ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 514/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 514/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra recursului declarat de

inculpatul M.C.Ș. împotriva Deciziei penale nr. 132 din 22 mai 2013 a Curții de

Apel București, secția I-a penală, constată următoarele:

I. Prin Decizia

penală nr. 132 din 22 mai 2013, Curtea de Apel București, secția I-a penală, a

respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.C.Ș. împotriva Sentinței

penale nr. 123/F/2013 din 21 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul București,

secția I penală, în Dosarul nr. 36005/3/2012.

A dedus din pedeapsa

aplicată reținerea și arestarea preventivă din data de 24 august 2012 până la

data de 07 decembrie 2012 și a făcut aplicarea art. 192 C. proc. pen.

Pentru a decide

astfel, Curtea de Apel a avut în vedere că prin Sentința penală nr. 123 din 21

februarie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în temeiul

art. 334 C. proc. pen. a respins cererea de schimbare a încadrării juridice

formulată de inculpatul M.C.Ș. din infracțiunea de trafic de droguri de mare

risc, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37

lit. b) C. pen. în infracțiunea de deținere de droguri de mare risc în vederea

consumului propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. art. 74

alin. ultim, art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.C.Ș. la o

pedeapsă principală de 6 (șase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de trafic de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o

perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă

accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și

b) C. pen.

În baza art. 88 alin.

(1) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului M.C.Ș. durata reținerii

și arestării preventive de la 24 august 2012 la 07 decembrie 2012.

În temeiul

dispozițiilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a confiscat drogurile de

mare risc rămase în urma analizelor de laborator, în vederea distrugerii cu

păstrarea contraprobelor, respectiv cantitatea de 3,31 grame heroină

indisponibilizată la Camera de Corpuri Delicte a IGPR, conform dovezii seria H

nr. 0022779 din 06 septembrie 2012.

În baza art. 191

alin. (1) și (2) Cod proc. pen., a obligat inculpatul la plata a câte 2000 RON

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Tribunalul a reținut următoarele:

La data de 24 august

2012, în jurul orei 12

00

, organele de poliție din cadrul Secției 7

Poliție au depistat pe inculpatul M.C.Ș. zis "C." și pe numitul S.M.

aflați primul pe locul șoferului iar celălalt pe locul din față dreapta ale

unui autoturism marca B. nr. X parcat pe str. L. sector 2.

Întrucât aveau un comportament

suspect, lucrătorii de poliție au procedat la verificarea sus-numiților, iar în

momentul percheziționării corporale, asupra inculpatului M.C.Ș., în pantalonii

scurți pe care acesta îi purta, între picioare, a fost găsită o pungă din

material plastic în care se aflau 66 de punguțe care conțineau o substanță

pulverulentă de culoare bej ce reprezintă heroină.

Raportul de

constatare tehnico-științifică nr. 2158939 din 30 august 2012 a concluzionat că

proba constând într-o pungă din material plastic ce conține 66 de folii din

material plastic de culoare albă cu o substanță pulverulentă de culoare bej

conține 3,40 grame de heroină și cafeină.

Audiat fiind în

cauză, inculpatul M.C.Ș. nu a recunoscut învinuirea ce i s-a adus, arătând că

este consumator de heroină acesta fiind și motivul pentru care se afla pe str.

L. sector 2 adică acela de a-și cumpăra heroină pentru consum propriu.

Inculpatul M.C.Ș. a

declarat că s-a deplasat cu autoturismul marca B. aparținând fratelui său,

P.G.D. împreună cu numitul S.M. în zona străzii L. sector 2, zonă cunoscută

pentru vânzarea de heroină, pentru a-și cumpăra o doză pentru consum propriu.

Inculpatul a precizat că, în momentul în care a ajuns pe acea stradă a fost

oprit de mai mulți lucrători de poliție care i-au cerut să iasă din autoturism

și l-au percheziționat negăsind asupra sa nicio substanță interzisă de lege.

Inculpatul mai adaugă faptul că a realizat că nu găsește asigurarea mașinii și

a rămas circa 5 - 10 minute pentru a o căuta, moment în care unul din lucrătorii

de poliție a intervenit, arătându-i o pungă cu mai multe doze de heroină și

învinuindu-l că îi aparțin.

Inculpatul M.C.Ș. a

declarat că punga cu heroină nu îi aparține ci că a fost victima unei înscenări

a poliției. Apărarea inculpatului în sensul celor expuse mai sus a fost

înlăturată de probele și mijloacele de probă administrate în dosar.

