ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1108/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1108/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față;

Din actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 86 din 30 iunie 2009 a Tribunalului

Teleorman, au fost condamnați inculpații:

1. P.S.

(fiul lui C. și I.).

-

în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 75 lit. c) C.

pen. la pedeapsa de 7 ani închisoare.

- în baza art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000 la

pedeapsa de 4 ani închisoare.

- în baza art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000 la pedeapsa de 11 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen. a contopit pedepsele, urmând ca inculpatul P.S. să execute

pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare.

A interzis inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și art. 64 lit. b) C. pen., în

condițiile art. 71 din același cod.

A aplicat inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei

principale a închisorii.

A dispus degradarea militară.

A menținut starea de arest și a dedus

din pedeapsă prevenția executată de acesta de la 14 mai 2008 la zi.

2. Ș.D.C.

(fiul lui A. și I.)

- în baza art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 39/2003 cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 7 ani

închisoare.

- în baza art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. și art. 14 alin.

(1) lit. d) din Legea nr. 143/2000, la pedeapsa de 4 ani închisoare.

- în baza art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000, la pedeapsa de 11 ani închisoare.

În baza

art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C.

pen., a contopit pedepsele, urmând ca inculpatul Ș.D.C. să execute pedeapsa

rezultantă de 11 ani închisoare.

A interzis inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile art.

71 C. pen.

A aplicat inculpatului Ș.D.C. pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei

principale a închisorii.

A dispus degradarea militară.

A menținut starea de arest și a

dedus din pedeapsă prevenția executată de la 14 mai 2008 la zi.

3. D.M.F.

(fiul lui I. și E.D.)

- în baza art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 39/2003 cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., la

pedeapsa de 7 ani închisoare.

- în baza art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. și art. 14 alin.

(1) lit. c), d) din Legea nr. 143/2000, la pedeapsa de 4 ani închisoare.

- în baza art. 4 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., la pedeapsa de 1

an închisoare.

Î

n baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit

pedepsele, urmând ca inculpatul D.M.F. să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani

închisoare.

A interzis inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art.

71 din același cod.

A aplicat inculpatului D.M.F. pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei

principale a închisorii.

A menținut starea de arest și a

dedus din pedeapsă prevenția executată de la 14 mai 2008 la zi.

4. I.D.

(fiul lui C. și I.)

- î

n baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu

aplicarea art. 99 și urm. C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare.

- în baza art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., art. 14 alin. (1)

lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 99 și urm. C. pen. la pedeapsa de 3 ani

închisoare.

- în baza art. 4 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42, art. 99 și urm. C. pen.,

la pedeapsa de 9 luni închisoare.

Î

n baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit

pedepsele urmând ca inculpatul Ichim Dănuț să execute pedeapsa rezultantă de 5

ani închisoare.

A interzis inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art.

71 din același cod.

A menținut starea de arest și a

dedus din pedeapsă prevenția executată de la 14 mai 2008 la zi.

5. R.C.A.

(fiul lui C. și M.)

- în baza art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 39/2003 cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. la pedeapsa de 7 ani

închisoare.

- în baza art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 cu aplic.art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. și art. 14 alin. (1)

lit. d) din Legea nr. 143/2000 la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34

lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, urmând ca inculpatul R.C.A. să execute

pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.

A interzis inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art.

71 din același cod.

A aplicat inculpatului R.C.A. pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei

principale a închisorii.

A menținut starea de arest și a

dedus din pedeapsă prevenția executată de la 14 mai 2008 la zi.

6. D.G.D.

(fiul lui F. și F.)

- în baza art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000, la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 86

1

C. pen.

a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere.

A fixat termen de încercare de 6

ani.

A dedus din pedeapsă reținerea și

arestarea preventivă executate de la 3 iulie 2008 la 10 noiembrie 2008.

A aplicat inculpatului D.G.D. pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei

principale.

A interzis inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a

dispus suspendarea pedepsei accesorii.

7. B.I.C.

(fiul lui A. și E.)

- în baza art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000, la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 86

1

C. pen.,

a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere.

A fixat termen de încercare de 6

ani.

A dedus din pedeapsă reținerea și

arestarea preventivă executate de la 3 iulie 2008 la 10 noiembrie 2008.

A aplicat inculpatului B.I.C. pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei

principale.

A interzis inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. și, în baza art. 71

alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea pedepsei accesorii.

8. P.M.C.

(fiul lui P.P. și M.)

- în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, la

pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 86

1

C. pen., a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere.

A fixat termen de încercare de 6 ani.

A dedus din pedeapsă prevenția executată de la 21

februarie 2009 la zi și a dispus punerea sa în libertate de sub puterea

mandatului de arestare preventivă din 25 iulie 2008, emis în lipsa inculpatului

de Tribunalul Teleorman, dacă nu este arestat în altă cauză.

A aplicat inculpatului P.M.C. pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b)

C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus

suspendarea pedepsei accesorii.

Pe durata termenului de încercare de 6 ani,

inculpații D.G.D., B.I.C. și P.M.C. au următoarele obligații conform art. 86

3

C. pen.: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Teleorman căruia îi este încredințată supravegherea lor, conform programului

fixat de acest serviciu; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu,

reședință, locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și

întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să

comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de

existență.

A atras celor trei inculpați atenția asupra

dispozițiilor art. 86

4

C. pen. privind revocarea suspendării

executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni

sau neexecutării cu rea-credință a obligațiilor impuse.

9. P.G.

(fiul lui G. și I.)

- în baza art. 20 raportat la art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74, 76 C. pen., la pedeapsa de 3 ani

închisoare.

