ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 179/2013

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 8 ianuarie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 15056/3/2012 din 23 mai 2012, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului N.L.B., menținând arestarea preventivă a inculpatului.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

Prin sentin

ța penală nr. nr. 851 din 5 octombrie 2012 pronunțate de Tribunalul București, secția l-a penală, în Dosarul nr. 15056/3/2012, s-au dispus următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen. respinge ca neîntemeiată cererea inculpatului N.L.B. de schimbare a încadrării juridice pentru actul material din data de 11 martie 2012 în infracțiunea de deținere de droguri de risc și mare risc în vederea consumului propriu prevăzut de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. condamnă pe inculpatul N.L.B. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și mare risc în formă continuată.

Aplic

ă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după

executarea sau considerarea ca executat

ă a pedepsei principale

aplicate.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeaps

ă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 11 martie 2012 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. menține starea de arest a inculpatului.

În fapt, s-a reținut că în perioada februarie 2012-martie 2012, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul N.L.B. a realizat operațiuni ilicite privind circulația drogurilor de mare risc, respectiv a deținut în vederea vânzării, a intermediat vânzarea și a vândut diferite cantități de cocaină, împrejurări în care, la datele de 2 februarie 2012 și 8 februarie 2012, a vândut colaboratorului sub acoperire „P.V.", nume de cod, cantitatea totală de 1,89 grame substanță ce conține cocaină în amestec cu fenacetină și levamisol, pentru suma totală de 200 euro, iar la data de 11 martie 2012 a deținut în vederea vânzării în vestimentația personală și în apartamentul în care locuia fără forme legale cantitatea totală netă de 11,45 grame cocaină, 36 comprimate ecstasy și 20,55 grame cannabis.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul N.L.B., Curtea de Apel București fiind investită cu soluționarea căii de atac.

Analiz

ând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că inculpatul N.L.B. a fost arestat preventiv prin încheierea din 12 martie 2012 a Tribunalului București, secția a ll-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 7528/3/2012, apreciindu-se că sunt îndeplinite cerințele art. 143 și că este incident cazul prevăzut de art. 148 lit. f) C. de proc. pen.

Verific

ând actele și lucrările dosarului, Curtea a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatului se mențin, fiind îndeplinită una din condițiile alternative prev. de art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen.

Probele administrate p

ână la acest moment procesual nu au făcut să înceteze presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată (și condamnat în primă instanță), fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 cu referire la art. 68

1

C. proc. pen.

Este incident cazul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

căci pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă încă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere modalitatea de comitere a faptei.

Împotriva încheierii mai sus-menționată a declarat recurs inculpatul N.L.B.

Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și din oficiu conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte reține că recursul declarat de inculpatul N.L.B. nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte reține că inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea di 12 martie 2012 a Tribunalul București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 7528/3/2012 apreciindu-se că sunt îndeplinite cerințele art. 143 că este incident cazul prevăzut de art. 149 lit. g) C. proc. pen.

Prin sentința penală nr. 851 din 5 octombrie 2012, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul N.L.B. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și mare risc în formă continuată.

Procedând la verificarea legalității arestării preventive în mod corect Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a apreciat ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului N.L.B. reținând de asemenea că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Probele administrate în cauză relevă indicii temeinice în sensul art. 143 alin. (1) C. proc. pen. și art. 68

1

C. proc. pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele prevăzute de legea penală astfel cum acestea au fost descrise în hotărârea apelată.

Totodată se constată că sunt îndeplinite cumulativ și condițiile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea inculpatului în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

În analiza celei de-a doua condiții se are în vedere modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor presupus a fi comise de inculpat, gravitatea deosebită a acestora, aspecte care denotă periculozitate și care justifică privarea în continuare de libertate a inculpatului acesta reprezentând și la acest moment un pericol social concret pentru ordinea publică.

Faptul că a fost pronunțată o hotărâre de condamnare în cauză, chiar definitivă, nu alterează prezumția de nevinovăție a inculpatului, limitarea libertății persoanei încadrându-se în dispozițiile legii fiind totodată și în concordanță cu prevederile art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Întrucât temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, această măsură este necesar a fi menținută în continuare față de inculpat pentru buna desfășurare a procesului penal și aflarea adevărului în cauză.

Având în vedere considerentele arătate, apreciind că soluția de menținere a arestării preventive față de inculpat dispusă de Curtea de Apel București este legală și temeinică, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.L.B. împotriva încheierii din 8 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 15056/3/2012 din 23 mai 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 ianuarie 2013.