ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2971/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2971/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 265 din 1 aprilie

2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) C.

pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului M.G.

la pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni, ca urmare a săvârșirii infracțiunii

de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 71 C.

pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a

sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei de 3

ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 76 alin.

(3) C. proc. pen., instanța nu a aplicat inculpatului pedepse complementare.

În baza art. 88 C. pen.,

s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive, de

la 04 februarie 2010 la zi.

În baza art. 350 C.

proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat.

În baza art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2), 74 alin. (1)

lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a dispus

condamnarea inculpatei M.A. la pedeapsa închisorii de 4 ani, ca urmare a

săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.

În baza art. 71 C.

pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a

sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei de 4

ani închisoare.

În baza art. 76 alin.

(3) C. proc. pen. instanța nu a aplicat inculpatei pedepse complementare, iar

în baza art. 86

1

C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea

pedepsei de 4 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 6 ani,

determinat potrivit art. 86

2

alin. (2)C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpata

să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de

acesta;

b) să anunțe

Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, în prealabil, orice

schimbare de domiciliu, reședință și locuință, și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București schimbarea

locului de muncă;

d) să comunice

Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București informații care să

permită controlarea mijloacelor sale de existență.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial

București, cu nr. 221 D/P/2009 din data de 24 februarie 2010, au fost trimiși

în judecată inculpatul M.G., cercetat în stare de arest preventiv pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și învinuitele M.A., cercetată în stare

de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc

în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și J.M., cercetată în stare de libertate

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art.

2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Pentru învinuite, prin rechizitoriu,

s-a dispus și punerea în mișcare a acțiunii penale. în fapt, s-a reținut că, la

data de 01 iunie 2009, lucrătorii de poliție din cadrul B.C.C.O. București -

S.C.C.O. Ilfov s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că mai multe

persoane („G.", „M.", „M.", „Ț.", „G.") vând heroină

în zona Pieței G.C., respectiv pe străzile M.F., G.G. și G.C.

În urma efectuării de

verificări a fost identificat un consumator de droguri care se aprovizionează

cu doze de heroină de la aceste persoane, fapt pentru care la data de 11 iunie

2009 au fost introduși în cauză un investigator sub acoperire, un colaborator

și a fost autorizată procurarea de droguri de la persoanele suspecte.

Astfel, a fost

probată activitatea infracțională a inculpatului M.G. (zis „G.") și a

învinuitelor M.A. (zisă „M.") și J.M. (zisă „B.").

În faza judecății nu

s-a putut proceda la audierea inculpaților, aceștia prevalându-se de dreptul de

a nu da declarație.

Analizând ansamblul

materialului probator administrat în cauză și dispozițiile legale incidente,

Tribunalul a reținut, în fapt, următoarele:

În data de 26 iunie

2009, inculpații M.G. și M.A. au vândut colaboratorului cu nume de cod

"C.M.", două doze de heroină pentru care acesta din urmă a plătit

suma de 100 RON. Ambii inculpați au fost implicați în operațiunea de vânzare a

celor două doze, inculpatul M.G. fiind cel care a primit prețul, după care a

cerut soției sale să înmâneze colaboratorului cantitatea de drog aferentă sumei

primite, iar inculpata M.A. a fost cea care a remis în mod nemijlocit

colaboratorului dozele de drog pe care le avea deja asupra sa.

Situația de fapt

anterior redată a fost reținută pe baza declarației colaboratorului cu nume de

cod "C.M.", redată de procuror în cuprinsul unui proces-verbal, care,

potrivit art. 86

1

alin. (6) teza finală C. proc. pen., se

coroborează cu înregistrarea audio video efectuate cu ocazia vânzării, în baza

Autorizației nr. 696/A.1./2009 emisă de Tribunalul București, dar și a

declarațiilor inculpaților care au recunoscut întru totul fapta prezentată mai

sus. Natura substanței vândute și masa acesteia au rezultat din concluziile

raportului de constatare tehnico-științifică din 30 iunie 2009, potrivit cărora

este vorba despre 0,21 grame de substanță care conține cofeină și heroină,

substanță menționată în Anexa nr. I a Legii nr. 143/2000, aparținând, prin

urmare, potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 143/2000, categoriei drogurilor

de mare risc.

În data de 27 iunie

2009, inculpatele M.A. și J.M. au vândut colaboratorului cu nume de cod

"C.M.", două doze de heroină pentru care acesta din urmă a plătit

suma de 100 RON. Ambele inculpate au fost implicate în operațiunea de vânzare a

celor două doze, inculpata M.A. fiind cea care a primit prețul, după care a

cerut inculpatei J.M. să înmâneze colaboratorului cantitatea de drog aferentă

sumei primate, iar inculpata J.M. a fost cea care a remis în mod nemijlocit

colaboratorului dozele de drog pe care le avea deja asupra sa.