În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei.

A fixat inculpatului termen de încercare de 5 ani și

i-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea în

cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.

A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și, în baza art. 71 alin. (5) C.

pen., a dispus suspendarea pedepsei accesorii.

A aplicat inculpatului P.G. pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pe durata de un an după executarea pedepsei principale.

10. P.D.M.

(fiica lui N. și F.)

- în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu

aplicarea art. 99 și urm. C. pen., cu aplicarea art. 74, 76 C. pen., la

pedeapsa de 2 ani închisoare.

- în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 99 și urm. C. pen., art. 74, 76 C. pen., la pedeapsa de 1 an

închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a

contopit pedepsele, urmând ca inculpata P.D.M. să execute pedeapsa rezultantă

de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei.

A fixat termen de încercare de patru ani și a atras

atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

A interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și, în baza art. 71 alin. (5) din

același cod, a dispus suspendarea pedepsei accesorii.

A confiscat de la inculpata P.D.M. cantitatea de 1,92

grame rezină de cannabis, depusă cu dovada din 16 iulie 2008, de la inculpații

D.G.D. și B.I.C., a cantității de 195,02 grame rezină de cannabis, depusă cu

dovada din 16 iulie 2008 și cantitatea de 3,54 grame din 15 mai 2008, toate la

Direcția Cazier Judiciar din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române.

În baza art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000, a confiscat de la inculpați următoarele sume, astfel: de la

inculpatul I.D. suma de 235 lei; de la inculpatul D.M.F. suma de 212 lei; de la

inculpații D.M.F. și I.D. suma de 370 lei; de la inculpatul Ș.D.C. suma de 150

lei; de la inculpatul B.I.C. suma de 180 lei; de la inculpatul R.C.A. suma de

875 lei; de la inculpații D.M.F., I.D., Ș.D.C. și P.S. suma de 7000 lei; de la

inculpatul B.I.C. suma de 280 lei; de la inculpații P.M.C., D.G.D. și B.I.C. suma

de 25.000 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond

a reținut următoarea situație de fapt:

În anul 2002, inculpatul P.S., aflat în Spania, a

intrat în contact cu diferite persoane din lumea interlopă, creându-și o rețea

proprie care se ocupa cu traficul de persoane, furturi din magazine și trafic

de droguri.

În toamna anului 2007, inculpatul P.S. a reușit să

aducă din Spania o cantitate mare de rezină de cannabis cunoscută și sub

denumirea de „hașiș” sau „ciocolată”, în scopul de a fi vândută consumatorilor.

Inițial, cantitatea de hașiș care a fost introdusă în

țară în toamna anului 2007 de către inculpatul P.S. a fost lăsată inculpatului

Ș.D.C., pentru ca acesta împreună cu inculpații D.M.F. și I.D. să o

comercializeze către consumatorii de droguri.

În perioada sărbătorilor de iarnă 2007-2008,

inculpatul I.D. a văzut într-o borsetă la locuința inculpatului Ș.D.C. cantitatea

de 500 g. hașiș, adică 5 plăci a 100 g. fiecare. Asistând la discuții

telefonice dintre inculpații P.S. și Ș.D.C., inculpatul I.D. a aflat că acea

cantitate provenea de la inculpatul P.S., aflat în Spania. O parte din

cantitatea de hașiș a fost vândută către consumatori de către inculpații D.M.F.,

I.D. și Ș.D.C., prețul de vânzare fiind de minim 30 lei/gram.

Întrucât inculpatului Ș.D.C. îi era teamă să mai

dețină drogurile în apartamentul său, s-a înțeles cu inculpatul I.D. care

locuia singur la casă, să fie ascunse la locuința acestuia din Zimnicea.

Astfel, spre sfârșitul lunii ianuarie 2008,

inculpatul Ș.D.C. i-a dat inculpatului minor I.D. cantitatea de circa 340 grame

hașiș care mai rămăsese și care, din motive de siguranță, a fost îngropată de

către acesta sub un coteț din curte, locație cunoscută și de inculpatul Ș.D.C.

La circa două săptămâni după ce ascunsese hașișul, la

cererea inculpatului Ș.D.C., inculpatul I.D. i-a adus acestuia la domiciliu

circa 40 grame hașiș, din care circa 3 grame au fost vândute atunci de inculpat

unui anume C., care nu a putut fi identificat.

Ulterior, deși știau că hașișul era al inculpatului P.S.,

inculpații I.D. și D.M.F. au hotărât să vândă pentru ei hașișul deținut la

locuința inculpatului I.D.

În acest scop, spre sfârșitul lunii februarie 2008,

inculpatul I.D. a ascuns hașișul rămas (circa 280 grame) într-un alt loc din

curtea sa, după care tot el s-a certat cu inculpatul Ș.D.C. pe care l-a acuzat

că a spus și altor persoane unde erau ascunse drogurile în curtea sa și din

această cauză au fost sustrase de persoane necunoscute.

Apoi, temându-se că inculpatul Ș.D.C. ar putea să-l

denunțe pe inculpatul I.D. că deținea droguri la domiciliu, inculpatul D.M.F. i-a

cerut inculpatei P.D.M. ca hașișul să fie ascuns la locuința acesteia din

Zimnicea, fapt acceptat de către învinuită.

Astfel, în perioada următoare de timp, la locuința

inculpatei P.D.M. și cu acceptul acesteia au fost deținute cele circa 280 grame

hașiș (2 plăci a 100 grame și încă o placă din care lipsea o anumită cantitate)

de către inculpații D.M.F. și I.D., care au considerat că aici hașișul este

păstrat în condiții de siguranță pentru ei.