Astfel, staționarea

autoturismului marca B. în care au fost depistați inculpatul M.C.Ș. și numitul

S.M. în zona L. sector 2, cunoscută ca o zonă în care se vând droguri, a

ridicat suspiciuni lucrătorilor de poliție aflați în zonă care au procedat la

verificarea ocupanților autoturismului și a autoturismului.

Procesul-verbal de

constatare a infracțiunii flagrante încheiat la data de 24 august 2012 de către

organele de poliție arată în mod clar faptul că în timp ce inculpatul era supus

unui control corporal desfășurat pe str. L. și se afla cu mâinile sprijinite de

portbagajul autoturismului marca B. cu care se deplasase în zonă, din pantaloni

i-a căzut o pungă din plastic în care se aflau mai multe punguțe conținând

Heroină, moment în care a încercat să fugă, fiind imobilizat și încătușat.

Această constatare a

organelor de poliție împreună cu identificarea asupra inculpatului M.C.Ș. a

unei pungi cu mai multe folii cu heroină, în pantalonii scurți pe care acesta

îi purta, în zona dintre picioare, constatare cuprinsă în procesul-verbal de

percheziție încheiat la data de 24 august 2012 este de natură a infirma

apărarea inculpatului.

Chiar în declarația

sa, inculpatul a precizat că s-a deplasat în zonă pentru a se aproviziona cu

heroină, pentru a cumpăra "o bilă de heroină" iar faptul că avea

asupra sa cele 66 de doze cu heroină, nu este o simplă coincidență ci întărește

scopul declarat al venirii sale în zonă.

Mai mult, este puțin

credibil faptul că cineva ar fi aruncat o pungă cu 66 de doze de heroină pe

stradă, chiar în acel moment. Cantitatea mare de heroină pe care inculpatul

M.C.Ș. o avea asupra sa indică faptul că acesta o deținea pentru vânzare.

În sprijinul

învinuirii aduse inculpatului stau și declarațiile martorului asistent N.V.C.

care a declarat că a observat lângă un autoturism marca B. pe inculpatul M.C.Ș.

și pe numitul S.M. iar lângă aceștia se afla o pungă cu cele 66 de doze de

heroină, la o distanță de 50 - 60 cm de portbagajul mașinii, în spatele

acesteia, pe carosabil.

Audiat în calitate de

martor S.M. a declarat că a mers în ziua respectivă împreună cu inculpatul

M.C.Ș. în zona L. sector 2, deplasându-se cu autoturismul acestuia, pentru a

cumpăra heroină. Ajunși în zonă, au fost opriți de organele de poliție dar nu a

văzut când s-a găsit punga cu 66 de doze de heroină asupra inculpatului M.C.Ș.

În plus în faza de cercetare judecătorească martorul arată că nu este adevărat

că în timpul controlului corporal al inculpatului din interiorul pantalonilor

ar fi căzut niște droguri, arătând însă în același context că momentul

percheziției a avut loc concomitent așa încât el nu a avut câmp vizual, în

permanență, asupra percheziției corporale a inculpatului.

Întrucât apărarea a

invocat o serie de chestiuni care în opinia acesteia se puteau constitui în

dubii pe elemente de fapt ce ar fi fost surprinse în procesul-verbal de

constatare a infracțiunii instanța a procedat, după punerea în discuție a

utilității probei, la audierea martorilor B.V. și C.C.A., doi dintre polițiștii

care au întocmit acel proces-verbal.

Din declarația celor

doi martori se reține că la data reținută ca dată a infracțiunii aceștia

împreună cu 7 - 8 persoane efectuau activități de supraveghere în zona L.

pentru depistarea unor suspecți, pentru infracțiuni de tâlhărie, moment în care

a văzut autoturismul B. de culoare argintie, în care se afla inculpatul și pe

locul din dreapta o altă persoană identificată ca fiind S.M.

Martorilor

părându-li-se că cei doi au un comportament suspect s-au apropiat pentru a-i

legitima, moment în care inculpatul a încercat să accelereze mașina, turând

puternic motorul, dar fără a pune în mișcare autoturismul, ceea ce i-a

determinat să ia măsuri suplimentare de precauție scoțându-i pe cei doi din

autoturism și conducându-i spre portbagajul autoturismului spre a fi

percheziționați. Când inculpatul se afla aproximativ în lateralul ușii din

spate stânga ambii martori au observat cum dintre picioarele acestuia a căzut o

punguță de plastic ce conținea ceva de culoare alb, moment în care inculpatul a

încercat să și fugă, creându-se o mică busculadă până la imobilizarea și

încătușarea acestuia.

