ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 836/2014

Asupra recursului de față constată următoarele: Prin sentința penală nr. 851 din data de 05 octombrie 2012 a Tribunalului București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 15056/3/2012, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea inculpatului N.L.B. de schimbare a încadrării juridice pentru actul material din data de 11 martie 2012 în infracțiunea de deținere de droguri de risc și mare risc în vederea consumului propriu prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul N.L.B.

la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și mare risc în formă continuată. I s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate. În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 11 martie 2012 la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 17 alin. (1) rap. la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat, în vederea distrugerii, cu obligația păstrării de contraprobe, cantitatea de 0,88 g. pulbere conținând cocaină și fenacetină, cantitatea de 0,75 g. substanță conținând cocaină, fenacetină și levamisol, cantitățile de 11,02 g. substanță conținând cocaină și fenacetină, 30 comprimate conținând MDMA și 20 g. cannabis. S-a confiscat de la inculpat cântarul electronic și a fost menținută măsura sechestrului asigurător instituită asupra acestuia prin ordonanța nr. 296/D/P/2011 din data de 12 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală. În baza art. 17 alin. (2) din Leeea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat în vederea restituirii către I.G.P.R.

- B.C.C.O.B. - Serviciul Antidrog suma de 200 euro obținută în urma săvârșirii infracțiunii. În baza art. 357 C. proc. pen. a fost menținută, în parte, măsura sechestrului asigurător instituită prin ordonanța nr. 296/D/P/2011 din data de 12 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală asupra sumelor ridicate de la inculpat, până la concurența sumei de 200 euro. S-a ridicat măsura sechestrului în rest și s-a dispus restituirea sumelor de bani cu privire la care nu s-a dispus măsura confiscării speciale către inculpat. În baza art. 357 C. proc. pen. s-a ridicat măsura sechestrului asigurător instituită prin ordonanța nr. 296/D/P/2011 din data de 12 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casafie și Justiție - D.I.I.C.O.T.

- Structura Centrală asupra telefoanelor mobile marca A. și marca B. și a cartelelor SIM aferente și dispune restituirea acestor bunuri către inculpat. Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut următoarele: În fapt, s-a reținut că, în perioada februarie 2012 - martie 2012, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul N.L.B.

a realizat operațiuni ilicite privind, circulația drogurilor de mare risc, respectiv a deținut în vederea vânzării, a intermediat vânzarea și a vândut diferite cantități de cocaină, împrejurări în care, la datele de 02 februarie 2012 și 08 februarie 2012, a vândut colaboratorului sub acoperire „P.V.” - nume de cod, cantitatea totală de 1,89 g. substanță ce conține cocaină în amestec cu fenacetină și levamisol, pentru suma totală de 200 euro, iar la data de 13 martie 2012 a deținut în vederea vânzării în vestimentația personală și în apartamentul în care locuia fără forme legale cantitatea totală netă de 11,45 g. cocaină, 36 comprimate ecstasy și 20,55 g. cannabis.

Prin rechizitoriu s-a dispus și disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor cu privire la numiții „C.”, „O.”, „D.”, „R.Ț.” și alții sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001, art. 194 C. pen., art. 7 din Legea nr. 39/2003 și a unor infracțiuni prev. de Legea nr. 143/2000. Situația de fapt reținută în actul de sesizare s-a bazat pe denunțul și declarația numitului P.F.D., declarațiile colaboratorului „P.V.”, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice și a discuțiilor în mediul ambiental interceptate în baza autorizațiilor emise de Tribunalul București, procesele-verbale întocmite de instigatorii sub acoperire, rapoartele de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorilor N.M., B.D.M., G.D., B.F.C., C.M.M., I.L.G., C.F.M., S.G., S.C.F., N.C.C.

și N.C., declarațiile inculpatului care a precizat că drogurile descoperite cu ocazia percheziției domiciliare erau deținute în vederea consumului propriu, negând vânzările din datele de 02 februarie 2012 și 08 februarie 2012. Față de inculpatul N.L.B. a fost luată la data de 13 martie 2012 măsura reținerii pentru 24 de ore, prin încheierea din data de 12 martie 2012 a Tribunalului București, secția a Il-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 7528/3/2012, dispunându-se arestarea preventivă a inculpatului, măsură ce a fost ulterior prelungită prin încheierea din data de 04 aprilie 2012 a Tribunalului București, secția I penală, din Dosarul nr. 10740/3/2012, și menținută prin încheierile din datele de 30 aprilie 2012, 14 iunie 2012 și 09 august 2012 pronunțate în prezentul dosar.

În cursul cercetării judecătorești, s-a procedat la audierea inculpatului, acesta menținând poziția din cursul urmăririi penale, la audierea investigatorului „R.J.”, a martorilor C.F.M., I.L.G., C.M.E., N.C.C., N.C. și G.D. La termenul din data de 04 octombrie 2012 s-a luat act de renunțarea reprezentantului Ministerului Public la audierea martorilor N.M. și B.D.M. și s-a constatat imposibilitatea audierii colaboratorului „P.V.” și a martorului P.F.D., făcându-se aplicarea art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

De asemenea, la termenul din data de 09 august 2012 s-a procedat la ascultarea în ședință publică a unora dintre convorbirile interceptate în cauză în data de 02 februarie 2012 și la vizionarea înregistrărilor audio-video efectuate la datele de 02 februarie 2012 și 08 februarie 2012. La termenul din 04 octombrie 2012, apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice pentru actul material din data de 13 martie 2012 în infracțiunea de deținere de droguri de risc și mare risc în vederea consumului propriu prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a reținut că probatoriul administrat în cauză demonstrează săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de trafic de droguri de risc și mare risc în formă continuată prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că la datele de 02 februarie 2012 și 08 februarie 2012 a vândut colaboratorului sub acoperire „P.V.” cantitatea totală de 1,89 g. substanță ce conținea cocaină în amestec cu fenacetină și levamisol, pentru suma totală de 200 euro, iar la data de 13 martie 2012 a deținut în vederea vânzării în vestimentația personală și în apartamentul în care locuia fără forme legale cantitatea totală netă de 11,45 g. cocaină, 36 comprimate ecstasy și 20,55 g. cannabis.