Cu ocazia respectivă, inculpații D.M.F. și I.D. le-au

spus inculpatei P.D.M. și martorei L.A.C., prietena acesteia, că hașișul a fost

luat de la inculpatul Ș.D.C. și că era al inculpatului P.S.

Inculpații D.M.F. și I.D. au consumat și au vândut

apoi în interes propriu în perioada următoare din hașișul respectiv, depozitat

la locuința inculpatei P.D.M.

În multe din cazuri, țigările cu hașiș pentru vânzare

către consumatori erau pregătite de către inculpatul I.D. în locuința

inculpatei P.D.M., și erau livrate consumatorilor ce luau legătura direct sau

telefonic cu inculpații D.M.F. și I.D.,

aspect

ce rezultă din convorbirile telefonice interceptate și înregistrate.

De regulă, inculpatul I.D. era cel ce era trimis de

către inculpatul D.M.F. să livreze țigările cu hașiș consumatorilor, după ce se

stabilea cu D.M.F. prețul pentru marfa livrată.

Fiindu-i teamă de inculpatul P.S., după dispariția

cantității de hașiș, inculpatul Ș.D.C. nu i-a spus acestuia că nu mai avea

drogurile, crezând în promisiunile inculpatului D.M.F. că acesta va primi hașiș

din Spania de la martorul R.C. și îl va împrumuta cu cantitatea lipsă de circa

340 grame hașiș.

În perioada respectivă de timp, între inculpatul D.M.F.

și martorul R.C. aflat în Spania au existat mai multe discuții pe Internet

(messenger) sau la telefon, potrivit cărora inculpatul D.M.F. urma să primească

1 kg hașiș de la învinuit pentru a fi vândut, aspecte ce rezultă din

procesele-verbale de redare în scris a discuțiilor telefonice interceptate și

înregistrate și din listingul convorbirilor pe messenger dintre cei doi.

La data de 29 martie 2008, ora 16:36, inculpatul P.S.

l-a contactat telefonic din Spania pe inculpatul Ș.D.C. căruia i-a cerut să-i

ducă în București unui anume S., rămas neidentificat, probă de la drogurile pe

care inculpatul P.S. credea că le mai deține încă la inculpatul Ș.D.C., fapt ce

rezultă din procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice interceptate și

înregistrate aflat la dosar.

În timpul următoarelor discuții telefonice pe care

le-a avut cu inculpatul P.S. aflat în Spania, inculpatul Ș.D.C. a căutat să

câștige timp, sub diferite motive, spunându-i acestuia că drogurile se aflau

ascunse la subsolul unui bloc din

Zimnicea inundat și că nu putea ajunge la ele, și apoi că au căzut în apa din

subsol și nu poate să intre să le caute.

La fiecare convorbire ce a urmat și pe care a avut-o

cu inculpatul P.S., inculpatul Ș.D.C. i-a cerut să-i trimită hașiș, considerând

că astfel va reuși să ducă la București lui S. droguri (hașiș) din cele ce

urmau să-i fie trimise, iar inculpatul P.S. nu va afla despre drogurile

sustrase.

Tot telefonic, în ziua de 3 aprilie 2008, inculpatul

P.S. i-a cerut inculpatului Ș.D.C. ca a doua zi să ducă drogurile la prietena

primului, martora D.A.M., aflată în București, cerându-i să le cântărească.

Întrucât nu mai avea hașișul, acesta nu a dus drogurile.

Din acest motiv, la data de 5 aprilie 2008,

inculpatul P.S., la ora 11:28, l-a contactat din nou telefonic pe inculpatul Ș.D.C.

și l-a amenințat că urma să vină în Zimnicea și o să-l omoare pentru că i-a pierdut

drogurile, aspect ce rezultă din procesul-verbal de redare în scris a

convorbirii telefonice interceptate și înregistrate.

Înțelegând că cei care îi luaseră hașișul erau

inculpații I.D. și D.M.F., inculpatul Ș.D.C. a apelat la inculpatul R.C.A.,

aflat în București, și i-a cerut să-l atragă pe inculpatul I.D. cu drogurile în

București, unde să-i fie luate de inculpatul R.C.A., ca apoi inculpatul Ș.D.C. să

reintre în posesia lor.

Urmare acestei înțelegeri, la data de 13 aprilie

2008, ora 14:30, inculpatul R.C.A. l-a contactat telefonic pe inculpatul minor

I.D., căruia i-a cerut să-i aducă în București „o sută de perechi de adidași”, adică

100 grame hașiș.

La data de 15 aprilie 2008 s-a deplasat în București

și inculpatul Ș.D.C., întrucât în ziua respectivă urma ca drogurile să fie

luate de la inculpatul I.D. de către inculpatul R.C.

În ziua de 15 aprilie 2008, în jurul orelor 13:30,

inculpatul I.D. s-a deplasat din Zimnicea în București unde a fost așteptat cu

autoturismul său de către inculpatul R.C.A. și o altă persoană necunoscută.

Inculpatul R.C.A. i-a luat inculpatului I.D. cele

circa 80 grame hașiș fără să i le plătească, fapt constatat și de martorul Z.A.G.,

coleg de cameră în cămin cu inculpatul R.C.

După ce a aflat că i-au fost luate drogurile inculpatului

I.D., inculpatul D.M.F. l-a contactat telefonic pe inculpatul R.C.A. și i-a

cerut să-i restituie hașișul, motivându-i în mod mincinos că drogurile

respective nu erau ale inculpatului Ș.D.C., ci ale altor persoane din

Alexandria.

