ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 713/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 713/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cauzei penale

de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 692 din 24

septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală în

baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a

faptelor inculpatului M.G. din infracțiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000 și de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, fiecare cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

în infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 37 lit. a) C. pen.

alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a

art. 37 lit. a) C. pen. a art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnat

inculpatul P.D. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

continuate de trafic ilicit de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C.

pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) cu excepția

dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. pe o

perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei

principale.

În baza art. 71 C.

pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) cu excepția

dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. pe durata

executării pedepsei.

În baza art. 61 C.

pen. s-a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 3

ani și 6 luni închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 89 din 4 februarie

2010 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin Decizia penală nr.

914 din 10 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală și s-a

revocat restul rămas neexecutat de 331 de zile cu pedeapsa aplicată prin

prezenta sentință, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani

închisoare.

În baza art. 39 alin.

(1) raportat la art. 35 C. pen. s-a aplicat alăturat pedepsei principale

rezultante pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64

lit. a) cu excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b)

C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a

pedepsei principale rezultante.

În baza art. 71 C.

pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) cu excepția

dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. pe durata

executării pedepsei principale rezultante.

În baza art. 350 C.

proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului P.D.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv

din 3 iulie 2013 la zi.

alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a

art. 37 lit. a) C. pen. și a art. 320

1

C. proc. pen. a fost

condamnat inculpatul M.G. la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii continuate de trafic ilicit de droguri de risc și de mare risc.

În baza. art. 65 C.

pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) cu excepția

dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. pe o

perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei

principale.

În baza art. 71 C.

pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) cu excepția

dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. pe durata

executării pedepsei.

În baza art. 61 C.

pen. s-a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de

12 ani închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 344 din 8 martie 2005 a

Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală

nr. 1699 din 16 martie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală și s-a contopit restul rămas neexecutat de 1149 de zile cu pedeapsa

aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai

grea de 12 ani închisoare.

În baza art. 39 alin.

(1) raportat la art. 35 C. pen. s-a aplicat alăturat pedepsei principale

rezultante pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64

lit. a) cu excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b)

C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a

pedepsei principale rezultante.

În baza art. 71 C.

pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) cu excepția

dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. pe durata

executării pedepsei principale rezultante.

În baza art. 350 C.

proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului M.G.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv

din 3 iulie 2013 la zi.

alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320

1

C. proc.

pen. a art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. b)

raportat la art. 80 C. pen. a fost condamnată inculpata T.A.A. la pedeapsa de 4

ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii continuate de trafic ilicit de

droguri de risc și de mare risc.

În baza art. 65 C.

pen. s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) cu excepția

dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. pe o

perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei

principale.

În baza art. 71 C.

pen. s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) cu excepția

dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. pe durata

executării pedepsei.

În baza art. 350 C.

proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatei T.A.A.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv

din 3 iulie 2013 la zi.

În baza art. 17 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpatul P.D. cantitățile de

0,27 grame heroină depusă la camera de corpuri delicte cu dovada seria H nr.

....... din 16 aprilie 2013, 0,24 grame heroină depusă la camera de corpuri

delicte cu dovada seria H nr. ......... din 16 aprilie 2013.

În baza art. 17 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 confiscă de la inculpatul M.G. 1,97 grame MDPV s-a

depus la camera de corpuri delicte cu dovada seria H nr. .......... din 17

iulie 2013.

În baza art. 17 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpatul P.D. suma de 400 RON

dobândită prin valorificarea drogurilor de mare risc.

În baza art. 17 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpatul M.G. suma de 80 RON

dobândită prin valorificarea drogurilor de mare risc.

În baza art. 17 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpata T.A.A. suma de 80 RON

dobândită prin valorificarea drogurilor de mare risc.

În baza art. 118

alin. (1) lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpata T.A.A. telefonul mobil

și o cartelă SIM F depuse la camera de corpuri delicte cu dovada seria H nr.

...... din 11 iulie 2013 și de la inculpatul M.G. telefonul mobil ce conține o

cartelă SIM V și o cartelă SIM C depuse la camera de corpuri delicte cu dovada

seria H nr. ........... din 11 iulie 2013.