Astfel, în ceea ce privește fapta din data de 02 februarie 2012, Tribunalul a constatat că potrivit procesului-verbal de cumpărare autorizată din data de 02 februarie 2012, a procesului-verbal de supraveghere cumpărare autorizată din aceeași dată, a procesului-verbal de redare a înregistrării audio-video în mediul ambiental, a declarației colaboratorului „P.V.” și a investigatorului „R.J.”, la data respectivă, în jurul orei 22.00, a avut loc o întâlnire între colaboratorul „P.V.” și investigatorul „R.J.”, înainte de deplasarea colaboratorului la domiciliul inculpatului. Colaboratorului i s-a efectuat un control corporal amănunțit, constatându-se că nu deține asupra sa substanțe interzise, ci doar un telefon mobil și un pachet de țigări, după care i-a fost înmânată suma de 100 euro în vederea cumnărării unui gram de cocaină.

Sub supravegherea investigatorului, în jurul orei 22.50, colaboratorul s-a deplasat la apartamentul din str. T.S., apartament închiriat de inculpat. În interiorul apartamentului, după un schimb de saluturi, inculpatul i-a adresat colaboratorului întrebarea „zi, câte vrei?”, primind din partea acestuia răspunsul „una”. În aceste condiții, după primirea sumei de 100 euro de la colaborator, inculpatul i-a înmânat acestuia o punguță de material plastic transparent, răsucită și lipită la un capăt prin topire, cu diametrul de aproximativ 1,5 cm, ce conținea o substanță pulverulentă de culoare albă. Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 07 februarie 2012 proba supusă analizei conținea 1,03 g. pulbere care conține cocaină și fenacetină, având o concentrație în cocaină de 23,5%±2%.

Probele prezentate mai sus se coroborează și cu convorbirile telefonice interceptate în data de 02 februarie 2012, ascultate în ședința publică din data de 09 august 2012 și recunoscute de inculpat, ca fiind convorbirile sale. Astfel, inculpatul a recunoscut convorbirea telefonică purtată la data de 02 februarie 2012, ora 22.36, convorbire în care este întrebat de o persoană de sex masculin dacă poate veni la ei în 10-20 de minute, ca fiind o convorbire telefonică pe care ar fi purtat-o cu colaboratorul. Acesta a recunoscut și convorbirea telefonică purtată la data de 02 februarie 2012, ora 22.54, convorbire telefonică purtată cu o persoană de sex feminin, al cărei conținut este redat și în cuprinsul procesului-verbal de transcriere a înregistrărilor audio-video din data de 02 februarie 2012 ca fiind convorbirea purtată de inculpat în momentul în care colaboratorul se afla în apartament.

A rezultat astfel, dincolo de orice dubiu, că în data de 02 februarie 2012, în jurul orei 22.36, colaboratorul a stabilit o întâlnire cu inculpatul și că la ora 22.54 colaboratorul se afla în apartamentul inculpatului, în imediata apropiere a acestuia. De altfel, în înregistrarea video din data de 02 februarie 2012 pusă la dispoziția instanței de către organele de urmărire penală este vizibil la secunda 55 chipul inculpatului. În aceste condiții, Tribunalul a apreciat dovedit faptul că la data de 02 februarie 2012 inculpatul a vândut colaboratorului cantitatea de 1,03 g. pulbere care conține cocaină și fenacetină, primind în schimb suma de 100 euro, înainte de a pătrunde în apartament, colaboratorul nu avea asupra sa nicio substanță interzisă, după cum rezultă atât din procesul-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire R.J., cât și din procesul-verbal de supraveghere cumpărare autorizată întocmit de B.C.C.O.B.

- Serviciul Antidrog, contrar ideii pe care a încercat să o acrediteze apărarea, pentru ca după convorbirea purtată în apartamentul inculpatului în care este întrebat „câte vrei”, răspunzând „una” (aspecte care sunt confirmate și de înregistrarea video vizionată în ședință publică), colaboratorul să se afle în posesia unei doze de cocaină.

Totodată, potrivit propriilor sale afumații, inculpatul a fost cel care a purtat cu 20 de minute înainte de întâlnire o convorbire cu colaboratorul, stabilind ca acesta să vină la apartamentul său, iar modul eliptic în care se desfășoară convorbirea din apartament dovedește faptul că scopul acestei întâlniri - cumpărarea de droguri - era cunoscut dinainte de toate persoanele implicate (a se vedea în acest sens și declarațiile colaboratorului potrivit cărora așa aveau loc în mod obișnuit tranzacțiile pe care le încheia inculpatul, întrucât clienții săi erau persoane pe care le cunoștea de mult timp, iar scopul vizitelor la domiciliul acestuia era evident).

Referitor la susținerile apărării în legătură cu faptul că este posibil ca drogurile să fi fost vândute de o altă persoană, Tribunalul a reamintit că probele indicate mai sus dovedesc că tranzacția a avut loc în apartamentul inculpatului, după ce acesta discutase cu colaboratorul în legătură cu vizita acestuia din urmă, și că inculpatul nu a învederat în niciuna din declarațiile date că era posibil ca una din persoanele venite în vizită în apartamentul său să folosească acel loc pentru trafic de droguri, condiții în care aceste susțineri apar ca nefondate.

Raportat la fapta din data de 08 februarie 2012, Tribunalul a constatat că potrivit procesului-verbal de cumpărare autorizată din data de 08 februarie 2012, a procesului-verbal de supraveghere cumpărare autorizată din aceeași dată, a procesului-verbal de redare a înregistrării audio-video în mediul ambiental, a declarației colaboratorului „P.V.” și a investigatorului „R.J.”, la data respectivă, în jurul orei 19.00, a avut loc o întâlnire între colaboratorul „P.V.” și investigatorul „R.J.”, înainte de deplasarea colaboratorului la domiciliul inculpatului. Colaboratorului i s-a efectuat un control corporal amănunțit, constatându-se că nu deține asupra sa substanțe interzise, ci doar un telefon mobil și un pachet de țigări, după care i-a fost înmânată suma de 100 euro în vederea cumpărării unui gram de cocaină.