Întrucât i-a fost teamă de amenințările inculpatului

D.M.F., inculpatul R.C.A. nu i-a mai înapoiat drogurile inculpatului Ș.D.C., ci

a acceptat să le restituie inculpaților D.M.F. și I.D.

Astfel, la data de 16 aprilie 2008, în jurul orelor

13:00, inculpatul R.C. i-a dat un pachețel în care se aflau cele 80 grame hașiș

martorului G.M.P., conducător auto pe microbuz, proprietatea SC G.T. SRL

Zimnicea, administrată de martorul G.I., și i-a cerut să predea pachețelul

respectiv persoanei din Zimnicea care se va prezenta la microbuz și va solicita

pachetul.

Inculpatul R.C.A. i-a spus martorului că în pachetul

care era foarte bine ambalat și înfășurat cu scotch, se afla un telefon mobil.

În aceeași zi, în jurul orelor 19:00, inculpatul I.D.

s-a prezentat la stația de microbuze din Zimnicea și a ridicat de la martorul G.I.

pachetul trimis de inculpatul R.C.A., în care se aflau drogurile.

În discuția telefonică din data de 16 aprilie 2008,

ora 16:21, inculpatul D.M.F. îl atenționează pe inculpatul R.C.A. cu privire la

faptul că inculpatul Ș.D.C. vânduse 360 grame hașiș ce aparțineau inculpatului

P.S. și că apoi a cheltuit banii rezultați.

Tot în aceeași discuție telefonică interceptată și

înregistrată al cărei proces-verbal de redare în scris se află la dosar,

inculpatul D.M.F. i-a mai spus inculpatului R.C.A. că a vândut și el circa 200

grame din hașișul respectiv pentru inculpatul Ș.D.C., dar acesta nu a strâns

banii pentru inculpatul P.S., ci i-a cheltuit.

Inculpatul R.S. a acceptat propunerea inculpaților D.M.F.

și I.D. de a vinde hașiș printre studenții din Regie, „marfa” ce urma să fie

vândută fiind cea sustrasă anterior de la inculpatul Ș.D.C., pe care acum

inculpații D.M.F. și I.D. voiau să o vândă în interes propriu.

Astfel, la cererea inculpatului R.C.A., la data de 17

aprilie 2008 i s-a trimis acestuia de către inculpații D.M.F. și I.D. cantitatea

de 10 grame hașiș la prețul de 25 lei/gram pentru a fi vândută, urmând să fie

plătită de inculpatul R.C.A. cu suma totală de 250 lei.

„Marfa” a fost ambalată într-un pachet bine împachetat

de mărimea unei cutii de telefon și a fost predată de inculpatul I.D. în

Zimnicea martorului A.M., conducător auto pe autobuz, și care face curse de

persoane pe relația București - Alexandria - Zimnicea și retur.

Martorului A.M. i s-a spus de către inculpatul I.D. că

în cutie se afla un telefon mobil și că în București cineva va ridica pachetul.

Apoi, inculpatul R.C.A. a fost sunat de către

inculpatul I.D. în ziua de 17 aprilie 2008, ora 13:29, care i-a spus că i-a

trimis „telefonul” prin microbuzul marca I., aspect ce rezultă din

procesul-verbal de redare în scris a convorbirii telefonice interceptate și

înregistrate.

Pachetul în care se aflau cele 10 grame hașiș a fost

ridicat de la microbuz în București de către inculpatul R.C.A., care a vândut

apoi printre studenți drogurile respective cu o sumă mai mare (circa 40-50

lei/gram) decât cea pe care trebuia să o restituie inculpaților D.M.F. și I.D.,

fapt confirmat și de martorul Z.A.G.

După ce a vândut cele 10 grame hașiș, inculpatul R.C.A.

l-a contactat telefonic la data de 18 aprilie 2008, ora 22:36, pe inculpatul D.M.F.,

și căruia i-a spus că îi va trimite banii rezultați din vânzarea „tricourilor”

(droguri), că marfa se vinde bine și i-a mai cerut inculpatului D.M.F. încă 20

grame hașiș.

La data de 21 aprilie 2008, ora 12:59, inculpatul R.C.A.

l-a contactat din nou pe inculpatul D.M.F. și i-a cerut să-i trimită cele 20

grame în aceeași zi printr-un microbuz ce pleca din Zimnicea, urmând ca prin

același microbuz să le trimită banii pentru cele 10 grame de hașiș vândute

anterior.

Inculpatul D.M.F. l-a trimis apoi la microbuz pe

inculpatul I.D. cu o cutie de telefon mobil înfășurată cu scotch, în care se

aflau nu 20 grame, ci 25 grame hașiș, fapt pe care i-l comunică inculpatului R.C.A.

în convorbirea telefonică din aceeași zi, la ora 13:32, și anume că „sunt 25 de

tricouri” (25 grame hașiș). Pachetul a fost predat martorului A.M.,

conducătorul auto al microbuzului, căruia inculpatul I.D. nu i-a spus ce

conține, dar că pachetul va fi ridicat de la microbuz în București de către

inculpatul R.C.A.

După ce a ridicat „marfa” de la microbuz, inculpatul

R.C.A. a vândut-o printre studenți.

Pe la sfârșitul lunii aprilie 2008, inculpatul R.C.A.

s-a deplasat în Pitești împreună cu martorul Z.A.G., student și coleg de cameră

la cămin.

În municipiul Pitești, inculpatul R.C.A. l-a cunoscut

pe martorul P.A.I. căruia i-a propus să cumpere hașiș sau să-i găsească clienți

pentru a vinde droguri în Pitești, fiind însă refuzat de martorul respectiv.