Această situație de

fapt a fost reținută pe baza declarației colaboratorului cu nume de cod

"C.M.", redată de procuror în cuprinsul unui proces-verbal, care,

potrivit art. 86

1

alin. (6) teza finală C. proc. pen., se

coroborează cu înregistrarea audio video efectuate cu ocazia vânzării, în baza

Autorizației nr. 696/A.I./2009 emisă de Tribunalul București, dar și a

declarațiilor inculpatelor care au recunoscut întru totul fapta prezentată mai

sus. Natura substanței vândute și masa acesteia au rezultat din concluziile

raportului de constatare tehnico-științifică din 30 iunie 2009, potrivit cărora

este vorba despre 0,19 grame de substanță care conține cofeină și heroină,

substanță menționată în Anexa nr. I a Legii nr. 143/2000, aparținând, prin

urmare, potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 143/2000, categoriei drogurilor

de mare risc.

Tribunalul a apreciat

că fapta inculpatului M.G. de a fi vândut, în data de 26 iunie 2009,

colaboratorului cu nume de cod "C.M.", două doze de heroină pentru

suma de 100 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic

de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000.

La individualizarea

judiciară a pedepsei, Tribunalul a avut în vedere atitudinea sinceră a

inculpatului, apreciind că aceasta justifică reținerea în beneficiul său a

circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., în cauză

nefiind întrunite condițiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., deoarece, cu

puțin timp înainte de săvârșirea infracțiunii ce face obiectul prezentei cauze,

inculpatului i s-a aplicat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., prin ordonanța dată în Dosarul nr.

388/D/P/2009 din 21 mai 2009, o amendă administrativă în cuantum de 200 RON, ca

urmare a săvârșirii unei fapte care, deși îndeplinește condițiile, sub aspectul

laturii obiective și subiective, ale infracțiunii de deținere de droguri de

mare risc pentru consum propriu, fără drept, s-a apreciat de către procuror că

nu ar prezenta pericolul social al unei infracțiuni. A fost avută în vedere și

împrejurarea că inculpatul a menționat că este consumator de droguri 10 ani,

faptul că acesta consumă droguri fiind confirmat și de către coinculpate.

Astfel fiind,

Tribunalul a aplicat o pedeapsă sub minimul special de 10 ani, cu respectarea

plafonului minim prevăzut de art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la

individualizarea pedepsei avându-se în vedere și cantitatea mică de drog ce a

făcut obiectul vânzării pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a

inculpatului.

Având în vedere că în

beneficiul inculpatului a fost reținută circumstanța atenuantă prev. de art. 74

alin. (1) lit. c), dar și faptul că inculpatul este condamnat pentru o singură

acțiune de vânzare a unei cantități mici de drog și că a avut o atitudine

sinceră pe parcursul procesului, Tribunalul, în baza art. 76 alin. (3) C. proc.

pen., nu i-a aplicat inculpatului pedepse complementare, apreciind că aplicarea

unei pedepse complementare ar fi disproporționată.

Sub aspectul modalității

de executarea a pedepsei, Tribunalul a apreciat că nu este întrunită condiția

prev. de art. 86

1

alin. (1) lit. c) C. pen., față de persoana

condamnatului, o pedeapsă a cărei executare să fi fost suspendată, chiar și sub

supraveghere, nefiind aptă să își îndeplinească funcția de prevenție specială.

În acest sens, Tribunalul a avut în vedere sancționarea anterioară cu amendă

administrativă a inculpatului pentru o faptă prevăzută de Legea nr. 143/2000,

care nu a fost suficientă pentru ca, percepută ca ultim avertisment, să

determine o modificare radicală a modului de raportare a inculpatului la

normele de conviețuire socială.

S-a reținut că

strânsa legătură dintre consumul de droguri și activitățile de trafic de

droguri, recunoscută de însuși inculpatul, care a menționat că vinde droguri

pentru a face rost de banii necesari procurării de doze pentru consum, la care

se adaugă dependența de droguri a inculpatului, care consumă droguri de foarte

mult timp, justifică temerea că, lăsat în libertate de îndată, acesta nu se va

putea abține de la activități de acest gen, veniturile licite fiind

insuficiente pentru procurarea drogurilor.

