ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2480/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2480/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 645 din 21 august
2013, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 334 C.
proc. pen. anterior, s-a dispus schimbarea încadrării juridice date faptei prin
rechizitoriu, din art. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 alin. (1)
lit. b) C. pen. anterior și art. 41 alin. (2) din același cod, în art. 2 alin.
(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C.
pen. anterior și art. 41 alin. (2) din același cod.
În baza art. 2 alin.
(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C.
pen. anterior și art. 41 alin. (2) din același cod, art. 320
1
alin.
(7) C. proc. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul G.F.L. la pedeapsa de 7
ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare
risc.
În baza art. 65 C.
pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) din același cod, pe o
durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C.
pen. anterior, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64
lit. a) teza a II-a și b) din același cod, pe durata executării pedepsei
principale.
În baza art. 350
alin. (1) C. proc. pen. anterior, a fost menținută măsura arestării preventive
a inculpatului G.F.L., iar în baza art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus din
pedeapsa aplicată inculpatului G.F.L. reținerea și arestarea preventivă din
data de 12 iulie 2013, la zi.
În baza art. 17 alin.
(1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea în
vederea distrugerii a cantității de 407,28 grame heroină, proba nr. 1a, 195,5
grame heroină, proba nr. 1b, 985,5 grame heroină, proba nr. 2, 6,48 grame
heroină, contraproba nr. 1a, 5,13 grame heroină, contraproba nr. 1b și 5,45
grame heroină, contraproba nr. 2, cantitate ce a fost sigilată cu sigiliul MAI
nr. 4179 și depusă la camera de corpuri delicte a IGPR - DCJSEO (dovada seria H
nr. 0024732 din 26 iulie 2013).
În baza art. 118
alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, s-a dispus confiscarea cântarului
electronic depus la camera de corpuri delicte a IPJ Ilfov - SCJSEO (dovada
seria H nr. 0112514 din 25 iulie 2013).
În baza art. 357
alin. (2) lit. e) C. proc. pen. anterior, s-a dispus restituirea către inculpat
a telefonului mobil cu cartela SIM cu nr. 0760.XXXX, depus la camera de corpuri
delicte a IPJ Ilfov - CJSEO, dovada seria J nr. 0112514 din 25 iulie 2013.
În baza art. 17 alin.
(2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen.
anterior, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 5.000 RON, care a
fost depusă la D.G.F.P. a Municipiului București cu Chitanța nr. 7043180 din 25
iulie 2013 și a fost menținută măsura sechestrului asigurător luată prin
ordonanța din 23 iulie 2013.
În baza art. 191
alin. (1) și (2) C. proc. pen. anterior, a fost obligat inculpatul G.F.L. să
plătească suma de 5.500 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța
această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 5 iunie
2013, lucrătorii de poliție din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității
Organizate București - Serviciul de Combatere a Criminalității Organizate
Ilfov, s-au sesizat din oficiu cu privire la activitatea infracțională
desfășurată pe linia traficului de droguri de mare risc de către numitul P.A.,
zis „L". În procesul-verbal de sesizare din oficiu se menționează că
numitul P.A. locuiește în București, str. I. are o relație de concubinaj cu
numita „G." și utilizează în activitatea infracțională telefonul mobil cu
număr de apel 0763.XXXX. Ulterior, s-a stabilit că persoana care locuia în
București, str. I care utiliza telefonul mobil cu nr. de, apel 0763.XXXX este
inculpatul G.F.L., zis „L", fratele numitului P.A.
Pentru stabilirea
modalității de săvârșire a infracțiunilor, identificarea persoanelor implicate
în aceste activități infracționale și pentru valorificarea unor eventuale
momente operative, prin Autorizațiile nr. 642/A.I din 6 iunie 2013, nr. 688/A.I
din 14 iunie 2013 și nr. 717/A.I din 21 iunie 2013, emise de Tribunalul
București, s-a dispus localizarea, interceptarea și înregistrarea convorbirilor
și comunicărilor telefonice efectuate de inculpat și învinuiți.
Prin punerea în
aplicare a autorizațiilor menționate, dar și urmare a investigațiilor
efectuate, au rezultat date că, în perioada iunie - iulie 2013, inculpatul
G.F.L. s-a ocupat cu vânzarea de heroină.