Ulterior, după ce s-au întors în București,

inculpatul R.C.A. i-a dat martorului Z.A.G. cantitatea de 5 grame hașiș,

rugându-l pe acesta să ducă acea cantitate de droguri martorului P.A.I., despre

care susținea că acesta i-ar fi găsit clienți pentru a vinde acea cantitate.

Martorul Z.A.G. a luat cele 5 grame de hașiș de la

inculpatul R.C.A. însă, când ajuns în Pitești, localitatea sa de domiciliu,

dându-și seama de gravitatea faptei în care a fost implicat de inculpat, a

renunțat să-l mai contacteze pe martorul P.A.I. și a aruncat în râul Argeș cele

5 grame hașiș.

Totodată, inculpatul s-a deplasat apoi la organele de

poliție din Pitești, unde a sesizat fapta și a făcut un autodenunț.

La data de 06 mai 2008, ora 20:21, inculpatul D.M.F. a

fost contactat de inculpatul R.C.A. aflat în București, care i-a spus că îi

trimisese suma de 190 lei pentru marfă prin microbuz, condus de martorul G.M.P.,

reprezentând o parte din prețul pentru drogurile vândute.

Suma de 190 lei a fost ridicată de la martorul G.M.P.

de către inculpatul I.D. și a fost cheltuită în interes personal împreună cu

inculpatul D.M.F.

La data de 07 mai 2008, ora 23:51, inculpatul D.M.F. a

fost contactat telefonic de învinuita minoră P.D.M., prietena sa, iar în timpul

discuției inculpatul sus-menționat îi cere învinuitei să-i spună inculpatului I.D.

(R.), aflat în acel moment în locuința învinuitei, că „e belea”, „e treabă cu

garda” și „să facă curat bine rău de tot!”, adică să înlăture orice probe care

ar conduce la depistarea lor ca traficanți de droguri.

Inculpatul Ș.D.C. a fost contactat telefonic la data

de 08 mai 2008, ora 20:50 de către martorii L.C.R. și F.M.C. zis R. prietenii

săi, aflați în acel moment pe raza orașului Otopeni, județul Ilfov, unde lucrau

în construcții.

În cursul discuției telefonice, inculpatul Ș.D.C. le-a

spus martorilor că a venit în țară inculpatul P.S., care „i-a umflat pe ăștia

toți” referindu-se la inculpații D.M.F. și I.D. pentru faptul că îl înșelaseră

cu hașișul, și pe care i-a obligat să-l plătească.

Totodată, inculpatul Ș.D.C. le-a mai adus la

cunoștință celor doi martori că inculpatul P.S. (N.) a adus din Spania ceva

„super, super, super” și că el o să se deplaseze la București pentru a face

tranzacția cu drogul adus de inculpatul P.S. (heroină), aspect ce rezultă din

interceptarea și înregistrarea convorbirii telefonice a inculpatului Ș.D.C.

Aflând de la inculpatul Ș.D.C. că inculpații I.D. și

D.M.F. i-au furat marfa (hașișul), inculpatul P.S. s-a întors în țară în luna

mai 2008 și a stabilit cu tatăl inculpatului D.M.F. ca cei doi să-i plătească

suma de 2400 euro pentru hașișul valorificat în interes propriu.

Inculpatul P.S. adusese cu el heroină și a stabilit

telefonic cu inculpatul Ș.D.C. (zis D., zis U.) ca ultimul să vândă o probă de

4 g. heroină cu 1000 lei „băiatului cu care a vorbit în București”, respectiv

inculpatului P.G. (zis G.). Din convorbirea lor telefonică reiese că inculpatul

P.S. adusese din Spania o cantitate mult mai mare decât „proba” de 4 g., de

heroină (drog de mare risc).

De asemenea, inculpatul P.S. a stabilit cu inculpatul

Ș.D.C. să se întâlnească împreună în București în ziua de 09 mai 2008, motiv

pentru care inculpatul s-a deplasat în ziua respectivă, în jurul orelor 15:30,

pe raza orașului Otopeni, județul Ilfov, și s-a cazat la o vilă în construcție,

unde lucrau martorii L.C.R. și F.M.C. zis R.

La data de 10 mai 2008, ora 09:22, inculpatul P.S.,

aflat în București, l-a contactat telefonic pe inculpatul Ș.D.C. și au stabilit

să se întâlnească în București la pasajul de la P.M., ocazie cu care inculpatul

Ș.D.C. a primit circa 4 grame heroină de la inculpatul P.S. pentru a fi vândută

ca „probă” inculpatului P.G.

În aceeași zi, la ora 15:03, inculpatul P.S. l-a

contactat din nou telefonic pe inculpatul Ș.D.C., aflat în orașul Otopeni, și

s-a interesat „ce a făcut”, aflând de la acesta că „i-am dat-o”, și că dacă

cumpărătorul „poate s-o mai întindă”, adică dacă poate să o mai amestece cu

alte substanțe pentru a fi mai multă cantitate, o ia „en-gross”.

Acest fapt rezultă din procesul-verbal de redare în

scris a convorbirii telefonice a celor doi inculpați, depus la dosarul cauzei.

În realitate însă, la acel moment, inculpatul Ș.D.C. nu

reușise să vândă încă proba de heroină primită de la inculpatul P.S., întrucât

încă nu luase legătura cu martorul P.G., cel ce voia să o cumpere.

La data de 11 mai 2008, ora 17:24, inculpatul Ș.D.C. a

trimis un sms de la postul său telefonic cu mesajul: „Am nevoie de tine. Marți

trebuie sa vând heroina. În fine, ține-mi pumnii. Te iubesc.”

