfa” de la microbuz, inculpatul R.C.A. a vândut-o printre studenți. Pe la sfârșitul lunii aprilie 2008, inculpatul R.C.A. s-a deplasat în Pitești împreună cu martorul Z.A.G., student și coleg de cameră la cămin. În municipiul Pitești, inculpatul R.C.A. l-a cunoscut pe martorul P.A.I. căruia i-a propus să cumpere hașiș sau să-i găsească clienți pentru a vinde droguri în Pitești, fiind însă refuzat de martorul respectiv. Ulterior, după ce s-au întors în București, inculpatul R.C.A. i-a dat martorului Z.A.G. cantitatea de 5 grame hașiș, rugându-l pe acesta să ducă acea cantitate de droguri martorului P.A.I., despre care susținea că acesta i-ar fi găsit clienți pentru a vinde acea cantitate. Martorul Z.A.G. a luat cele 5 grame de hașiș de la inculpatul R.C.A. însă, când ajuns în Pitești, localitatea sa de domiciliu, dându-și seama de gravitatea faptei în care a fost implicat de inculpat, a renunțat să-l mai contacteze pe martorul P.A.I. și a aruncat în râul Argeș cele 5 grame hașiș. Totodată, inculpatul s-a deplasat apoi la organele de poliție din Pitești, unde a sesizat fapta și a făcut un autodenunț. La data de 06 mai 2008, ora 20:21, inculpatul D.M.F. a fost contactat de inculpatul R.C.A. aflat în București, care i-a spus că îi trimisese suma de 190 lei pentru marfă prin microbuz, condus de martorul G.M.P., reprezentând o parte din prețul pentru drogurile vândute. Suma de 190 lei a fost ridicată de la martorul G.M.P. de către inculpatul I.D. și a fost cheltuită în interes personal împreună cu inculpatul D.M.F. La data de 07 mai 2008, ora 23:51, inculpatul D.M.F. a fost contactat telefonic de învinuita minoră P.D.M., prietena sa, iar în timpul discuției inculpatul sus-menționat îi cere învinuitei să-i spună inculpatului I.D. (R.), aflat în acel moment în locuința învinuitei, că „e belea”, „e treabă cu garda” și „să facă curat bine rău de tot!”, adică să înlăture orice probe care ar conduce la depistarea lor ca traficanți de droguri. Inculpatul Ș.D.C. a fost contactat telefonic la data de 08 mai 2008, ora 20:50 de către martorii L.C.R. și F.M.C. zis R. prietenii săi, aflați în acel moment pe raza orașului Otopeni, județul Ilfov, unde lucrau în construcții. În cursul discuției telefonice, inculpatul Ș.D.C. le-a spus martorilor că a venit în țară inculpatul P.S., care „i-a umflat pe ăștia toți” referindu-se la inculpații D.M.F. și I.D. pentru faptul că îl înșelaseră cu hașișul, și pe care i-a obligat să-l plătească. Totodată, inculpatul Ș.D.C. le-a mai adus la cunoștință celor doi martori că inculpatul P.S. (N.) a adus din Spania ceva „super, super, super” și că el o să se deplaseze la București pentru a face tranzacția cu drogul adus de inculpatul P.S. (heroină), aspect ce rezultă din interceptarea și înregistrarea convorbirii telefonice a inculpatului Ș.D.C. Aflând de la inculpatul Ș.D.C. că inculpații I.D. și D.M.F. i-au furat marfa (hașișul), inculpatul P.S. s-a întors în țară în luna mai 2008 și a stabilit cu tatăl inculpatului D.M.F. ca cei doi să-i plătească suma de 2400 euro pentru hașișul valorificat în interes propriu. Inculpatul P.S. adusese cu el heroină și a stabilit telefonic cu inculpatul Ș.D.C. (zis D., zis U.) ca ultimul să vândă o probă de 4 g. heroină cu 1000 lei „băiatului cu care a vorbit în București”, respectiv inculpatului P.G. (zis G.). Din convorbirea lor telefonică reiese că inculpatul P.S. adusese din Spania o cantitate mult mai mare decât „proba” de 4 g., de heroină (drog de mare risc). De asemenea, inculpatul P.S. a stabilit cu inculpatul Ș.D.C. să se întâlnească împreună în București în ziua de 09 mai 2008, motiv pentru care inculpatul s-a deplasat în ziua respectivă, în jurul orelor 15:30, pe raza orașului Otopeni, județul Ilfov, și s-a cazat la o vilă în construcție, unde lucrau martorii L.C.R. și F.M.C. zis R. La data de 10 mai 2008, ora 09:22, inculpatul P.S., aflat în București, l-a contactat telefonic pe inculpatul Ș.D.C. și au stabilit să se întâlnească în București la pasajul de la P.M., ocazie cu care inculpatul Ș.D.C. a primit circa 4 grame heroină de la inculpatul P.S. pentru a fi vândută ca „probă” inculpatului P.G. În aceeași zi, la ora 15:03, inculpatul P.S. l-a contactat din nou telefonic pe inculpatul Ș.D.C., aflat în orașul Otopeni, și s-a interesat „ce a făcut”, aflând de la acesta că „i-am dat-o”, și că dacă cumpărătorul „poate s-o mai întindă”, adică dacă poate să o mai amestece cu alte substanțe pentru a fi mai multă cantitate, o ia „en-gross”. Acest fapt rezultă din procesul-verbal de redare în scris a convorbirii telefonice a celor doi inculpați, depus la dosarul cauzei. În realitate însă, la acel moment, inculpatul Ș.D.C. nu reușise să vândă încă proba de heroină primită de la inculpatul P.S., întrucât încă nu luase legătura cu martorul P.G., cel ce voia să o cumpere. La data de 11 mai 2008, ora 17:24, inculpatul Ș.D.C. a trimis un sms de la postul său telefonic cu mesajul: „Am nevoie de tine. Marți trebuie sa vând heroina. În fine, ține-mi pumnii. Te iubesc.” Tot în ziua de 11 mai 2008, ora 19:16, inculpatul P.S. l-a contactat telefonic din nou pe inculpatul Ș.D.C. și l-a întrebat dacă „ăla” (cumpărătorul heroinei) „dă vreun semn de viață”, iar inculpatul Ș.D.C. l-a asigurat că „se face șmecheria”, fapt ce rezultă din procesul-verbal de redare în scris a convorbirii telefonice interceptate și înregistrate. Inculpatul Ș.D.C. i-a mai spus inculpatului P.S. că se va împrumuta de niște bani și îi va da inculpatului P.S., urmând să facă afacerea viitoare cu hașiș (rezină de cannabis) împreună „jumătate-jumătate”. Apoi, la data de 12 mai 2008, ora 14:19, inculpatul Ș.D.C. a luat legătura telefonic cu inculpatul I.D. și l-a întrebat, referindu-se la heroină, dacă „d-aia la o sută treizeci euro nu dăm și noi”, „sută la sută pur”. În aceeași discuție telefonică, inculpatul I.D. i-a cerut inculpatului Ș.D.C. să nu-i spună inculpatului P.S. că el și inculpatul D.M.F. vânduseră hașiș inculpatului R.C.A., în două rânduri, în total 35 grame. Inculpatul Ș.D.C., aflat în orașul Otopeni, l-a contactat telefonic și pe inculpatul R.C.A. în ziua de 12 mai 2008, ora 19:13, căruia i-a cerut să vină la el în Otopeni să îi arate „ceva”, „mai șmecherie decât ce-ai avut de la noi”, „mult mai șmecherie” (se referea la heroina pe care o deținea și o primise de la inculpatul P.S.), fapt refuzat de inculpatul R.C.A. Acest aspect rezultă din procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice interceptate și înregistrate și redate în scris, ce a fost atașat la dosar. La data de 12 mai 2008, ora 19:48, inculpatul Ș.D.C., aflat tot în Otopeni, a primit un sms de la martorul P.G. zis G., și au stabilit să se întâlnească în orașul Otopeni, pe data de 13 mai 2008. În seara aceleiași zile, la ora 20:23, inculpatul P.S. l-a contactat telefonic pe inculpatul Ș.D.C. care, deși încă nu vânduse heroina martorului P.G., îl induce în eroare pe inculpatul P.S. căruia, referindu-se la heroină, îi spune că „ăla a făcut-o de ieri și așteaptă să o scoată pe piață”, astfel cum rezultă din procesul-verbal de redare în scris a convorbirii telefonice interceptate și înregistrate. În ziua de 13 mai 2008, în jurul orelor 13:28, inculpatul Ș.D.C. a fost contactat telefonic de martorul Ț.F.L. zis N., care i-a spus că un client voia să cumpere 1 gram de heroină cu 90 euro, însă ulterior tranzacția nu s-a realizat întrucât clientul respectiv nu a făcut rost de bani. Tot în ziua de 13 mai 2008, la ora 18:28, astfel cum rezultă din procesul-verbal de redare în scris a convorbirii telefonice interceptate și înregistrate, inculpatul Ș.D.C. l-a contactat telefonic pe inculpatul P.G., care voia să cumpere heroina, și cei doi au stabilit să se întâlnească la pasarela albastră din orașul Otopeni, unde se află restaurantul C.R. În aceeași zi, la ora 18:40, inculpatul P.G. l-a sunat pe inculpatul Ș.D.C. și l-a anunțat că îl aștepta la locul stabilit anterior. Cu o bicicletă împrumutată de la vila unde era cazat în Otopeni, inculpatul Ș.D.C. s-a deplasat la locul convenit cu martorul P.G., în scopul de a-i vinde acestuia cele circa 4 grame heroină pe care le avea asupra sa. În momentul în care inculpatul Ș.D.C. a dus mâna la borseta în care avea heroina pentru a o da martorului P.G., deci înainte ca heroina să treacă asupra martorului, au intervenit organele de poliție din cadrul Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate Teleorman, care în acel moment îi filau pe cei doi, și pe care i-au imobilizat. Conform concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică din 13 mai 2008 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R., cantitatea de 3,65 g. depistată asupra inculpatului Ș.D.C. este heroină și face parte din tabelul-anexă I la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, fiind drog de mare risc. Împotriva acestei hotărâri, inculpații au declarat apel. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia penală nr. 258 din 11 decembrie 2009, a admis apelurile formulate de inculpații P.S., Ș.D.C., D.M.F., I.D., R.C.A., P.D.M., a desființat în parte sentința și rejudecând: 1. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul P.S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe inculpatul P.S. la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca, în final, acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare. Conform art. 71 C. pen., a interzis inculpatului pe durata executării principale, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 2. A descontopit pedeapsa finală de 11 ani închisoare aplicată inculpatului Ș.D.C., în pedepsele componente de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., de 4 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000 și 11 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul Ș.D.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul Ș.D.C. la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc. A contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată în cauză, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare. Conform art. 71 C. pen., a interzis inculpatului pe durata executării principale, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 3. A descontopit pedeapsa finală de 7 ani închisoare aplicată inculpatului D.M.F., în pedepsele componente de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., de 4 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 14 alin. (1) lit. c) și d din Legea nr. 143/2000 și 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul D.M.F. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe inculpatul D.M.F. la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc. A contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată în cauză pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Legea 143/2000, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare. Conform art. 71 C. pen., a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 4. A descontopit pedeapsa finală de 5 ani închisoare aplicată inculpatului I.D., în pedepsele componente de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 99 C. pen., 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 99 C. pen. și 9 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 41 alin. (2) și art. 99 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul I.D. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 99 C. pen., a condamnat pe același inculpat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc. A contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 9 luni închisoare, aplicată în cauză pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 și art. 99 C. pen., urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare. Conform art. 71 C. pen. a interzis inculpatului pe durata executării principale, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. 5. A descontopit pedeapsa finală de 7 ani închisoare aplicată inculpatului R.C.A., în pedepsele componente de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., 4 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul R.C.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe inculpatul R.C.A. la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc. Conform art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata executării principale, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 6. A descontopit pedeapsa finală de 2 ani închisoare aplicată inculpatei P.D.M. în pedepsele componente de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 99 C. pen., și 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 99 și art. 4 - art. 76 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat inculpata P.D.M., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. Conform art. 71 C. pen., a interzis inculpatei, după împlinirea vârstei de 18 ani, pe durata executării principale de 1 an închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 99 și art. 74 - 76 C. pen., ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 110 raportat la art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 99 și art. 74 - 76 C. pen., pe un termen de încercare de 3 ani. A atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a pedepsei principale se suspendă și executarea pedepsei accesorii. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. A respins ca nefondate apelurile inculpaților P.G., P.M.C., D.G.D., B.I.C. A menținut starea de arest a inculpaților P.S., Ș.D.C., D.M.F., I.D. și R.C.A. A dedus din pedeapsa aplicată inculpaților P.S., Ș.D.C., D.M.F., I.D. și R.C.A. prevenția de la 14 mai 2008 la zi. A obligat inculpații P.G., P.M.C., D.G.D., B.I.C. la câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat. Cheltuielile judiciare legate de soluționarea apelurilor formulate de inculpații P.S., Ș.D.C., D.M.F., I.D. și R.C.A. rămân în sarcina statului. Împotriva acestei decizii penale, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații P.S., P.M., I.D., P.M.C., R.C.A., D.M.F., Ș.D.C., D.G.D., B.I.C. Cu privire la recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Prin motivele scrise, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a criticat decizia atacată pentru două motive, sub aspectul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen.: - nelegala înlăturare a pedepselor complementare aplicate inculpaților P.S., Ș.D.C., D.M.F. și R.C.A. - greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților P.S. și Ș.D.C. prin aplicarea circumstanțelor judiciare și coborârea sub minimul special prevăzut de lege. Prin concluziile orale, procurorul de ședință a susținut numai cel de-al doilea motiv de recurs privitor la greșita reținere a circumstanțelor atenuante cu consecința reducerii cuantumului pedepselor sub limita specială minimă prevăzută de lege în cazul inculpaților P.S. și Ș.D.C. S-a arătat că nici faptele săvârșite de cei doi inculpați și nici conduita lor anterioară nu justificau reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. Pe de altă parte, s-a arătat că deși circumstanțele atenuante reținute au un caracter personal (conduita bună în familie și societate, reabilitarea de drept din condamnarea anterioară suferită, în cazul inculpatului P.S., respectiv infractor primar care a dovedit o atitudine de recunoaștere a faptelor pe parcursul procesului penal, în cazul inculpatului Ș.D.C.), efectul acestora a fost aplicat de către instanță doar în raport cu infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, iar nu și în raport de infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Examinând recursul, Înalta Curte constată că acesta este fondat. Instanța de apel a făcut o greșită individualizare a pedepselor aplicate inculpaților P.S. și Ș.D.C. Aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. este justificată și corect argumentată, dar efectele acesteia sunt disproporționate, în sensul coborârii mult prea accentuate a limitelor pedepselor speciale în cazul infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 ceea ce afectează asigurarea scopului preventiv-educativ al sancțiunii penale. Apreciind în mod corespunzător asupra tuturor împrejurărilor în care s-au săvârșit faptele, asupra contribuției fiecăruia dintre cei doi inculpați și asupra conduitei acestora anterior și concomitent procesului penal, în conformitate cu dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen., Înalta Curte va dispune majorarea pedepselor aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) și art. 76 alin. (1) C. pen., de la 5 ani la 7 ani închisoare pentru inculpatul P.S. și de la 5 ani la 6 ani închisoare pentru inculpatul Ș.D.C. Întrucât circumstanțele atenuante reținute de instanța de apel în favoarea celor doi inculpați au caracter personal, aplicarea lor trebuie să opereze, în mod obiectiv, pentru toate infracțiunile stabilite în sarcina lor. Instanța de apel a omis să facă aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. și în cazul celorlalte infracțiuni pentru care inculpații au fost condamnați, eroare care va fi îndreptată de instanța de recurs cu consecința reducerii pedepsei stabilite pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 de la 4 ani închisoare la 2 ani și 10 luni închisoare în cazul inculpatului P.S., precum și a pedepsei stabilite pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000 de la 4 ani închisoare la 2 ani și 10 luni închisoare în cazul inculpatului Ș.D.C. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele aplicate inculpaților vor fi contopite, P.S. urmând să execute 7 ani închisoare, iar Ș.D.C., 6 ani închisoare. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, va casa Decizia penală nr. 258 din 11 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală numai cu privire la individualizarea pedepselor inculpaților P.S. și Ș.D.C. și va dispune ca în precedent. Durata reținerii și arestării preventive a inculpaților va fi dedusă de la 14 mai 2008, la zi pentru fiecare dintre ei, în conformitate cu dispozițiile art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen. Cu privire la recursurile inculpaților P.S. și Ș.D.C. Inculpatul P.S. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și, pe fond, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, aceasta fiind singura faptă pentru care există dovezi de săvârșire a ei și pentru care s-a cerut aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege. Inculpatul Ș.D.C. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat reducerea pedepsei, având în vedere situația sa familială și poziția procesuală sinceră. Recursurile se dovedesc întemeiate și urmează a fi admise, casându-se decizia penală atacată numai cu privire la individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpați, respectiv a reținerii circumstanțelor atenuante personale și în cazul infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 pentru care aceștia au fost condamnați, cu consecința coborârii pedepselor sub limita minimă specială prevăzută de lege pentru această infracțiune; celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate cu privire la inculpații P.S. și Ș.D.C. vor fi menținute. Cum acest motiv de recurs a fost examinat și i s-a dat dezlegarea cuvenită în cadrul examinării recursului Parchetului, Înalta Curte nu va reveni asupra argumentelor deja prezentate mai sus. Operarea unei alte reduceri de pedeapsă în cazul recurenților inculpați P.S. și Ș.D.C. nu este justificată, criticile formulate în acest sens urmând a fi respinse ca neîntemeiate. Natura și gravitatea infracțiunilor comise, pericolul concret și consecințele sociale ale activității de traficant de droguri de risc și de mare risc impun o reacție coercitivă fermă și asigurarea procesului de reeducare al inculpaților în condiții de respectare a dispozițiilor art. 72 și art. 52 C. pen. Încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpatul P.S. este corectă și corespunzătoare dovezilor privind actele materiale desfășurate de acesta. Convorbirile telefonice purtate de inculpatul P.S. cu inculpatul Ș.D.C. care au fost interceptate și redate cu respectarea prevederilor legale și al căror conținut nu a fost contestat, dovedesc nu numai implicarea primului în traficul de droguri, dar mai mult decât atât, faptul că a fost inițiatorul distribuirii hașișului și heroinei, pe care le aducea din străinătate, astfel că în mod corect inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Pentru aceste motive, Înalta Curte constată neîntemeiată critica referitoare la încadrarea juridică în cazul recurentului P.S. și o va respinge ca atare. Cu privire la recursurile inculpaților I.D. și D.M.F. Ambii recurenți au invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reținerea în favoarea lor a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen. și reducerea cuantumului pedepselor aplicate. Examinând recursurile, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt nefondate. Pedepsele aplicate inculpaților I.D. și D.M.F. au fost corect individualizate, conform prevederilor art. 72 C. pen. și întru realizarea scopului acestora, potrivit dispozițiilor art. 52 C. pen. Instanța s-a orientat la pedepse stablite la limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru care au fost condamnați inculpații. Au fost îndeaproape examinate și valorificate toate datele care caracterizează persoana celor doi inculpați, modul în care au acționat, faptul că inculpatul I.D. era minor la data comiterii infracțiunilor, astfel că în cauză nu există temeiuri pentru reținerea de circumstanțe atenuante și reducerea pedepselor sub cuantumul stabilit și care dovedește a fi suficient și necesar reeducării lor. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursurile inculpaților I.D. și D.M.F. ca nefondate. Cu privire la recursurile inculpaților P.D.M., P.M.C., D.G.D., B.I.C. și R.C.A. Inculpații nu au motivat recursurile declarate. La termenul de judecată din data de 10 martie 2010, în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpații au declarat că își retrag recursurile. În conformitate cu dispozițiile art. 385 4 alin. (2) teza a II-a raportat la art. 369 C. proc. pen., Înalta Curte va lua act de voința manifestată a inculpaților P.D.M., P.M.C., D.G.D., B.I.C. și R.C.A. de a-și retrage recursurile declarate. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) și (3) C. proc. pen., art. 189 C. proc. pen.; PENTRU