ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 701/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 701/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Cu
privire la recursurile formulate constată următoarele:
Prin
Sentința penală nr. 411 din 16 mai 2013, pronunțată de Tribunalul București,
secția a II-a penală,
În
baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin.
(2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 39 alin. (4) C. pen. a
fost condamnat inculpatul P.Ș.A., zis "F.R.", "R.", sau
"P.", la pedeapsa închisorii de 13 ani, pentru săvârșirea
infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.
În
baza art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.
64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., timp de patru ani de la
executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În
baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.
64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., din momentul rămânerii
definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a
pedepsei principale de 13 ani închisoare.
În
baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit.
b) C. pen. și art. 39 alin. (4) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.Ș.A. la
pedeapsa închisorii de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de
droguri de risc.
În
baza art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.
64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., timp de doi ani de la
executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În
baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.
64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., din momentul rămânerii
definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a
pedepsei principale de 5 ani închisoare.
În
baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost
contopite pedepsele stabilite prin prezenta în sarcina inculpatului P.Ș.A. în
pedeapsa cea mai grea, de 13 ani închisoare, inculpatul urmând să execute
pedeapsa de 13 ani închisoare.
În
baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa
rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea, constând în interzicerea
pentru inculpat a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a
II-a, lit. b) C. pen., timp de patru ani de la executarea sau considerarea ca
executată a pedepsei rezultante de 13 ani închisoare.
În
baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.
64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., din momentul rămânerii
definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a
pedepsei principale rezultante de 13 ani închisoare.
În
baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată perioada
reținerii și arestării preventive, de la 13 decembrie 2012 la zi.
În
baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării
preventive luate față de inculpat.
În
baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin.
(2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a
fost condamnată inculpata M.A., zisă "N.", la pedeapsa închisorii de
8 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în
formă continuată.
În
baza art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art.
64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., timp de trei ani de la
executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În
baza art. 71 C pen. i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64
alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., din momentul rămânerii
definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a
pedepsei principale de 8 ani închisoare.
În
baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată perioada
reținerii și arestării preventive, de la 13 decembrie 2012, la zi.
În
baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării
preventive luate față de inculpată.
În
baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpatul
P.Ș.A. suma de 500 RON.
În
baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpata
M.A. suma de 500 RON.
În
baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpata
M.A. și de la inculpatul P.Ș.A., cantitatea de 0,18 grame, rămasă în urma
analizelor de laborator, din cantitatea de 0,26 grame pulbere care conține
heroină, cumpărată în data de 18 septembrie 2012 de la inculpații P.Ș.A. și
M.A.
S-a
luat act că proba constând în 0,16 grame de substanță care conține heroină, în
amestec cu cofeină, Paracetamol, Levomepromazin și Griseofulvin, cumpărată în
data de 08 septembrie 2012 de la inculpata M.A., a fost consumată în procesul
analizelor de laborator.
S-a
luat act că proba constând în 0,25 grame de substanță care conține heroină, în
amestec cu cofeină și Paracetamol, cumpărată în data de 11 septembrie 2012 de
la inculpatul P.Ș.A., a fost consumată în procesul analizelor de laborator.
S-a
luat act că proba constând în 0,58 grame de substanță în care s-a pus în
evidență Diazepam, cumpărată în data de 15 septembrie 2012 de la inculpatul
P.Ș.A. a fost consumată în procesul analizelor de laborator.
Pentru
a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul
întocmit de Parchetul de pe lângă. Înalta Curte de Casație și Justiție -
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism - Serviciul Teritorial București în dosarul nr. 2504/D/P/2012 în data
de 24 ianuarie 2013, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest
preventiv, a următorilor inculpați:
-
P.Ș.A. zis "F.R.", pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de
droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din
Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C.
pen. și de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr.
143/2000, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a)
C. pen.;
-
M.A. zisă "N.", sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de
droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din
Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Instanța
de fond a constatat că la data de 11 septembrie 2012, inculpatul P.Ș.A. zis
"F.R.", sau "R.", sau "P." a vândut cu suma de
250 RON cantitatea de 0,25 grame de substanță conținând heroină colaboratorului
"D.C.", tranzacția desfășurându-se în incinta imobilului situat la
adresa Str. I., sector 2, București, unde locuia fără forme legale inculpata
M.A.
Din
analiza coroborată a procesului-verbal de cumpărare autorizată din data de 11
septembrie 2012, a procesului-verbal întocmit de procuror în data de 11
septembrie 2012, în cuprinsul căruia a fost consemnată declarația
investigatorului sub acoperire "P.V.", a procesului-verbal din data
de 11 septembrie 2012, întocmit de procuror, în cuprinsul căruia se consemnează
declarația colaboratorului cu nume de cod "D.C.", dar și a
declarației date de investigatorul sub acoperire "P.V." în faza
judecății, la termenul din 10 mai 2013, rezultă faptul că în data de 11
septembrie 2013, colaboratorul "D.C." a intrat în imobilul în cauză
după ce a primit de la investigatorul sub acoperire suma de 250 RON, fără a
avea asupra sa droguri, și a ieșit având asupra sa două punguțe din material
plastic, răsucite și lipite la un capăt prin topire, ce conțineau o substanță
pulverulentă de culoare maronie, despre care colaboratorul a spus că reprezintă
dozele de heroină pe care le-a cumpărat de la "R.", la prețul de 250
RON.
Raportul
de constatare tehnico-științifică nr. 2159108 din 19 septembrie 2012 a
confirmat faptul că în interiorul celor două punguțe din material plastic,
răsucite și lipite la un capăt prin topire, se aflau 0,25 grame de substanță
pulverulentă ce conținea, pe lângă Cofeină și Paracetamol, și heroină,
substanță ce face parte din categoria drogurilor de mare risc, enumerate,
potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 143/2000 în Tabelul nr. 1, anexă la Legea
sus-menționată.