S-a respins cererea

reprezentantului Ministerului Public de confiscare, în temeiul art. 17 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000 a sumei de 2.700 RON.

În baza art. 357

alin. (2) lit. c) C. proc. pen. s-a dispus ridicarea măsurii sechestrului

asigurător asupra sumei de 2.700 RON dispuse prin ordonanța Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casația și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial București

din data de 12 iulie 2013.

În baza art. 357

alin. (2) lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpatul M.G. a

sumei de 2.700 RON.

În baza art. 191

alin. (1), (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de

4.800 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat din care onorariul cuvenit

apărătorului din oficiu, în cuantum de câte 300 RON fiind avansat din fondurile

Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut, în ceea ce privește pe inculpatul

P.D., că în perioada 18 martie 2013 - 30 martie 2013, în baza aceleași

rezoluții infracționale, a vândut colaboratorului „P.C." cantitatea de

0,79 grame heroină contra sumei de 400 RON, provenită din fondurile

D.I.I.C.O.T.

În ceea ce-l privește

pe inculpatul M.G., s-a reținut că în perioada aprilie - iulie 2013, în baza

aceleași rezoluții infracționale, a vândut și a deținut în vederea vânzării,

atât personal, cât și prin intermediul inculpatei T.A.A. zisă „A."

diferite cantități de heroină, astfel: la data de 25 aprilie 2013, inculpatul

M.G. a vândut numiților C.G. zis "B." și V.A.A. zis „C." două

punguțe cu substanță ce conțineau în total 0,13 grame heroină, cu suma de 80 de

RON, la data de 21 mai 2013, inculpatul M.G., prin intermediul inculpatei

T.A.A. zisă „A.", a vândut numiților G.E. zis "B." și E.O.L. -

două punguțe cu substanță, ce conțineau în total 0,10 grame heroină, cu suma de

80 de RON și de asemenea la data de 3 iulie 2013, cu ocazia percheziției

domiciliare, a fost depistat deținând pentru vânzare cantitățile de 20,38 grame

heroină (drog de mare risc) și 1,97 grame MDPV (drog de risc).

În ceea ce o privește

pe inculpata T.A.A. s-a reținut că la data de 21 mai 2013, aceasta a vândut

învinuiților G.E. și E.O.L. - două punguțe cu substanță, ce conțineau în total

0,10 grame heroină, cu suma de 80 de RON.

La stabilirea

pedepsei aplicată inculpatului P.D., instanța a avut în vedere criteriile

generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen.:

dispozițiile părții generale a Codului Penal (condițiile răspunderii penale,

formele de vinovăție), limitele de pedeapsă stabilite în legea specială, reduse

cu o treime potrivit disp. art. 320

1

C. proc. pen., gradul de

pericol social (în raport de extinderea fenomenului infracțional din acest

domeniu pe întreg teritoriul țării, amplificarea și diversificarea

criminalității asociate consumului de droguri, creșterea numărului de

consumatori de droguri, cantitatea de droguri care a făcut obiectul faptelor),

circumstanțele personale ale inculpatului (7 clase, fără o sursă de venit

licită, recidivist), aplicând inculpatului o pedeapsa de 7 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii continuate de trafic ilicit de droguri de mare

risc, cuantum apreciat ca fiind suficient pentru atingerea scopului pedepsei și

îndeplinirea funcțiilor de constrângere, reeducare și exemplaritate ale

acesteia.

În raport de natura

și gravitatea faptei, de împrejurările de săvârșire și de persoana

inculpatului, s-a aplicat pe lângă pedeapsa principală aplicată inculpatului

pentru infracțiunea continuată de trafic ilicit de droguri de mare risc și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) cu

excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. pe

o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) cu

excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. ca

pedeapsă accesorie, după rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea

sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Tribunalul a apreciat

că în raport de jurisprudența CEDO cu privire la aplicarea art. 3 din

Protocolul adițional nr. 1 stabilite în cauzele Hirst c. Marii Britanii și

Calmanovici c. României nu se impune și interzicerea dreptului de a participa

la alegerile legislative, infracțiunea dedusă judecății neavând conotații

electorale.