Ulterior, aceștia au

revăzut punguța cu conținut alb la o distanță de o jumătate de metru - un metru

în spatele mașinii însă aceștia arată că era vorba despre aceeași punguță

nefiind posibil ca cineva să fi plasat acolo drogurile pentru că zona era atent

supravegheată în dispozitiv fiind un număr mare de polițiști. Martorii au

arătat că de la locul la care ambii au văzut căzând ceva dintre picioarele

inculpatului și până la locul în care a fost ulterior găsită punguța este o

distanță de 3 metri, schimbarea poziției se datorează busculadei create pentru

imobilizarea inculpatului care a încercat să fugă când au căzut acele droguri,

arătând că deși ei nu au văzut în permanență această punguță, participând la

imobilizarea inculpatului, au fost alți colegi de-ai lor care supravegheau zona

și au păstrat acest contact vizual.

Nu lipsit de

relevanță este faptul că ambii martori sunt siguri în depozițiile lor legat de

faptul că este vorba de una și aceeași punguță de droguri martorul B.V.

afirmând că la momentul la care punguța a căzut se vedea conținutul acesteia,

respectiv dozele, iar martorul C.C.A. declară că la acel moment și el a văzut

că punga avea un conținut alb.

În atare situație,

Tribunalul a constatat că cele reținute în procesul-verbal de constatare a

infracțiunii sunt confirmate de declarațiile celor doi martori care explică

aspectul cel mai controversat invocat de apărare, acela legat de schimbarea

poziției drogurilor față de momentul la care se reține că acestea au căzut.

S-a mai invocat o

critică legată de întocmirea unui alt proces-verbal care atestă că la

percheziție nu s-au găsit bunuri interzise, cu privire la care se observă că nu

există o contradicție între acest proces-verbal și cel de constatare a

infracțiunii flagrante, în condițiile în care în acesta din urmă se atestă

prezența drogurilor, surprinzându-se momentul săvârșirii infracțiunii pe când

cel de-al doilea proces-verbal, conform declarațiilor martorilor s-a reținut că

a fost încheiat la secție, din considerente de ordin practic pentru a fi siguri

că asupra inculpatului nu se mai găsesc și alte obiecte interzise.

Concluzionând, Tribunalul

a apreciat că probele administrate în cauză au demonstrat că inculpatul a avut

asupra sa cantitatea de droguri, de care a încercat să scape, cu precizarea că

aceasta era ascunsă în interiorul pantalonului scurt cu care era îmbrăcat,

relevante fiind în acest sens și fotografiile judiciare din dosar, care atestă

faptul că pantalonii erau rupți în zona din care se reține că au căzut.

În plus, schimbarea

poziției drogurilor este stricată de către probele la care am făcut referire,

și în opinia instanței nu este vorba de un dubiu, fiind explicabil că în

momentul în care inculpatului i-au căzut drogurile și a încercat să fugă, în

busculada creată pentru a-l imobiliza, participând mai mulți polițiști,

drogurile să fi fost mișcate din locul în care au căzut în locul în care au

fost fixate criminalistic.

Din perspectiva

schimbării încadrării juridice, Tribunalul a apreciat că aceasta nu este

justificată, în condițiile în care, date fiind circumstanțele reținute numărul

mare de doze de heroină, respectiv 66, și faptul că cel care îl însoțea pe

inculpat respectiv S.M. a semnat procesul-verbal fără obiecțiuni (spre

deosebire de inculpat), ceea ce determină instanța să conchidă că drogurile nu

erau pentru consumul propriu ci erau spre vânzare, acesta fiind și scopul

prezenței inculpatului în acea zonă cunoscută ca o zonă a tranzacțiilor în

această materie, considerente pentru care a fost respinsă această cerere de

schimbare a încadrării juridice.

În drept fapta

inculpatului M.C.Ș. zis "C." care la data de 24 august 2012, a

deținut, pentru vânzare, fără drept, o punguță cu 66 bile conținând 3,40 grame

de Heroină întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de

droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

În sarcina inculpatului

M.C.Ș. s-au reținut dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen. având în vedere că

prin Sentința penală nr. 167 din 09 februarie 2004 a Tribunalului București,

acesta a fost condamnat, în baza art. 211 C. pen., la 7 ani închisoare, rămasă

definitivă prin Decizia penală nr. 5534 din 27 octombrie 2004 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție.