Pe de altă parte, s-a reținut că faptele inculpatei

M.A. de a fi vândut heroină colaboratorului cu nume de cod "C.M.",

atât în data de 26 iunie 2010, împreună cu inculpatul M.G., cât și în data de

27 iunie 2009, împreună cu inculpata J.M., prezintă fiecare în parte elementele

constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Având în vedere, însă, intervalul

scurt de timp în care au fost săvârșite aceste fapte (în zile consecutive),

similitudinea împrejurărilor comiterii faptelor (la domiciliul său, aceleiași

persoane, în prezența unuia dintre apropiații săi), dar și absența vreunui

incident care să se fi intercalat între cele două fapte, și care să fi

determinat o reanalizare a avantajelor și dezavantajelor comiterii unor astfel

de fapte, Tribunalul a concluzionat că sunt întrunite condițiile art. 41 alin.

(2) C. pen., aceste două acte materiale intrând în conținutul unei infracțiuni

unice, în formă continuată, de trafic de droguri de mare risc.

Tribunalul a apreciat

că fapta inculpatei J.M. de a fi vândut, în data de 27 iunie 2010,

colaboratorului cu nume de cod "C.M.", două doze de heroină pentru

suma de 100 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic

de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000.

Instanța a reținut,

în beneficiul ambelor inculpate, circumstanțele atenuante prev. de art. 74

alin. (1) lit. a) și c) C. pen., având în vedere buna conduită a acestora

anterior săvârșirii infracțiunii ce face obiectul prezentei cauze, atestată de

lipsa antecedentelor penale, dar și atitudinea lor procesuală sinceră. Prin

urmare, acestora le-a fost aplicată o pedeapsă sub minimul special, orientată

spre plafonul minim prev. de art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., iar în baza

art. 76 alin. (3) C. proc. pen., Tribunalul nu a aplicat inculpatelor pedepse

complementare.

Totodată, s-a dispus

suspendarea executării pedepselor cu închisoarea aplicate inculpatelor,

apreciindu-se că ansamblul consecințelor pe care implicarea în prezentul proces

penal le-a produs în viața fiecăreia dintre inculpate, precum și riscul la care

s-ar expune acestea în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni, constituie

argumente suficiente pentru a concluziona că inculpatele, aflate la primul

contact cu legea penală, se vor abține pe viitor de la săvârșirea de noi

infracțiuni, chiar și fără executarea efectivă a pedepsei. Tribunalul a

apreciat că, față de gravitatea, în sine, a infracțiunii de trafic de droguri,

o suspendare condiționată a executării pedepsei ar reprezenta o reacție prea

blândă, incapabilă să îndeplinească funcțiile pedepsei.

Împotriva sentinței

penale anterior menționate a formulat apel inculpatul M.G., solicitând

reindividualizarea pedepsei, deoarece instanța de fond nu a ținut seama de

atitudinea sa sinceră și nu a făcut aplicarea circumstanțelor atenuante

prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., deși inculpatul nu este

cunoscut cu antecedente penale și are în întreținere cinci copii - dintre care

patru sunt minori, a avut o atitudine sinceră atât în faza de urmărire penală,

cât și în fața instanței și nu prezintă pericol public pentru societate.

Totodată, s-a

solicitat aplicarea unei pedepse îndreptată spre minimul special și a

dispozițiilor art. 86

1

alin. (1) lit. c) C. pen.

Prin Decizia penală

nr. 136 din 15 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, în

temeiul art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat,

apelul formulat de inculpatul M.G. împotriva Sentinței penale nr. 265 din 1

aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în

Dosarul penal nr. 10089/3/2010.

În temeiul art. 383

alin. (1

1

) C. proc. pen. rap. la art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut arestarea preventivă a inculpatului.

În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen. rap. la

art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada

reținerii și arestării preventive de la 4 februarie 2010 la zi.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 RON,

reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului

din oficiu în sumă de 200 RON urmând să se avanseze din fondul Ministerului

Justiției.

Curtea de Apel a

constatat, în pofida celor susținute de inculpat, că prima instanță a apreciat

în mod corect că pot fi reținute dispozițiile art. 74 lit. c) C. pen., în

condițiile în care inculpatul a recunoscut comiterea faptei pe tot parcursul

procesului penal, nu este cunoscut cu antecedente penale și a fost trimis în

judecată pentru comiterea unei singure fapte, de vânzare a două doze de heroină

în cantitate de 0,21 grame heroină.

Astfel s-a reținut că

solicitarea inculpatului de a se reține circumstanța atenuantă prevăzută de

art. 74 lit. c) C. pen. nu este întemeiată, deoarece prima instanță a apreciat

deja incidente dispozițiile acestui text de lege și a coborât pedeapsa la un

cuantum foarte apropiat de minimul prevăzut de lege în aceste condiții, 3 ani

și 6 luni închisoare, așa încât o reducere a pedepsei sub acest minim nu este

justificată și nici posibilă, 3 ani fiind limita minimă a pedepsei ca urmare a

aplicării dispozițiilor art. 76 lit. a) C. pen.

