ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 836/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 836/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de față constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 851 din data

de 05 octombrie 2012 a Tribunalului București, secția I penală, pronunțată în Dosarul

nr. 15056/3/2012, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă, ca

neîntemeiată, cererea inculpatului N.L.B. de schimbare a încadrării juridice

pentru actul material din data de

11

martie

2012 în infracțiunea de deținere de droguri de risc și

mare risc în vederea consumului propriu prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000.

În

baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 rap. la

art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la

art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul N.L.B. la pedeapsa

de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc

și mare risc în formă continuată.

I s-a aplicat pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen. pe o durată de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei

principale aplicate.

În

baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului cu titlu

de pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen.

În

baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata

arestării preventive de la 11 martie 2012 la zi.

În

baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest

a inculpatului.

În

baza art. 17 alin. (1) rap. la art. 18 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 s-a confiscat, în vederea distrugerii, cu obligația păstrării de contraprobe,

cantitatea de 0,88 g. pulbere conținând cocaină și fenacetină, cantitatea de 0,75

g. substanță conținând cocaină, fenacetină și levamisol, cantitățile de 11,02 g.

substanță conținând cocaină și fenacetină, 30 comprimate conținând MDMA și 20 g.

cannabis.

S-a confiscat de la inculpat cântarul electronic

și a fost menținută măsura sechestrului asigurător instituită asupra acestuia prin

ordonanța nr. 296/D/P/2011 din data de 12 martie 2012 a Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală.

În

baza art. 17 alin. (2) din Leeea nr. 143/2000 s-a confiscat

de la inculpat în vederea restituirii către I.G.P.R. - B.C.C.O.B. - Serviciul Antidrog

suma de 200 euro obținută în urma săvârșirii infracțiunii.

În

baza art. 357 C. proc. pen. a fost menținută, în parte, măsura

sechestrului asigurător instituită prin ordonanța nr. 296/D/P/2011 din data de 12

martie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

- Structura Centrală asupra sumelor ridicate de la inculpat, până la concurența

sumei de 200 euro.

S-a ridicat măsura sechestrului în rest

și s-a dispus restituirea sumelor de bani cu privire la care nu s-a dispus măsura

confiscării speciale către inculpat.

În

baza art. 357 C. proc. pen. s-a ridicat măsura sechestrului

asigurător instituită prin ordonanța nr. 296/D/P/2011 din data de 12 martie

2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casafie și Justiție - D.I.I.C.O.T.

- Structura Centrală asupra telefoanelor mobile marca A. și marca B.

și a cartelelor SIM aferente și dispune

restituirea acestor bunuri către inculpat.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut

următoarele:

În

fapt, s-a reținut că, în perioada februarie 2012 - martie

2012, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul N.L.B.

a realizat operațiuni ilicite privind, circulația drogurilor de mare risc, respectiv

a deținut în vederea vânzării, a intermediat vânzarea și a vândut diferite cantități

de cocaină, împrejurări în care, la datele de 02 februarie 2012 și 08 februarie

2012, a vândut colaboratorului sub acoperire „P.V.” - nume de cod, cantitatea totală

de 1,89 g. substanță ce conține cocaină în amestec cu fenacetină și levamisol, pentru

suma totală de 200 euro, iar la data de 13 martie 2012 a deținut în vederea vânzării

în vestimentația personală și în apartamentul în care locuia fără forme legale cantitatea

totală netă de 11,45 g. cocaină, 36 comprimate ecstasy și 20,55 g. cannabis.

Prin rechizitoriu s-a dispus și disjungerea

cauzei în vederea continuării cercetărilor cu privire la numiții „C.”, „O.”, „D.”,

„R.Ț.” și alții sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 12 din Legea

nr. 678/2001, art. 194 C. pen., art. 7 din Legea nr. 39/2003 și a unor infracțiuni

prev. de Legea nr. 143/2000.

Situația de fapt reținută în actul de sesizare

s-a bazat pe denunțul și declarația numitului P.F.D., declarațiile colaboratorului

„P.V.”, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice și a discuțiilor

în mediul ambiental interceptate în baza autorizațiilor emise de Tribunalul București,

procesele-verbale întocmite de instigatorii sub acoperire, rapoartele de constatare

tehnico-științifică, declarațiile martorilor N.M., B.D.M., G.D., B.F.C., C.M.M.,

I.L.G., C.F.M., S.G., S.C.F., N.C.C. și N.C., declarațiile inculpatului care a precizat

că drogurile descoperite cu ocazia percheziției domiciliare erau deținute în vederea

consumului propriu, negând vânzările din datele de 02 februarie 2012 și 08

februarie 2012.

Față de inculpatul N.L.B. a fost luată

la data de 13 martie 2012 măsura reținerii pentru 24 de ore, prin încheierea din

data de 12 martie 2012 a Tribunalului București, secția a Il-a penală, pronunțată

în Dosarul nr. 7528/3/2012, dispunându-se arestarea preventivă a inculpatului, măsură

ce a fost ulterior prelungită prin încheierea din data de 04 aprilie 2012 a Tribunalului

București, secția I penală, din Dosarul nr. 10740/3/2012, și menținută prin încheierile

din datele de 30 aprilie 2012, 14 iunie 2012 și 09 august 2012 pronunțate în prezentul

dosar.

În

cursul cercetării judecătorești, s-a procedat la audierea

inculpatului, acesta menținând poziția din cursul urmăririi penale, la

audierea investigatorului „R.J.”, a martorilor

C.F.M., I.L.G., C.M.E., N.C.C., N.C. și G.D. La termenul din data de 04

octombrie 2012 s-a luat act de renunțarea reprezentantului Ministerului Public la

audierea martorilor N.M. și B.D.M. și s-a constatat imposibilitatea audierii colaboratorului

„P.V.” și a martorului P.F.D., făcându-se aplicarea art. 327 alin. (3) C. proc.

pen.

De asemenea, la termenul din data de 09

august 2012 s-a procedat la ascultarea în ședință publică a unora dintre convorbirile

interceptate în cauză în data de 02 februarie 2012 și la vizionarea înregistrărilor

audio-video efectuate la datele de 02 februarie 2012 și 08 februarie 2012.