Tot în ziua de 11 mai 2008, ora 19:16, inculpatul P.S.

l-a contactat telefonic din nou pe inculpatul Ș.D.C. și l-a întrebat dacă „ăla”

(cumpărătorul heroinei) „dă vreun semn de viață”, iar inculpatul Ș.D.C. l-a

asigurat că „se face șmecheria”, fapt ce rezultă din procesul-verbal de redare

în scris a convorbirii telefonice interceptate și înregistrate.

Inculpatul Ș.D.C. i-a mai spus inculpatului P.S. că

se va împrumuta de niște bani și îi va da inculpatului P.S., urmând să facă

afacerea viitoare cu hașiș (rezină de cannabis) împreună „jumătate-jumătate”.

Apoi, la data de 12 mai 2008, ora 14:19, inculpatul Ș.D.C.

a luat legătura telefonic cu inculpatul I.D. și l-a întrebat, referindu-se la

heroină, dacă „d-aia la o sută treizeci euro nu dăm și noi”, „sută la sută

pur”.

În aceeași discuție telefonică, inculpatul I.D. i-a

cerut inculpatului Ș.D.C. să nu-i spună inculpatului P.S. că el și inculpatul D.M.F.

vânduseră hașiș inculpatului R.C.A., în două rânduri, în total 35 grame.

Inculpatul Ș.D.C., aflat în orașul Otopeni, l-a

contactat telefonic și pe inculpatul R.C.A. în ziua de 12 mai 2008, ora 19:13,

căruia i-a cerut să vină la el în Otopeni să îi arate „ceva”, „mai șmecherie

decât ce-ai avut de la noi”, „mult mai șmecherie” (se referea la heroina pe

care o deținea și o primise de la inculpatul P.S.), fapt refuzat de inculpatul

R.C.A.

Acest aspect rezultă din procesul-verbal de redare a

convorbirii telefonice interceptate și înregistrate și redate în scris, ce a

fost atașat la dosar.

La data de 12 mai 2008, ora 19:48, inculpatul Ș.D.C.,

aflat tot în Otopeni, a primit un sms de la martorul P.G. zis G., și au

stabilit să se întâlnească în orașul Otopeni, pe data de 13 mai 2008.

În seara aceleiași zile, la ora 20:23, inculpatul P.S.

l-a contactat telefonic pe inculpatul Ș.D.C. care, deși încă nu vânduse heroina

martorului P.G., îl induce în eroare pe inculpatul P.S. căruia, referindu-se la

heroină, îi spune că „ăla a făcut-o de ieri și așteaptă să o scoată pe piață”, astfel

cum rezultă din procesul-verbal de redare în scris a convorbirii telefonice

interceptate și înregistrate.

În ziua de 13 mai 2008, în jurul orelor 13:28,

inculpatul Ș.D.C. a fost contactat telefonic de martorul Ț.F.L. zis N., care

i-a spus că un client voia să cumpere 1 gram de heroină cu 90 euro, însă

ulterior tranzacția nu s-a realizat întrucât clientul respectiv nu a făcut rost

de bani.

Tot în ziua de 13 mai 2008, la ora 18:28, astfel cum

rezultă din procesul-verbal de redare în scris a convorbirii telefonice

interceptate și înregistrate, inculpatul Ș.D.C. l-a contactat telefonic pe

inculpatul P.G., care voia să cumpere heroina, și cei doi au stabilit să se

întâlnească la pasarela albastră din orașul Otopeni, unde se află restaurantul C.R.

În aceeași zi, la ora 18:40, inculpatul P.G. l-a

sunat pe inculpatul Ș.D.C. și l-a anunțat că îl aștepta la locul stabilit

anterior.

Cu o bicicletă împrumutată de la vila unde era cazat

în Otopeni, inculpatul Ș.D.C. s-a deplasat la locul convenit cu martorul P.G.,

în scopul de a-i vinde acestuia cele circa 4 grame heroină pe care le avea

asupra sa.

În momentul în care inculpatul Ș.D.C. a dus mâna la

borseta în care avea heroina pentru a o da martorului P.G., deci înainte ca

heroina să treacă asupra martorului, au intervenit organele de poliție din

cadrul Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate Teleorman, care în

acel moment îi filau pe cei doi, și pe care i-au imobilizat.

Conform concluziilor raportului de constatare

tehnico-științifică din 13 mai 2008 al Laboratorului Central de Analiză și

Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R., cantitatea de 3,65 g. depistată

asupra inculpatului Ș.D.C. este heroină și face parte din tabelul-anexă I la

Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului

ilicit de droguri, fiind drog de mare risc.

Împotriva acestei hotărâri, inculpații au declarat

apel.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia penală nr. 258 din 11

decembrie 2009, a admis apelurile formulate de inculpații P.S., Ș.D.C., D.M.F.,

I.D., R.C.A., P.D.M., a desființat în parte sentința și rejudecând:

lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul P.S. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a

condamnat pe inculpatul P.S. la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat

pe același inculpat la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a

contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca, în final, acesta să

execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare.

Conform art. 71 C. pen., a interzis inculpatului pe

durata executării principale, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

aplicată inculpatului Ș.D.C., în pedepsele componente de 7 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr.

39/2003 cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., de 4 ani închisoare pentru

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000

și 11 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul Ș.D.C. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat

pe inculpatul Ș.D.C. la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic de droguri de mare risc.

A contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 4 ani

închisoare, aplicată în cauză, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000, urmând ca, în final,

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare.