Faptul
că inculpatul P.Ș.A. este cel care i-a vândut colaboratorului cele două doze
conținând heroină, rezultă atât din declarațiile colaboratorului, consemnate în
procesul-verbal întocmit de procuror, dar și din înregistrările audio-video în
mediu ambiental efectuate în timpul tranzacției cu ajutorul aparaturii montate
de către investigator pe corpul colaboratorului. Transcrierea replicilor
relevante pentru cauză s-a realizat în conținutul procesului-verbal aflat la
dosar, înregistrarea audio-video fiind stocată pe suportul optic atașat la
dosarul de urmărire penală.
S-a
constatat, analizând declarația inculpatului de la termenul din 15 februarie
2013, că acesta nu contestă faptul că în data de 11 septembrie 2012 ar fi
vândut colaboratorului două doze, dar afirmă că acestea ar fi conținut nu
heroină, ci o combinație de ceai și cafea instant, recunoscând că numitul
"D.C." avea convingerea că i se vinde heroină ("Acesta a crezut
că ceea ce eu îi vând este heroină"). În cadrul aceleiași declarații,
inculpatul afirmase că, probabil din cauză că acest colaborator consuma
etnobotanice, nu și-a putut da seama de conținutul real al acestor doze.
Pe
de altă parte, cu ocazia aceleiași audieri, atrăgându-i-se atenția asupra
faptului că "D.C." a fost supus unor percheziții corporale atât la
intrarea cât și la ieșirea din imobil, inculpatul a insinuat că acesta ar fi
putut să schimbe dozele primite cu substanțe pe care să le fi avut asupra sa,
arătând că "nu este foarte dificil să se ascundă, și nu neapărat în zone
intime, obiecte de dimensiuni mai mari decât cele ale unor doze de
droguri". Tribunalul a constatat că este ilogic ca "D.C." să fi
schimbat cu doze de heroină pe care le-ar fi avut asupra lui, dozele pe care
le-a primit de la inculpat, despre care, potrivit afirmațiilor pe care chiar
acesta din urmă le-a făcut, colaboratorul avea impresia că ar conține heroină.
Nu
există nicio probă în sensul că "D.C." ar fi pătruns în imobilul unde
se afla inculpatul având asupra sa heroină pe care ar fi substituit-o dozelor
primite de la inculpat. Astfel, rezultatul percheziției corporale efectuate
asupra colaboratorului anterior intrării în imobilul în cauză nu permite a se
concluziona că "D.C." ar fi avut asupra sa o cantitate de heroină pe
care ar fi substituit-o substanțelor cu totul nenocive pe care inculpatul a
pretins că i le-a vândut în realitate acestuia. Afirmațiile inculpatului P.Ș.A.
în acest sens nu se coroborează cu niciun mijloc de probă, neexistând niciun
motiv pentru care instanța să pună la îndoială priceperea investigatorului de a
efectua corespunzător o percheziție corporală.
Instanța
de fond a constatat că nu există probe că "D.C." și-ar fi însușit cu
ocazia acestei tranzacții, ca de altfel, și cu ocazia celorlalte două
tranzacții la care a participat inculpatul P., suma de 50 de RON din cei 250
primiți de la investigator anterior intrării în imobil. Inculpatul a menționat,
ca argument al caracterului relativ al constatărilor de la percheziția
corporală, că "D.C." a ascuns la fiecare tranzacție o bancnotă de 50
de RON. Or, din analiza procesului-verbal de cumpărare autorizată din data de
11 septembrie 2012, și a procesului-verbal întocmit de procuror în data de 11
septembrie 2012, în cuprinsul căruia a fost consemnată declarația investigatorului
sub acoperire "P.V.", rezultă că nu s-a remis colaboratorului nicio
bancnotă de 50 de RON, ci două bancnote în valoare de 100 de RON, și 5 bancnote
în valoare de 10 RON. Oricât de abil susține inculpatul că s-ar fi putut dovedi
colaboratorul în ascunderea unor obiecte astfel încât acestea să nu fie
detectate, la percheziție, nu credem că ar .fi. scăpat observației
investigatorului prezența asupra colaboratorului a unui număr de 5 bancnote în
valoare de 10 RON.
În
condițiile în care, cu ocazia percheziției corporale amănunțite efectuate
asupra colaboratorului la ieșirea din imobilul de pe Str. I., nu a fost găsită
nicio sumă de bani, nu există argumente pentru a pune la îndoială susținerea
colaboratorului în sensul că a remis inculpatului, cu titlu de preț, întreaga
sumă de 250 de RON primită de la investigator la intrarea în imobil (faptul
remiterii unei sume de bani rezultă din înregistrare). Se observă că inculpatul
P.Ș.A. nu a menționat ce anume ar fi făcut în concret colaboratorul cu suma de
50 de RON, afirmând că nu a văzut dacă acest colaborator mai avea asupra sa
suma de 50 de RON, limitându-se doar la a specula cu privire la posibilitatea
ascunderii acesteia astfel încât să scape vigilenței organului de urmărire
penală.
În
data de 15 septembrie 2012, inculpatul P.Ș.A. zis "F.R.", sau
"R.", sau "P." a vândut cu suma de 250 RON cantitatea de
0,58 grame substanță conținând Diazepam colaboratorului "D.C.",
tranzacția desfășurându-se tot în incinta imobilului situat la adresa Str. I.
nr. 111, sector 2, București.
Din
analiza coroborată a procesului-verbal de cumpărare autorizată din data de 15
septembrie 2012, a procesului-verbal întocmit de procuror în data de 15
septembrie 2012, în cuprinsul căruia a fost consemnată declarația
investigatorului sub acoperire "P.V.", a procesului-verbal din data
de 15 septembrie 2012, întocmit de procuror, în cuprinsul căruia se consemnează
declarația colaboratorului cu nume de cod "D.C.'', dar și a declarației
date de investigatorul sub acoperire "P.V." în faza judecății, la
termenul din 10 mai 2013, rezultă faptul că în data de 15 septembrie 2013,
colaboratorul "D.C." a intrat în imobilul în cauză după ce a primit
de la investigatorul sub acoperire suma de 250 RON, fără a avea asupra sa
droguri, și a ieșit având asupra sa două punguțe din material plastic, tip
bilă, răsucite și lipite la un capăt prin topire, ce conțineau o substanță
pulverulentă de culoare maronie, despre care colaboratorul a spus că reprezintă
dozele de heroină pe care le-a cumpărat de la "R.", la prețul de 250
RON.