La termenul din 04 octombrie 2012, apărătorul

inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice pentru actul material din

data de 13 martie 2012 în infracțiunea de deținere de droguri de risc și mare risc

în vederea consumului propriu prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Analizând actele și lucrările dosarului,

Tribunalul a reținut că probatoriul administrat în cauză demonstrează săvârșirea

de către inculpat a infracțiunii de trafic de droguri de risc și mare risc în formă

continuată prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că la datele de 02 februarie 2012 și

08 februarie 2012 a vândut colaboratorului sub acoperire „P.V.” cantitatea totală

de 1,89 g. substanță ce conținea cocaină în amestec cu fenacetină și levamisol,

pentru suma totală de 200 euro, iar la data de 13 martie 2012 a deținut în vederea

vânzării în vestimentația personală și în apartamentul în care locuia fără forme

legale cantitatea totală netă de 11,45 g. cocaină, 36 comprimate ecstasy și 20,55

g. cannabis.

Astfel, în ceea ce privește fapta din data

de 02 februarie 2012, Tribunalul a constatat că potrivit procesului-verbal de cumpărare

autorizată din data de 02 februarie 2012, a procesului-verbal de supraveghere cumpărare

autorizată din aceeași dată, a procesului-verbal de redare a înregistrării audio-video

în mediul ambiental, a declarației colaboratorului „P.V.” și a investigatorului

„R.J.”, la data respectivă, în jurul orei 22.00, a avut loc o întâlnire între colaboratorul

„P.V.” și investigatorul „R.J.”, înainte de deplasarea colaboratorului la domiciliul

inculpatului.

Colaboratorului i s-a efectuat un control

corporal amănunțit, constatându-se că nu deține asupra sa substanțe interzise, ci

doar un telefon mobil și un pachet de țigări, după care i-a fost înmânată suma de

100 euro în vederea cumnărării unui gram de cocaină. Sub supravegherea investigatorului,

în jurul orei 22.50, colaboratorul s-a deplasat la apartamentul din str. T.S., apartament

închiriat de inculpat. În interiorul apartamentului,

după un schimb de saluturi, inculpatul

i-a adresat colaboratorului întrebarea „zi, câte vrei?”, primind din partea acestuia

răspunsul „una”. În aceste condiții, după primirea sumei de 100 euro de la colaborator,

inculpatul i-a înmânat acestuia o punguță de material plastic transparent, răsucită

și lipită la un capăt prin topire, cu diametrul de aproximativ 1,5 cm, ce conținea

o substanță pulverulentă de culoare albă.

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică

din 07 februarie 2012 proba supusă analizei conținea 1,03 g. pulbere care conține

cocaină și fenacetină, având o concentrație în cocaină de 23,5%±2%.

Probele prezentate mai sus se coroborează

și cu convorbirile telefonice interceptate în data de 02 februarie 2012, ascultate

în ședința publică din data de 09 august 2012 și recunoscute de inculpat, ca fiind

convorbirile sale. Astfel, inculpatul a recunoscut convorbirea telefonică purtată

la data de 02 februarie 2012, ora 22.36, convorbire în care este întrebat de o persoană

de sex masculin dacă poate veni la ei în 10-20 de minute, ca fiind o convorbire

telefonică pe care ar fi purtat-o cu colaboratorul. Acesta a recunoscut și convorbirea

telefonică purtată la data de 02 februarie 2012, ora 22.54, convorbire telefonică

purtată cu o persoană de sex feminin, al cărei conținut este redat și în cuprinsul

procesului-verbal de transcriere a înregistrărilor audio-video din data de 02

februarie 2012 ca fiind convorbirea purtată de inculpat în momentul în care colaboratorul

se afla în apartament.

A rezultat astfel, dincolo de orice dubiu,

că în data de 02 februarie 2012, în jurul orei 22.36, colaboratorul a stabilit o

întâlnire cu inculpatul și că la ora 22.54 colaboratorul se afla în apartamentul

inculpatului, în imediata apropiere a acestuia. De altfel, în înregistrarea video

din data de 02 februarie 2012 pusă la dispoziția instanței de către organele de

urmărire penală este vizibil la secunda 55 chipul inculpatului.

În

aceste condiții, Tribunalul a apreciat dovedit faptul că la

data de 02 februarie 2012 inculpatul a vândut colaboratorului cantitatea de 1,03

g. pulbere care conține cocaină și fenacetină, primind în schimb suma de 100

euro, înainte de a pătrunde în apartament, colaboratorul nu avea asupra sa nicio

substanță interzisă, după cum rezultă atât din procesul-verbal întocmit de investigatorul

sub acoperire R.J., cât și din procesul-verbal de supraveghere cumpărare autorizată

întocmit de B.C.C.O.B. - Serviciul Antidrog, contrar ideii pe care a încercat să

o acrediteze apărarea, pentru ca după convorbirea purtată în apartamentul inculpatului

în care este întrebat „câte vrei”, răspunzând „una” (aspecte care sunt confirmate

și de înregistrarea video vizionată în ședință publică), colaboratorul să se afle

în posesia unei doze de cocaină.

Totodată, potrivit propriilor sale afumații,

inculpatul a fost cel care a purtat cu 20 de minute înainte de întâlnire o convorbire

cu

colaboratorul, stabilind

ca acesta să vină la apartamentul său, iar modul eliptic în care se desfășoară convorbirea

din apartament dovedește faptul că scopul acestei întâlniri - cumpărarea de droguri

- era cunoscut dinainte de toate persoanele implicate (a se vedea în acest sens

și declarațiile colaboratorului potrivit cărora așa aveau loc în mod obișnuit tranzacțiile

pe care le încheia inculpatul, întrucât clienții săi erau persoane pe care le cunoștea

de mult timp, iar scopul vizitelor la domiciliul acestuia era evident).

Referitor la susținerile apărării în legătură

cu faptul că este posibil ca drogurile să fi fost vândute de o altă persoană, Tribunalul

a reamintit că probele indicate mai sus dovedesc că tranzacția a avut loc în apartamentul

inculpatului, după ce acesta discutase cu colaboratorul în legătură cu vizita acestuia

din urmă, și că inculpatul nu a învederat în niciuna din declarațiile date că era

posibil ca una din persoanele venite în vizită în apartamentul său să folosească

acel loc pentru trafic de droguri, condiții în care aceste susțineri apar ca nefondate.

