ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 558/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 733 din 10 septembrie 2009 a Tribunalului București a fost condamnat inculpatul B.F. (fiul lui C. și al L.) la pedepsele de 13 ani închisoare, 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și degradarea militară în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.; 2 ani închisoare în baza art. 292 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și 2 ani închisoare în baza art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 alin. (1) lit. a C. pen., stabilindu-se, în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și art. 35 C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare.

Potrivit art. 61 C. pen. s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate din executarea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2566 din 30 iunie 2005 a Judecătoriei sectorului 5 București și contopirea restului rămas neexecutat de 666 zile cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 11 septembrie 2008 la zi. În baza art. 14, 15 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat aă plătească părții civile C.E.B.

SA suma de 170.500 euro, echivalentul în lei la cursul B.N.R. din ziua plății, drept despăgubiri materiale. S-a menținut măsura sechestrului asigurator asupra autoturismului D.A., și s-a dispus anularea cărții de identitate falsificată privind datele de identificare a numitului P.D. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în fapt că în perioada august-septembrie 2006, martorul P.D. și-a deschis un cont la banca C.E.B. - Sucursala Gara de Nord în care a depus sume de bani în euro, DOLARI SUA și RON, astfel că la începutul lunii septembrie 2008 avea în acel cont 190.000 euro și alte sume în lei și dolari. Inculpatul, în complicitate cu persoane rămase neidentificate, față de care s-a disjuns urmărirea penală, a luat hotărârea infracțională de a transfera fraudulos sumele în valută deținute de martorul P.D.

și de a și le însuși în interes personal. În acest scop, cu ajutorul unei cărți de identificare aparținând lui P.D., dar pe care era aplicată fotografia inculpatului B.F., acesta din urmă s-a prezentat la C.E.B. - Sucursala Municipiului București - Zona P.M., de unde a ridicat mai multe sume de bani, astfel: 1) la data de 1 septembrie 2008 cu documentul „Ridicare Numerar” inculpatul a primit suma de 5.000 euro din contul martorului P.D., semnând de primirea banilor, eliberându-se chitanța aferentă; 2) la data de 2 septembrie 2008, cu aceeași carte de identitate, inculpatul s-a prezentat la C.E.B. - Sucursala Municipiului București și a cerut ca din contul lui P.D. să-i fie predată suma de de 8500 euro, banca a întocmit documentul „Ridicare Numerar” pentru suma cerută și a eliberat chitanța corespunzătoare; 3) la data de 5 septembrie 2008, folosind cartea de identitate falsificată și cpntractul de vânzare-cumpărare falsificat, s-a prezentat la C.E.B.

și a solicitat ca din condul lui P.D. să îi fie predată suma de 7000 euro. Banca a întocmit documentul „Ridicare Numerar” și chitanța corespunzătoare sumei, pe care inculpatul le-a semnat; 4) la data de 10 septembrie 2008, inculpatul B.F. s-a prezentat la aceeași bancă și folosind cartea de identitate falsificată a solicitat ridicarea sumei de 15.000 euro din contul lui P.D. Unitatea bancară a întocmit documentul „Ridicare Numerar” pe care inculpatul l-a semnat la rubrica „am primit” și semnătura titularului, precum și chitanța pentru suma solicitată. Pentru a justifica proveniența banilor din cont, inculpatul a prezentat funcționarilor băncii, copia unui contract de vânzare-cumpărare din 28 august 2006, din care rezultă că P.D.

ar fi vândut un teren situat în comuna Berceni, județul Ilfov cu prețul de 450.000 euro. În jurul orelor 17 30 din ziua de 10 septembrie, reprezentanții Sucursalei Gara de Nord unde P.D. avea deschis contul în valută și lei, au cerut Sucursalei Municipiului București, date cu privire la operațiunile efectuate pe contul acestei persoane. Cu acest prilej au fost transmise documentele prezentate de inculpatul B.F., constatându-se că persoana de pe actul de identitate folosit la ridicarea banilor nu este una și aceeași cu P.D., după care au sesizat organele poliției. În aceeași zi, în jurul orelor 18 50 , inculpatul a fost depistat în zona S.U., având asupra sa documentele emise de bancă pentru ridicarea banilor la datele de 1 septembrie 2008, 2 septembrie 2008, 5 septembrie 2008 și la 10 septembrie 2008, precum și sumele de 12.000 euro și 4415 RON.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite în baza procesului-verbal de constatare întocmit de organele de urmărire penală, a actelor și a documentelor bancare menționate, a declarațiilor martorilor P.D., G.I., C.E., I.C.L., C.E.D., P.M. și D.N., probe coroborate cu recunoașterile inculpatului. Curtea de Apel București, secția I penală, prin Decizia penală nr. 244 din 17 noiembrie 2009 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul B.F., a desființat în parte soluția primei instanțe și rejudecând, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., art. 292 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.