Raportul
de constatare tehnico-științifică nr. 2159154 din 19 septembrie 2012 a
concluzionat, în sensul că în interiorul celor două punguțe din material
plastic, lipite la un capăt prin ardere, se aflau 0,58 grame de substanță
pulverulentă de culoare bej în care nu s-a pus în evidență heroină, ci
Diazepam, substanță ce face parte din categoria drogurilor de risc, enumerate,
potrivit art. 1 lit. d) din Legea nr. 143/2000 în Tabelul nr. 3, anexă la Legea
sus-menționată.
Faptul
că inculpatul P.Ș.A. este cel care i-a vândut colaboratorului cele două doze
conținând Diazepam, rezultă atât din declarația colaboratorului consemnată în
procesul-verbal întocmit de procuror, dar și din înregistrarea audio-video în
mediu ambiental efectuată în timpul tranzacției cu ajutorul aparaturii montate
de către investigator pe corpul colaboratorului. Transcrierea replicilor
relevante pentru cauză s-a realizat în conținutul procesului-verbal aflat la
dosar, înregistrarea audio-video fiind stocată pe suportul optic atașat la
dosarul de urmărire penală.
Ca
și în cazul tranzacției precedente, inculpatul a recunoscut că i-a vândut
colaboratorului 2 doze dar conținând ceai și cafea, și a primit de la acesta,
cu titlu de preț, suma de 200 de RON.
Argumentele
avute în vedere de instanță pentru tranzacția din data de 11 septembrie 1012,
pentru a nu reține ca fiind conformă cu realitatea aceste susțineri referitoare
la natura substanțelor, vândute, și la preț, sunt valabile și în acest caz.
Afirmația inculpatului potrivit căreia "D.C." ar fi cumpărat mai
întâi o doză, pe care ar fi consumat-o pe loc, după care ar mai fi cumpărat o
doză, nu se coroborează cu niciun alt mijloc de proba, și este contrazisă de
faptul predării la ieșirea din imobil, de către colaborator, a unui număr de
două doze.
În
data de 18 septembrie 2012, inculpatul P.Ș.A. zis "F.R.", sau
"R.", sau "P.", împreună cu inculpata M.A., zisă
"N.", a vândut cu suma de 250 RON cantitatea de 0,26 grame de
substanță conținând heroină colaboratorului "D.C.", tranzacția desfășurându-se
tot în incinta imobilului situat la adresa Str. I. nr. 111, sector 2,
București.
Astfel,
din analiza coroborată a procesului-verbal de cumpărare autorizată din data de
18 septembrie 2012, a procesului-verbal întocmit de procuror în data de 18
septembrie 2012, în cuprinsul căruia a fost consemnată declarația
investigatorului sub acoperire "P.V.", a procesului-verbal din data
de 18 septembrie 2012, întocmit de procuror, în cuprinsul căruia se consemnează
declarația colaboratorului cu nume de cod "D. C.", dar și a
declarației date de investigatorul sub acoperire "P.V." în faza
judecății, la termenul din 10 mai 2013, rezultă faptul că în data de 18
septembrie 2013, colaboratorul "D.C." a intrat în imobilul în cauză după
ce a primit de la investigatorul sub acoperire suma de 250 RON, fără a avea
asupra sa droguri, și a ieșit având asupra sa două punguțe-din material
plastic, răsucite și lipite la un capăt prin topire, ce conțineau o substanță
pulverulentă de culoare maronie, despre care colaboratorul a spus că reprezintă
dozele de heroină pe care le-a cumpărat de la "R.", la prețul de 250
RON, preț pe care i l-a remis inculpatei M.A., anterior primirii celor două
doze.
Raportul
de constatare tehnico-științifica nr. 2159215 din 19 septembrie 2012 a confirmat
că în interiorul celor două punguțe din material plastic, lipite la un capăt
prin ardere, se aflau 0,26 grame de substanță pulverulentă de culoare bej care
conținea heroină, substanță ce face parte din categoria drogurilor de mare
risc, enumerate, potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 143/2000, în Tabelul nr.
1, anexă la Legea sus-menționată.
Faptul
că inculpatul P.Ș.A. este cel care i-a vândut colaboratorului cele două doze
conținând Diazepam, rezultă atât din declarația colaboratorului consemnată în
procesul-verbal întocmit de procuror, dar și din înregistrarea audio-video în
mediu ambiental efectuată în timpul tranzacției cu ajutorul aparaturii
montate" de către investigator pe corpul colaboratorului. Transcrierea
replicilor relevante pentru cauză s-a realizat în conținutul procesului-verbal
aflat la dosar, înregistrarea audio-video fiind stocată pe suportul optic
atașat la dosarul de urmărire penală. S-a constatat că inculpatul și
colaboratorul menționează numărul obiectelor despre a căror remitere este vorba
ca fiind două, și discută și despre calitatea acestora, colaboratorul cerându-i
inculpatului să-i aleagă și lui "mai ca lumea", la final întrebându-l
pe acesta dacă i-a dat și lui "mai ca lumea". Discuții cu privire la
calitatea substanțelor remise au avut loc și cu ocazia celor două tranzacții
precedente. Pentru a reține această situație de fapt, Tribunalul a avut în
vedere, în parte, și declarația inculpatului P.Ș.A. de la termenul din 15
februarie 2013, când acesta a recunoscut că în data de 8 septembrie 2012 a
vândut colaboratorului 2 doze, dar acesta a susținut că, în realitate, aceste
doze ar fi conținut, ca și în cazurile precedente, ceai și cafea, și că prețul
plătit ar fi fost de 200 de RON, nu de 250 lei. Argumentele avute în vedere de
instanță pentru, tranzacțiile, din data de 11 septembrie 1012 și 15 septembrie
2012, pentru a nu reține ca fiind conformă cu realitatea aceste susțineri
referitoare la natura substanțelor vândute și la preț, sunt valabile și în
acest caz.
