ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2838/2012

Asupra recursurilor penale de față: Prin sentința penală nr. 24/F din 13 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-au dispus următoarele: 1. În baza art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul T.F. la pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată. În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 29 septembrie 2011 la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului. 2. În baza art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a)-art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata T.G. la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată. În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii și arestării preventive de la 29 septembrie 2011 la zi. În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatei. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea a 0,21 grame heroină și 0,30 grame heroină, cantități depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. cu dovezile din 1 septembrie 2011, cu obligația de a păstra contraprobe, conform art. 18 din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea sumei de 400 RON (obținută de inculpați în urma vânzării de droguri de mare risc), ridicată de la inculpați și consemnată la Bnaca C. cu recipisa de consemnare din 7 octombrie 2011. În baza art. 169 C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpați a unui telefon mobil marca S1, a unui telefon mobil marca S2 și a unui telefon marca N. În baza art. 169 C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpați a sumelor de 755 RON (din suma de 1.155 RON depusă la Banca C. cu recipisa de consemnare nr. X1 din 7 octombrie 2011), respectiv 850 euro, depusă la Banca C. cu recipisa de consemnare nr. X2 din 7 octombrie 2011. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpați în vederea introducerii profilurilor genetice ale acestora în S.N.D.G.J.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: La data de 29 aprilie 2011, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial București a fost sesizat cu privire la faptul că existau indicii referitoare la săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc de către un grup organizat de numitul C.S. De asemenea, sesizarea a privit și faptul că inculpații T.G. și T.F. ar face parte din acest grup, ocupându-se cu distribuirea de heroină. În aceste condiții, s-a procedat la introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire „D.V.” (nume de cod) și a colaboratorului acestuia „D.F.” (nume de cod). De asemenea, Tribunalul București a autorizat înregistrarea audio-video în mediu ambiental a convorbirilor purtate de numiții C.S., T.G.A.

și T.F. cu colaboratorul „D.F.” în perioada 10 mai 2011-8 iunie 2011 (autorizație prelungită ulterior până la 7 iulie 2011). În cadrul cercetărilor desfășurate, la datele de 16 mai 2011, 24 mai 2011, 17 iunie 2011 și 21 iunie 2011, colaboratorul „D.F.” s-a deplasat la imobilul din str. D., sector 2, unde locuiesc inculpații T.G. și T.F., achiziționând de fiecare dată câte o doză de heroină (0,48 gr. la 16 mai 2011, 0,27 gr. la 24 mai 2011, 0,31 gr. la 17 iunie 2011, respectiv 0,30 gr. la 21 iunie 2011), în schimbul sumei de 100 RON. Dozele de heroină au fost vândute de T.G., la tranzacțiile din 17 iunie 2011 și 21 iunie 2011 participând, în calitate de vânzător, și inculpatul T.F. Înaintea fiecărei întâlniri, colaboratorul a fost percheziționat pentru a se stabili dacă avaea asupra sa substanțe interzise, iar sumele de bani destinate achiziționării de droguri au fost puse la dispoziția colaboratorului de către organele de cercetare penală.

De asemenea, s-a procedat la înregistrarea audio-video a acestor întâlniri, iar investigatorul „D.V.” a supravegheat de fiecare dată desfășurarea acestora. Natura substanței cumpărate de colaborator de la inculpați a fost stabilită, în toate cazurile, prin constatări tehnico-științifice. Probele administrate în cauză nu au stabilit apartenența celor doi inculpați la vreo grupare infracțională condusă de numitul C.S. În faza cercetării judecătorești, inculpații au recunoscut integral acuzațiile aduse și au arătat că sunt de acord ca judecarea cauzei să se facă în baza probei administrate în faza de urmărire penală, potrivit prevederilor art. 320 1 C. proc. pen. În consecință, constatând incidența art. 320 1 C. proc.