Pentru fapta

săvârșită inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă, la a cărei stabilire și

individualizare s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare a

pedepsei prev. de art. 72 C. pen. și anume: dispozițiile părții generale a

Codului penal cu referire la tipul de pedeapsă aplicată, la modalitatea de

executare a pedepsei, dispozițiile legii speciale respectiv Legea nr. 143/2000

care statuează limitele speciale de pedeapsă pentru infracțiunea dedusă

judecății, precum și împrejurările reale ale faptei referitoare la cantitatea

de droguri de mare risc deținută fără drept, în vederea comercializării.

De asemenea, în

cauză, instanța a avut în vedere atât starea de agravare reținută prin

existența stării de recidivă postexecutorii la care s-a făcut referire mai sus,

dar și circumstanțe atenuante judiciare date de vârsta inculpatului, faptul că

antecedentele penale nu au legătură pe linia traficului de droguri, că anterior

arestării avea un loc de muncă și o familie organizată, și făcând concursul

între aceste circumstanțe atenuante și stări de agravare Tribunalul a opinat

spre coborârea pedepsei sub minimul special de pedeapsă, orientându-se în

funcție de criteriile analizate mai sus și stabilind o pedeapsă într-un cuantum

care să reflecte atât aspectele personale favorabile dar și pe cele

nefavorabile date și de atitudinea nesinceră a inculpatului la care se adaugă

și circumstanțele reale ale faptei, cantitatea de droguri traficată etc.

Pornind de la

conținutul normativ al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc

Tribunalul a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., într-un cuantum

care să eficientizeze această pedeapsă.

Sub aspectul

modalității de executare a pedepsei, dat fiind cuantumul pedepsei spre care s-a

orientat instanța, gravitatea faptelor comise, existența stării de recidivă,

Tribunalul a constatat că singura modalitate legală de executare este aceea în

regim de detenție, sens în care în baza art. 71 C. pen., va interzice

inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 88 alin.

(1) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului M.C.Ș. durata reținerii

și arestării preventive de la 24 august 2012 la 07 decembrie 2012.

În temeiul

dispozițiilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a confiscat drogurile de

mare risc rămase în urma analizelor de laborator, în vederea distrugerii cu

păstrarea contraprobelor, respectiv cantitatea de 3,31 grame heroină

indisponibilizată la Camera de Corpuri Delicte a IGPR, conform dovezii seria H

nr. 0022779 din 06 septembrie 2012.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel inculpatul M.C.Ș., solicitând prin apărătorul ales

achitarea inculpatului în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât din materialul administrat

rezultă dubii care trebuie să profite inculpatul.

Analizând legalitatea

și temeinicia sentinței apelate în raport de criticile aduse precum și sub

toate aspectele de fapt și de drept, Curtea de Apel a constatat că apelul este

nefondat pentru următoarele considerente:

La data de 24 august

2012, organele de poliție din cadrul D.G.P.M.B. Sector 2 se aflau în misiune de

supraveghere pe str. L., din București, ocazie cu care, au oprit un autoturism

marca B., cu număr de înmatriculare X, în care se afla inculpatul și numitul

S.M.

Când a coborât din

mașină, inculpatul M.C.Ș. a încercat să fugă și a lăsat să-i cadă din

pantalonul scurt, printr-un orificiu aflat în materialul pantalonilor în locul

situat între picioarele acestuia, o punguță din plastic, în care se aflau 66

doze de heroină (a se vedea planșa foto).

Polițiștii care l-au

prins în flagrant pe inculpat au observat - în mod direct - acest lucru, astfel

cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal de prindere în flagrant. Prima

instanță a audiat, în calitate de martori, și pe doi dintre polițiștii care au

efectuat prinderea în flagrant.

Cu privire la acest

procedeu probator, Curtea de Apel a reiterat că organele de poliție ce

efectuează prinderea în flagrant nu pot fi audiate și în calitate de martori, deoarece

acestea au exprimat ceea ce au perceput nemijlocit, prin intermediul unui alt

mijloc de probă, respectiv procesul-verbal de prindere în flagrant. Organele

judiciare nu pot avea, deci, o dublă calitate, respectiv de agenți constatatori

și de martori.