Tribunalul
a constatat nesinceritatea totală a inculpatei M.A., care, chiar și după ce i
s-a amintit ce faptă s-a reținut prin rechizitoriu că ar fi fost comisă în data
de 18 septembrie 2012, inclusiv care ar fi fost implicarea sa și a
coinculpatului, și după ce i s-a dat citire transcrierii convorbirii
înregistrate în mediu ambiental cu ocazia tranzacției respective, a contestat
realitatea acestei situații de fapt și a susținut că la o anumită dată, care nu
își amintește dacă a fost 18 septembrie 2012 ea, nu coinculpatul, este cea care
a remis colaboratorului o doză, nu două, care credea că ar conține Ecolan și
etnobotanice, nu heroină, și că nu a primit nicio sumă de bani cu ocazia
respectivă. Această din urmă afirmație a inculpatei este contrazisă nu doar de
colaborator, ci chiar de către coinculpat, care a afirmat că în această a treia
ocazie, prețul (este adevărat, de 200 RON, potrivit susținerilor inculpatului,
nu de 250 RON, cum s-a reținut prin rechizitoriu, și cum se reține și de
către-instanță) a fost încasat direct de către inculpata M.A. Inculpatul a
adăugat că datora suma respectivă coinculpatei, fiind vorba despre o sumă pe
care o împrumutase de la aceasta. Acest aspect nu este probat și, indiferent
dacă ar fi conform cu realitatea, nu este de natură să schimbe faptul, esențial
pentru reținerea în sarcina acesteia a infracțiunii de trafic de droguri de
mare risc, că a fost nu doar prezentă la remiterea, drogurilor, ci a fost chiar
parte la tranzacție, primind nemijlocit de la cumpărător suma de bani
reprezentând prețul stupefiantelor. În ceea ce privește tranzacția avută în
vedere de inculpată, s-a apreciat că este cea din 18 septembrie 2012, pentru că
aceasta nu recunoaște existența și a mai mult de două ocazii în care ar fi
remis doze unor persoane.
La
data de 08 septembrie 2012, inculpata M.A. zisă "N." a vândut, pentru
suma de 250 RON, cantitatea de 0,16 grame heroină în amestec cu Cofeină,
Paracetamol, Levomepromazin și Griseofulvin colaboratorul sub acoperire
"D.C.".
Din
analiza coroborată a procesului-verbal de cumpărare autorizată din data de 08
septembrie 2012, a procesului-verbal întocmit de procuror în data de 08
septembrie 2012, în cuprinsul căruia a fost consemnată declarația
investigatorului sub acoperire "P.V.", a procesului-verbal din data
de 08 septembrie 2012, întocmit de procuror în cuprinsul căruia se consemnează
declarația colaboratorului cu nume de cod "D.C.", dar și a
declarației date de investigatorul sub acoperire "P.V." în faza
judecății, la termenul din 10 mai 2013, rezultă faptul că în data de 08
septembrie 2013, colaboratorul "D.C." a intrat în imobilul în cauză
după ce a primit de la investigatorul sub acoperire suma de 250 RON, fără a
avea asupra sa droguri, și a ieșit având asupra sa două punguțe din material
plastic, răsucite și lipite la un capăt prin topire, ce conțineau o substanță
pulverulentă de culoare maronie, despre care colaboratorul a spus că reprezintă
dozele de heroină pe care le-a cumpărat de la "N.", mama naturală a
lui "F.B." la prețul de 250 RON.
Raportul
de constatare tehnico-științifică nr. 2159087 din 27 septembrie 2012 a
confirmat că în interiorul celor două punguțe din material plastic, lipite la
un capăt prin ardere, se aflau 0,16 grame de substanță pulverulentă de culoare
bej care conținea, printre altele (Cofeină, Paracetamol, Levomepromazin și
Griseofulvin), și heroină, substanță ce face parte din categoria drogurilor de
mare risc, enumerate, potrivit art 1 lit. c) din Legea nr. 143/2000, în Tabelul
nr. 1, anexă la Legea sus-menționată.
Faptul
că inculpata M.A. este cea care i-a vândut colaboratorului cele două doze
conținând heroină, rezultă atât din declarația colaboratorului consemnată în
procesul-verbal întocmit de procuror, dar și din înregistrarea audio-video în
mediu ambiental efectuată în timpul tranzacției cu ajutorul aparaturii montate
de către investigator-pe corpul colaboratorului, precum și din unele dintre
declarațiile inculpatei. Transcrierea replicilor relevante pentru cauză s-a
realizat în conținutul procesului-verbal aflat la dosar, înregistrarea audio-video
fiind stocată pe suportul optic atașat la dosarul de urmărire penală. Se
constată că inculpata și colaboratorul menționează numărul obiectelor despre a
căror remitere este vorba ca fiind două (Colaboratorul: "Ia dă-mi
două!"; Inculpata: "Păi două am."). Pentru a reține această
situație de fapt, Tribunalul a avut în vedere și declarația inculpatei M.A.
dată în faza urmăririi penale în data de 03 ianuarie 2013, care recunoaște că a
dat heroină unor cetățeni, cu precizarea că drogurile îi aparțineau
coinculpatului, și, în parte, declarația acesteia din faza judecății, prin care
recunoaște remiterea unei doze unui bărbat care venise de mai multe ori să se
drogheze cu fiul său. În ceea ce privește primirea unei sume de bani, aceasta a
menționat că nu își amintește dacă a primit de la colaborator suma de 200 de
RON, sau dacă nu cumva a primit această sumă de bani de la colaborator care îi
datora această sumă de bani. Inculpata a insistat că a fost vorba despre o
singură doză și despre suma de 200 de RON, chiar și după ce i s-a amintit că,
potrivit actului de sesizare (cu al cărui conținut își exprimase acordul
solicitând judecarea în condițiile art. 320
1
C. proc. pen.), aceasta
vânduse în data de 08 septembrie 2012, colaboratorului 2 doze pentru care a primit
suma de 250 RON, și după ce i s-a dat citire transcrierii conținutului
convorbirii înregistrate în mediu ambiental cu ocazia tranzacției respective.