Sub supravegherea investigatorului, în jurul orei 20.30, colaboratorul s-a deplasat la apartamentul din str. T.S., apartament închiriat de inculpat. În interiorul apartamentului, după un scurt schimb de replici, colaboratorul i-a înmânat inculpatului suma de 100 euro, primind o punguță din material plastic, sigilată prin ardere la un capăt, cu diametrul de aproximativ 1,5 cm, în care se afla o substanță solidă. Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 10 februarie 2012 proba supusă analizei conținea 0,86 g. pulbere care conține cocaină, fenacetină și levamisol, având o concentrație în cocaină de 23,65%±2%.

Deși înregistrarea audio-video efectuată în cauză pentru data de 08 februarie 2012 are o calitate îndoielnică, aceasta nepermițând observarea feței persoanei cu care discută colaboratorul și nici identificarea acestei persoane prin intermediul vocii, Tribunalul constată că în cuprinsul înregistrării este vizibil holul care duce la apartamentul în care pătrunde colaboratorul și faptul că imediat după ieșirea din apartament colaboratorul arată camerei video o punguță, cu o formă similară celor folosite de obicei, pentru vânzarea dozelor de droguri, punguță pe care nu o avea asupra sa.

anterior pătrunderii în apartament, potrivit declarațiilor investigatorului și a procesului-verbal de supraveghere cumpărare autorizată din aceeași dată, se impune precizarea că, după vizionarea în ședința publică din data de 09 august 2012 a acestei înregistrări, nici inculpatul, nici apărătorul său nu au arătat că imaginile surprinse de camera video nu ar fi fost efectuate în blocul în care locuia inculpatul. În aceste condiții, Tribunalul a considerat că declarațiile colaboratorului și ale investigatorului se coroborează și cu înregistrarea audio-video efectuată în cauză, aceste probe dovedind vânzarea la data de 08 februarie 2012 a cantității de 0,86 g. pulbere care conține cocaină, fenacetină și levamisol de către inculpat în schimbul sumei de 100 euro.

Probele descrise mai sus se coroborează și cu interceptările convorbirilor telefonice purtate de inculpat, pentru care acesta nu a putut prezenta o explicație logică, de natură să ducă la înlăturarea interpretărilor date prin actul de sesizare al instanței. Istoricul apelurilor și mesajelor telefonice și conținutul convorbirilor confirmă și susținerile colaboratorului, anterioare primelor cumpărări autorizate din cauză, referitoare la faptul că în momentul în care inculpatul „nu are marfă de vânzare, acesta nu răspunde la telefon, iar când are invită clientul acasă sau stabilește cu acesta un loc de întâlnire în oraș” (declarația din data de 01 noiembrie 2011). În afara interceptărilor telefonice, s-a amintit în acest sens succesiunea de apeluri și mesaje din data de 27 noiembrie 2011, orele 18:45:57-22:57:24, 14 decembrie 2011, orele 15:17:49-17:09:42, adresate de martorul C.M.E.

inculpatului (explicate de acesta printr-un stil „agresiv de a suna”) sau mesajul trimis de inculpat la data de 09 martie 2012, ora 00:05:33, în care acesta afirmă că este plecat din București, deși era localizat în zona București, sector 3, pentru care inculpatul a prezentat explicația necredibilă că nu vroia să își supere prietenii care doreau sa vină la el, dar pe care trebuia să îi refuze. În legătură cu cantitatea de droguri descoperită cu ocazia percheziției domiciliare din data de 13 martie 2012 și cu privire la scopul pentru care aceasta era deținută, Tribunalul, a reținut, în primul rând, faptul că potrivit procesului-verbal de percheziție din data de 13 martie 2012 asupra inculpatului, în buzunarul interior al gecii sale, au fost găsite patru punguțe din material plastic transparent ce conțineau o substanță solidă de culoare albă, punguțele fiind răsucite și lipite la capăt prin topire.

În apartamentul inculpatului, în baie, pe rezervorul toaletei, în cutia cu bețișoare pentru urechi, au fost descoperite doua punguțe tip „zip” din plastic transparent, una dintre acestea conținând 8 și cealaltă o punguță din material plastic transparent ce conțineau o substanță solidă de culoare albă, punguțele fiind răsucite și lipite la capăt prin topire, precum și două punguțe din material plastic transparent dintre care una conținea 35, iar cealaltă un comprimat de culoare roz închis. Într-un dulap din hol, a fost descoperită o punguță din material plastic ce conținea resturi vegetale cu miros înțepător, iar într-un sertar al dulapului de pe hol a fost descoperit un cântar electronic ce prezenta urme de materie.

Prin raportul de constatare tehnico-științifică din 16 martie 2012 probele supuse analizei conțineau 3,70 g. substanță care conține cocaină și fenacetină, cu o concentrație de 33,7%±2%; 7,30 g. substanță care conține cocaină și fenacetină, cu o concentrație de 34,2%±2%; 0,45 g. substanță care conține cocaină și fenacetină, cu o concentrație de 36,5%±2%; 36 comprimate care conțineau ca substanță activă 3,4-metilendioximetarnfetamină (MDMA); 20,55 g. cannabis, în care s-a pus în evidență tetrahidrocarmabinol, substanță psihotropă biosintetizată de planta Cannabis. De asemenea, pe cântarul supus analizei s-a pus în evidență cocaină, tetrahidrocannabinol și fenacetină. În al doilea rând, Tribunalul a reținut explicațiile contradictorii date de inculpat cu privire la drogurile găsite în posesia sa.