Raportat la fapta din data de 08

februarie 2012, Tribunalul a constatat că potrivit procesului-verbal de cumpărare

autorizată din data de 08 februarie 2012, a procesului-verbal de supraveghere cumpărare

autorizată din aceeași dată, a procesului-verbal de redare a înregistrării audio-video

în mediul ambiental, a declarației colaboratorului „P.V.” și a investigatorului

„R.J.”, la data respectivă, în jurul orei 19.00, a avut loc o întâlnire între colaboratorul

„P.V.” și investigatorul „R.J.”, înainte de deplasarea colaboratorului la domiciliul

inculpatului.

Colaboratorului i s-a efectuat un control

corporal amănunțit, constatându-se că nu deține asupra sa substanțe interzise, ci

doar un telefon mobil și un pachet de țigări, după care i-a fost înmânată suma de

100 euro în vederea cumpărării unui gram de cocaină. Sub supravegherea investigatorului,

în jurul orei 20.30, colaboratorul s-a deplasat la apartamentul din str. T.S., apartament

închiriat de inculpat. În interiorul apartamentului, după un scurt schimb de replici,

colaboratorul i-a înmânat inculpatului suma de 100 euro, primind o punguță din material

plastic, sigilată prin ardere la un capăt, cu diametrul de aproximativ 1,5 cm, în

care se afla o substanță solidă.

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică

din 10 februarie 2012 proba supusă analizei conținea 0,86 g. pulbere care conține

cocaină, fenacetină și levamisol, având o concentrație în cocaină de 23,65%±2%.

Deși înregistrarea audio-video efectuată

în cauză pentru data de 08 februarie 2012 are o calitate îndoielnică, aceasta nepermițând

observarea feței persoanei cu care discută colaboratorul și nici identificarea acestei

persoane prin intermediul vocii, Tribunalul constată că în cuprinsul

înregistrării este vizibil holul care duce

la apartamentul în care pătrunde colaboratorul și faptul că imediat după ieșirea

din apartament colaboratorul arată camerei video o punguță, cu o formă similară

celor folosite de obicei, pentru vânzarea dozelor de droguri, punguță pe care nu

o avea asupra sa. anterior pătrunderii în

apartament, potrivit declarațiilor investigatorului și a procesului-verbal

de supraveghere cumpărare autorizată din aceeași dată, se impune precizarea că,

după vizionarea în ședința publică din data de 09 august 2012 a acestei înregistrări,

nici inculpatul, nici apărătorul său nu au arătat că imaginile surprinse de camera

video nu ar fi fost efectuate în blocul în care locuia inculpatul.

În

aceste condiții, Tribunalul a considerat că declarațiile colaboratorului

și ale investigatorului se coroborează și cu înregistrarea audio-video efectuată

în cauză, aceste probe dovedind vânzarea la data de 08 februarie 2012 a cantității

de 0,86 g. pulbere care conține cocaină, fenacetină și levamisol de către inculpat

în schimbul sumei de 100 euro.

Probele descrise mai sus se coroborează

și cu interceptările convorbirilor telefonice purtate de inculpat, pentru care acesta

nu a putut prezenta o explicație logică, de natură să ducă la înlăturarea interpretărilor

date prin actul de sesizare al instanței.

Istoricul apelurilor și mesajelor telefonice

și conținutul convorbirilor confirmă și susținerile colaboratorului, anterioare

primelor cumpărări autorizate din cauză, referitoare la faptul că în momentul în

care inculpatul „nu are marfă de vânzare, acesta nu răspunde la telefon, iar când

are invită clientul acasă sau stabilește cu acesta un loc de întâlnire în oraș”

(declarația din data de 01 noiembrie 2011). În afara interceptărilor telefonice,

s-a amintit în acest sens succesiunea de apeluri și mesaje din data de 27

noiembrie 2011, orele 18:45:57-22:57:24, 14 decembrie 2011, orele 15:17:49-17:09:42,

adresate de martorul C.M.E. inculpatului (explicate de acesta printr-un stil „agresiv

de a suna”) sau mesajul trimis de inculpat la data de 09 martie 2012, ora 00:05:33,

în care acesta afirmă că este plecat din București, deși era localizat în zona București,

sector 3, pentru care inculpatul a prezentat explicația necredibilă că nu vroia

să își supere prietenii care doreau sa vină la el, dar pe care trebuia să îi refuze.

În

legătură cu cantitatea de droguri descoperită cu ocazia percheziției

domiciliare din data de 13 martie 2012 și cu privire la scopul pentru care aceasta

era deținută, Tribunalul, a reținut, în primul rând, faptul că potrivit procesului-verbal

de percheziție din data de 13 martie 2012 asupra inculpatului, în buzunarul interior

al gecii sale, au fost găsite patru punguțe din material plastic transparent ce

conțineau o substanță solidă de culoare albă, punguțele fiind răsucite și lipite

la capăt prin topire.

În apartamentul inculpatului, în baie,

pe rezervorul toaletei, în cutia cu bețișoare pentru urechi, au fost descoperite

doua punguțe tip „zip” din plastic transparent, una dintre acestea conținând 8 și

cealaltă o punguță din material plastic transparent ce conțineau o substanță solidă

de culoare albă, punguțele fiind răsucite și lipite la capăt prin topire, precum

și două punguțe din material plastic transparent dintre care una conținea 35, iar

cealaltă un comprimat de culoare roz închis. Într-un dulap din hol, a fost descoperită

o punguță din material plastic ce conținea resturi vegetale cu miros înțepător,

iar într-un sertar al dulapului de pe hol a fost descoperit un cântar electronic

ce prezenta urme de materie.

Prin raportul de constatare tehnico-științifică

din 16 martie 2012 probele supuse analizei conțineau 3,70 g. substanță care conține

cocaină și fenacetină, cu o concentrație de 33,7%±2%; 7,30 g. substanță care conține

cocaină și fenacetină, cu o concentrație de 34,2%±2%; 0,45 g. substanță care conține

cocaină și fenacetină, cu o concentrație de 36,5%±2%; 36 comprimate care conțineau

ca substanță activă 3,4-metilendioximetarnfetamină (MDMA); 20,55 g. cannabis, în

care s-a pus în evidență tetrahidrocarmabinol, substanță psihotropă biosintetizată

de planta Cannabis. De asemenea, pe cântarul supus analizei s-a pus în evidență

cocaină, tetrahidrocannabinol și fenacetină.

În

al doilea rând, Tribunalul a reținut explicațiile contradictorii

date de inculpat cu privire la drogurile găsite în posesia sa. Astfel, inițial,

inculpatul a precizat că toate punguțele menționate au fost găsite de el în fața

ușii, iar cele patru punguțe aflate în haina cu care era îmbrăcat fuseseră luate

de el pentru a le arăta unei persoane și a-i spune ce conțin.

Audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul

a precizat că, în urma problemelor de sănătate create de consumul de droguri, din

anul 2006 a început un program medical, consumând însă, în continuare, la diferite

intervale de timp cocaină și cannabis. A mai precizat inculpatul că în ultimele

6 luni nu mai consumase droguri de niciun tip, iar substanțele găsite în locuința

sa fuseseră cumpărate cu mai mult timp în urmă din diverse cluburi, unele punguțe

fiind uitate în interiorul buzunarului gecii sale. În fața instanței, inculpatul

a arătat că drogurile găsite în posesia sa erau deținute în vederea consumului propriu

pentru diverse ocazii, cum ar fi 1 Mai, sărbătorile pascale sau ziua sa, iar în

ceea ce privește cântarul electronic a arătat că îl folosea pentru a cântări drogurile

pe care le cumpăra în ambalajul lor, după cumpărarea acestora, sau pentru a vedea

ce efect are, de pildă, o jumătate de gram de cocaină sau pentru a stabili câte

puncte să-și pună într-un joint. Or, Tribunalul nu a putut să nu constate faptul

că în cazul unui consumator de droguri cu experiență (inculpatul precizând că a

început acest consum în anul 2002) astfel de experimente nu își au locul, afirmații

inculpatului având drept singur scop justificarea urmelor găsite pe cântarul electronic,

specifice persoanelor care procedează ele la cântărirea și ambalarea drogurilor.

În

afară de contradicțiile existente între declarațiile inculpatului,

Tribunalul a constatat că, în cauza, cantitățile de droguri găsite în posesia inculpatului

11,45 g. cocaină, 36 comprimate ecstasy și 20,55 g. cannabis sunt destul de importante

pentru a nu putea fi justificate prin prisma deținerii în vederea consumului propriu

de către o persoană care, potrivit propriilor sale afirmații, nu mai consumase astfel

de substanțe de 6 luni de zile (deși unul dintre evenimentele pentru care inculpatul

a susținut că deținea, aceste substanțe - ziua sa de naștere - avuse loc cu doar

câteva zile înainte de percheziția domiciliară, acesta fiind născut pe 26

februarie 1979), iar anterior, începând cu anul 2006, le consumase doar sporadic,

pe fondul problemelor de sănătate.

Adăugând la cele arătate, cele menționate

anterior în legătură cu cumpărările autorizate din datele de 02 februarie 2012 și

08 februarie 2012, declarațiile martorilor C.F.M. și N.C.C. și ale inculpatului

N.L.B., referitor la oferirea spre consum de cannabis și altor persoane de către

inculpat, Tribunalul a apreciat ca dovedit scopul, deținerii de către inculpat a

substanțelor menționate - punerea acestora în circulație.

În

drept, s-a reținut că faptele inculpatului N.L.B., astfel

cum au fost reținute, constând în vânzarea la data de 02 februarie 2012 și 08

februarie 2012 a cantității de 1,89 g. substanță ce conținea cocaină în amestec

cu fenacetină și levamisol pentru suma totală de 200 euro, și în deținerea în vederea

vânzării la data de 13 martie 2012 în vestimentația personală și în apartamentul

în care locuia fără forme legale a cantității totale nete de 11,45 g. cocaină, 36

comprimate ecstasy și 20,55 g. cannabis, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

de trafic de droguri de risc și mare risc în formă continuată prev. de art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Vânzarea și deținerea sunt acțiuni enumerate

în cuprinsul alin. (1) al art. 2 din Legea nr. 143/2000, iar în cazul de față acestea

au avut ca obiect cocaină și ecstasy - 3,4-metilendioximetamfetamină (MDMA), substanțe

menționate în Tabelul-anexă nr. I la Legea nr. 143/2000, dar și cannabis, substanță

menționată în Tabelul-anexă nr. III la Legea nr. 143/2000.

Tribunalul a apreciat că probele administrate

în cauză dovedesc că aceste acțiuni au vizat circulația drogurilor și nu au fost

realizate, cu referire la deținerea din data de 13 martie 2012, în vederea consumului

propriu, faptele fiind săvârșite cu intenție directă, inculpatul dându-și seama

de urmările faptelor sale și urmărind producerea acestora.

Distanța scurtă dintre actele materiale,

modul similar de acțiuni al inculpatului în cazul vânzărilor (susținut și de interceptările

convorbirilor telefonice) a justificat și reținerea formei continuate de săvârșire

a infracțiunii, toate cele trei acte materiale apărând ca fiind săvârșite în baza

aceleiași rezoluții infracționale.

La individualizarea pedepsei ce a fost

aplicată inculpatului, Tribunalul a avut în vedere, în conformitate cu dispozițiile

art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000, cantitățile deloc neglijabile de droguri găsite în posesia acestuia,

caracterul repetat al actelor de punere în vânzare - dar și faptul că acestea au

vizat doar 1,89 g. cocaină, existența unor suspiciuni cu privire la o activitate

mai extinsă de trafic de droguri decât cea ce face obiectul acestui dosar, atitudinea

nesinceră a inculpatului pe tot parcursul soluționării cauzei.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat

apel inculpatul N.L.B.

Cererea de apel a inculpatului (declarată

în scris și nemotivată) a fost înaintată de Tribunal și înregistrată pe rolul instanței

de apel la data de 31 octombrie 2012.

Cu ocazia dezbaterilor în apel, inculpatul

N.L.B., prin apărătorii săi, a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii

atacate și achitarea inculpatului conform art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap.

la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

S-a arătat că la data de 17 mai 2012, instanța

de fond, conform dispozițiilor art. 300 C. proc. pen., a constatat regularitatea

actului de sesizare a instanței, deși rechizitoriul este nelegal întocmit, urmărirea

penală este nelegală, fiind îndeplinite condițiile art. 197 alin. (2) C. proc.

pen.

S-a susținut că în rechizitoriu nu se face

vorbire despre modul de sesizare al organelor de urmărire penală, iar denunțul aflat

la dosar este formulat într-o altă cauză penală și nu îndeplinește cerințele

art. 222 și 223 C. proc. pen., fiind multe modificări in cuprinsul denunțului ce

nu sunt certificate.