Având în vedere

faptul că infracțiunea dedusă judecății s-a epuizat anterior considerării ca

executate a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicate, instanța, în baza

art. 61 C. pen. a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea

pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 89 din

4 februarie 2010 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin Decizia

penală nr. 914 din 10 iunie 2010 a Curții de Apel București, Secția I penală și

va contopi restul rămas neexecutat, de 331 de zile cu pedeapsa aplicată prin

prezenta sentință, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani

închisoare, cuantum apreciat ca fiind suficient pentru atingerea scopului

pedepsei și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, reeducare și exemplaritate

ale acesteia.

În baza art. 39 alin.

(1) raportat la art. 35 C. pen. a aplicat alăturat pedepsei principale

rezultante pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64

lit. a) cu excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b)

C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a

pedepsei principale rezultante.

Apreciind că

temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive subzistă și în prezent

și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, în temeiul art.

350 C. proc. pen. a menținut arestarea preventivă a inculpatului și în baza

art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă

din 3 iulie 2013 la zi.

pedepsei aplicată inculpatului M.G., instanța a avut în vedere criteriile

generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen.:

dispozițiile părții generale a Codului Penal (condițiile răspunderii penale,

formele de vinovăție), limitele de pedeapsă stabilite în legea specială, reduse

cu o treime potrivit disp. art. 320

1

C. proc. pen., gradul de

pericol social (în raport de extinderea fenomenului infracțional din acest

domeniu pe întreg teritoriul țării, amplificarea și diversificarea

criminalității asociate consumului de droguri, creșterea numărului de

consumatori de droguri, cantitatea de droguri care a făcut obiectul faptelor),

circumstanțele personale ale inculpatului (8 clase, fără o sursă de venit

licită, recidivist), aplicând inculpatului o pedeapsa de 12 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii continuate de trafic ilicit de droguri de risc

și de mare risc, cuantum apreciat ca fiind suficient pentru atingerea scopului

pedepsei și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, reeducare și exemplaritate

ale acesteia.

În raport de natura

și gravitatea faptei, de împrejurările de săvârșire și de persoana

inculpatului, s-a aplicat pe lângă pedeapsa principală aplicată inculpatului

pentru infracțiunea continuată de trafic ilicit de droguri de mare risc și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) cu

excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. pe

o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) cu

excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. ca

pedeapsă accesorie, după rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea

sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Tribunalul a apreciat

că în raport de jurisprudența CEDO cu privire la aplicarea art. 3 din

Protocolul adițional nr. 1 stabilite în cauzele Hirst c. Marii Britanii și

Calmanovici c. României nu se impune și interzicerea dreptului de a participa

la alegerile legislative, infracțiunea dedusă judecății neavând conotații electorale.

Având în vedere

faptul că infracțiunea dedusă judecății s-a epuizat anterior considerării ca

executate a pedepsei de 12 ani închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 344

din 8 martie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă

prin Decizia penală nr. 1699 din 16 martie 2006 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, instanța, în baza art. 61 C. pen. a revocat beneficiul

liberării condiționate din executarea pedepsei de 12 ani închisoare aplicate

prin Sentința penală nr. 344 din 8 martie 2005 a Tribunalului București, secția

a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1699 din 16 martie 2006 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală și a contopit restul rămas

neexecutat de 1149 de zile cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință,

inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare cuantum

apreciat ca fiind suficient pentru atingerea scopului pedepsei și îndeplinirea

funcțiilor de constrângere, reeducare și exemplaritate ale acesteia.

În baza art. 39 alin.

(1) raportat la art. 35 C. pen. a aplicat alăturat pedepsei principale

rezultante pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64

lit. a) cu excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C.

pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a

pedepsei principale rezultante.

Apreciind că

temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive subzistă și în prezent

și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, în temeiul art.