Astfel, inițial, inculpatul a precizat că toate punguțele menționate au fost găsite de el în fața ușii, iar cele patru punguțe aflate în haina cu care era îmbrăcat fuseseră luate de el pentru a le arăta unei persoane și a-i spune ce conțin. Audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a precizat că, în urma problemelor de sănătate create de consumul de droguri, din anul 2006 a început un program medical, consumând însă, în continuare, la diferite intervale de timp cocaină și cannabis. A mai precizat inculpatul că în ultimele 6 luni nu mai consumase droguri de niciun tip, iar substanțele găsite în locuința sa fuseseră cumpărate cu mai mult timp în urmă din diverse cluburi, unele punguțe fiind uitate în interiorul buzunarului gecii sale.

În fața instanței, inculpatul a arătat că drogurile găsite în posesia sa erau deținute în vederea consumului propriu pentru diverse ocazii, cum ar fi 1 Mai, sărbătorile pascale sau ziua sa, iar în ceea ce privește cântarul electronic a arătat că îl folosea pentru a cântări drogurile pe care le cumpăra în ambalajul lor, după cumpărarea acestora, sau pentru a vedea ce efect are, de pildă, o jumătate de gram de cocaină sau pentru a stabili câte puncte să-și pună într-un joint. Or, Tribunalul nu a putut să nu constate faptul că în cazul unui consumator de droguri cu experiență (inculpatul precizând că a început acest consum în anul 2002) astfel de experimente nu își au locul, afirmații inculpatului având drept singur scop justificarea urmelor găsite pe cântarul electronic, specifice persoanelor care procedează ele la cântărirea și ambalarea drogurilor.

În afară de contradicțiile existente între declarațiile inculpatului, Tribunalul a constatat că, în cauza, cantitățile de droguri găsite în posesia inculpatului 11,45 g. cocaină, 36 comprimate ecstasy și 20,55 g. cannabis sunt destul de importante pentru a nu putea fi justificate prin prisma deținerii în vederea consumului propriu de către o persoană care, potrivit propriilor sale afirmații, nu mai consumase astfel de substanțe de 6 luni de zile (deși unul dintre evenimentele pentru care inculpatul a susținut că deținea, aceste substanțe - ziua sa de naștere - avuse loc cu doar câteva zile înainte de percheziția domiciliară, acesta fiind născut pe 26 februarie 1979), iar anterior, începând cu anul 2006, le consumase doar sporadic, pe fondul problemelor de sănătate.

Adăugând la cele arătate, cele menționate anterior în legătură cu cumpărările autorizate din datele de 02 februarie 2012 și 08 februarie 2012, declarațiile martorilor C.F.M. și N.C.C. și ale inculpatului N.L.B., referitor la oferirea spre consum de cannabis și altor persoane de către inculpat, Tribunalul a apreciat ca dovedit scopul, deținerii de către inculpat a substanțelor menționate - punerea acestora în circulație.

În drept, s-a reținut că faptele inculpatului N.L.B., astfel cum au fost reținute, constând în vânzarea la data de 02 februarie 2012 și 08 februarie 2012 a cantității de 1,89 g. substanță ce conținea cocaină în amestec cu fenacetină și levamisol pentru suma totală de 200 euro, și în deținerea în vederea vânzării la data de 13 martie 2012 în vestimentația personală și în apartamentul în care locuia fără forme legale a cantității totale nete de 11,45 g. cocaină, 36 comprimate ecstasy și 20,55 g. cannabis, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc și mare risc în formă continuată prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Vânzarea și deținerea sunt acțiuni enumerate în cuprinsul alin. (1) al art. 2 din Legea nr. 143/2000, iar în cazul de față acestea au avut ca obiect cocaină și ecstasy - 3,4-metilendioximetamfetamină (MDMA), substanțe menționate în Tabelul-anexă nr. I la Legea nr. 143/2000, dar și cannabis, substanță menționată în Tabelul-anexă nr. III la Legea nr. 143/2000. Tribunalul a apreciat că probele administrate în cauză dovedesc că aceste acțiuni au vizat circulația drogurilor și nu au fost realizate, cu referire la deținerea din data de 13 martie 2012, în vederea consumului propriu, faptele fiind săvârșite cu intenție directă, inculpatul dându-și seama de urmările faptelor sale și urmărind producerea acestora.

Distanța scurtă dintre actele materiale, modul similar de acțiuni al inculpatului în cazul vânzărilor (susținut și de interceptările convorbirilor telefonice) a justificat și reținerea formei continuate de săvârșire a infracțiunii, toate cele trei acte materiale apărând ca fiind săvârșite în baza aceleiași rezoluții infracționale. La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, Tribunalul a avut în vedere, în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cantitățile deloc neglijabile de droguri găsite în posesia acestuia, caracterul repetat al actelor de punere în vânzare - dar și faptul că acestea au vizat doar 1,89 g. cocaină, existența unor suspiciuni cu privire la o activitate mai extinsă de trafic de droguri decât cea ce face obiectul acestui dosar, atitudinea nesinceră a inculpatului pe tot parcursul soluționării cauzei.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul N.L.B. Cererea de apel a inculpatului (declarată în scris și nemotivată) a fost înaintată de Tribunal și înregistrată pe rolul instanței de apel la data de 31 octombrie 2012. Cu ocazia dezbaterilor în apel, inculpatul N.L.B., prin apărătorii săi, a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și achitarea inculpatului conform art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. S-a arătat că la data de 17 mai 2012, instanța de fond, conform dispozițiilor art. 300 C. proc. pen., a constatat regularitatea actului de sesizare a instanței, deși rechizitoriul este nelegal întocmit, urmărirea penală este nelegală, fiind îndeplinite condițiile art. 197 alin. (2) C. proc.

pen. S-a susținut că în rechizitoriu nu se face vorbire despre modul de sesizare al organelor de urmărire penală, iar denunțul aflat la dosar este formulat într-o altă cauză penală și nu îndeplinește cerințele art. 222 și 223 C. proc. pen., fiind multe modificări in cuprinsul denunțului ce nu sunt certificate. S-a precizat că umiărirea penală a început la data de 08 martie 2012, martorul P.D.F. a fost audiat la data de 20 februarie 2012, iar P.V. la data de 01 noiembrie 2011 și la data de 16 februarie 2012, fiind luate declarațiile în faza actelor premergătoare, ceea ce a condus la încălcarea dreptului la apărare al inculpatului. Totodată, a mai arătat că au fost audiați în cadrul urmăririi penale 11 martori care au arătat toți că inculpatul era consumator de droguri, pentru o perioadă și că se ocupă cu vânzarea de obiecte de vestimentație.