În plus, a menționat că nu a cunoscut că doza respectivă conține heroină, ea
crezând că ar conține pastile pisate și etnobotanice. Tribunalul a apreciat ca
fiind evident nesincere afirmațiile inculpatei, față de conținutul neechivoc al
convorbirii purtate cu colaboratorul în data de 08 septembrie 2012, așa cum a
fost aceasta transcrisă în conținutul procesului-verbal aflat la dosar, care se
coroborează cu declarația colaboratorului. În plus, Tribunalul a avut în vedere
și faptul că la momentul percheziționăm sale, înainte de a intra în locuința
inculpatei, potrivit mijloacelor de probă prezentate mai sus, colaboratorul nu
avea asupra sa droguri, iar la ieșirea din locuința inculpatei, acesta a
înmânat investigatorului sub acoperire 2 doze care s-a dovedit că au în
conținut și heroină. în ceea ce privește suma de bani remisă cu titlu de preț,
Tribunalul a apreciat că ea este de 250 RON, așa cum s-a reținut prin
rechizitoriu, în condițiile în care, întrucât cu ocazia percheziției corporale
amănunțite efectuate asupra colaboratorului la ieșirea din imobilul de pe
Strada I., nu a fost găsită nicio urmă de bani, nu există argumente pentru a
pune la îndoială susținerea colaboratorului în sensul că a remis inculpatei, cu
titlu de preț, întreaga sumă de 250 de RON primită de la investigator la
intrarea în imobil. Se observă că inculpata nu menționează că "D.C."
ar fi făcut în concret ceva anume cu diferența de 50 de RON.
Susținerile
inculpatei de la termenul din 15 februarie 2013 cu privire la tranzacția din 08
septembrie 2013, potrivit cărora doza pe care i-ar fi remis-o în data
respectivă colaboratorului ar fi fost primită de la coinculpat, care îi
comunicase că persoana căreia îi va remite doza va veni apoi să se drogheze cu
coinculpatul și cu fiul inculpatei, concordă cu declarația inculpatului P.Ș.A.
de la același termen, care, întrebat fiind dacă i-a dat coinculpatei droguri să
le vândă, a menționat că a făcut acest lucru într-o singură ocazie, cu o
singură doză, justificând că a plecat la muncă și nu avea certitudinea că va fi
acasă când respectivul va veni după doză. Inculpatul a precizat că inculpata
M.A. nu a primit nicio sumă de bani pentru această doză, pentru că era vorba
despre o doză pe care o cumpărase împreună cu fiul acesteia și cu persoana care
a venit să o ia, și urma să o consume în seara respectivă. Față de aceste
afirmații, întrebat fiind de ce, în aceste condiții, i-a mai remis
respectivului, prin intermediul inculpatei "M.A. doza respectivă,
inculpatul a menționat că exista temerea ca unul dintre noi, intrat în posesia
dozei, să o consume sigur. Se observă caracterul ilogic al acestei explicații:
astfel, dacă exista riscul ca oricare dintre cei trei, deci, inclusiv
colaboratorul, să consume singur doza respectivă, nu se explică de ce
inculpatul a ales să i-o remită, totuși, acestuia, spre păstrare. Acesta ar fi
putut lăsa doza în păstrarea unui neconsumator, cum ar fi, spre exemplu,
coinculpata, care prezenta un risc minim de a consuma doza respectivă. Instanța
explică această declarație prin dorința inculpatului de a convinge că nu s-a
primit o sumă de bani pentru cantitatea de substanță remisă, și de a nu
contrazice, pe cât posibil, declarația coinculpatei de la aceIași termen, la
audierea căreia, așa cum rezultă din conținutul încheierii de ședință,
inculpatul a fost de față.
Dacă
ar fi adevărate susținerile inculpatei de la termenul din 15 februarie 2013,
potrivit cărora în niciuna dintre cele două ocazii nu a cunoscut că dozele
vândute ar conține heroină, nu se înțelege de ce, audiată fiind în prezenta
cauză, la data de 03 ianuarie 2013, cu privire la comiterea unor faptei ce îi
fuseseră aduse la cunoștință, a făcut mențiunea că a vândut heroină unor
persoane.
În
drept, faptele inculpatului P.Ș.A., care la data de 11 septembrie 2012, a
vândut pentru suma de 250 RON cantitatea de 0,25 grame substanță conținând
heroină colaboratorului "D.C.", iar la data de 18 septembrie 2012,
împreună cu inculpata M.A. zisă "N.", a vândut pentru suma de 250 RON
cantitatea de 0,26 grame de substanță conținând heroină aceluiași colaborator,
întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare
risc în formă continuată prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.
143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Similitudinile existente între
cele două acțiuni (vânzările au avut loc în incinta aceluiași imobil, către un
același cumpărător, au avut drept obiect același tip de stupefiant), precum și
intervalul scurt, de doar o săptămână, dintre cele două tranzacții, justifică a
se concluziona că ambele acțiuni care întrunesc elementele constitutive ale
infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, au fost săvârșite în realizarea
aceleiași rezoluții infracționale.