350 C. proc. pen. a menținut arestarea preventivă a inculpatului și în baza

art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă

din 3 iulie 2013 la zi.

pedepsei aplicată inculpatei T.A.A., instanța a avut în vedere criteriile

generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen.:

dispozițiile părții generale a Codului Penal (condițiile răspunderii penale,

formele de vinovăție), limitele de pedeapsă stabilite în legea specială, reduse

cu o treime potrivit disp. art. 320

1

C. proc. pen., gradul de

pericol social (în raport de extinderea fenomenului infracțional din acest

domeniu pe întreg teritoriul țării, amplificarea și diversificarea

criminalității asociate consumului de droguri, creșterea numărului de

consumatori de droguri, cantitatea de droguri care a făcut obiectul faptelor),

circumstanțele personale ale inculpatei (6 clase, fără o sursă de venit

licită).

Având în vedere

faptul că inculpata a fost descrisă de cunoscuți ca fiind o persoană integrată

social, care nu a intrat în conflicte cu alte persoane, are în întreținere un

minor în vârstă de doi ani, instanța a reținut incidența în cauză a disp. art.

74 alin. (1) lit. a) C. pen., aplicând inculpatei o pedeapsă de 4 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii continuate de trafic ilicit de droguri de risc

și de mare risc, cuantum apreciat ca fiind suficient pentru atingerea scopului

pedepsei și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, reeducare și exemplaritate

ale acesteia.

În raport de natura

și gravitatea faptei, de împrejurările de săvârșire și de persoana inculpatei,

s-a aplicat pe lângă pedeapsa principală aplicată inculpatei pentru

infracțiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc și pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) cu excepția dreptului de

vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani

după executarea pedepsei principale.

Apreciind că

temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive subzistă și în prezent

și impun în continuare privarea de libertate a inculpatei, în temeiul art. 350

C. proc. pen. a menținut arestarea preventivă a inculpatei și în baza art. 88

C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă din 3 iulie

2013 la zi.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel inculpații P.D., M.G. și T.A.A. criticând-o pentru

netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor.

Apelanții inculpați

susțin că au avut o poziție sinceră, au recunoscut comiterea infracțiunilor

putându-se reține circumstanțe atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen.

(inculpatul P.D.) ori 74 alin. (2) C. pen. (inculpatul M.G.).

Inculpata T.A.A.

susține că și modalitatea de executare a pedepsei este contrată criteriilor

art. 72 C. pen. și art. 52 C. pen. solicitând suspendarea sub supraveghere,

inculpata conștientizând responsabilitatea faptelor sale.

Fiecare apelant

inculpat, în susținerea apelului, a mai invocat și circumstanțe personale

privind situația personală și familială.

Prin Decizia penală

nr. 15 din 29 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I

penală în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul

declarat de inculpatul M.G., împotriva Sentinței penale nr. 692 din 24

septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală.

S-a desființat în

parte sentința penală apelată, numai cu privire la acest inculpat, și,

rejudecând în fond:

S-a descontopit

pedeapsa principală rezultantă, de 12 ani închisoare și pedeapsa complementară

de 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a

II-a și lit. b) C. pen., aplicate inculpatului M.G. prin sentința penală

apelată, în pedepsele componente, respectiv 12 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen., aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 37

lit. a) C. pen.; restul de 1149 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 12 ani

închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 344 din 8 martie 2005 pronunțată

de Tribunalul București, secția a II-a penală (definitivă prin Decizia penală

nr. 1699 din 16 martie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală) și pentru care s-a dispus revocarea liberării condiționate, pedepse pe

care le repune în individualitatea lor.

În temeiul art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.G., la o pedeapsă principală de 10

ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b), din C.pen., ca pedeapsă complementară.

În temeiul art. 61 C.

pen., s-a dispus revocarea liberării condiționate a inculpatului și se

contopește restul neexecutat de 1149 zile din pedeapsa de 12 ani închisoare

aplicată prin Sentința penală nr. 344 din 8 martie 2005 pronunțată de

Tribunalul București, secția a II-a penală (definitivă prin Decizia penală nr.

1699 din 16 martie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală),

cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, stabilind ca inculpatul M.G., să

execute pedeapsa principală de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a și lit. b), C.

pen., ca pedeapsă complementară.