Conform art. 71 C. pen., a interzis inculpatului pe

durata executării principale, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

aplicată inculpatului D.M.F., în pedepsele componente de 7 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr.

39/2003 cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., de 4 ani închisoare pentru

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 14 alin. (1) lit. c) și d din Legea nr.

143/2000 și 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul D.M.F. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr.

143/2000, a condamnat pe inculpatul D.M.F. la 4 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc.

A contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 1 an

închisoare, aplicată în cauză pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

4 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Legea 143/2000, urmând ca, în

final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare.

Conform art. 71 C. pen., a interzis inculpatului pe

durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie, exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

aplicată inculpatului I.D., în pedepsele componente de 5 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu

aplicarea art. 99 C. pen., 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.,

art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 99 C. pen. și 9 luni

închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

și art. 41 alin. (2) și art. 99 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul I.D. pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 99 C. pen., a condamnat pe același inculpat

la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de

risc.

A contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 9 luni

închisoare, aplicată în cauză pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

4 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 și art. 99 C.

pen., urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea

de 3 ani închisoare.

Conform art. 71 C. pen. a interzis inculpatului pe

durata executării principale, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen.

aplicată inculpatului R.C.A., în pedepsele componente de 7 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003

cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., 4 ani închisoare pentru infracțiunea

prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul R.C.A. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr.

143/2000, a condamnat pe inculpatul R.C.A. la 3 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc.

Conform art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe

durata executării principale, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

aplicată inculpatei P.D.M. în pedepsele componente de 2 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu

aplicarea art. 99 C. pen., și 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 99 și art. 4 - art. 76

C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

lit. d) C. proc. pen., a achitat inculpata P.D.M., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Conform art. 71 C. pen., a interzis inculpatei, după

împlinirea vârstei de 18 ani, pe durata executării principale de 1 an

închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 99 și art. 74 - 76 C. pen., ca

pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 110 raportat la art. 81 C. pen., a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare,

aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 cu aplicarea art. 99 și art. 74 - 76 C. pen., pe un termen de

încercare de 3 ani.

A atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.

83 C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata

suspendării condiționate a pedepsei principale se suspendă și executarea

pedepsei accesorii.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale

apelate.

A respins ca nefondate apelurile inculpaților P.G., P.M.C.,

D.G.D., B.I.C.

A menținut starea de arest a inculpaților P.S., Ș.D.C.,

D.M.F., I.D. și R.C.A.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpaților P.S., Ș.D.C.,

D.M.F., I.D. și R.C.A. prevenția de la 14 mai 2008 la zi.

A obligat inculpații P.G., P.M.C., D.G.D., B.I.C. la

câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare legate de soluționarea

apelurilor formulate de inculpații P.S., Ș.D.C., D.M.F., I.D. și R.C.A. rămân

în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii penale, în termen legal, au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații P.S.,

P.M., I.D., P.M.C., R.C.A., D.M.F., Ș.D.C., D.G.D., B.I.C.

Cu privire la recursul Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel București.

Prin motivele scrise, Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel București a criticat decizia atacată pentru două motive, sub aspectul

cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.:

- nelegala înlăturare a pedepselor complementare

aplicate inculpaților P.S., Ș.D.C., D.M.F. și R.C.A.

- greșita individualizare a pedepselor aplicate

inculpaților P.S. și Ș.D.C. prin aplicarea circumstanțelor judiciare și

coborârea sub minimul special prevăzut de lege.

Prin concluziile orale, procurorul de ședință a

susținut numai cel de-al doilea motiv de recurs privitor la greșita reținere a

circumstanțelor atenuante cu consecința reducerii cuantumului pedepselor sub

limita specială minimă prevăzută de lege în cazul inculpaților P.S. și Ș.D.C.

S-a arătat că nici faptele săvârșite de cei doi

inculpați și nici conduita lor anterioară nu justificau reținerea

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1)

lit. a) C. pen.

Pe de altă parte, s-a arătat că deși circumstanțele

atenuante reținute au un caracter personal (conduita bună în familie și

societate, reabilitarea de drept din condamnarea anterioară suferită, în cazul

inculpatului P.S., respectiv infractor primar care a dovedit o atitudine de

recunoaștere a faptelor pe parcursul procesului penal, în cazul inculpatului Ș.D.C.),

efectul acestora a fost aplicat de către instanță doar în raport cu

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, iar nu și în

raport de infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Examinând recursul, Înalta Curte constată că acesta

este fondat.

Instanța de apel a făcut o greșită individualizare a

pedepselor aplicate inculpaților P.S. și Ș.D.C.

Aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (2) și art. 76

alin. (1) lit. c) C. pen. este justificată și corect argumentată, dar efectele

acesteia sunt disproporționate, în sensul coborârii mult prea accentuate a

limitelor pedepselor speciale în cazul infracțiunii prevăzute de art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000 ceea ce afectează asigurarea scopului

preventiv-educativ al sancțiunii penale.

Apreciind în mod corespunzător asupra tuturor

împrejurărilor în care s-au săvârșit faptele, asupra contribuției fiecăruia

dintre cei doi inculpați și asupra conduitei acestora anterior și concomitent

procesului penal, în conformitate cu dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen.,

Înalta Curte va dispune majorarea pedepselor aplicate pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 74 alin. (1) și art. 76 alin. (1) C. pen., de la 5 ani la 7 ani închisoare

pentru inculpatul P.S. și de la 5 ani la 6 ani închisoare pentru inculpatul Ș.D.C.

