ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 558/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 558/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 733 din 10 septembrie 2009 a Tribunalului București a fost

condamnat inculpatul B.F. (fiul lui C. și al L.) la pedepsele de 13 ani

închisoare, 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și degradarea militară în baza

art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și

art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.; 2 ani închisoare în baza art. 292 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și 2

ani închisoare în baza art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 alin.

(1) lit. a C. pen., stabilindu-se, în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și art.

35 C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 13 ani

închisoare.

Potrivit art. 61 C. pen. s-a dispus revocarea beneficiului

liberării condiționate din executarea pedepsei de 7 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 2566 din 30 iunie 2005 a

Judecătoriei sectorului 5 București și contopirea restului

rămas neexecutat de 666 zile cu pedeapsa aplicată în cauză,

urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani

închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 alin. (1) teza a II-a

și lit. b) C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului

și s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării

preventive de la 11 septembrie 2008 la zi.

În baza art. 14, 15 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C.

civ., inculpatul a fost obligat aă plătească părții

civile C.E.B. SA suma de 170.500 euro, echivalentul în lei la cursul B.N.R. din

ziua plății, drept despăgubiri materiale.

S-a menținut măsura sechestrului asigurator asupra

autoturismului D.A., și s-a dispus anularea cărții de identitate

falsificată privind datele de identificare a numitului P.D.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a

reținut în fapt că în perioada august-septembrie 2006, martorul P.D. și-a

deschis un cont la banca C.E.B. - Sucursala Gara de Nord în care a depus sume

de bani în euro, DOLARI SUA și RON, astfel că la începutul lunii

septembrie 2008 avea în acel cont 190.000 euro și alte sume în lei și

dolari.

Inculpatul, în complicitate cu persoane rămase neidentificate,

față de care s-a disjuns urmărirea penală, a luat

hotărârea infracțională de a transfera fraudulos sumele în

valută deținute de martorul P.D. și de a și le însuși

în interes personal.

În acest scop, cu ajutorul unei cărți de identificare

aparținând lui P.D., dar pe care era aplicată fotografia inculpatului

B.F., acesta din urmă s-a prezentat la C.E.B. - Sucursala Municipiului

București - Zona P.M., de unde a ridicat mai multe sume de bani, astfel: 1)

la data de 1 septembrie 2008 cu documentul „Ridicare Numerar” inculpatul a

primit suma de 5.000 euro din contul martorului P.D., semnând de primirea

banilor, eliberându-se chitanța aferentă; 2) la data de 2 septembrie

2008, cu aceeași carte de identitate, inculpatul s-a prezentat la C.E.B. -

Sucursala Municipiului București și a cerut ca din contul lui P.D. să-i

fie predată suma de de 8500 euro, banca a întocmit documentul „Ridicare

Numerar” pentru suma cerută și a eliberat chitanța

corespunzătoare; 3) la data de 5 septembrie 2008, folosind cartea de

identitate falsificată și cpntractul de vânzare-cumpărare

falsificat, s-a prezentat la C.E.B. și a solicitat ca din condul lui P.D. să

îi fie predată suma de 7000 euro. Banca a întocmit documentul „Ridicare

Numerar” și chitanța corespunzătoare sumei, pe care inculpatul

le-a semnat; 4) la data de 10 septembrie 2008, inculpatul B.F. s-a prezentat la

aceeași bancă și folosind cartea de identitate falsificată

a solicitat ridicarea sumei de 15.000 euro din contul lui P.D. Unitatea

bancară a întocmit documentul „Ridicare Numerar” pe care inculpatul l-a

semnat la rubrica „am primit” și semnătura titularului, precum

și chitanța pentru suma solicitată. Pentru a justifica proveniența

banilor din cont, inculpatul a prezentat funcționarilor băncii, copia

unui contract de vânzare-cumpărare din 28 august 2006, din care

rezultă că P.D. ar fi vândut un teren situat în comuna Berceni,

județul Ilfov cu prețul de 450.000 euro.

În jurul orelor 17

30

din ziua de 10 septembrie,

reprezentanții Sucursalei Gara de Nord unde P.D. avea deschis contul în

valută și lei, au cerut Sucursalei Municipiului București, date

cu privire la operațiunile efectuate pe contul acestei persoane.

Cu acest prilej au fost transmise documentele prezentate de inculpatul

B.F., constatându-se că persoana de pe actul de identitate folosit la

ridicarea banilor nu este una și aceeași cu P.D., după care au

sesizat organele poliției.

În aceeași zi, în jurul orelor 18

50

, inculpatul a fost

depistat în zona S.U., având asupra sa documentele emise de bancă pentru

ridicarea banilor la datele de 1 septembrie 2008, 2 septembrie 2008, 5

septembrie 2008 și la 10 septembrie 2008, precum și sumele de 12.000

euro și 4415 RON.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost

stabilite în baza procesului-verbal de constatare întocmit de organele de

urmărire penală, a actelor și a documentelor bancare

menționate, a declarațiilor martorilor P.D., G.I., C.E., I.C.L., C.E.D.,

P.M. și D.N., probe coroborate cu recunoașterile inculpatului.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin Decizia penală

nr. 244 din 17 noiembrie 2009 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe

lângă Tribunalul București și de inculpatul B.F., a

desființat în parte soluția primei instanțe și rejudecând,

a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din art. 215 alin. (1),

(2), (3) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C.

pen., art. 292 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. și

art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. în

infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (5) cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., art. 291 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. și art. 291 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.