Din declarațiile
inculpatului G.F.L., coroborate cu declarația martorului N.I.M. și cu
procesele-verbale de redare a notelor de interceptare, a rezultat că, în
perioada iunie-iulie 2013, inculpatul G.F.L. a vândut heroină la punguțe de 1 -
5 grame, cu prețul de 200 de RON gramul (declarația inculpatului G.F.L.,
declarația martorului N.I.M., proces-verbal de recunoaștere, procese-verbale de
redare).
Fiind foarte precaut,
inculpatul G.F.L. nu ținea drogurile la locuința sa, ci le depozita la locuința
surorii sale (după tată), martora .A. și a mamei acesteia din urmă, numita
N.M., respectiv la adresa din str. A. (declarația inculpatului G.F.L.).
În cursul lunii
iunie, în vederea depozitării drogurilor, inculpatul G.F.L. a dus la locuința
martorei P.A. și a numitei N.M. o cutie metalică tip seif, spunându-le celor
două că în cutie își depozitează banii, fără a le arăta ce se află în aceasta
(declarația inculpatului G.F.L., declarația martorei P.A., declarația
învinuitului P.A.).
La începutul lunii
iulie 2013, inculpatul G.F.L. a intrat în posesia unei cantități mari de
heroină, pe care a transportat-o la locuința martorei P.A. din str. A. și a depozitat-o
în cutia metalică pe care o dusese anterior (declarația inculpatului G.F.L.).
Din declarațiile
inculpatului G.F.L., a rezultat că acesta vindea drogurile în special în zona
Piața Gemeni, șos. Ș.M. și str. B.M. (declarația inculpatului G.F.L.).
La data de 11 iulie
2013, inculpatul G.F.L. a fost depistat pe str. B.M., sector 2, în autoturismul
VWL cu număr de înmatriculare B-....... și, cu ocazia percheziției corporale
efectuate asupra acestuia, s-au găsit și ridicat un telefon mobil având cartela
SIM cu număr 0760.XXXX și suma de 5.000 de RON (proces-verbal de percheziție
domiciliară).
Ulterior, inculpatul
a fost condus la adresa din București, str. I, unde, în baza autorizației nr.
775 din 10 iulie 2013 emisă de Tribunalul București, s-a procedat la efectuarea
unei percheziții domiciliare. La această adresă nu au fost găsite bunuri
interzise la deținere sau care să intereseze cauza.
În baza Autorizației
nr. 777 din 10 iulie 2013, emisă de Tribunalul București, s-a procedat la
efectuarea unei percheziții domiciliare la adresa din str. A., la locuința
numitei N.M. și a martorei P.A., ocazie cu care, într-una dintre camere, sub o
canapea, s-a găsit o cutie metalică tip seif încuiată. Pentru deschiderea
cutiei, un lucrător de poliție, împreună cu martorul asistent I.C.E., s-au
deplasat la autoturismul în care fusese depistat inculpatul G.F.L. și s-a
procedat la ridicarea cheilor mașinii, de care erau atașate alte 3 chei care au
fost folosite la deschiderea seif-ului. În interiorul cutiei metalice s-au găsit
și au fost ridicate două pachete acoperite succesiv cu bandă adezivă ce
conțineau o substanță solidă de culoare maro și un cântar electronic
(proces-verbal de percheziție domiciliară, declarația martorei P.A., declarația
martorilor asistenți I.C.E. și M.M.).
Fiind întrebat,
inculpatul G.F.L. a arătat că suma de 5.000 de RON, găsită asupra sa, provenea
în parte din vânzarea de droguri, iar cutia metalică găsită la adresa din str.
A. și bunurile din interior îi aparțineau, numita N.M., martora P.A. și învinuitul
P.A. neștiind ce se află în interior (declarația inculpatului G.F.L.).
Din Raportul de
constatare tehnico-științifică nr. 709757 din 24 iulie 2013 a rezultat că în
cele două pachete ridicate de la adresa din str. A. s-au găsit 413,9 grame
substanță pulverulentă ambalată într-o punguță (proba 1a), 200,8 grame
substanță pulverulentă ambalată în 5 pachețele de staniol ce conțineau fiecare
câte 10 punguțe (proba 1b) și 991,1 grame substanță pulverulentă ambalată
într-o punguță, în total 1605,8 grame substanță pulverulentă în care s-a pus în
evidență Heroină (diacetilmorfină), care face parte din Tabelul - Anexă nr. I
din Legea nr. 143/2000 (raport de constatare tehnico-științifică).