Tribunalul
a reținut în încadrarea juridică și dispozițiile art. 37 alin. (1) lit. b) C.
pen., referitoare la recidiva postexecutorie, infracțiunea fiind săvârșită după
considerarea ca executată a unei pedepse rezultante de 3 ani închisoare,
aplicate prin Sentința penală nr. 320 din 17 martie 2008 pronunțată de
Tribunalul București, definitivă prin neapelare (inculpatul fiind liberat din
executarea acestei pedepse în data de 16 iunie 2011, cu un rest neexecutat de
78 de zile), dar înainte de împlinirea termenului reabilitării judecătorești de
5 ani și 6 luni, determinat potrivit art. 135 alin. (1) lit. a) C. pen.
La
individualizarea. pedepsei, instanța de fond a avut în vedere natura infracțiunii
pentru care inculpatul a fost condamnat, care presupune specularea dependenței
terților de consumul substanțelor stupefiante, fără nicio preocupare pentru
efectul nociv, putând merge până la deces, pe care acest consum l-ar putea avea
asupra sănătății acestora. Inculpatul s-a dovedit perseverent, comițând la un
interval scurt de timp, fapte apreciate de legiuitor ca fiind de o gravitate
deosebită, gravitate reflectată în pedeapsa prevăzută pentru această
infracțiune, închisoarea de la 10 la 20 de ani, egală cu cea prevăzută pentru
infracțiunea de omor, prev. de art. 174 C. pen.
Pentru
a concluziona în sensul perseverenței, dar și a specializării infracționale a
inculpatului, Tribunalul a avut în vedere nu doar comiterea celor două acte
materiale care intră în conținutul infracțiunii de trafic de droguri de mare
risc deduse judecății, ci și condamnarea anterioară, atât pentru infracțiunea
de trafic de droguri de mare risc, cât și pentru o infracțiune aflată în
strânsă legătură cu aceasta, și anume, infracțiunea de deținere de droguri de
mare risc în vederea consumului propriu, fără drept. Inculpatul, liberat
condiționat din executarea pedepsei rezultante, deosebit de blânde, de doar 3
ani închisoare, aplicate pentru aceste două infracțiuni, în loc să adopte un
comportament care să dovedească modificarea radicală a poziției sale față de
normele de conviețuire socială, a ales să reia același tip de activitate
infracțională, fapt cu atât mai grav cu cât, de data aceasta, avea experiența
vieții carcerale, și, prin urmare, cunoștea care este riscul la care se expune,
risc pe care l-a acceptat. De altfel, s-a constatat că faptele ce fac obiectul
acestui dosar nu sunt primele încălcări ale legii penale după momentul
liberării, din analiza fișei de cazier judiciar rezultând că între momentul
liberării condiționate și cel al săvârșirii faptelor ce fac obiectul
prezentului dosar, inculpatul a mai comis, două fapte care întruneau, sub
aspectul laturii subiective și obiective, elementele constitutive ale
infracțiunii de deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu,
fără drept, dar cu privire la care, manifestând o clemență deosebită (dată
fiind existența unei condamnări definitive pentru infracțiuni din aceeași
categorie), procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală, și aplicarea
unor amenzi administrative, apreciind că acestea nu prezintă pericolul unor
infracțiuni. Prin urmare, nici aceste incidente, care ar fi trebuit să fie
privite de inculpat ca veritabile avertismente, nu l-au determinat pe inculpat
să adopte o conduită corectă.
Aceste
antecedente penale, dar și atitudinea profund și constant nesinceră pe care
inculpatul a avut-o pe parcursul procesului penal, împiedică reținerea în
beneficiul său a unor circumstanțe atenuante. Doar cantitatea de drog care este
una destul de redusă va determina instanța să aplice inculpatului o pedeapsă de
13 ani închisoare, cuprinsă între minimul și mediul prevăzut de lege, în
condițiile reținerii a două cauze de agravare a pedepsei (forma continuată și
starea de recidivă), și a unei atitudini procesuale întru totul
necorespunzătoare. O pedeapsă mai redusă nu ar constitui o sancționare adecvată
a perseverenței și specializării infracționale a inculpatului, și ar fi inaptă
să își îndeplinească funcția de prevenție specială, așa cum s-a întâmplat în
cazul celei dintâi condamnări suferite de inculpat, dar funcția de prevenție
generală, conduite similare din partea unor terți fiind descurajate de
perspectiva aplicării unei pedepse într-un astfel de cuantum.
Tribunalul
a avut în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dezvoltată
pe marginea art. 3 al Protocolului 1 la Convenția Europeană a Drepturilor
Omului, că o interzicere a dreptului de a alege, în cazul de față, ar constitui
o măsură disproporționată. Astfel, în cuprinsul hotărârii pronunțate în cauza
Hirst c. Regatului Unit al Marii Britanii, s-a apreciat ca proporțională o
astfel de interdicție, în" situațiile în care persoana în cauză a abuzat
în mod grav de o funcție publică deținută, când conduita infractorului a pus în
pericol statul de drept, bazele democrației, ceea ce nu se poate reține în
cauza de față.
Fapta
inculpatului care la data de 15 septembrie 2012 a vândut pentru suma de 250
RON, cantitatea de 0,58 grame substanță conținând Diazepam colaboratorului
"D.C." întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic
de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, Diazepamul
încadrându-se în categoria drogurilor de risc, așa cum acestea sunt definite de
art. 1 lit. d) din Legea nr. 143/2000.
Au
fost reținute de instanța de fond și dispozițiile art. 37 alin. (1) lit. b) C.
pen., referitoare la recidiva postexecutorie, infracțiunea fiind săvârșită după
considerarea ca executată a unei pedepse rezultante de 3 ani închisoare,
aplicate prin Sentința penală nr. 320 din 17 martie 2008 pronunțată de
Tribunalul București, definitivă prin neapelare (inculpatul fiind liberat din
executarea acestei pedepse în data de 16 iunie 2011, cu un rest neexecutat de
78 de zile), dar înainte de împlinirea termenului reabilitării judecătorești de
5 ani și 6 luni, determinat potrivit art. 135 alin. (1) lit. a) C. pen.