Criticile adresate

procesului-verbal trebuie să fie altele decât cele aplicabile unei declarații

de martori, respectiv constatare de nulități absolute sau relative, lipsa

condițiilor de formă sau alte asemenea și nu intervertirea acestui mijloc de

probă, într-o declarație de martor.

Trecând peste aceste

aspecte de legalitate, Curtea de Apel a constatat că - și cu ocazia audierii,

în fața Tribunalului - polițiștii au reiterat elementele din procesul-verbal de

prindere în flagrant și care se coroborează cu planșa fotografică.

Inculpatul a pretins,

atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de apel, că nu este

vinovat de săvârșirea faptelor și că punga cu droguri se găsea pe stradă sau a

fost aruncată dintr-o curte. Versiunea sa este susținută doar de celălalt

ocupant al mașinii sale, respectiv numitul S.M.

Susținerile sale apar

ca fiind neverosimile și în contradicție cu întreg materialul probator aflat la

dosar, în special cu procesul-verbal de prindere în flagrant, singura probă în

favoarea sa fiind declarația prietenului său, cu care se afla în mașină.

Faptul că, în zonă,

se vindeau droguri nu este de natură a-l exonera pe inculpat și nici nu există

vreo probă sau măcar vreun indiciu că vreo persoană ar fi aruncat în direcția

sa cu un număr de 66 de pungi cu heroină. A mai arătat inculpatul că nu era

traficant de droguri, deoarece asupra sa au fost găsiți bani și aceștia erau

destinați cumpărării de droguri. Această apărare apare ca fiind neclară, fiind

pentru prima dată când într-o cauză penală existența banilor asupra unui

traficant de droguri este invocată drept cauză de exonerare de răspundere.

Faptul că avea bani

asupra sa poate duce la concluzia că a mai vândut droguri și până atunci și nu

că nu este traficant, dar acest aspect ar putea fi clarificat printr-o nouă

punere sub acuzare a inculpatului pentru posibile fapte de trafic, anterioare

celei din prezenta. Oricum, existența banilor asupra sa nu poate reprezenta -

în niciun caz - o dovadă că nu este traficant de droguri. Nu există, deci,

vreun temei pentru ca inculpatul să fie achitat în baza art. 10 lit. c) C.

proc. pen.

Încadrarea în drept,

dată de prima instanță, a fost apreciată ca fiind corectă, Tribunalul făcând o

justă interpretare a dispozițiilor legale.

În ceea ce privește

individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea de Apel a constatat că prima

instanță a făcut o incorectă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen., vicierea

individualizării fiind dată, în principal, de reținerea nejustificată a

circumstanțelor atenuante.

Inculpatul este

recidivist, fiind condamnat anterior la 7 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, nu a recunoscut săvârșirea faptei, învederând

instanțelor tot felul de teorii fanteziste și a încercat să vândă 66 doze de

heroină, cantitate apreciată de Curtea de Apel drept ridicată. Faptul că starea

de recidivă nu este una specială nu poate fi reținută ca și circumstanță

atenuantă, cum în mod nejustificat a reținut prima instanță. Constatând însă că

procurorul nu a promovat recurs, Curtea de Apel nu a putut aplica un regim

sancționator corespunzător și eficient față de infracțiunea săvârșită de

inculpat, având în vedere exigențele principiului non reformatio in pejus.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul M.C.Ș., care a solicitat reducerea

pedepsei și aplicarea legii mai favorabile.

II. Analizând

recursul declarat, în raport cu conținutul actelor și lucrărilor de la dosar,

Înalta Curte constată că recursul inculpatului este fondat numai în ceea ce

privește aplicarea legii penale mai favorabile și urmează a fi admis pentru

considerentele care se vor arăta în continuare.

Conform art. 12 din

Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare

a Codului de procedură penală, declarate împotriva hotărârilor care au fost

supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și

se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.

În consecință,

analiza cazurilor de casare se va realiza în conformitate cu normele Codului de

procedură penală anterior, respectiv art. 385

3

, art. 385

9

C. proc. pen. anterior.

Cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. anterior,

când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită

aplicare a legii:

Recurentul a criticat

decizia în principal cu privire la individualizarea sancțiunii pe care a

apreciat-o ca fiind contrară art. 72 C. pen. anterior, iar în subsidiar cu

privire la aplicarea legii penale mai favorabile, solicitând aplicarea unei

sancțiuni în limitele prevăzute de C. pen. în vigoare.