A apreciat hotărârea atacată ca fiind nelegală și pentru că s-a făcut aplicabilitatea art. 327 alin. (3) C. proc. pen. cu privire la martorii audiați doar în faza actelor premergătoare, fiind îndeplinite cerințele art. 197 alin. (1) C. proc. pen. și art. 197 alin. (2) C. proc. pen., impunându-se astfel restituirea cauzei la Parchet pentru refacerea urmăririi penale, conform art. 322 C. proc. pen. Cu privire Ia declarația colaboratorului P.V., a arătat că aceasta nu poate fi coroborată cu alte mijloace de probă. De asemenea, a mai arătat, că nu sunt îndeplinite cerințele art. 64 și 68 C. proc. pen. și deși se reține data săvârșirii faptei ca fiind la 08 februarie 2012, din înregistrare rezultă că data înregistrării este 09 februarie 2012, neexistând nici un proces-verbal cu privire la setarea unei anumite date a aparaturii.

S-a solicitat și înlăturarea proceselor-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, din conținutul acestora nereieșind comiterea faptei, precum și înăturarea declarațiilor martorilor P.V. și P.D.F. Cu privire la martorul P.V., a arătat că acesta are declarații contradictorii, spunând că s-a întâlnit în ianuarie 2011 cu inculpatul care i-a propus să vândă droguri, existând contradicții cu privire la suma plătită pe droguri. S-a mai susținut că prin administrarea probelor în faza actelor premergătoare s-a încălcat dreptul la apărare al inculpatului. Chiar și așa, niciunul dintre martorii audiați nu a arătat că inculpatul ar fi făcut trafic de droguri, acesta recunoscând că vinde haine și nicidecum droguri.

Față de aspectele arătate, a considerat că se impune reținerea infracțiunii de deținere de droguri, potrivit art. 4 din Legea nr. 143/2000, inculpatul fiind la acel moment consumator. Examinând sentința penală apelată, prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 C. proc. pen., instanța de apel a apreciat că apelul este fondat, însă pentru alte motive decât cele invocate, reținând următoarele: 1. Cricitile referitoare la nelegalitate nu au fost admise datorită netemeiniciei lor, în raport de niciuna dintre acestea nefîind incidente prevederile art. 332 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

vizând restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale. I.a) Nulitatea absolută a sesizării instanței (a rechizitoriului), cu incidența art. 197 alin. (2) C. proc. pen. în raport de încălcarea dispozițiilor legale privitoare la sesizarea organului de urmărire penală. În concret, s-a susținut că în cauză au fost încălcate normele legale referitoare la modalitățile în care se pot sesiza organele de urmărire penală, deoarece nu sunt respectate cerințele art. 222 și 223 C. proc. pen., denunțul formulat împotriva inculpatului N.L.B. fiind făcut într-o altă cauză. S-a mai susținut că la data de 17 mai 2012 instanța de fond a constatat regularitatea actului de sesizare a instanței, conform dispozițiilor art. 300 C. proc.

pen., deși rechizitoriul este nelegal întocmit, urmărirea penală este nelegal efectuată, actele întocmite fiind sancționate în condițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. Sub acest aspect, instanța de apel a reținut că inculpatul prin apărătorii săi a invocat pentru prima oară în apel neregularități ce țin de legalitatea sesizării organului judiciar, din perspectiva nerespectării cerințelor unor norme a căror încălcare ar conduce, în opinia exprimată, la restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, în condițiile art. 332 alin. (2) C. proc. pen. Din această perspectivă instanța de apel a subliniat că aspectul criticat de inculpat se circumscrie sferei de încălcări ale normelor legale care, dacă ar fi reală (adică ar lipsi sesizarea organului de urmărire penală), ar atrage nulitatea actului.

În dezacord cu opinia exprimată de apărare, instanța de apel a reținut că aspectul criticat vizează legalitatea unor norme legale care, nesocotite, se sancționează cu nulitatea relativă, potrivit dispozițiilor art. 197 alin. (1) C. proc. pen. În primul rând, inculpatul vorbește atât de „neregularitatea actului de sesizare a instanței” cu trimitere la dispozițiile art. 300 C. proc. pen., cât și de nerespectarea „legalității urmăririi penale”, din perspectiva acelorași încălcări și solicită restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, potrivit dispozițiilor art. 332 C. proc. pen. Cu titlu preliminar, instanța de apel a subliniat că cele două articole de lege menționate nu pot fi coroborate pentru a fundamenta o soluție de restituire.

Examinarea modului în care au fost respectate dispozițiile legale care reglementează efectuarea urmăririi penale reprezintă o activitate distinctă de examinarea regularității actului de sesizare a instanței. Verificarea actului de sesizare este o procedură care vizează examinarea conținutului actului de sesizare, respectiv rechizitoriului, instanța fiind mărginită a verifica dacă acesta conține elementele prev. de art. 262, art. 263 și art. 264 C. proc. pen. Odată verificată și constatată regularitatea actului de sesizare, instanța poate analiza, în contextul dispozițiilor art. 332 C. proc. pen. nulitățile din timpul urmăririi penale. De altfel, cele două proceduri atrag efecte diferite, neregularitatea actului de sesizare atrage restituirea cauzei la procuror pentru refacerea actului de sesizare, iar nerespectarea legalității urmăriri penale atrage soluția restituirii cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.