La
individualizarea pedepsei, Tribunalul a avut în vedere argumentele expuse și în
cazul infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, mai
puțin pe cele referitoare la forma continuată a infracțiunii, concluzionând că
o pedeapsă de 5 ani închisoare este adecvată având- în vedere natura faptei,
limitele de pedeapsă prevăzute de lege, perseverența infracțională rezultând
din reținerea recidivei postexecutorii, celelalte antecedente penale,
specializarea infracțională, atitudinea procesuală constant nesinceră a
inculpatului, dar și cantitatea relativ redusă de drog.
Faptele
inculpatei M.A., care la data de 08 septembrie 2012 a vândut, pentru suma de
250 RON, cantitatea de 0,16 grame heroină în amestec cu Cofeină, Paracetamol,
Levomepromazin și Griseofulvin colaboratorul "D.C.", și la data de 18
septembrie 2012 a vândut împreună cu inculpatul P.Ș.A. cantitatea de 0,26 grame
substanță conținând heroină aceluiași colaborator, pentru suma de 250 RON,
întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare
risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.
143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., heroina făcând parte din
categoria drogurilor de mare risc, așa cum sunt acestea definite de art. 1 lit.
c) din Legea nr. 143/2000. Similitudinile existente între cele două acțiuni
(vânzările au avut loc în incinta aceluiași imobil, către un aceIași
cumpărător, au avut drept obiect același tip de stupefiant), precum și
intervalul scurt, de doar o săptămână, dintre cele două tranzacții, justifică a
se concluziona că ambele acțiuni care întrunesc elementele constitutive ale
infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, au fost săvârșite în realizarea
aceleiași rezoluții infracționale.
La
individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere natura
infracțiunii pentru care inculpata va fi condamnată prin prezenta, care
presupune specularea dependenței terților de consumul substanțelor stupefiante,
fără nicio preocupare pentru efectul nociv, putând merge până la deces, pe care
acest consum 1-ar putea avea asupra sănătății acestora. Inculpata s-a dovedit
perseverentă, comițând la un interval scurt de timp, fapte apreciate de
legiuitor ca fiind de o gravitate deosebită, gravitate reflectată în pedeapsa
prevăzută pentru această infracțiune, închisoarea de la 10 la 20 de ani, egală
cu cea prevăzută pentru infracțiunea de omor, prev. de art. 174 C. pen.
Au
fost avute în vedere și antecedentele penale ale inculpatei, așa cum sunt ele
reflectate de copia de pe cazierul judiciar aflată la dosarul de urmărire
penală care, deși nu probează specializarea inculpatei în a comite infracțiuni
prev. de Legea nr. 143/2000, ca în cazul coinculpatului, atestă perseverența
infracțională a acesteia, disponibilitatea sa de a încălca normele de drept
penal. Astfel, a suferit două condamnări, de 1 an și, respectiv, 2 ani
închisoare, pentru prima, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei,
intervenind grațierea, cea de-a doua fiind executată începând cu data de 09 mai
2000, până în data de 26 septembrie 2001, când a fost liberată condiționat cu
un rest neexecutat de 224 de zile. Mai recent, prin Ordonanța nr. 3111 din 26
noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București,
aceasta a fost sancționată administrativ pentru comiterea unei fapte care, deși
întrunea sub aspect obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale
infracțiunii de furt calificat, s-a apreciat de către procuror că nu întrunește
elementele constitutive ale unei infracțiuni.
De
asemenea, a fost avută în vedere și atitudinea procesuală oscilantă a
inculpatei, care a culminat cu o poziție nesinceră cu ocazia audierii în faza
judecății la termenul din 15 februarie 2013. Astfel, dacă în data de 13
decembrie 2012, aceasta a declarat în fața procurorului, că nu a vândut
niciodată heroină, respectiv, droguri, nerecunoscând faptele nici în fața
instanței învestite cu soluționarea propunerii de luare a măsurii arestării
preventive, în data de 03 ianuarie 2013, după arestarea sa preventivă, a
declarat că a dat heroină unor cetățeni, dar că drogurile aparțineau lui F.R.,
căruia îi dădea și banii primiți. În faza judecății, deși a învederat că
dorește să se judece în condițiile art. 320
1
C. proc. pen., a
declarat într-un mod fundamental diferit de situația de fapt reținută prin
rechizitoriu și, în cele din urmă, de instanță, contestând inclusiv anumite
aspecte pe care însuși inculpatul P. le-a relatat în privința activității
acesteia.
De
asemenea, instanța de fond a avut în vedere și faptul săvârșirii acțiunii de
vânzare de droguri de mare risc din data de 08 septembrie 2012 în prezența unui
copil având o vârstă fragedă, copil care apare și în înregistrarea tranzacției,
așa cum a fost aceasta stocată pe suportul optic atașat la dosar, fapt care
demonstrează lipsa oricărei preocupări din partea inculpatei pentru efectul
nociv pe care l-ar putea avea asupra evoluției minorului, sub aspect moral și
al stării de sănătate, asistarea acestuia la astfel de activități, perceperea
lor ca încadrându-se în limitele normalității. în locul unei atitudini
îndreptate înspre protejarea minorului, aceasta nu doar că a permis desfășurarea
în incinta imobilului în care minorul locuia, a unor activități de trafic și
consum de droguri, dar a desfășurat ea însăși activități de trafic de droguri,
una dintre ele în mod cert în prezența minorului, neasigurându-i acestuia un
climat favorabil unei dezvoltări morale adecvate.
Instanța
de fond a ținut seama și de circumstanța atenuantă judiciară, conform art. 74
alin. (2) C. pen., vârsta inculpate starea precară a sănătății acesteia precum
și cantitatea relativ redusă de drog, astfel că a coborât pedeapsa sub minimul
special de 10 ani închisoare, urmând a aplica o pedeapsă de 8 ani închisoare,
care respectă plafonul minim prev. de art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., dar
care reflectă și numeroasele aspecte în defavoarea inculpatei prezentate mai sus.