În ceea ce privește

criticile referitoare la individualizarea sancțiunii în raport de criteriile de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, Înalta Curte constată că

modificarea adusă cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, în vigoare la data

pronunțării apelului exclud posibilitatea analizei criticii formulate.

Astfel, după data de

15 februarie 2013, cazul de casare de la art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen. anterior, permite instanței să analizeze sancțiunea doar în ceea ce

privește aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Abrogarea dispoziției

referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de individualizare din

art. 72 C. pen. anterior, decurge din limitarea căii de atac a recursului la

problema de drept.

În același sens Legea

nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu abrogarea art. 385

9

pct. 18 C.

proc. pen. anterior, posibilitatea instanței de recurs de a reaprecia faptele.

Orice reformare a

hotărârii pronunțate în apel este în consecință strict legată de aplicarea

legii.

În consecință, având

în vedere că înlăturarea textului de lege din art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen. anterior este echivalentă cu o limitare a cazurilor de casare,

instanța de recurs nu poate examina în cauza de față critica referitoare la

individualizarea pedepselor în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. anterior.

Mai mult, în speță,

recurentul inculpat M.C.Ș., nu a depus motivele scrise în termenul stabilit de

art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen. anterior, acestea fiind depuse

doar la data de 07 februarie 2014 astfel încât nu ar putea fi examinate decât

cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu.

În ceea ce privește

aplicarea legii mai favorabile, Înalta Curte constată că este în prezența

situației prevăzute de art. 5 C. pen. și anume, aplicarea legii penale mai

favorabile pană la judecarea definitivă a cauzei.

Analizând recursul

declarat în cauză, Înalta Curte va reține că în examinarea legii incidente cu

privire la acuzația formulată față de recurentul inculpat M.C.Ș. urmează să

analizeze:

modificărilor legislative cu privire la limitele maxime de pedeapsă din legile

succesive și consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data

săvârșirii faptei și la data judecării recursului, cu precizarea că se va avea

în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și

circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei;

autonome în raport de incriminare și sancțiune decurgând din incriminare,

respectiv art. 37 lit. b) C. pen. anterior.

Influența

modificărilor legislative cu privire la limitele maxime de pedeapsă din legile

succesive și consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data

săvârșirii faptei și la data judecării recursului:

Pentru a compara cele

două legi Înalta Curte va analiza consecințele faptei în legea în vigoare la

data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce

decurg din incriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a

legii noi.

Astfel, pentru a

vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se

stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în legea nouă.

Art. 2 din Legea nr.

143/2000, forma anterioară:

(1) Cultivarea,

producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea,

oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu,

trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni

privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare

de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă faptele

prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este

închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

Art. 81 din Legea nr.

187/2012 prevede că Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea

traficului și consumului ilicit de droguri, publicată în M. Of. al României,

Partea I, nr. 362/3.08.2000, cu modificările și completările ulterioare, se

modifica după cum urmează:

Art. 2 va avea

următorul cuprins:

(1) Cultivarea,

producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea,

oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu,

trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni

privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare

de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă faptele

prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este

închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.

Examinarea textelor

de lege în vederea stabilirii legii penale mai favorabile se va realiza în

raport de consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data

săvârșirii faptei și consecințele la data judecării recursului având în vedere

caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de

individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.

Art. 74 C. pen.

anterior

Împrejurări care pot

constitui circumstanțe atenuante:

"Următoarele

împrejurări pot fi considerate circumstanțe atenuante:

(...) Împrejurările

enumerate în prezentul articol au caracter exemplificativ."

Art. 76 C. pen.

anterior

Efectele

circumstanțelor atenuante:

"În cazul în

care există circumstanțe atenuante, pedeapsa principală pentru persoana fizică

se reduce sau se schimbă, după cum urmează:

a) când minimul

special al pedepsei închisorii este de 10 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară

sub minimul special, dar nu mai jos de 3 ani."

Potrivit legii vechi,

ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante [art. 76 lit. a) C. pen.

anterior], inculpatul M.C.Ș. a primit o sancțiune de 6 ani, sub minimul special

de 10 ani, cu patru ani mai mică decât maximul determinat ca efect al

circumstanțelor atenuante (3 - 10 ani).