Întrucât circumstanțele atenuante reținute de instanța

de apel în favoarea celor doi inculpați au caracter personal, aplicarea lor

trebuie să opereze, în mod obiectiv, pentru toate infracțiunile stabilite în

sarcina lor.

Instanța de apel a omis să facă aplicarea

dispozițiilor art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. și în

cazul celorlalte infracțiuni pentru care inculpații au fost condamnați, eroare

care va fi îndreptată de instanța de recurs cu consecința reducerii pedepsei

stabilite pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 de la 4 ani închisoare la 2 ani și 10 luni închisoare în

cazul inculpatului P.S., precum și a pedepsei stabilite pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000

de la 4 ani închisoare la 2 ani și 10 luni închisoare în cazul inculpatului Ș.D.C.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen.,

pedepsele aplicate inculpaților vor fi contopite, P.S. urmând să execute 7 ani

închisoare, iar Ș.D.C., 6 ani închisoare.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor

art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, va casa Decizia

penală nr. 258 din 11 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală numai cu privire la individualizarea pedepselor inculpaților P.S. și Ș.D.C.

și va dispune ca în precedent.

Durata reținerii și arestării preventive a

inculpaților va fi dedusă de la 14 mai 2008, la zi pentru fiecare dintre ei, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. și

art. 88 C. pen.

Cu privire la recursurile inculpaților P.S. și Ș.D.C.

Inculpatul P.S. a invocat cazurile de casare

prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen., solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și, pe fond, schimbarea

încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr.

143/2000, aceasta fiind singura faptă pentru care există dovezi de săvârșire a

ei și pentru care s-a cerut aplicarea unei pedepse orientate spre minimul

special prevăzut de lege.

Inculpatul Ș.D.C. a invocat cazul de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat reducerea

pedepsei, având în vedere situația sa familială și poziția procesuală sinceră.

Recursurile se dovedesc întemeiate și urmează a fi

admise, casându-se decizia penală atacată numai cu privire la individualizarea

pedepselor aplicate celor doi inculpați, respectiv a reținerii circumstanțelor

atenuante personale și în cazul infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 pentru care aceștia au fost condamnați, cu consecința

coborârii pedepselor sub limita minimă specială prevăzută de lege pentru

această infracțiune; celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate cu

privire la inculpații P.S. și Ș.D.C. vor fi menținute.

Cum acest motiv de recurs a fost examinat și i s-a

dat dezlegarea cuvenită în cadrul examinării recursului Parchetului, Înalta

Curte nu va reveni asupra argumentelor deja prezentate mai sus.

Operarea unei alte reduceri de pedeapsă în cazul

recurenților inculpați P.S. și Ș.D.C. nu este justificată, criticile formulate

în acest sens urmând a fi respinse ca neîntemeiate.

Natura și gravitatea infracțiunilor comise, pericolul

concret și consecințele sociale ale activității de traficant de droguri de risc

și de mare risc impun o reacție coercitivă fermă și asigurarea procesului de

reeducare al inculpaților în condiții de respectare a dispozițiilor art. 72 și

art. 52 C. pen.

Încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de

inculpatul P.S. este corectă și corespunzătoare dovezilor privind actele

materiale desfășurate de acesta.

Convorbirile telefonice purtate de inculpatul P.S. cu

inculpatul Ș.D.C. care au fost interceptate și redate cu respectarea

prevederilor legale și al căror conținut nu a fost contestat, dovedesc nu numai

implicarea primului în traficul de droguri, dar mai mult decât atât, faptul că

a fost inițiatorul distribuirii hașișului și heroinei, pe care le aducea din

străinătate, astfel că în mod corect inculpatul a fost condamnat pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) și art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată

neîntemeiată critica referitoare la încadrarea juridică în cazul recurentului P.S.

și o va respinge ca atare.

Cu privire la recursurile inculpaților I.D. și D.M.F.

Ambii recurenți au invocat cazul de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând reținerea în favoarea

lor a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen. și

reducerea cuantumului pedepselor aplicate.

Examinând recursurile, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că acestea sunt nefondate.

Pedepsele aplicate inculpaților I.D. și D.M.F. au

fost corect individualizate, conform prevederilor art. 72 C. pen. și întru

realizarea scopului acestora, potrivit dispozițiilor art. 52 C. pen.

Instanța s-a orientat la pedepse stablite la limita

minimă prevăzută de lege pentru infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) și

art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

pentru care au fost condamnați inculpații. Au fost îndeaproape examinate și

valorificate toate datele care caracterizează persoana celor doi inculpați,

modul în care au acționat, faptul că inculpatul I.D. era minor la data

comiterii infracțiunilor, astfel că în cauză nu există temeiuri pentru

reținerea de circumstanțe atenuante și reducerea pedepselor sub cuantumul

stabilit și care dovedește a fi suficient și necesar reeducării lor.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge

recursurile inculpaților I.D. și D.M.F. ca nefondate.

Cu privire la recursurile inculpaților P.D.M., P.M.C.,

D.G.D., B.I.C. și R.C.A.

Inculpații nu au motivat recursurile declarate.

La termenul de judecată din data de 10 martie 2010,

în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpații au declarat că își

retrag recursurile.

În conformitate cu dispozițiile art. 385

4

alin. (2) teza a II-a raportat la art. 369 C. proc. pen., Înalta Curte va lua

act de voința manifestată a inculpaților P.D.M., P.M.C., D.G.D., B.I.C. și R.C.A.

de a-și retrage recursurile declarate.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) și (3) C.

proc. pen., art. 189 C. proc. pen.;

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

lângă Curtea de Apel București și inculpații P.S. și Ș.D.C. împotriva Deciziei penale

nr. 25