S-a făcut aplicarea

art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b), C. pen.

S-au menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale apelate.

În temeiul art. 379

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate

de inculpații P.D. și T.A.A., împotriva aceleiași sentințe penale.

În temeiul art. 383

alin. (2) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția inculpaților

P.D., M.G. și T.A.A., de la data de 3 iulie 2013 până la zi.

În temeiul art. 383

alin. (1

1

) și art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest

preventiv a inculpaților P.D., M.G. și T.A.A.

În temeiul art. 192

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apelul inculpatului M.G., au

rămas în sarcina statului,

În temeiul art. 189

și art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată inculpata T.A.A., la plata

sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, iar inculpatul P.D., la plata

sumei de 600 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care, onorariul

avocatului din oficiu, desemnat pentru inculpat, în sumă de 300 RON, se

avansează din fondurile Ministerului Justiției,

Onorariul parțial al

avocatului de oficiu, desemnat pentru inculpații M.G. și T.A.A., de câte 75 RON

se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța

această decizie, Curtea a reținut următoarele:

În aplicarea art. 371

alin. (1

1

) C. proc. pen., instanța de apel, la termenul din data de

16 decembrie 2013 a adus la cunoștința inculpaților posibilitatea de a face

declarații, dar aceștia au arătat că își mențin declarațiile anterioare și nu

au nimic în plus de adăugat.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că instanța de fond a apreciat corect împrejurările

comiterii faptelor, existența infracțiunilor și vinovăția inculpaților, acestea

fiind stabilite în concordanță cu probele administrate în cauză și pe care

instanța le-a apreciat prin prisma dispozițiilor art. 63 C. proc. pen.,

inculpații solicitând instanței aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C.

proc. pen.

Singura critică

formulată în apel și susținută de inculpați, privește reindividualizarea

pedepsei, dar s-a constatat că această solicitare nu are un suport faptic,

probator și comportamental favorabil decât pentru inculpatul M.G.

S-a arătat că

pedeapsa aplicată inculpatului M.G., chiar în condițiile comiterii infracțiunii

deduse judecății în stare de recidivă postcondamnatorie atrasă de condamnare de

12 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1699/2006 a Tribunalului

București, secția a II-a penală, din care a fost liberat condiționat cu un rest

de executat de 1149 zile, este într-un cuantum prea mare raportat la

circumstanțele cauzei, împrejurările comiterii faptei, poziția sinceră și

cooperantă a inculpatului. Instanța de apel a apreciat că o pedeapsă de 10 ani

închisoare este, nu doar proporțională cu natura și gravitatea faptei penale

comise, dar este și aptă să asigure realizarea scopului pedepsei și posibilități

de reinserție socială a inculpatului.

Astfel, a fost admis

apelul acestui inculpat și potrivit art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a

desființat sentința doar în limitele ce preced.

În ce privește

pedepsele aplicate inculpaților P.D. și T.A.A., pentru fiecare din

infracțiunile reținute și deduse judecății, în condițiile reținerii în favoarea

inculpaților a dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., s-a constatat

că acestea sunt proporționale cu natura și gravitatea faptelor comise,

împrejurările comiterii și modul de acțiune al inculpaților, cantitatea de

droguri traficată și natura drogului (heroină).

S-a reținut că

instanța de fond, la individualizarea pedepselor a avut în vedere și

antecedența penală a inculpatului P.D., acesta comițând fapta în stare de

recidivă postcondamnatorie, dar și a inculpatei T.A.A., care, deși nu a fost

condamnată pentru infracțiuni care să atragă starea de recidivă, a fost

sancționată administrativ de cinci ori pentru comiterea unor fapte penale

contra patrimoniului, ceea ce relevă o perseverență în activitatea

infracțională, care arată o periculozitate importantă a inculpaților.