Judecătorul fondului
a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului G.F.L. care, în perioada iunie
- iulie 2013, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a
vândut droguri de mare risc, respectiv heroină, iar la data de 11 iulie 2013 a
fost depistat deținând, în vederea vânzării, 1605,8 grame de heroină la locuința
din București, str. A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de
trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.
143/2000 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior și art. 41
alin. (2) din același cod.
Instanța de fond a
reținut ca fiind corectă încadrarea juridică cu reținerea a ambelor alineate
ale art. 2 din Legea nr. 143/2000, întrucât în alineatul 1 este descrisă forma
tip a infracțiunii.
În sarcina
inculpatului G.F.L. au fost reținute dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen.
anterior.
Pentru fapta
săvârșită, inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă, la a cărei stabilire și
individualizare au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare
a pedepsei prev. de art. 72 C. pen. anterior, și anume: dispozițiile părții
generale a Codului penal cu referire la tipul de pedeapsă aplicată, la
modalitatea de executare a pedepsei, dispozițiile legii speciale, respectiv
Legea nr. 143/2000, care statuează limitele speciale de pedeapsă pentru infracțiunea
dedusă judecății, dispozițiile art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen.
anterior, având în vedere recunoașterea totală pe care inculpatul a făcut-o,
precum și împrejurările reale ale faptei referitoare la cantitatea de droguri
de risc și mare risc deținută fără drept, în vederea comercializării sau a
consumului propriu, precum și împrejurările reale ale faptei referitoare la
cantitatea de droguri de mare risc deținută fără drept, în vederea
comercializării.
De asemenea, în
cauză, judecătorul fondului a avut în vedere atât starea de agravare reținută
prin existența stării de recidivă postexecutorii la care s-a făcut referire mai
sus, cât și circumstanțele atenuante judiciare redate de vârsta inculpatului,
faptul că este consumator de droguri, este neșcolarizat și nu are un loc de
muncă.
Sub aspectul
modalității de executare a pedepsei, dat fiind cuantumul pedepsei spre care s-a
orientat instanța, gravitatea faptelor comise, existența stării de recidivă,
s-a apreciat că singura modalitate legală de executare este aceea în regim de
detenție.
În baza art. 17 alin.
(1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea în
vederea distrugerii a cantității de 407,28 grame heroină, proba nr. 1a, 195,5
grame heroină, proba nr. 1b, 985, 5 grame heroină, proba nr. 2, 6,48 grame
heroină, contraproba nr. 1a, 5,13 grame heroină, contraproba nr. 1b și 5,45
grame heroină, contraproba nr. 2, cantitate ce a fost sigilată cu sigiliul MAI
nr. 4179 și depusă la camera de corpuri delicte a IGPR - DCJSEO (dovada seria H
nr. 0024732 din 26 iulie 2013).
În baza art. 118
alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, s-a dispus confiscarea cântarului
electronic depus la camera de corpuri delicte a IPJ Ilfov - SCJSEO (dovada
seria H nr. 0112514 din 25 iulie 2013).
În baza art. 357 alin.
(2) lit. e) C. proc. pen. anterior, s-a dispus restituirea către inculpat a
telefonului mobil cu cartela SIM cu nr. 0760.XXXX și depus la camera de corpuri
delicte a IPJ Ilfov - CJSEO, dovada seria J nr. 0112514 din 25 iulie 2013
întrucât, prin natura lui, acest obiect nu poate fi folosit la executarea
acțiunii ce formează latura obiectivă a infracțiunii.
În baza art. 17 alin.
(2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen.
anterior, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 5.000 RON, care a
fost depusă la D.G.F.P. a Municipiului București cu chitanța nr. 7043180 din 25
iulie 2013 și s-a menținut măsura sechestrului asigurător luată prin ordonanța
din 23 iulie 2013, având în vedere că din probele reținute la dosarul cauzei,
dar și din recunoașterea inculpatului rezultă că această sumă a fost dobândită
prin realizarea activității infracționale ce face obiectul cauzei.
Împotriva acestei
sentințe, în termenul legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul
București și inculpatul G.F.L., criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie, sub următoarele aspecte:
Parchetul de pe lângă
Tribunalul București a criticat sentința fondului pentru omisiunea confiscării
ambalajelor ridicate de la inculpat, ce conțineau urme de drog, omisiunea
dispunerii prelevării probelor biologice, precum și pentru greșita
individualizare judiciară a pedepsei aplicate.