Ca urmare, a dispus condamnarea inculpatului în baza art. 215 alin. (1),

(2) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. la

11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ; în baza art. 291 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. la 2 ani

închisoare, stabilindu-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea

de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen. s-a dispus revocarea liberării

condiționate a inculpatului din executarea pedepsei de 7 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 2563 din 30 iunie 2005 a

Judecătoriei sectorului 5 București și contopirea restului

rămas neexecutat de 666 zile cu pedeapsa aplicată în cauză,

urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani

închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., s-a dispus achitarea inculpatului B.F. pentru infracțiunea

prevăzută de art. 292 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit.

a) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen., s-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus din pedeapsă, durata reținerii și

arestării preventive de la 10 septembrie 2008 la zi.

Inculpatul a fost obligat să plătească părții

civile C.E.B. SA suma de 52.000 euro și 4415 lei, consemnate la C.E.C.B. la

12 septembrie 208.

S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii

atacate.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar, primind

criticile din apelurile declarate de procuror și de inculpat a considerat

că reținerea agravantei prevăzută de art. 215 alin. (3) C.

pen. este greșită, întrucât potrivit probelor administrate,

inculpatul prin manopere frauduloase, respectiv prin folosirea unor acte false,

a indus în eroare funcționarii băncii, ceea ce a permis retragerea

din contul unei persoane a sumei de 110.000 euro.

Ca atare, neexistând o inducere sau menținere în eroare cu

prilejul încheierii sau executării unui contract, inculpatului nu îi pot

fi aplicate respectivele dispoziții agravante.

Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 292 C. pen. s-a

considerat că declarațiile necorespunzătoare adevărului nu

au fost făcute în fața unei autorități din cele

prevăzute de art. 145 C. pen., ci în fața unei bănci cu capital

privat.

Așa fiind, s-a apreciat că fapta nu întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii arătate.

Privitor la motivul de apel invocat de procuror, în sensul

greșitei aplicări a dispozițiilor art. 61 C. pen. s-a considerat

că invocarea beneficiului liberării condiționate trebuie să

privească pedeapsa de 7 ani închisoare stabilită prin sentința

penală nr. 2566 din 30 iunie 2005 a Judecătoriei sectorului 5

București, din care a rămas de executat un rest de 666 zile,

nicidecum pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 1262 din 22 mai 2005 a Tribunalului București, așa

cum s-a susținut în apelul parchetului.

În legătură cu aplicarea dispozițiilor art. 88 C. pen.,

instanța de control judiciar a considerat întemeiate susținerile din

apelurile declarate de procuror și inculpat, în sensul că potrivit art.

88 C. pen. trebuia dedusă din pedeapsă durata reținerii și

arestării preventive începând cu data de 10 septembrie 2008 până la

zi.

În legătură cu soluționarea laturii civile s-a constatat

întemeiată critica din apelul inculpatului, în sensul că el trebuia

obligat doar la plata sumei de 118.500 euro către unitatea bancară în

condițiile în care, la urmărirea penală s-au consemnat la

dispoziția părții civile sumele de 52.000 euro și 4415 lei

ridicate de organele poliției de la inculpat.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București care a învederat dispozițiile art. 385

9

alin.

(1) pct. 17 și 14 C. proc. pen., a susținut că în mod

greșit instanța de apel a înlăturat agravanta

prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen., infracțiunea fiind

săvârșită în executarea unui contract și că pedeapsa

aplicată a fost greșit individualizată, impunându-se majorarea

ei în raport cu pericolul social al infracțiunii, cu împrejurările

și durata în timp, cu prejudiciul patrimonial deosebit de grav suferit de

partea civilă și cu persoana inculpatului condamnat anterior pentru

fapte similare de înșelăciune.

Examinând

hotărârea atacată în baza criticilor formulate, Curtea constată

întemeiat recursul declarat de procuror, așa cum se va arăta în

continuare.

întâi este de menționat că în privința primului motiv scris de

casare invocat de procuror, al incidenței dispozițiilor art. 215 alin.

(3) C. pen., deși nu a mai fost susținut oral, instanța de

recurs este obligată să se pronunțe asupra acestui motiv conform

art. 385

6

C. proc. pen.

În

conformitate cu dispozițiile art. 215 alin. (3) C. pen., constituie

infracțiunea de înșelăciune inducerea sau menținerea în

eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract

săvârșită în asemenea fel încât, fără această

eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în

condițiile stipulate.