pen., în urma evaluării materialului probator administrat în cauză, prima instanța a apreciat că, în drept, fapta inculpatului T.F. care, la datele de 17 iunie 2011 și 21 iunie 2011, a vândut împreună cu inculpata T.G. câte o doză de heroină colaboratorului „D.F.” (0,31 gr. la 17 iunie 2011 și 0,30 gr. la 21 iunie 2011), în schimbul sumei de 100 RON/doză, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, s-a reținut că inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie, conform art. 37 lit. b) C. pen., primul termen al recidivei fiind reprezentat de pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 347 din 7 aprilie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 5931 din 16 decembrie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, inculpatul fiind arestat la 21 octombrie 2002 și eliberat la 18 februarie 2005, cu un rest de 422 zile închisoare. Fapta inculpatei T.G.

care, la datele de 16 mai 2011, 24 mai 2011, 17 iunie 2011 și 21 iunie 2011, a vândut câte o doză de heroină colaboratorului „D.F.”, în schimbul sumei de 100 RON/doză, a fost apreciată, deopotrivă, ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, prima instanță a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., dar și dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații T.F. și T.G. care au solicitat reindividualizarea pedepselor, inculpatul T.F.

arătând că beneficiază de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 deoarece a făcut un denunț ce s-a materializat în formarea unui dosar privind mai multe persoane ce se ocupau cu traficul de droguri, iar inculpata T.G. menționând că sunt îndeplinite condițiile suspendarea executării pedepsei, în raport de circumstanțele personale favorabile și de necesitatea de a se ocupa de îngrijirea copiilor săi. Prin decizia penală nr. 122/A din 26 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-au admis apelurile declarate de inculpații T.F. și T.G. împotriva sentinței penale nr. 24/F din 13 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, care a fost desființată în parte, iar în rejudecare: S-a făcut aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 cu privire la inculpatul T.F., reducându-se pedeapsa aplicată acestuia la 5 ani închisoare.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 29 septembrie 2011 la zi. În baza art. 86 1 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani și 6 luni aplicată inculpatei T.G. pe durata unui termen de încercare de 7 ani. S-a mai dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte trimestrial la judecătorul desemnat cu executarea de la Tribunalul București; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Totodată, s-a dispus punerea, de îndată, în libertate a inculpatei T.G., în ipoteza în care aceasta nu era arestată în altă cauză, constatându-se că a fost arestată de la 29 septembrie 2011 până la data punerii în libertate. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a constatat că situația de fapt a fost corect reținută în primă instanță, în urma unei juste evaluări a probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, judecata desfășurându-se în procedura simplificată prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen. urmare manifestării de voință a celor doi inculpați în acest sens. Cu toate acestea, în raport de relațiile depuse la dosarul cauzei de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-au comunicat faptul că inculpatul T.F.

a formulat un denunț în baza art. 19 din Legea nr. 682/2002 în urma căruia s-a format un dosar penal în care sunt cercetate mai multe persoane pentru trafic de droguri, instanța de apel a apreciat că în favoarea inculpatului trebuie reținut beneficiul dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, dispunând reducerea pedepsei aplicate acestuia de la 6 ani și 8 luni închisoare la 5 ani închisoare. Solicitarea inculpatului de reținere în favoarea sa de circumstanțe atenuante a fost însă respinsă, ca neîntemeiată, având în vedere starea de recidivă în care s-a aflta la momentul săvârșirii infracțiunii deduse judecății. În privința inculpatei T.G.

instanța de apel a apreciat că, date fiind circumstanțele personale favorabile, atitudine sinceră și cooperantă și lipsa antecedentelor penale, pedeapsa aplicată acesteia a fost just individualizată sub aspectul cuantumului, în ceea ce privește modalitatea de executare opinându-se în sensul că scopul pedepsei poate fi atins și prin suspendarea sub supraveghere, în condițiile art. 86 1 C. pen., pe durata unui termen de încercare de 7 ani.