Apelantul inculpat,
prin apărător, a criticat hotărârea pentru netemeinicie, apreciind că se impune
reținerea de circumstanțe atenuante și, ca o consecință, reindividualizarea
pedepsei, în sensul reducerii cuantumului stabilit de prima instanță.
Prin Decizia penală
nr. 309 din 10 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, a
fost admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
A fost desființată,
în parte, Sentința penală nr. 645 din 21 august 2013 pronunțată de Tribunalul
București, secția I penală, privind pe inculpatul G.F.L. și, în rejudecare:
În baza art. 17 alin.
(1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea în
vederea distrugerii și a cant./buc. de ambalaje cu urme de drog, confiscate de
la inculpat cu Procesul-verbal de la fila X și fila Y - dosar de urmărire
penală.
În baza art. 7 alin.
(1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la
inculpat.
În baza art. 2 din
Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior,
art. 41 alin. (2) din același cod și art. 320
1
C. proc. pen.
anterior, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 8 ani și 6 luni
închisoare, prin majorarea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentința
penală atacată.
Au fost menținute
celelalte dispoziții ale Sentinței penale nr. 645 din 21 august 2013 a
Tribunalului București, secția I penală.
A fost respins apelul
inculpatului G.F.L., ca nefondat.
În baza art. 88 C.
pen. anterior, s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și a arestării
preventive, de la 12 iulie 2013 la zi.
A fost menținută
măsura arestării preventive a inculpatului.
A fost obligat inculpatul
la 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 1/4 din onorariul avocat
oficiu, avansat din fondul Ministerului Justiției, reprezintă onorariul avocat
oficiu a cărui delegație a încetat la momentul angajării avocatului ales de
inculpat.
Examinând legalitatea
și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor invocate de
apelanți, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept,
potrivit dispozițiilor art. 371 teza finală C. proc. pen. anterior, instanța de
apel a constatat că apelul Ministerului Public este fondat și l-a admis, în
condițiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior, iar cel promovat de
inculpatul G.F.L. este nefondat, fiind respins, în temeiul art. 379 pct. 1 lit.
b) din același cod, în considerarea următoarelor argumente:
Dând sens
dispozițiilor art. 3 C. proc. pen. anterior, pentru aflarea adevărului,
judecătorul fondului a reținut - în mod corect - vinovăția inculpatului din
speța dedusă judecății, cu privire la săvârșirea infracțiunii, astfel cum a
fost condamnat, prin schimbarea încadrării juridice.
Instanța de apel a
constatat că, în cauză, situația de fapt este concordantă cu faptele și
împrejurările ce rezultă din probele testimoniale și materiale administrate și
apreciate în conformitate cu dispozițiile art. 62, art. 63 alin. (2) C. proc.
pen. anterior.
În acest sens, s-au
avut în vedere probele administrate la urmărirea penală, astfel cum inculpatul
și le-a însușit, solicitând judecarea cauzei în procedura simplificată.
În ceea ce privește motivele
de nelegalitate invocate de Ministerul Public, instanța de apel a constatat
următoarele:
Din cuprinsul
procesului-verbal de primire a probelor din data de 11 iulie 2013, aflat
dosarul de urmărire penală, rezultă că au fost predate către Laboratorul
Central de Analiză și Profil al Drogurilor mai multe cantități de substanță,
după cum urmează: proba 1a, reprezentată de o punguță din material plastic de
culoare crem cu verde, în interiorul căreia se află o substanță purverulentă de
culoare bej având masa brută de 668,2 g și masa netă de 413,9 g; proba 1b,
reprezentată de cinci pachețele din staniol care conțin fiecare câte 10 punguțe
din material plastic de culoare crem, în interiorul cărora se află o substanță
purverulentă de culoare bej având masa netă de 200,8 g; proba 2, reprezentată
de o pungă din material plastic de culoare crem învelită la exterior cu o bandă
scoth transparent care conține o punguță din material plastic de culoare crem
cu verde, în interiorul căreia se află o substanță purverulentă de culoare bej
având masa brută de 1.025,0 g și masa netă de 991,1.
Din cuprinsul
Procesului-verbal din data de 25 iulie 2013 a dosarului de urmărire penală,
rezultă cantitățile de droguri rămase în urma procesului de laborator, fiind
evidențiate distinct ambalajele probelor nr. 1a, 1b și 2, având masa brută de
86,75 g.