S-a precizat că umiărirea penală a început

la data de 08 martie 2012, martorul P.D.F. a fost audiat la data de 20

februarie 2012, iar P.V. la data de 01 noiembrie 2011 și la data de 16 februarie

2012, fiind luate declarațiile în faza actelor premergătoare, ceea ce a condus la

încălcarea dreptului la apărare al inculpatului.

Totodată, a mai arătat că au fost audiați

în cadrul urmăririi penale 11 martori care au arătat toți că inculpatul era consumator

de droguri, pentru o perioadă și că se ocupă cu vânzarea de obiecte de vestimentație.

A apreciat hotărârea atacată ca fiind nelegală

și pentru că s-a făcut aplicabilitatea art. 327 alin. (3) C. proc. pen. cu privire

la martorii audiați doar în faza actelor premergătoare, fiind îndeplinite cerințele

art. 197 alin. (1) C. proc. pen. și art. 197 alin. (2) C. proc. pen., impunându-se

astfel restituirea cauzei la Parchet pentru refacerea urmăririi penale, conform

art. 322 C. proc. pen. Cu privire Ia declarația colaboratorului P.V., a arătat că

aceasta nu poate fi coroborată cu alte mijloace de probă.

De asemenea, a mai arătat, că nu sunt îndeplinite

cerințele art. 64 și 68 C. proc. pen. și deși se reține data săvârșirii faptei ca

fiind la 08 februarie 2012, din înregistrare rezultă că data înregistrării este

09 februarie 2012, neexistând nici un proces-verbal cu privire la setarea unei anumite

date a aparaturii.

S-a solicitat și înlăturarea

proceselor-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, din conținutul acestora

nereieșind comiterea faptei, precum și înăturarea declarațiilor martorilor P.V.

și P.D.F. Cu privire la martorul P.V., a arătat că acesta are declarații contradictorii,

spunând că s-a întâlnit în ianuarie 2011 cu inculpatul care i-a propus să vândă

droguri, existând contradicții cu privire la suma plătită pe droguri. S-a mai susținut

că prin administrarea probelor în faza actelor premergătoare s-a încălcat dreptul

la apărare al inculpatului. Chiar și așa, niciunul dintre martorii audiați nu a

arătat că inculpatul ar fi făcut trafic de droguri, acesta recunoscând că vinde

haine și nicidecum droguri.

Față de aspectele arătate, a considerat

că se impune reținerea infracțiunii de deținere de droguri, potrivit art. 4 din

Legea nr. 143/2000, inculpatul fiind la acel moment consumator.

Examinând sentința penală apelată, prin

prisma criticilor formulate, dar și din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt

și de drept, conform art. 371 C. proc. pen., instanța de apel a apreciat că apelul

este fondat, însă pentru alte motive decât cele invocate, reținând următoarele:

nelegalitate nu au fost admise datorită netemeiniciei lor, în raport de niciuna

dintre acestea nefîind incidente prevederile art. 332 alin. (2) C. proc. pen. cu

referire la art. 197 alin. (2) C. proc. pen. vizând restituirea cauzei la procuror

pentru refacerea urmăririi penale.

I.a) Nulitatea absolută a sesizării instanței

(a rechizitoriului), cu incidența art. 197 alin. (2) C. proc. pen. în raport de

încălcarea dispozițiilor legale privitoare la sesizarea organului de urmărire penală.

În

concret, s-a susținut că în cauză au fost încălcate normele

legale referitoare la modalitățile în care se pot sesiza organele de urmărire penală,

deoarece nu sunt respectate cerințele art. 222 și 223 C. proc. pen., denunțul formulat

împotriva inculpatului N.L.B. fiind făcut într-o altă

cauză. S-a mai susținut că la data de 17

mai 2012 instanța de fond a constatat regularitatea actului de sesizare a instanței,

conform dispozițiilor art. 300 C. proc. pen., deși rechizitoriul este nelegal întocmit,

urmărirea penală este nelegal efectuată, actele întocmite fiind sancționate în condițiile

art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Sub acest aspect, instanța de apel a reținut

că inculpatul prin apărătorii săi a invocat pentru prima oară în apel neregularități

ce țin de legalitatea sesizării organului judiciar, din perspectiva nerespectării

cerințelor unor norme a căror încălcare ar conduce, în opinia exprimată, la restituirea

cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, în condițiile art. 332

alin. (2) C. proc. pen.

Din această perspectivă instanța de apel

a subliniat că aspectul criticat de inculpat se circumscrie sferei de încălcări

ale normelor legale care, dacă ar fi reală (adică ar lipsi sesizarea organului de

urmărire penală), ar atrage nulitatea actului.

În

dezacord cu opinia exprimată de apărare, instanța de apel

a reținut că aspectul criticat vizează legalitatea unor norme legale care, nesocotite,

se sancționează cu nulitatea relativă, potrivit dispozițiilor art. 197 alin. (1)

C. proc. pen.

În

primul rând, inculpatul vorbește atât de „neregularitatea

actului de sesizare a instanței” cu trimitere la dispozițiile art. 300 C. proc.

pen., cât și de nerespectarea „legalității urmăririi penale”, din perspectiva acelorași

încălcări și solicită restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi

penale, potrivit dispozițiilor art. 332 C. proc. pen.

Cu titlu preliminar, instanța de apel a

subliniat că cele două articole de lege menționate nu pot fi coroborate pentru a

fundamenta o soluție de restituire. Examinarea modului în care au fost respectate

dispozițiile legale care reglementează efectuarea urmăririi penale reprezintă o

activitate distinctă de examinarea regularității actului de sesizare a instanței.

Verificarea actului de sesizare este o

procedură care vizează examinarea conținutului actului de sesizare, respectiv rechizitoriului,

instanța fiind mărginită a verifica dacă acesta conține elementele prev. de

art. 262, art. 263 și art. 264 C. proc. pen. Odată verificată și constatată regularitatea

actului de sesizare, instanța poate analiza, în contextul dispozițiilor art. 332

C. proc. pen. nulitățile din timpul urmăririi penale. De altfel, cele două proceduri

atrag efecte diferite, neregularitatea actului de sesizare atrage restituirea cauzei

la procuror pentru refacerea actului de sesizare, iar nerespectarea legalității

urmăriri penale atrage soluția restituirii cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi

penale.

În

al doilea rând, procedând la analiza separată a celor două

neregularități, instanța de apel a reținut că în ceea ce privește neregularitatea

actului de sesizare, aceasta se invocă și se constată în termenul prev. de art.