Faptul că inculpații

au recunoscut la instanța de fond comiterea infracțiunilor, este în concordanță

și cu solicitarea lor de a li se aplica beneficiul art. 320

1

C.

proc. pen., nefiind justificată reținerea de circumstanțe atenuante prevăzute

de art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen., având în vedere că aplicarea

acesteia reprezintă o vocație pentru inculpat, instanța fiind cea care stabilește

modul în care o asemenea circumstanță este luată în considerare. De asemenea,

nu trebuie omis faptul că în cazul incidenței art. 320

1

C. proc.

pen., nu ne aflăm în prezența unei recunoașteri a vinovăției, pur și simplu, ci

inculpatul, când face o asemenea recunoaștere, acceptă ca stabilirea vinovăției

să aibă loc doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe

când la incidența art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. sunt avute în vedere și

aspecte ce privesc poziția procesuală a inculpatului după comiterea

infracțiunii, prezentarea în fața autorităților și comportarea sinceră în

cursul procesului. Astfel, aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. nu face

inaplicabile dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., dar nici nu

implică reținerea automată a acestora, iar în cauză nu se justifică aplicarea

în favoarea inculpatului P.D. a acestor circumstanțe, iar în ce privește pe

inculpata T.A.A., instanța de fond a reținut deja circumstanța atenuantă

prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., nefiind justificată reținerea

altor împrejurări avute în vedere de art. 74 alin. (2) C. pen., după cum nu

este justificată nici stabilirea unei modalități de executare a pedepsei în

regimul suspendării sub supraveghere, care nu ar fi de natură să asigure scopul

pedepsei potrivit art. 52 C. pen.

Așa fiind și cum din

oficiu nu s-au constatat motive de nelegalitate a sentinței, potrivit art. 379

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse ca nefondate apelurile celor doi

inculpați.

Împotriva deciziei

instanței de apel au declarat recurs condamnații P.D., M.G. și T.A.A., la dosar

fiind depuse motive de recurs din partea condamnaților M.G. și T.A.A.

După recalificarea

căii de atac în recurs în casație, instanța a pus în vedere inculpaților că,

față de dispozițiile noului Cod de procedură penală, urmează să-și motiveze

recursurile în casație, astfel cum prevăd dispozițiile art. 438 C. proc. pen.,

până la data de 27 martie 2014, dându-li-se posibilitatea să ia legătura cu

apărătorii desemnați din oficiu.

După ce au luat

legătura cu apărătorii desemnați din oficiu, recurenta condamnată T.A.A. a

arătat că își retrage recursul în casație formulat, solicitând să se ia act de

manifestarea sa de voință, iar recurenții condamnați P.D. și M.G. au arătat că

își mențin recursurile în casație formulate împotriva hotărârii instanței de

apel.

Potrivit art. 436

alin. (3) C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs,

părțile și procurorul își pot retrage recursul în casație declarat. Retragerea

trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă

partea se află în stare de deținere, printr-o declarație atestată sau

consemnată într-un proces-verbal de către conducerea locului de deținere.

Declarația de retragere se poate face fie la instanța a cărei hotărâre a fost

atacată, fie la instanța de recurs.

Față de faptul că

recurenta condamnată T.A.A., prezentă în stare de arest în fața instanței a

declarat personal că își retrage recursul în casație formulat în cauză, Înalta

Curte constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 436 alin. (3)

C. proc. pen., urmând să ia act de manifestarea de voință a acesteia.

În baza art. 275

alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată recurenta condamnată la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Având în vedere

declarațiile recurenților condamnați P.D. și M.G. că își mențin recursurile în

casație formulate împotriva deciziei instanței de apel, în baza art. 46 alin.

(1) C. proc. pen. va disjunge cauza cu privire la acești inculpați și va

stabili termen pentru verificarea admisibilității în principiu a recursurilor

în casație la data de 7 mai 2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea

recursului în casație declarat de condamnata T.A.A. împotriva Deciziei penale

nr. 15 din 29 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I

penală.

Obligă recurenta

condamnată la plata sumei de 500 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Disjunge cauza cu

privire la recurenții condamnați P.D. și M.G. și stabilește termen pentru

verificarea admisibilității în principiu a recursurilor în casație la data de 7

mai 2014.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 februarie 2014.

Procesat de GGC - LM