S-a constatat că,
deși instanța de fond a dispus confiscarea tuturor cantităților de droguri
rămase în urma analizelor de laborator, în mod greșit a omis să dispună și
confiscarea ambalajelor ce poartă urmă de drog, în cantitate de 86,75 g.
S-a reținut că, în
conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, privind
organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, era
necesar ca instanța să dispună prelevarea de probe biologice de la inculpat,
acesta fiind condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de
mare risc, faptă prevăzută în Anexa la Legea nr. 76/2008 (în cazul unor
condamnări pentru faptele enumerate în anexă instanțele dispun prelevarea de
probe biologice).
În ceea ce privește
motivul de netemeinicie, instanța de apel a constatat că Tribunalul, prin
sentința atacată în speță, a dispus pentru inculpatul G.F.L. aplicarea unei
pedepse la a cărei stabilire și individualizare au fost avute în vedere
dispozițiile art. 72 C. pen. anterior, și anume: dispozițiile părții generale a
Codului penal cu referire la tipul de pedeapsă aplicată, la procedura specială
reglementată de dispozițiile art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen.
anterior, care presupune o reducere a limitelor de pedeapsă cu 1/3, dată fiind
poziția de recunoaștere necondiționată, la dispozițiile legii speciale care
statuează limitele speciale de pedeapsă pentru infracțiunea dedusă judecății,
la împrejurările concrete în care faptele au fost comise.
Instanța de apel a
constatat că, într-adevăr, pedeapsa aplicată inculpatului nu este corect
individualizată întrucât instanța de fond nu a avut în vedere aspecte ce țin de
modalitatea concretă de săvârșire a faptei, ci a reținut doar aspectul
favorabil al recunoașterii necondiționate și al aplicării procedurii
simplificate, căreia i-a dat eficiență maximă, stabilind o pedeapsă aproape
egală cu minimul special prevăzut de lege.
Astfel, s-a reținut
că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de
trafic de droguri de mare risc în formă continuată. Prin actul de inculpare, au
fost reținute în sarcina inculpatului mai multe acte materiale, săvârșite în
perioada iunie - iulie 2013, timp în care inculpatul a vândut diferite
cantități de droguri, iar în data de 11 iulie 2013 a fost depistat deținând
cantități de heroină, în locuința sa, în vederea comercializării, așa încât se
impunea ca - la stabilirea cuantumului pedepsei - să se aibă în vedere, pe
lângă modalitatea continuată de săvârșire a faptei, și cantitățile mari de
droguri ce au fost traficate sau deținute în vederea traficării.
În data de 11 iulie
2013, în urma percheziției domiciliare efectuate în imobilul unde locuia
inculpatul G.F.L., a fost ridicată cantitatea de 1.605,8 grame heroină.
Totodată, s-a reținut
că era necesar să se raporteze cuantumul pedepsei aplicate inculpatului și la
starea de recidivă în care se află acesta, fiindu-i aplicabile dispozițiile
art. 37 lit. b) C. pen. anterior, inculpatul dând dovadă de perseverență
infracțională repetată, fiind condamnat în mai multe rânduri și prezentând un
potențial criminogen ridicat.
De altfel, s-a
apreciat că circumstanțele personale reținute de prima instanță în favoarea
inculpatului nu fac altceva decât să sublinieze potențialul criminogen al
acestuia, fiind în realitate adevărate circumstanțe agravante.
S-a mai reținut că
Tribunalul a ținut cont de vârsta fragedă a inculpatului, fără să observe însă
că aceasta nu l-a împiedicat să aibă o mare experiență infracțională și, de
asemenea, că este consumator de droguri, este neșcolarizat și nu are un loc de
muncă, situații care nu fac altceva decât să confirme cele mai sus reținute, în
sensul că există un risc foarte ridicat de reluare a activității infracționale
și numai o pedeapsă într-un cuantum mai ridicat ar putea contribui la procesul
de reeducare a inculpatului.
Drept consecință, s-a
constatat că apelul inculpatului este nefondat.
Împotriva deciziei
anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul G.F.L.,
calea de atac fiind fundamentată pe cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 17
2
C. proc. pen. anterior. A solicitat casarea deciziei și a
sentinței pronunțate de instanța de fond și, în rejudecare, stabilirea unei
pedepse în limitele prevăzute de noul C. pen., dar și de incidența
dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 întrucât, din înscrisul depus la
dosar, rezultă că denunțul său a condus la prinderea și tragerea la răspundere
penală a altor persoane.