300 C. proc. pen., adică la prima zi de înfățișare. Acest moment procesual a fost

depășit, având loc la termenul de judecată din data de 17 mai 2012 în fața primei

instanțe, termen la care fiind pusă în discuție, însăși apărarea a cerut instanței

să constate că au fost respectate toate dispozițiile legale aplicabile în această

materie.

Cât privește invocarea nerespectării legalității

urmăririi penale prin aceea că lipsește sesizarea organului judiciar, s-au reținut

următoarele:

Neobservarea unor dispoziții care reglementează

urmărirea penală nu atrage, în toate cazurile, nulitatea absolută și restituirea

cauzei la procuror. Încălcarea unor dispoziții din faza urmăririi penale pot atrage,

în condițiile legii, nulitatea relativă. Această concepție a legiuitorului este

reflectată de dispozițiile art. 332 alin. (1) și (2) cu referire la art. 197

alin. (1) și (4) C. proc. pen., respectiv art. 197 alin. (2)-(3) C. proc. pen.

Pentru a aprecia dacă ar exista o nulitate

absolută sau relativă instanța de apel a amintit cazurile prev. de art. 332 C.

proc. pen., în care se poate cere restituirea cauzei la procuror, cu referire la

prevederile art. 197 C. proc. pen.

Astfel, instanța se desesizează și restituie

cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispozițiilor

privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței,

prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestuia de către apărător.

Totodată, potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen. sunt sancționate cu nulitatea

absolută dispozițiile relative la competența după materie sau după calitatea persoanei,

la sesizarea instanței, la compunerea acesteia la publicitatea ședinței de judecată,

cele relative la participarea procurorului, prezența învinuitului sau a inculpatului

și asistarea acestora de către apărător, când sunt obligatorii, precum și la efectuarea

referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori.

Apărătorii inculpatului au invocat nelegalitatea

urmăririi penale pentru că ar lipsi sesizarea organului de urmărire penală.

Instanța de apel a precizat că această

ipostază nu este reglementată expres în art. 332 C. proc. pen., (sesizarea organului

de urmărire penală fiind distinctă de teza referitoare la „sesizarea instanței”).

Chiar și așa, și instanța de apel a apreciat

că o instanță legal învestită cu soluționarea cauzei, poate constata și alte încălcări

ale legii în cursul procesului penal, altele decât cele expres prevăzute de

art. 332 C. proc. pen. care pot justifica restituirea cauzei la procuror în vederea

refacerii urmăririi penale, însă acestea pot fi invocate numai într-un anumit termen,

de persoane determinate, cu dovedirea vătămării procesuale, neregularitatea actului

putând fi înlăturată în condițiile legii [

art.

197 alin. (1), (4)-(5) C. proc. pen.]. Este și cazul criticii formulate de inculpat

referitor la legala sesizare a organului de urmărire penală.

În

context, instanța de apel a subliniat că aspectul invocat

nu poate echivala și cu noțiunea de „sesizare a instanței” cum a susținut apărarea.

Încercarea de a încadra o nulitate relativă din timpul urmăririi penale în noțiunea

de „sesizare a instanței” duce la transformarea nulităților relative în nulități

absolute, situație nepermisă, având în vedere că nulitățile prev. de art. 197

alin. (2) C. proc. pen. sunt limitativ prevăzute.

Drept urmare, cum aspectul criticat viza

legalitatea unor norme legale care, nesocotite, se sancționează cu nulitatea relativă,

potrivit dispozițiilor art. 197 alin. (1) C. proc. pen., sub imperativul unui termen

limită până la care putea fi invocat [art. 197 alin. (4)] instanța de apel a reținut

drept tardivă invocarea pentru prima oară în fața instanței de apel a acestei pretinse

neregularități.

Privind dincolo de regimul nulităților,

critica formulată a fost vădit nefondată din punctul de vedere al instanței de apel.

Dosarul penal nr. 296/D/P/2011 a fost întocmit

având la bază disjungerea efectuată dintr-un dosar inițial (87/D/P/2011) în care

organul de urmărire penală a fost sesizat printr-un denunț făcut împotriva a două

persoane („R.Ț.” și „V.”), dintre care, în urma cercetărilor penale efectuate, s-a

stabilit că una este inculpatul N.L.B.

I. b) Nulitatea absolută a sesizării instanței,

cu incidența art 197 alin. (2) C. proc. pen. prin audieri efectuate în faza actelor

premergătoare, de natură să încalce dreptul la apărare al inculpatului.

S-a insistat asupra faptului că urmărirea

penală a început la data de 08 martie 2012, iar martorii P.D.F. și P.V. au fost

audiați anterior, în faza actelor premergătoare, ceea ce a condus la încălcarea

dreptului la apărare al inculpatului.

Privitor la nulități, răspunzând criticii

formulate de apărare, instanța de apel a reținut că pentru a se putea începe urmărirea

penală într-o cauză, uneori este necesar ca informațiile preliminarii să fie completate

prin acte premergătoare desfășurate ulterior sesizării. Acestea au rolul de a verifica

informațiile deținute, confirmând sau infirmând concordanța lor cu realitățile faptice

ale cauzei.

Nulitățile invocate de apărătorii inculpatului

referitoare la încălcarea dreptului la apărare prin audieri efectuate în faza actelor

premergătoare vizează o nulitate relativă, pentru că nu este expres prevăzută între

cazurile enumerate limitativ de legiuitor în dispozițiile art. 197 alin. (2) C.

proc. pen.

Ca atare, nulitatea invocată pentru prima

dată în instanța de apel, fiind relativă, s-ar fi acoperit, în opinia instanței

de apel, prin administrarea de

către

prima instanță atât a probelor în acuzare, cât și a celor în apărare, solicitate

de inculpat.

În

acest context, instanța de apel a subliniat că dacă în cursul

urmăririi penale se comite vreo încălcare a dispozițiilor procedurale sancționabile

cu nulitatea relativă, iar inculpatul sau apărătorul său iau cunoștință de aceasta,

nu există nulitate câtă vreme nu au adus la cunoștința organului de urmărire

penală neregularitatea procedurală observată și nu au cerut la momentul

respectiv, aplicarea legii în mod corect.

În

cauză, urmărirea penală în cauză a început prin rezoluția

din data de 08 martie 2012, iar o parte dintre actele procesuale și procedurale

din dosar (audierea martorilor P.V. la data de 01 ianuarie 2011, 30 ianuarie 2012,

16 februarie 2012, a lui P.F.D. la data de 20 februarie 2012, activități de cumpărare

autorizată de droguri, altele) au fost realizate în faza actelor premergătoare.