În al doilea rând, procedând la analiza separată a celor două neregularități, instanța de apel a reținut că în ceea ce privește neregularitatea actului de sesizare, aceasta se invocă și se constată în termenul prev. de art. 300 C. proc. pen., adică la prima zi de înfățișare. Acest moment procesual a fost depășit, având loc la termenul de judecată din data de 17 mai 2012 în fața primei instanțe, termen la care fiind pusă în discuție, însăși apărarea a cerut instanței să constate că au fost respectate toate dispozițiile legale aplicabile în această materie. Cât privește invocarea nerespectării legalității urmăririi penale prin aceea că lipsește sesizarea organului judiciar, s-au reținut următoarele: Neobservarea unor dispoziții care reglementează urmărirea penală nu atrage, în toate cazurile, nulitatea absolută și restituirea cauzei la procuror.

Încălcarea unor dispoziții din faza urmăririi penale pot atrage, în condițiile legii, nulitatea relativă. Această concepție a legiuitorului este reflectată de dispozițiile art. 332 alin. (1) și (2) cu referire la art. 197 alin. (1) și (4) C. proc. pen., respectiv art. 197 alin. (2)-(3) C. proc. pen. Pentru a aprecia dacă ar exista o nulitate absolută sau relativă instanța de apel a amintit cazurile prev. de art. 332 C. proc. pen., în care se poate cere restituirea cauzei la procuror, cu referire la prevederile art. 197 C. proc. pen. Astfel, instanța se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestuia de către apărător.

Totodată, potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen. sunt sancționate cu nulitatea absolută dispozițiile relative la competența după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la compunerea acesteia la publicitatea ședinței de judecată, cele relative la participarea procurorului, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestora de către apărător, când sunt obligatorii, precum și la efectuarea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori. Apărătorii inculpatului au invocat nelegalitatea urmăririi penale pentru că ar lipsi sesizarea organului de urmărire penală. Instanța de apel a precizat că această ipostază nu este reglementată expres în art. 332 C. proc.

pen., (sesizarea organului de urmărire penală fiind distinctă de teza referitoare la „sesizarea instanței”). Chiar și așa, și instanța de apel a apreciat că o instanță legal învestită cu soluționarea cauzei, poate constata și alte încălcări ale legii în cursul procesului penal, altele decât cele expres prevăzute de art. 332 C. proc. pen. care pot justifica restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, însă acestea pot fi invocate numai într-un anumit termen, de persoane determinate, cu dovedirea vătămării procesuale, neregularitatea actului putând fi înlăturată în condițiile legii [ art. 197 alin. (1), (4)-(5) C. proc. pen.]. Este și cazul criticii formulate de inculpat referitor la legala sesizare a organului de urmărire penală.

În context, instanța de apel a subliniat că aspectul invocat nu poate echivala și cu noțiunea de „sesizare a instanței” cum a susținut apărarea. Încercarea de a încadra o nulitate relativă din timpul urmăririi penale în noțiunea de „sesizare a instanței” duce la transformarea nulităților relative în nulități absolute, situație nepermisă, având în vedere că nulitățile prev. de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. sunt limitativ prevăzute. Drept urmare, cum aspectul criticat viza legalitatea unor norme legale care, nesocotite, se sancționează cu nulitatea relativă, potrivit dispozițiilor art. 197 alin. (1) C. proc. pen., sub imperativul unui termen limită până la care putea fi invocat [art. 197 alin. (4)] instanța de apel a reținut drept tardivă invocarea pentru prima oară în fața instanței de apel a acestei pretinse neregularități.

Privind dincolo de regimul nulităților, critica formulată a fost vădit nefondată din punctul de vedere al instanței de apel. Dosarul penal nr. 296/D/P/2011 a fost întocmit având la bază disjungerea efectuată dintr-un dosar inițial (87/D/P/2011) în care organul de urmărire penală a fost sesizat printr-un denunț făcut împotriva a două persoane („R.Ț.” și „V.”), dintre care, în urma cercetărilor penale efectuate, s-a stabilit că una este inculpatul N.L.B. I. b) Nulitatea absolută a sesizării instanței, cu incidența art 197 alin. (2) C. proc. pen. prin audieri efectuate în faza actelor premergătoare, de natură să încalce dreptul la apărare al inculpatului. S-a insistat asupra faptului că urmărirea penală a început la data de 08 martie 2012, iar martorii P.D.F.

și P.V. au fost audiați anterior, în faza actelor premergătoare, ceea ce a condus la încălcarea dreptului la apărare al inculpatului. Privitor la nulități, răspunzând criticii formulate de apărare, instanța de apel a reținut că pentru a se putea începe urmărirea penală într-o cauză, uneori este necesar ca informațiile preliminarii să fie completate prin acte premergătoare desfășurate ulterior sesizării. Acestea au rolul de a verifica informațiile deținute, confirmând sau infirmând concordanța lor cu realitățile faptice ale cauzei. Nulitățile invocate de apărătorii inculpatului referitoare la încălcarea dreptului la apărare prin audieri efectuate în faza actelor premergătoare vizează o nulitate relativă, pentru că nu este expres prevăzută între cazurile enumerate limitativ de legiuitor în dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc.

pen. Ca atare, nulitatea invocată pentru prima dată în instanța de apel, fiind relativă, s-ar fi acoperit, în opinia instanței de apel, prin administrarea de către prima instanță atât a probelor în acuzare, cât și a celor în apărare, solicitate de inculpat. În acest context, instanța de apel a subliniat că dacă în cursul urmăririi penale se comite vreo încălcare a dispozițiilor procedurale sancționabile cu nulitatea relativă, iar inculpatul sau apărătorul său iau cunoștință de aceasta, nu există nulitate câtă vreme nu au adus la cunoștința organului de urmărire penală neregularitatea procedurală observată și nu au cerut la momentul respectiv, aplicarea legii în mod corect. În cauză, urmărirea penală în cauză a început prin rezoluția din data de 08 martie 2012, iar o parte dintre actele procesuale și procedurale din dosar (audierea martorilor P.V.

la data de 01 ianuarie 2011, 30 ianuarie 2012, 16 februarie 2012, a lui P.F.D. la data de 20 februarie 2012, activități de cumpărare autorizată de droguri, altele) au fost realizate în faza actelor premergătoare. Însă, după, începerea urmăririi penale, organul de cercetare penală a mai administrat și alte probe pentru a dovedi vinovăția sau nevinovăția acestuia, a procedat la audierea martorilor asistenți M.T.R., a martorilor B.A.L., N.M., B.D.M., G.D., B.F., C.M., I.L., C.F., S.G., S.C., N.C., constatări tehnico-științifice chimice, percheziții domiciliare și informatice, l-a audiat de mai multe ori pe inculpat.