În procesul de individualizare judiciară a modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatei s-au avut în vedere, pe de o parte, faptul că obligațiile stabilite în sarcina acesteia pe durata termenului de încercare sunt de natură să garanteze realizarea scopului pedepsei, iar pe de altă parte, faptul că inculpata s-a aflat în regim de detenție începând cu 29 septembrie 2011 la zi, astfel încât a avut posibilitatea să cunoască rigorile regimului de detenție și să înțeleagă că dacă nu va respecta obligațiile impuse de către instanță sau va comite alte fapte penale, se va dispune ca executarea pedepsei să fie realizată în regim penitenciar. În consecință, pentru argumentele prezentate, instanța de prim control judiciar a admis apelurile declarate de inculpați în limitele anterior menționate.

Și împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații T.F. și T.G. Recurenții inculpați nu și-au motivat în scris recursurile, însă la termenul de dezbateri, prin apărătorul desemnat din oficiu, recurentul inculpat T.F. a solicitat ca, în raport de circumstanțele reale ale cauzei și datele ce caracterizează persoana sa, atitudine procesuală sinceră și cooperantă, formulând două denunțuri prin care sesiza săvârșirea de infracțiuni similare de către diverse persoane, apreciate ca îmbrăcând în conținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., să se dispună reducerea pedepselor într-un cuantum orientat sub minimul special prevăzut de lege. Aceleași concluzii au fost formulate de apărătorul desemnat din oficiu și pentru recurenta inculpată T.G.

care, după ce în debutul dezbaterilor a precizat că își menține recursul, în ultimul cuvânt a revenit asupra poziției inițiale, precizând în mod expres că dorește să retragă recursul declarat în cauză. Ca urmare, având în vedere manifestarea de voință exprimată nemijlocit în fața instanței de recurenta inculpată T.G., manifestare care îmbrăcă forma juridică, impusă de lege, respectiv dispozițiile art. 385 4 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 369 C. proc. pen., Înalta Curte va lua act de aceasta și va dispune în consecință. Examinând în continuare cauza în raport de criticile formulate de recurentul inculpat T.F., dar și din oficiu, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este fondat, considerentele avute în vedere fiind următoarele: La stabilirea situației de fapt, instanțele de judecată au analizat în mod pertinent probele administrate în cursul urmăririi penale, constatând justificat vinovăția inculpatului T.F. în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. Trecând la analiza criticilor formulate în recurs de inculpatul T.F., care se circumscriu cazului de casare prev. de art. 385 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acestea sunt întemeiate în limitele care se vor prezenta, modalitatea de individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, stabilită de instanța de fond și ajustată de instanța de apel, necorespunzând unei juste aplicări a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

Sub acest aspect se reține că individualizarea pedepselor presupune deopotrivă stabilirea și aplicarea lor, dar și adaptarea acestora în funcție de gradul de pericol social al faptei și de periculozitatea și persoana făptuitorului. Pedeapsa, pe lângă funcția de constrângere, îndeplinește și un rol educativ, de exemplaritate și de reeducare a infractorului, fiind menită să determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului. Funcția de exemplaritate a pedepsei nu se poate însă restrânge la exemplaritatea pedepsei aplicate, în sensul de gravitate, ce ar viza maximul sau minimul pedepsei prevăzute pentru respectiva infracțiune, motiv pentru care în procesul de individualizare a pedepsei trebuie avute în vedere toate criteriile referitoare la dispozițiile dreptului penal general, limitele speciale ale pedepsei, gradul de pericol social al faptei comise, persoana infractorului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Individualizarea pedepselor trebuie să respecte și principiul proporționalității pedepsei cu natura și gradul de pericol social al faptei săvârșite, avându-se în vedere drepturile și libertățile fundamentale sau alte valori sociale protejate care au fost vătămate prin comiterea infracțiunii. Aplicând principiile anterior menționate la datele concrete ale speței se constată că, deși fapta inculpatului T.F.