și art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. și art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. Ca urmare, a dispus condamnarea inculpatului în baza art. 215 alin. (1), (2) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. la 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ; în baza art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. la 2 ani închisoare, stabilindu-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen. s-a dispus revocarea liberării condiționate a inculpatului din executarea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2563 din 30 iunie 2005 a Judecătoriei sectorului 5 București și contopirea restului rămas neexecutat de 666 zile cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului B.F. pentru infracțiunea prevăzută de art. 292 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă, durata reținerii și arestării preventive de la 10 septembrie 2008 la zi.

Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile C.E.B. SA suma de 52.000 euro și 4415 lei, consemnate la C.E.C.B. la 12 septembrie 208. S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar, primind criticile din apelurile declarate de procuror și de inculpat a considerat că reținerea agravantei prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen. este greșită, întrucât potrivit probelor administrate, inculpatul prin manopere frauduloase, respectiv prin folosirea unor acte false, a indus în eroare funcționarii băncii, ceea ce a permis retragerea din contul unei persoane a sumei de 110.000 euro. Ca atare, neexistând o inducere sau menținere în eroare cu prilejul încheierii sau executării unui contract, inculpatului nu îi pot fi aplicate respectivele dispoziții agravante.

Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 292 C. pen. s-a considerat că declarațiile necorespunzătoare adevărului nu au fost făcute în fața unei autorități din cele prevăzute de art. 145 C. pen., ci în fața unei bănci cu capital privat. Așa fiind, s-a apreciat că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii arătate. Privitor la motivul de apel invocat de procuror, în sensul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 61 C. pen. s-a considerat că invocarea beneficiului liberării condiționate trebuie să privească pedeapsa de 7 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 2566 din 30 iunie 2005 a Judecătoriei sectorului 5 București, din care a rămas de executat un rest de 666 zile, nicidecum pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1262 din 22 mai 2005 a Tribunalului București, așa cum s-a susținut în apelul parchetului.

În legătură cu aplicarea dispozițiilor art. 88 C. pen., instanța de control judiciar a considerat întemeiate susținerile din apelurile declarate de procuror și inculpat, în sensul că potrivit art. 88 C. pen. trebuia dedusă din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 10 septembrie 2008 până la zi. În legătură cu soluționarea laturii civile s-a constatat întemeiată critica din apelul inculpatului, în sensul că el trebuia obligat doar la plata sumei de 118.500 euro către unitatea bancară în condițiile în care, la urmărirea penală s-au consemnat la dispoziția părții civile sumele de 52.000 euro și 4415 lei ridicate de organele poliției de la inculpat. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București care a învederat dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc.

pen., a susținut că în mod greșit instanța de apel a înlăturat agravanta prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen., infracțiunea fiind săvârșită în executarea unui contract și că pedeapsa aplicată a fost greșit individualizată, impunându-se majorarea ei în raport cu pericolul social al infracțiunii, cu împrejurările și durata în timp, cu prejudiciul patrimonial deosebit de grav suferit de partea civilă și cu persoana inculpatului condamnat anterior pentru fapte similare de înșelăciune. Examinând hotărârea atacată în baza criticilor formulate, Curtea constată întemeiat recursul declarat de procuror, așa cum se va arăta în continuare. 1. Mai întâi este de menționat că în privința primului motiv scris de casare invocat de procuror, al incidenței dispozițiilor art. 215 alin. (3) C. pen., deși nu a mai fost susținut oral, instanța de recurs este obligată să se pronunțe asupra acestui motiv conform art. 385 6 C. proc.

pen. În conformitate cu dispozițiile art. 215 alin. (3) C. pen., constituie infracțiunea de înșelăciune inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract săvârșită în asemenea fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate. Or, între inculpatul B.F. și partea civilă C.E.B. nu a existat un contract, sus-numitul folosind manopere dolosive, respectiv un act de identitate falsificat, pentru a se prezenta în fața funcționarilor bancari ca fiind titularul contului martorului P.D. care avea un contract de depozit bancar legal încheiat cu acea bancă.