S-a apreciat că doar administrarea întregului material probator în faza actelor premergătoare ar contraveni regulilor de bază ale procesului penal și ar constitui o încălcare flagrantă a drepturilor procesuale ale inculpatului care ar fi astfel lipsit de garanțiile pe care legea i le oferă în cursul procesului penail, adică din momentul în care a fost începută urmărirea penală. Criticile foimulate de apărare legate de administrarea unora dintre probe în faza actelor premergătoare sunt abordabile, în opinia instanței de apel, și dintr-o altă perspectivă, respectiv aceea a legalității administrării probelor. Instanța de apel a apreciat că nu s-ar putea dispune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, în temeiul art. 332 alin. (2) C. proc.

pen., atunci când s-ar constata caracterul ilegal al mijloacelor de probă pe baza cărora s-a dispus trimiterea în judecată, întrucât instanța se pronunță asupra caracterului ilegal al mijloacelor de probă prin hotărâre, după efectuarea cercetării judecătorești și după dezbateri. Constatarea caracterului nelegal al unui mijloc de probă atrage o sancțiune specifică, respectiv excluderea mijlocului de probă care a fost nelegal administrat potrivit art. 64 alin. (2) C. proc. pen. și nu restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale. Verificând actele și lucrările dosarului atât cele de urmărire penală, cât și cele ale instanței, în raport de considerentele expuse, instanța de apel a reținut că urmărirea penală nu este afectată de niciun viciu, iar probele și mijloacele de probă au fost administrate în mod legal, cu respectarea principiului loialității în strângerea acestora.

II. Criticile referitoare la netemeinicie s-au referit la evaluarea greșită a probatoriului, cu consecința pronunțări unei soluții eronate de condamnare pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc în privința căreia instanța ar fi trebuit să pronunțe achitarea, întemeiată pe art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. și încadrarea juridică greșită dată faptei, fiind întrunite doar elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 4 din Legea nr. 143/2000 privind traficul de droguri. II. a) Situația de fapt și încadrarea juridică dată faptei.

Reanalizând întregul material probator administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în etapa cercetării judecătorești, instanța de apel a apreciat că tribunalul a reținut în mod corect atât situația de fapt constând în aceea că la datele de 02 februarie 2012 și 08 februarie 2012 a vândut colaboratorului sub acoperire „P.V.” cantitatea totală de 1,89 g. substanță ce conținea cocaină în amestec cu fenacetină și levamisol, pentru suma totală de 200 euro, iar la data de 13 martie 2012 a deținut în vederea vânzării în vestimentația personală și în apartamentul în care locuia fără forme legale cantitatea totală netă de 11,45 g. cocaină, 36 comprimate ecstasy și 20,55 g. cannabis, cât și vinovăția inculpatului și întrunirea condițiilor tragerii la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunii infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen., căreia i-a dat și în drept o corectă încadrare juridică. În cauză, instanța de fond a făcut o analiză judicioasă a probatoriului administrat în cauză, atât în acuzare, cât și în apărare, probele administrate coroborate inclusiv cu cele administrate în fața instanței de apel, au conturat pe deplin comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, așa cum a susținut acuzarea.

În ceea ce privește fapta din data de 02 februarie 2012, s-a apreciat corect că potrivit procesului-verbal de cumpărare autorizată din data de 02 februarie 2012, a procesului-verbal de supraveghere cumpărare autorizată din aceeași dată, a procesului-verbal de redare a înregistrării audio-video în mediul ambiental, a declarației colaboratorului „P.V.” întărită de declarația dată în fața instanței de apel din data de 24 septembrie 2013, a investigatorului „R.J.”, la data respectivă, în jurul orei 22.00, a avut loc o întâlnire între colaboratorul „P.V.” și investigatorul „R.J.”, înainte de deplasarea colaboratorului la domiciliul inculpatului. Colaboratorului i s-a efectuat un control corporal amănunțit, constatându-se că nu deține asupra sa substanțe interzise, ci doar un telefon mobil și un pachet de țigări, după care i-a fost înmânată suma de 100 euro în vederea cumpărării unui gram de cocaină.

Sub supravegherea investigatorului, în jurul orei 22.50, colaboratorul s-a deplasat la apartamentul din str. T.S., apartament închiriat de inculpat. În interiorul apartamentului, după un schimb de saluturi, inculpatul i-a adresat colaboratorului întrebarea „zi, câte vrei?”, primind din partea acestuia răspunsul „una”. În aceste condiții, după primirea sumei de 100 euro de la colaborator, inculpatul i-a înmânat acestuia o punguță de material plastic transparent, răsucită și lipită la un capăt prin topire, cu diametrul de aproximativ 1,5 cm, ce conținea o substanță pulverulentă de culoare albă. Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 07 februarie 2012 proba supusă analizei conținea 1.03 g. pulbere care conține cocaină și fenacetină, având o concentrație în cocaină de 23,5%±2%.

Aceste probe s-au coroborat și cu convorbirile telefonice interceptate în data de 02 februarie 2012, recunoscute de inculpat ca fiind convorbirile sale (conform datelor primei instanțe), acesta recunoscând convorbirea telefonică purtată la data de 02 februarie 2012, ora 22.36, convorbire în care este întrebat de o persoană de sex masculin dacă poate veni la el în 10-20 de minute, ca fiind o convorbire telefonică pe care ar fi purtat-o cu colaboratorul. Acesta a recunoscut și convorbirea telefonică purtată la data de 02 februarie 2012, ora 22.54, convorbire telefonică purtată cu o persoană de sex feminin, al cărei conținut este redat și în cuprinsul procesului-verbal de transcriere a înregistrărilor audio-video din data de 02 februarie 2012 ca fiind convorbirea purtată de inculpat în momentul în care colaboratorul se afla în apartament.