Însă, după, începerea urmăririi penale, organul de cercetare penală a mai administrat

și alte probe pentru a dovedi vinovăția sau nevinovăția acestuia, a procedat la

audierea martorilor asistenți M.T.R., a martorilor B.A.L., N.M., B.D.M., G.D., B.F.,

C.M., I.L., C.F., S.G., S.C., N.C., constatări tehnico-științifice chimice, percheziții

domiciliare și informatice, l-a audiat de mai multe ori pe inculpat.

S-a apreciat că doar administrarea întregului

material probator în faza actelor premergătoare ar contraveni regulilor de bază

ale procesului penal și ar constitui o încălcare flagrantă a drepturilor procesuale

ale inculpatului care ar fi astfel lipsit de garanțiile pe care legea i le oferă

în cursul procesului penail, adică din momentul în care a fost începută urmărirea

penală.

Criticile foimulate de apărare legate de

administrarea unora dintre probe în faza actelor premergătoare sunt abordabile,

în opinia instanței de apel, și dintr-o altă perspectivă, respectiv aceea a legalității

administrării probelor.

Instanța de apel a apreciat că nu s-ar

putea dispune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale,

în temeiul art. 332 alin. (2) C. proc. pen., atunci când s-ar constata caracterul

ilegal al mijloacelor de probă pe baza cărora s-a dispus trimiterea în judecată,

întrucât instanța se pronunță asupra caracterului ilegal al mijloacelor de probă

prin hotărâre, după efectuarea cercetării judecătorești și după dezbateri. Constatarea

caracterului nelegal al unui mijloc de probă atrage o sancțiune specifică, respectiv

excluderea mijlocului de probă care a fost nelegal administrat potrivit art. 64

alin. (2) C. proc. pen. și nu restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi

penale.

Verificând actele și lucrările dosarului

atât cele de urmărire penală, cât și cele ale instanței, în raport de considerentele

expuse, instanța de apel a reținut că urmărirea penală nu este afectată de niciun

viciu, iar probele și mijloacele de probă au fost administrate în mod legal, cu

respectarea principiului loialității în strângerea acestora.

II. Criticile referitoare la

netemeinicie s-au referit la evaluarea greșită a probatoriului, cu consecința pronunțări

unei soluții eronate de condamnare pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare

risc în privința căreia instanța ar fi trebuit să pronunțe achitarea, întemeiată

pe art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. și încadrarea juridică

greșită dată faptei, fiind întrunite doar elementele constitutive ale infracțiunii

prev. de art. 4 din Legea nr. 143/2000 privind traficul de droguri.

II. a) Situația de fapt și încadrarea juridică

dată faptei.

Reanalizând întregul material probator

administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în etapa cercetării

judecătorești, instanța de apel a apreciat că tribunalul a reținut în mod corect

atât situația de fapt constând în aceea că la datele de 02 februarie 2012 și 08

februarie 2012 a vândut colaboratorului sub acoperire „P.V.” cantitatea totală de

1,89 g. substanță ce conținea cocaină în amestec cu fenacetină și levamisol, pentru

suma totală de 200 euro, iar la data de 13 martie 2012 a deținut în vederea vânzării

în vestimentația personală și în apartamentul în care locuia fără forme legale cantitatea

totală netă de 11,45 g. cocaină, 36 comprimate ecstasy și 20,55 g. cannabis, cât

și vinovăția inculpatului și întrunirea condițiilor tragerii la răspundere penală

pentru săvârșirea infracțiunii infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare

risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., căreia i-a dat și în drept o corectă încadrare

juridică.

În

cauză, instanța de fond a făcut o analiză judicioasă a probatoriului

administrat în cauză, atât în acuzare, cât și în apărare, probele administrate coroborate

inclusiv cu cele administrate în fața instanței de apel, au conturat pe deplin comiterea

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, așa cum a susținut acuzarea.

În

ceea ce privește fapta din data de 02 februarie 2012, s-a

apreciat corect că potrivit procesului-verbal de cumpărare autorizată din data de

02 februarie 2012, a procesului-verbal de supraveghere cumpărare autorizată din

aceeași dată, a procesului-verbal de redare a înregistrării audio-video în mediul

ambiental, a declarației colaboratorului „P.V.” întărită de declarația dată în fața

instanței de apel din data de 24 septembrie 2013, a investigatorului „R.J.”, la

data respectivă, în jurul

orei

22.00, a avut loc o întâlnire între colaboratorul „P.V.” și investigatorul „R.J.”,

înainte de deplasarea colaboratorului la domiciliul inculpatului. Colaboratorului

i s-a efectuat un control corporal amănunțit, constatându-se că nu deține asupra

sa substanțe interzise, ci doar un telefon mobil și un pachet de țigări, după care

i-a fost înmânată suma de 100 euro în vederea cumpărării unui gram de cocaină. Sub

supravegherea investigatorului, în jurul orei 22.50, colaboratorul s-a deplasat

la apartamentul din str. T.S., apartament închiriat de inculpat. În interiorul apartamentului,

după un schimb de saluturi, inculpatul i-a adresat colaboratorului întrebarea „zi,

câte vrei?”, primind din partea acestuia răspunsul „una”. În aceste condiții, după

primirea sumei de 100 euro de la colaborator, inculpatul i-a înmânat acestuia o

punguță de material plastic transparent, răsucită și lipită la un capăt prin topire,

cu diametrul de aproximativ 1,5 cm, ce conținea o substanță pulverulentă de culoare

albă. Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 07 februarie 2012

proba supusă analizei conținea 1.03 g. pulbere care conține cocaină și fenacetină,

având o concentrație în cocaină de 23,5%±2%.

Aceste probe s-au coroborat și cu convorbirile

telefonice interceptate în data de 02 februarie 2012, recunoscute de inculpat ca

fiind convorbirile sale (conform datelor primei instanțe), acesta recunoscând convorbirea

telefonică purtată la data de 02 februarie 2012, ora 22.36, convorbire în care este

întrebat de o persoană de sex masculin dacă poate veni la el în 10-20 de minute,

ca fiind o convorbire telefonică pe care ar fi purtat-o cu colaboratorul. Acesta

a recunoscut și convorbirea telefonică purtată la data de 02 februarie 2012, ora

22.54, convorbire telefonică purtată cu o persoană de sex feminin, al cărei conținut

este redat și în cuprinsul procesului-verbal de transcriere a înregistrărilor audio-video

din data de 02 februarie 2012 ca fiind convorbirea purtată de inculpat în momentul

în care colaboratorul se afla în apartament.