Legea nouă este mai

favorabilă inculpatului M.C.Ș. pentru că prevede un minim special de 5 ani,

cuantum care este mai redus decât pedeapsa aplicată conform vechii legii ca urmare

a efectelor circumstanțelor atenuante (6 ani), pedeapsă la care Înalta Curte va

dispune condamnarea inculpatului după schimbarea încadrării juridice.

Schimbarea încadrării

juridice se va dispune conform art. 334 C. proc. pen. anterior având în vedere prevederile

art. 12 alin. (1) teza finală Legea nr. 255/2013 potrivit cărora se aplică

dispozițiile legii vechi.

Ca urmare a

stabilirii legii noi ca lege mai favorabilă, conform art. 12 din Legea nr.

187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea

definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se

aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport

cu infracțiunea comisă.

Înalta Curte va

observa și faptul că în raport de limitele de pedeapsă, legea nouă este mai

favorabilă, deoarece pedeapsa prevăzută de lege are o limită maximă mai mică,

de 12 ani în loc de 20 de ani și astfel poate deveni mai favorabilă în raport

de intervenirea altor instituții ori în cazul intervenirii unui act de

clemență.

Potrivit hotărârii de

condamnare inculpatului M.C.Ș. i s-a interzis, ca pedeapsă complementară,

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

anterior, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale, iar ca

pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, a interzicerii exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior,

respectiv:

a) dreptul de a alege

și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

b) dreptul de a ocupa

o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Aceste pedepse au

corespondent în art. 66 lit. a) și b) C. pen., respectiv: a) dreptul de a fi

ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) dreptul de a

ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

Așadar, Înalta Curte

va constata că pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, pe o perioadă

de 3 ani are corespondent în art. 66 lit. a) și b) C. pen., urmând a se executa

în acest conținut pentru o perioadă de 3 ani, în condițiile art. 68 C. pen.

De asemenea pedeapsa

accesorie a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și b) C. pen. anterior are corespondent în art. 66 lit. a) și b) C.

pen., urmând a se executa în acest conținut, în condițiile art. 65 C. pen.

Instituțiile autonome

în raport de incriminare și sancțiune decurgând din incriminare, respectiv art.

37 lit. b) C. pen. anterior.

Principiul

constituțional al aplicării legii penale mai favorabile presupune examinarea în

concret a efectelor celor două coduri cu privire la instituțiile autonome.

Examinarea cauzei cu

privire la legea incidentă în cazul unor instituții diferite de incriminare și

sancțiune este impusă de lege și jurisprudența Curții Constituționale

Legea nr. 187/2012

stabilește legea mai favorabilă distinct față de cea stabilită în raport de

încadrarea juridică și sancțiune în cazul recidivei (art. 9), pluralitatea de

infracțiuni (art. 10), suspendarea condiționată a executării pedepsei (art. 15,

22), măsuri educative (art. 17).

Voința legiuitorului

este clară și neechivocă, în aplicarea principiului constituțional al aplicării

legii mai favorabile cu privire la situația concretă a persoanei acuzate, prin

examinarea distinctă a instituțiilor incidente fiecărui caz în parte.

Aplicarea legii

penale mai favorabile în raport de instituțiile care funcționează autonom a

fost discutată în doctrină și practică încă din anul 1936.

Vintilă Dongoroz în

Codul penal adnotat din 1936 arăta că "aplicarea legii mai blânde exclude

implicit legea mai severă. Nu este deci îngăduit a se îmbina dispozițiunile

unei legi cu ale celeilalte pentru a se obține un rezultat mai favorabil,

fiindcă aceasta ar însemna crearea pe cale de aplicațiune a unei a treia lege

(lex tertia) ceea ce nu este admis. Odată însă fapta stabilită și pedeapsa

fixată conform uneia din legi se poate recurge la instituțiunile cari

funcționează independent din cealaltă lege, dacă ele sunt mai favorabile

infractorului". Aceeași idee este regăsită și în Codul penal comentat și

adnotat - 1969, T. Vasiliu, D. Pavel, etc. și este dezvoltată de doctrină -

George Antoniu, Costică Bulai în Practica judiciară penală, vol. I, paginile 32

- 41, Constantin Mitrache în Explicații preliminare ale noului C. pen., pag. 76

parag. 1, pag. 77).

Aplicarea legii

penale mai favorabile în cadrul fiecărei instituții autonome nu contravine

principiului legalității, nu este creată o lex tertia.

Lex tertia apare

atunci când sunt preluate condițiile de existență ale unei instituții dintr-o

lege, iar efectele aceleiași instituții sunt preluate dintr-o altă lege.