De asemenea, a
susținut că reducerea pedepsei se impune și prin aplicarea dispozițiilor art. 5
C. pen.
Concluziile formulate
de reprezentantul parchetului, de apărătorul recurentului inculpat și ultimul
cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri,
urmând a nu mai fi reluate.
Prealabil, înalta
Curte reține că, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru
punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și
pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții
procesual penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a
legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului
potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit
dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.
Astfel, Înalta Curte,
examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, cauza
constată că este fondată calea de atac promovată, pentru următoarele
considerente:
Potrivit dispozițiilor
art. 5 C. pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la
judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se
aplică legea mai favorabilă.
Examinând recursul
declarat de inculpat din perspectiva prevederilor legale anterior menționate,
Înalta Curte, având în vedere cele statuate, cu caracter obligatoriu, prin
Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, publicată în M.O. nr.
372 din 20 mai 2014 (prin care s-a constatat că respectivele dispoziții sunt constituționale
în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în
stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile) și realizând o comparare a
prevederilor din ambele coduri, în raport cu fiecare criteriu de determinare
(condiții de incriminare, de tragere la răspundere penală și de sancționare) și
cu privire la fiecare instituție incidență în speța dedusă judecății și, în
plus, o evaluare finală a acestora, în vederea alegerii aceleia dintre cele
două legi penale succesive care este mai blândă, în ansamblul dispozițiilor
sale, constată că legea penală mai favorabilă este, în speță, legea nouă.
Infracțiunea de
trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 era
pedepsită (anterior intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul
penal) cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.
Pedeapsa
complementară putea fi aplicată, conform Codului penal anterior, pe o durată de
la 1 la 10 ani.
Legea nouă prevede
pentru aceeași faptă pedeapsa închisorii de la 5 la 12 ani și interzicerea unor
drepturi.
Raportat la limitele
de pedeapsă minime și maxime prevăzute pentru infracțiunea de trafic de
droguri, reținută în sarcina inculpatului și recunoscută de către acesta, la
care se adaugă necesitatea reducerii corespunzătoare a pedepsei prin prisma
dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, Înalta Curte constată că legea
penală mai favorabilă este legea nouă.
De asemenea, durata
maximă a pedepsei complementare a fost redusă, prin intrarea în vigoare a
noului C. pen., la 5 ani.
Având în vedere
considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 385
15
pct. 2
lit. d) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte va admite recursul declarat de
inculpatul G.F.L. împotriva Deciziei penale nr. 309 din 10 decembrie 2013 a
Curții de Apel București, secția I penală.
Va casa în parte,
decizia penală atacată și, în parte, Sentința penală nr. 645 din 21 august 2013
a Tribunalului București, secția I penală, numai în ceea ce privește aplicarea
dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 și cuantumul pedepsei și,
rejudecând cauza în aceste limite:
Va reduce pedeapsa
aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri prev.
de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 alin.
(1) lit. b) C. pen. anterior, art. 41 alin. (2) din același cod, art. 5 C.
pen., art. 320
1
C. proc. pen. anterior și art. 19 din Legea nr.
682/2002, de la 8 ani și 6 luni închisoare, la 5 ani închisoare.
Va menține celelalte
dispoziții ale hotărârilor atacate.
În temeiul art. 385
17
alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen. anterior, va
deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării
preventive de la 12 iulie 2013 la 8 septembrie 2014.
În temeiul art. 275
alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul
apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă
de 150 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de inculpatul G.F.L. împotriva Deciziei penale nr. 309 din 10
decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală.
Casează, în parte,
decizia penală atacată și, în parte, Sentința penală nr. 645 din 21 august 2013
a Tribunalului București, secția I penală, numai în ceea ce privește aplicarea
dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 și cuantumul pedepsei și,
rejudecând cauza în aceste limite:
Reduce pedeapsa
aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri prev.
de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 alin.
(1) lit. b) C. pen. anterior, art. 41 alin. (2) din același cod, art. 5 C.
pen., art. 320
1
C. proc. pen. anterior și art. 19 din Legea nr. 682/2002,
de la 8 ani și 6 luni închisoare, la 5 ani închisoare.
Menține celelalte
dispoziții ale hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa
aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 12 iulie
2013 la 8 septembrie 2014.
Onorariul apărătorului
desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 150 RON,
se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 8 septembrie 2014.
Procesat de GGC - LM