Este, astfel, dincolo de orice dubiu din

punctul de vedere al instanței de apel, că în data de 02 februarie 2012, în jurul

orei 22.36, colaboratorul a stabilit o întâlnire cu inculpatul și că la ora 22.54

colaboratorul se afla în apartamentul inculpatului, în imediata apropiere a acestuia.

În

înregistrarea video din data de 02 februarie 2012 pusă la

dispoziția instanței de către organele de urmărire penală este vizibil la secunda

55 chipul inculpatului. Aceste elemente probatorii fac dovedit faptul că la data

de 02 februarie 2012 inculpatul a vândut colaboratorului cantitatea de 1,03 g. pulbere

care conține cocaină și fenacetină, primind în schimb suma de 100 euro. Înainte

de a pătrunde în apartament, colaboratorul nu avea asupra sa nicio substanță interzisă,

după cum rezultă atât din

procesul-verbal

întocmit de investigatorul sub acoperire R.J., cât și din procesul-verbal de supraveghere

cumpărare autorizată întocmit de B.C.C.O.B. - Serviciul Antidrog, contrar ideii

pe care a încercat să o acrediteze apărarea, pentru ca după convorbirea purtată

în apartamentul inculpatului în care este întrebat „câte vrei”, răspunzând „una”,

colaboratorul să se afle în posesia unei doze de cocaină.

Inculpatul a recunoscut că a purtat cu

20 de minute înainte de întâlnire o convorbire cu colaboratorul, stabilind ca acesta

să vină la apartamentul său, iar modul eliptic în care se desfășoară convorbirea

din apartament dovedește faptul că scopul acestei întâlniri - cumpărarea de droguri

- era cunoscut dinainte de toate persoanele implicate.

Cât privește fapta din data de 08

februarie 2012, aceasta a fost dovedită probator, potrivit procesului-verbal de

cumpărare autorizată din data de 08 februarie 2012, a procesului-verbal de supraveghere

cumpărare autorizată din aceeași dată, a procesului-verbal de redare a înregistrării

audio-video în mediul ambiental, a declarației colaboratorului „P.V.” și a investigatorului

„R.J.”, la data respectivă, în jurul orei 19.00, a avut loc o întâlnire între colaboratorul

„P.V.” și investigatorul „R.J.”, înainte de deplasarea colaboratorului la domiciliul

inculpatului. Colaboratorului i s-a efectuat un control corporal amănunțit, constatându-se

că nu deține asupra sa substanțe interzise, ci doar un telefon mobil și un pachet

de țigări, după care i-a fost înmânată suma de 100 euro în vederea cumpărării unui

gram de cocaină. Sub supravegherea investigatorului, în jurul orei 20.30, colaboratorul

s-a deplasat la apartamentul din str. T.S., apartament închiriat de incalpat.

În interiorul apartamentului, după un scurt schimb de replici, colaboratorul i-a

înmânat inculpatului suma de 100 euro, primind o punguță din material plastic, sigilată

prin ardere la un capăt, cu diametrul de aproximativ 1,5 cm, în care se afla o substanță

solidă. Raportul de constatare tehnico-științifică din 10 februarie 2012 a stabilit

că proba supusă analizei conținea 0,86 g. pulbere care conține cocaină, fenacetină

și levamisol, având o concentrație în cocaină de 23,65%±2%.

Declarațiile colaboratorului și ale investigatorului

se coroborează și cu înregistrarea audio-video efectuată în cauză, aceste probe

dovedind vânzarea la data de 08 februarie 2012 a cantității de 0,86 g. pulbere care

conține cocaină, fenacetină și levamisol de către inculpat în schimbul sumei de

100 euro. Înregistrarea audio-video permite vizualizarea holului care duce la apartamentul

în care pătrunde colaboratorul și faptul că imediat după ieșirea din apartamentul

colaboratorul arată camerei video

o

punguță, cu o formă similară celor folosite de obicei pentru vânzarea dozelor de

droguri, punguță pe care nu o avea asupra sa anterior pătrunderii în apartament,

potrivit declarațiilor investigatorului și a procesului-verbal de supraveghere cumpărare

autorizată din aceeași dată.

Probele descrise s-au coroborat și cu interceptările

convorbirilor telefonice purtate de inculpat, pentru care acesta nu a putut prezenta

o explicație logică, de natură să ducă la înlăturarea interpretărilor date prin

actul de sesizare al instanței, convorbiri analizate în rnod temeinic de către instanța

de fond. Aceste convorbiri dovedesc folosirea, de către inculpat a unui limbaj codat,

care nu se justifică prin prisma activității pretins desfășurate - comercializarea

de obiecte de îmbrăcăminte și bijuterii aduse din străinătate. Mai mult, așa cum

în mod corect a reținut instanța de fond, istoricul apelurilor și mesajelor telefonice

și conținutul convorbirilor confirmă și susținerile colaboratorului, anterioare

primelor cumpărări autorizate din cauză, referitoare la faptul că în momentul în

care inculpatul „nu are marfa de vânzare, acesta nu răspunde la telefon, iar când

are invită clientul acasă sau stabilește cu acesta un Ioc de întâlnire în oraș”.

În

fine, instanța de apel a admis solicitarea inculpatului și,

în scopul de a înlătura orice dubiu în legătură cu autenticitatea convorbirilor,

a efectuat o expertiză criminalistică pentru a se stabili „dacă înregistrările conțin

eventuale urme de alterare. Prin raportul de expertiză criminalistică din 23

august 2013, s-a stabilit că în urma examinării cu echipamentele și sistemele din

dotarea I.N.E.C. înregistrările audio-video nu prezintă asemenea urme.

Cât privește critica vizând încadrarea

juridică dată faptei (apreciată drept motiv de apel și nu o cerere distinctă, în

condițiile în care a fost formulată și în fond și soluționată odată cu pronunțarea

sentinței), instanța de apel a apreciat că față de cantitatea de droguri descoperită

cu ocazia percheziției domiciliare din data de 11 martie 2012 (11,45 g. cocaină,

36 comprimate ecstasy și 20,55 g. cannabis), coroborat cu ce