Lex tertia presupune

combinarea dispozițiilor de favoare în cadrul aceleiași instituții juridice din

legi diferite.

Prin lex tertia se au

în vedere acele situații prin care condițiile unui fapt juridic sunt separate

de efectele aceluiași fapt juridic, nu și aplicarea unor legi diferite cu

privire la instituții juridice diferite (fapte juridice diferite), dar în mod

unitar cu privire la condițiile de existență ale unei instituții (faptul

juridic) și efectele acelei instituții (faptul juridic).

Art. 39 C. pen.

anterior

Pedeapsa în caz de

recidivă pentru persoana fizică

"Când după executarea

unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, după grațierea totală sau a

restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescripție a

executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârșește din nou o

infracțiune cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare

de un an - art. 37 alin. (1) lit. b), se poate aplica o pedeapsă până la

maximul special. Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii

se poate adăuga un spor de până la 10 ani, iar în cazul amenzii se poate aplica

un spor de cel mult două treimi din maximul special."

Art. 43 C. pen.

Pedeapsa în caz de

recidivă

"Dacă după ce

pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârșește

o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei

prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate."

Conform Constituției

României, legea penală mai favorabilă retroactivează.

În aplicarea acestui

principiu legea nouă nu trebuie să devină sub niciun aspect una defavorabilă,

pentru că, legea penală mai favorabilă se apreciază în raport de situația

persoanei acuzate.

În aplicarea acestui

principiu, referitor la existența recidivei, Înalta Curte constată că legea

nouă ar fi fost mai favorabilă doar dacă sancțiunea aplicată anterior era

închisoarea mai mică sau egală cu un an, caz în care, conform art. 41 C. pen.,

ar fi dispărut starea de recidivă.

Având în vedere că

anterior inculpatul M.C.Ș. a fost condamnat la o pedeapsă mai mare de un an (7

ani pentru comiterea unei tâlhării), noua infracțiune este în stare de recidivă

atât conform legii noi cât și conform legii vechi.

În speță cu privire

la recidivă se va aplica legea veche (în vigoare la data faptelor), deoarece

legea nouă prevede o majorare a limitelor speciale cu jumătate, în timp ce

legea veche prevedea o majorarea opțională a pedepsei până la maxim și apoi

eventual un spor de până la 10 ani.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul M.C.Ș.

împotriva Deciziei penale nr. 132 din 22 mai 2013 a Curții de Apel București,

secția I-a penală, va casa în totalitate decizia recurată și în parte Sentința

penală nr. 123 din 21 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția

a II-a penală, numai în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile

și rejudecând în aceste limite, în baza art. 334 C. proc. pen. anterior, va

schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1)

și alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. b), art. 74 alin.

ultim și art. 76 lit. c) C. pen. anterior, în infracțiunea prev. de art. 2

alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cum au fost modificate prin

dispoz. art. 81 pct. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

anterior și art. 5 C. pen., texte de lege în bază cărora va condamna pe

inculpat la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare și 3 ani pedeapsa

complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a)

și b) C. pen.

În baza art. 65 C.

pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării

drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

Va menține restul

dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii și va face

aplicarea prevederilor legale referitoare la cheltuielile judiciare ocazionate

cu soluționarea recursului declarat de inculpatul M.C.Ș.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul M.C.Ș. împotriva Deciziei penale nr. 132 din 22 mai 2013

a Curții de Apel București, secția I-a penală.

Casează în totalitate

decizia recurată și în parte Sentința penală nr. 123 din 21 februarie 2013

pronunțată de Tribunalul București, secția II-a penală, numai în ceea ce

privește aplicarea legii penale mai favorabile și rejudecând în aceste limite:

În baza art. 334 C.

proc. pen. anterior, schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea

prev. de art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37

lit. b), art. 74 alin. ultim și art. 76 lit. c) C. pen. anterior, în

infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cum

au fost modificate prin dispoz. art. 81 pct. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru

punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal, cu aplic. art. 37

lit. b) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., texte de lege în bază cărora îl

condamnă pe inculpat la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare și 3 ani

pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66

lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C.

pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării

drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

Menține restul

dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei.

Cheltuielile judiciare

ocazionate cu soluționarea recursului declarat de inculpatul M.C.Ș., rămân în

sarcina statului, iar suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va

suporta din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 februarie 2014.

Procesat de GGC - GV