Cu privire la

aplicarea dispozițiilor referitoare la suspendarea executării pedepsei,

instanța de prim control judiciar a constatat că nu este justificată, întrucât

inculpatul a acționat într-un mod care duce la concluzia că pedeapsa nu și-ar

putea atinge scopul preventiv și educativ decât prin executare în regim de

detenție, reținându-se, totodată, că atitudinea sinceră a inculpatului a fost

avută în vedere de prima instanță la stabilirea cuantumului pedepsei

închisorii, dispunând în mod corect coborârea acestuia până aproape de limita

minimă prevăzută de lege, dar că nu se justifică suspendarea executării

pedepsei, în raport de circumstanțele comiterii faptei.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.G., reiterând

criticile formulate în apel, în sensul reindividualizării pedepsei.

Concluziile formulate

de reprezentantul Parchetului, de apărătorul recurentului inculpat și ultimul

cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei

hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Înalta Curte,

examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu,

conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a

materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru

considerentele care urmează. Situația de fapt reținută de instanța de fond, cât

și de instanța de prim control judiciar este în deplină concordanță cu probele

administrate în cauză, din care rezultă fără dubiu că la data de 26 iunie 2009,

în jurul orelor 14:00, inculpatul M.G., împreună cu inculpata M.A. a vândut

colaboratorului „C.M." două doze de heroină în schimbul sumei de 100 RON.

Sub aspectul

individualizării pedepsei aplicate, critica formulată de către recurentul

inculpat nu este întemeiată, Înalta Curte apreciind că, în speță, s-a făcut o

corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor

specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea

atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte reține că în cauză, în procesul

individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art.

72 alin. (1) C. pen., pedeapsa a fost stabilită într-un cuantum corespunzător

circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunii și circumstanțelor personale

ale recurentului inculpat.

Este neîndoielnic că

fapta săvârșită prezintă un grad de pericol social sporit, dovadă fiind

limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru această infracțiune, precum

și împrejurările în care a fost comisă și modul de acționare.

Se reține că pedeapsa

nu reprezintă doar un mijloc de constrângere a infractorului, ci și un mijloc

de reeducare a acestuia, pedeapsa aplicându-se, totodată, în scopul prevenirii

săvârșirii de noi infracțiuni.

Astfel, pedeapsa are

și o finalitate de exemplaritate, aceasta concretizând dezaprobarea legală și

judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și

comportamentul făptuitorului.

Prin urmare, în mod

corect în cauză s-a reținut doar circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74

lit. c) C. pen., cu consecința coborârii pedepsei la un cuantum foarte apropiat

de minimul prevăzut de lege, respectiv 3 ani și 6 luni închisoare, așa încât o

reducere a pedepsei sub acest minim nu este justificată și nici posibilă, 3 ani

fiind limita minimă a pedepsei ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 76 lit.

a) C. pen., astfel cum în mod temeinic și legal a reținut și instanța de apel.

Înalta Curte reține

că, la stabilirea cuantumului și a modalității de executare a pedepsei, se

impune a fi avute în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunii

comise, persoana inculpatului, dispozițiile părții generale a C. pen. incidente

în speță, dar și limitele de pedeapsă fixate de legiuitor pentru infracțiunea

comisă. În speță, însă, trebuie să se țină seama și de împrejurarea că

inculpatul desfășura activitatea infracțională în prezența copiilor săi minori,

fără să se preocupe de efectul pe care vizualizarea unor astfel de activități

l-ar putea avea asupra evoluției psihice a acestora, acesta fiind și argumentul

pentru care instanța a menținut, în baza art. 350 C. proc. pen., măsura

arestării preventive luate față de inculpat.

Astfel fiind, se apreciază

că pedeapsa aplicată este corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C.

pen., atât sub aspectul cuantumului, cât și sub aspectul modalității de

executare, ținând cont și de textul incriminator, fiind aptă să răspundă

scopului preventiv și de reeducare al acesteia, consfințit prin disp.art. 52 C.

pen., cât și principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptei

și datele personale ale inculpatului, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe

de altă parte.

Neexistând nici

motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul

inculpatului va fi respins ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la

4 februarie 2010 la 1 septembrie 2010.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat,

în care se va include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la

prezentarea apărătorului ales, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva Deciziei penale nr.

136 din 15 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 4

februarie 2010 la 1 septembrie 2010.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 1 septembrie 2010.