Este, astfel, dincolo de orice dubiu din punctul de vedere al instanței de apel, că în data de 02 februarie 2012, în jurul orei 22.36, colaboratorul a stabilit o întâlnire cu inculpatul și că la ora 22.54 colaboratorul se afla în apartamentul inculpatului, în imediata apropiere a acestuia. În înregistrarea video din data de 02 februarie 2012 pusă la dispoziția instanței de către organele de urmărire penală este vizibil la secunda 55 chipul inculpatului. Aceste elemente probatorii fac dovedit faptul că la data de 02 februarie 2012 inculpatul a vândut colaboratorului cantitatea de 1,03 g. pulbere care conține cocaină și fenacetină, primind în schimb suma de 100 euro. Înainte de a pătrunde în apartament, colaboratorul nu avea asupra sa nicio substanță interzisă, după cum rezultă atât din procesul-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire R.J., cât și din procesul-verbal de supraveghere cumpărare autorizată întocmit de B.C.C.O.B.

- Serviciul Antidrog, contrar ideii pe care a încercat să o acrediteze apărarea, pentru ca după convorbirea purtată în apartamentul inculpatului în care este întrebat „câte vrei”, răspunzând „una”, colaboratorul să se afle în posesia unei doze de cocaină. Inculpatul a recunoscut că a purtat cu 20 de minute înainte de întâlnire o convorbire cu colaboratorul, stabilind ca acesta să vină la apartamentul său, iar modul eliptic în care se desfășoară convorbirea din apartament dovedește faptul că scopul acestei întâlniri - cumpărarea de droguri - era cunoscut dinainte de toate persoanele implicate.

Cât privește fapta din data de 08 februarie 2012, aceasta a fost dovedită probator, potrivit procesului-verbal de cumpărare autorizată din data de 08 februarie 2012, a procesului-verbal de supraveghere cumpărare autorizată din aceeași dată, a procesului-verbal de redare a înregistrării audio-video în mediul ambiental, a declarației colaboratorului „P.V.” și a investigatorului „R.J.”, la data respectivă, în jurul orei 19.00, a avut loc o întâlnire între colaboratorul „P.V.” și investigatorul „R.J.”, înainte de deplasarea colaboratorului la domiciliul inculpatului. Colaboratorului i s-a efectuat un control corporal amănunțit, constatându-se că nu deține asupra sa substanțe interzise, ci doar un telefon mobil și un pachet de țigări, după care i-a fost înmânată suma de 100 euro în vederea cumpărării unui gram de cocaină.

Sub supravegherea investigatorului, în jurul orei 20.30, colaboratorul s-a deplasat la apartamentul din str. T.S., apartament închiriat de incalpat. În interiorul apartamentului, după un scurt schimb de replici, colaboratorul i-a înmânat inculpatului suma de 100 euro, primind o punguță din material plastic, sigilată prin ardere la un capăt, cu diametrul de aproximativ 1,5 cm, în care se afla o substanță solidă. Raportul de constatare tehnico-științifică din 10 februarie 2012 a stabilit că proba supusă analizei conținea 0,86 g. pulbere care conține cocaină, fenacetină și levamisol, având o concentrație în cocaină de 23,65%±2%. Declarațiile colaboratorului și ale investigatorului se coroborează și cu înregistrarea audio-video efectuată în cauză, aceste probe dovedind vânzarea la data de 08 februarie 2012 a cantității de 0,86 g. pulbere care conține cocaină, fenacetină și levamisol de către inculpat în schimbul sumei de 100 euro.

Înregistrarea audio-video permite vizualizarea holului care duce la apartamentul în care pătrunde colaboratorul și faptul că imediat după ieșirea din apartamentul colaboratorul arată camerei video o punguță, cu o formă similară celor folosite de obicei pentru vânzarea dozelor de droguri, punguță pe care nu o avea asupra sa anterior pătrunderii în apartament, potrivit declarațiilor investigatorului și a procesului-verbal de supraveghere cumpărare autorizată din aceeași dată. Probele descrise s-au coroborat și cu interceptările convorbirilor telefonice purtate de inculpat, pentru care acesta nu a putut prezenta o explicație logică, de natură să ducă la înlăturarea interpretărilor date prin actul de sesizare al instanței, convorbiri analizate în rnod temeinic de către instanța de fond.

Aceste convorbiri dovedesc folosirea, de către inculpat a unui limbaj codat, care nu se justifică prin prisma activității pretins desfășurate - comercializarea de obiecte de îmbrăcăminte și bijuterii aduse din străinătate. Mai mult, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, istoricul apelurilor și mesajelor telefonice și conținutul convorbirilor confirmă și susținerile colaboratorului, anterioare primelor cumpărări autorizate din cauză, referitoare la faptul că în momentul în care inculpatul „nu are marfa de vânzare, acesta nu răspunde la telefon, iar când are invită clientul acasă sau stabilește cu acesta un Ioc de întâlnire în oraș”. În fine, instanța de apel a admis solicitarea inculpatului și, în scopul de a înlătura orice dubiu în legătură cu autenticitatea convorbirilor, a efectuat o expertiză criminalistică pentru a se stabili „dacă înregistrările conțin eventuale urme de alterare.

Prin raportul de expertiză criminalistică din 23 august 2013, s-a stabilit că în urma examinării cu echipamentele și sistemele din dotarea I.N.E.C. înregistrările audio-video nu prezintă asemenea urme. Cât privește critica vizând încadrarea juridică dată faptei (apreciată drept motiv de apel și nu o cerere distinctă, în condițiile în care a fost formulată și în fond și soluționată odată cu pronunțarea sentinței), instanța de apel a apreciat că față de cantitatea de droguri descoperită cu ocazia percheziției domiciliare din data de 11 martie 2012 (11,45 g. cocaină, 36 comprimate ecstasy și 20,55 g. cannabis), coroborat cu ce