Or,

între inculpatul B.F. și partea civilă C.E.B. nu a existat un

contract, sus-numitul folosind manopere dolosive, respectiv un act de

identitate falsificat, pentru a se prezenta în fața funcționarilor

bancari ca fiind titularul contului martorului P.D. care avea un contract de

depozit bancar legal încheiat cu acea bancă.

Așa

fiind, activitatea desfășurată de inculpat, de a se prezenta ca

fiind beneficiarul contului altuia, folosindu-se de un document de identitate

fals, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

înșelăciune, prin mijloace frauduloase cu consecințe deosebit de

grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) cu aplicarea art.

41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., corect reținută de instanța

de control judiciar.

În

consecință, acest motiv de casare nu poate fi primit.

la critica din recursul parchetului, în sensul că pedeapsa aplicată a

fost greșit individualizată, se constată că

într-adevăr aceasta nu răspunde pe deplin cerințelor art. 72

și art. 52 C. pen.

Astfel,

având în vedere pericolul social grav al faptei, împrejurările comiterii

ei, prin folosirea unor mijloace frauduloase, care i-au indus în eroare pe

funcționarii bancari, cu consecința cauzării unui prejudiciu

deosebit de grav părții civile ținând seama că inculpatul este

recidivist, fiind anterior condamnat pentru fapte similare de

înșelăciune, instanța de apel era îndreptățită

să aplice, în apelul procurorului, o pedeapsă de natură să

asigure o coercițiune mai fermă a inculpatului, prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni și integrarea în comunitate a

inculpatului, lucru pe care însă nu l-a făcut.

Se

constată de către Curte că, apelul declarat de procuror prin

care se tinde la aplicarea corectă a dispozițiilor art. 61 alin. (1)

și (2) C. pen. de revocare obligatorie a liberării condiționate

ca urmare a săvârșirii de către inculpat a unei infracțiuni

cu consecințe deosebit de grave conform art. 146 C. pen. cu posibilitatea aplicării

unui spor, imprimă căii de atac un caracter defavorabil în ce îl

privește pe inculpat, chiar dacă, în apel, instanța de control

judiciar a reținut numai aspecte favorabile inculpatului.

În

consecință, urmează a se constata întemeiată

susținerea din recursul parchetului, în sensul greșitei

individualizări a pedepsei.

de considerentele expuse, Curtea în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C.

proc. pen., urmează a admite recursul declarat de parchet, a casa decizia

atacată, numai cu privire la individualizarea pedepsei principale

aplicată inculpatului B.F. pentru săvârșirea infracțiunii

de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2)

și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.

Rejudecând

în aceste limite, se va dispune descontopirea pedepsei rezultante de 11 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în pedepsele componente de 11 ani închisoare

și 5 ani interzicerea drepturilor arătate, stabilită în baza art.

215 alin. (1), (2) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și 3 lit. a)

C. pen. și de 2 ani închisoare, stabilită în baza art. 291 cu

aplicareaart. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.

Se va

dispune modificarea pedepsei principale aplicate inculpatului pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, în sensul

majorării ei de la 11 ani închisoare la 14 ani închisoare, fiind

conformă cu pericolul social grav al faptei și de natură a asigura

scopul preventiv și educativ al pedepsei.

Se va

stabili, conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare și 5

ani interzicerea drepturilor arătate.

Se va

menține dispoziția de revocare a beneficiului liberării

condiționate a inculpatului din executarea pedepsei de 7 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 2566 din 30 iunie 2005 a

Judecătoriei sectorului 5 București și se va dispune contopirea

restului rămas neexecutat de 666 zile în pedeapsa stabilită prin

prezenta, de 14 ani închisoare.

Se va

deduce din pedeapsă, durata reținerii și arestării

preventive a inculpatului de la 10 septembrie 2008 la 15 februarie 2010 și

se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Se va

stabili ca onorariul pentru avocatul din oficiu desemnat inculpatului să

fie suportat din fondul M.J.

L.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București

împotriva Deciziei penale nr. 244 din17 noiembrie 2009 a

Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul

B.F.

Casează

decizia atacată numai sub aspectul individualizării pedepsei

principale aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii

de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen.,

cu aplic art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.

Descontopește

pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. în pedepsele componente

de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., stabilită pentru săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2)

și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C.

pen. și 2 ani închisoare stabilită pentru infracțiunea de uz de

fals, prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37

lit. a) C. pen.

Modifică

pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2)

și (5) C. pen., cu aplic art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.,

în sensul că o majorează de la 11 ani închisoare la 14 ani

închisoare.

În

baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., stabilește

ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare

și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C.

pen.

Menține

dispoziția de revocare a beneficiului liberării condiționate a

inculpatului, din executarea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 2566 din 30 iunie 2005 pronunțată de

Judecătoria Sectorului 5 București și contopește restul

rămas neexecutat de 666 zile cu pedeapsa de 14 ani închisoare

stabilită prin prezenta decizie, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 10

septembrie 2008 la 15 februarie 2010.

Menține celelalte

dispoziții ale deciziei atacate.

Onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va

plăti din fondul M.J.L.C.

Definitivă.