Așa fiind, activitatea desfășurată de inculpat, de a se prezenta ca fiind beneficiarul contului altuia, folosindu-se de un document de identitate fals, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prin mijloace frauduloase cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., corect reținută de instanța de control judiciar. În consecință, acest motiv de casare nu poate fi primit. 2. Referitor la critica din recursul parchetului, în sensul că pedeapsa aplicată a fost greșit individualizată, se constată că într-adevăr aceasta nu răspunde pe deplin cerințelor art. 72 și art. 52 C. pen.

Astfel, având în vedere pericolul social grav al faptei, împrejurările comiterii ei, prin folosirea unor mijloace frauduloase, care i-au indus în eroare pe funcționarii bancari, cu consecința cauzării unui prejudiciu deosebit de grav părții civile ținând seama că inculpatul este recidivist, fiind anterior condamnat pentru fapte similare de înșelăciune, instanța de apel era îndreptățită să aplice, în apelul procurorului, o pedeapsă de natură să asigure o coercițiune mai fermă a inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și integrarea în comunitate a inculpatului, lucru pe care însă nu l-a făcut. Se constată de către Curte că, apelul declarat de procuror prin care se tinde la aplicarea corectă a dispozițiilor art. 61 alin. (1) și (2) C. pen.

de revocare obligatorie a liberării condiționate ca urmare a săvârșirii de către inculpat a unei infracțiuni cu consecințe deosebit de grave conform art. 146 C. pen. cu posibilitatea aplicării unui spor, imprimă căii de atac un caracter defavorabil în ce îl privește pe inculpat, chiar dacă, în apel, instanța de control judiciar a reținut numai aspecte favorabile inculpatului. În consecință, urmează a se constata întemeiată susținerea din recursul parchetului, în sensul greșitei individualizări a pedepsei. 3. Față de considerentele expuse, Curtea în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de parchet, a casa decizia atacată, numai cu privire la individualizarea pedepsei principale aplicată inculpatului B.F.

pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. Rejudecând în aceste limite, se va dispune descontopirea pedepsei rezultante de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în pedepsele componente de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor arătate, stabilită în baza art. 215 alin. (1), (2) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și 3 lit. a) C. pen. și de 2 ani închisoare, stabilită în baza art. 291 cu aplicareaart. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. Se va dispune modificarea pedepsei principale aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, în sensul majorării ei de la 11 ani închisoare la 14 ani închisoare, fiind conformă cu pericolul social grav al faptei și de natură a asigura scopul preventiv și educativ al pedepsei.

Se va stabili, conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor arătate. Se va menține dispoziția de revocare a beneficiului liberării condiționate a inculpatului din executarea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2566 din 30 iunie 2005 a Judecătoriei sectorului 5 București și se va dispune contopirea restului rămas neexecutat de 666 zile în pedeapsa stabilită prin prezenta, de 14 ani închisoare. Se va deduce din pedeapsă, durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 10 septembrie 2008 la 15 februarie 2010 și se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Se va stabili ca onorariul pentru avocatul din oficiu desemnat inculpatului să fie suportat din fondul M.J. L.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 244 din17 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul B.F. Casează decizia atacată numai sub aspectul individualizării pedepsei principale aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplic art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. Descontopește pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. în pedepsele componente de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.

și 2 ani închisoare stabilită pentru infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. Modifică pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplic art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., în sensul că o majorează de la 11 ani închisoare la 14 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., stabilește ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Menține dispoziția de revocare a beneficiului liberării condiționate a inculpatului, din executarea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2566 din 30 iunie 2005 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București și contopește restul rămas neexecutat de 666 zile cu pedeapsa de 14 ani închisoare stabilită prin prezenta decizie, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 10 septembrie 2008 la 15 februarie 2010. Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.

Definitivă.