prezintă un grad de pericol social ridicat, periculozitatea acestuia fiind circumstanțiată și prin starea de recidivă postexecutorie pentru fapte de același gen în care se afla la momentul săvârșirii faptei și forma continuată a infracțiunii, în raport de atitudinea procesuală deosebită a acestuia, constând în recunoașterea faptelor încă de la începutul cercetărilor penale și demersurile repetate făcute, conform art. 19 din Legea nr. 682/2002, în vederea tragerii la răspundere penală și a altor persoane care se ocupă de traficul de droguri, de datele care țin de situația personală a inculpatului, tată a doi copii, stare de sănătate precară, dar și de contribuția redusă a inculpatului la activitatea infracțională dedusă judecății (în sarcina sa s-au reținut două acte materiale de trafic de heroină, în timp ce în sarcina coinculpatei T.G.

s-au patru acte materiale), stabilirea unei pedepse egale cu media limitelor speciale reduse ca urmare a reținerii art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., respectiv de 5 ani închisoare cu executare în regim penitenciar nu răspunde în mod adecvat exigențelor principiului proporționalității pedepsei cu natura, gradul de pericol social al faptei săvârșite și persoana inculpatului. Ca urmare, apreciind că aplicarea unei pedepse egale cu limita minimă specială redusă ca urmare a reținerii art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., respectiv o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare este aptă să asigure o justă proporționalitate între fapta săvârșită, gradul de pericol social al acesteia și funcția educativă a pedepsei, Înalta Curte va admite recursul inculpatului T.F.

în aceste limite, dispunând reducerea în recurs a pedepsei aplicate în limitele anterior menționate. În cadrul aceleiași evaluări, analizând solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei sub limita minimă specială prevăzută de lege ca urmare a reținerii circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., în raport de atitudinea postdelictuală sinceră și cooperantă, constând în recunoașterea faptei și formularea a două denunțuri în vederea tragerii la răspundere penală a altor persoane care se ocupă cu traficul de droguri, Înalta Curte constată că este neîntemeiată și urmează să o respingă. Se constată în acest sens că atitudinea inculpatului de recunoaștere a faptei este deja valorificată prin reținerea beneficiului art. 320 1 C. proc.

pen., în timp ce comportamentul cooperant manifestat de acesta prin depunerea de denunțuri conform art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost deopotrivă valorificat prin reținerea în beneficiului dispozițiilor legale precitate, inculpatul nefăcând dovada altor elemente circumstanțiale care să îmbrace în conținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) teza I C. proc. pen. În consecință, în raport de argumentele prezentate, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul T.F. împotriva deciziei penale nr. 122/A din 26 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, va casa, în parte, decizia atacată și, în parte, sentința penală nr. 24/F din 13 ianuarie 2012 a Tribunalului București, secția I penală, iar în rejudecare va reduce pedeapsa aplicată inculpatului T.F.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., art. 320 1 C. proc. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002 la 3 ani și 4 luni închisoare, menținând celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Totodată, luând act de manifestarea de voință exprimată nemijlocit în fața instanței de recurenta inculpată T.G., de retragere a recursului, Având în vedere și dispozițiile art. 192 alin. (2) și alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul T.F. împotriva deciziei penale nr. 122/A din 26 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Casează, în parte, decizia atacată și, în parte, sentința penală nr. 24/F din 13 ianuarie 2012 a Tribunalului București, secția I penală și, în rejudecare: Reduce pedeapsa aplicată inculpatului T.F. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., art. 320 1 C. proc. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002 la 3 ani și 4 luni închisoare. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Ia act de retragerea recursului formulat de T.G.

împotriva aceleiași decizii. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului T.F., timpul reținerii și arestării preventive de la 29 septembrie 2011 la 18 septembrie 2012. Suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat T.F. se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurenta inculpată T.G. la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care surna de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 18 septembrie 2012.