A
fost avută în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului
dezvoltată pe marginea art. 3 al Protocolului 1 la Convenția Europeană a
Drepturilor Omului, că o interzicere a dreptului de a alege, în cazul de față,
ar constitui o măsură disproporționată. Astfel, în cuprinsul hotărârii
pronunțate în cauza Hirst c. Regatului Unit al Marii Britanii, s-a apreciat ca
proporțională o astfel de interdicție, în situațiile în care persoana în cauză
a abuzat în mod grav de o funcție publică deținută, când conduita infractorului
a pus în pericol statul de drept, bazele democrației, ceea ce nu se poate
reține în cauza de față, în baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000,
Tribunalul a dispus confiscarea de la inculpații P.Ș.A. a sumei de 500 RON, reprezentând
totalul sumelor de câte 250 de RON primite de la colaborator cu titlu de preț
în datele de 11 și, respectiv, 15 septembrie 2012 și M.A. a sumei de 500 RON,
reprezentând totalul sumelor de câte 250 de RON primite de la colaborator cu
titlu de preț în datele de 8 și, respectiv, 18 septembrie 2012.
În
baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, Tribunalul a confiscat de la
inculpata M.A. și de la inculpatul P.Ș.A. cantitatea de 0,18 grame, rămasă în
urma analizelor de laborator, din cantitatea de 0,26 grame pulbere, care
conține heroină, cumpărată în data de 18 septembrie 2012 de la inculpații
P.Ș.A. și M.A.
Instanța
de fond a luat act că proba constând în 0,16 grame de substanță care conține
heroină, în amestec cu cofeină, Paracetamol, Levomepromazin și Griseofulvin,
cumpărată în data de 08 septembrie 2012 de la inculpata M.A., a fost consumată
în procesul analizelor de laborator.
Tribunalul
a luat act că proba constând în 0,25 grame de substanță care conține heroină,
în amestec cu Cofeină și Paracetamol, cumpărată în data de 11 septembrie 2012
de la inculpatul P.Ș.A., a fost consumată în procesul analizelor de laborator.
Tribunalul
a luat act că proba constând în 0,58 grame de substanță în care s-a pus în
evidență Diazepam, cumpărată în data de 15 septembrie 2012 de la inculpatul
P.Ș.A., a fost consumată în procesul analizelor de laborator.
Împotriva
acestei hotărâri au declarat apel inculpații P.Ș.A. și M.A., criticând-o ca
fiind netemeinică, motivând că pedepsele aplicate sunt prea mari în raport de
poziția lor sinceră pe parcursul cercetării judecătorești și față de
cantitățile foarte reduse de droguri pe care le-au valorificat și au solicitat
reducerea cuantumului acestora.
Instanța
de apel examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosar, în
raport de critica formulată dar și din oficiu conform dispozițiilor art. 371
alin. (2) C. proc. pen. a constatat fondate apelurile.
S-a
reținut că instanța de fond a manifestat rol activ în cauză pentru aflarea
adevărului, a stabilit corect situația de fapt, a făcut o legală încadrare
juridică a faptelor comise de inculpați și a reținut judicios vinovăția
acestora, dovedită pe deplin prin întreg materialul probator administrat în.
cauză în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești.
În
fața instanței de fond inculpații M.A. și P.Ș.A. deși au arătat că au vândut
droguri unui colaborator de mai multe ori, activitatea lor nu s-a desfășurat în
circumstanțele arătate în actul de inculpare, împrejurări față de care prima
instanță, în mod legal nu a soluționat cauza penală de față prin aplicarea
dispozițiilor, art. 320
1
C. proc. pen. față de cei doi inculpați
care au adoptat o poziție sinceră în fața instanței de apel.
În
raport de cantitățile de droguri vândute de inculpați, de circumstanțele reale
în care aceștia au comis faptele reținute în sarcina lor, de antecedentele lor
penale și starea de sănătate, instanța de apel a apreciat că pedepsele aplicate
sunt prea mari și pentru a se realiza scopul pedepsei, așa cum acesta este
circumscris în art. 52 C. pen. se impune reducerea cuantumului acestora,
avându-se în vedere și limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru
infracțiunile reținute în sarcina celor doi inculpați.
Pentru
aceste considerente s-a admis apelurile declarate de inculpați, în baza art.
379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. și s-a desființat în parte sentința penală sub
aspectul individualizării judiciare a pedepselor principale.
S-a
descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului P.Ș.A. în pedepsele
componente, repuse în individualitatea lor, înlăturând aplicarea art. 33, 34 C.
pen.
S-a
redus pedeapsa aplicată inculpatului P.Ș.A. pentru săvârșirea infracțiunii
prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41
alin. (2) C. pen., 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 39 alin. (4) C. pen.,
la 11 ani închisoare, fiind redusă pedeapsa aplicată inculpatului P.Ș.A. pentru
săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu
aplic. art. 37, alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 39 alin. (4) C. pen., la 4
ani și 10 luni închisoare.
În
baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost
recontopite pedepsele astfel reduse în pedeapsa cea mai grea, de 11 ani
închisoare.
S-a
redus pedeapsa aplicată inculpatei M.A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de
art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C.
pen., 74 alin. (2) C. pen., 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la 5 ani închisoare.
Împotriva
Deciziei penale nr. 214/A din 13 august 2013 pronunțată de Curtea de Apel
București, secția a II a penală, au declarat recurs de inculpații P.Ș. și M.A.
Preparator,
Înalta Curte constată că potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013,
recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate
împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân
în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii
vechi privitoare la recurs, situație incidență în prezenta speță.
Cu
titlu prealabil Înalta Curte reamintește faptul că potrivit dispozițiilor art.
385
10
C. proc. pen., recursul trebuie să fie motivat, iar motivele
de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu
separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea
primului termen de judecată.
În
cazul în care nu sunt respectate condițiile prevăzute în alin. (1) și (2),
instanța ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385
9
alin. (3), se iau în din oficiu:
Legiuitorul
nu a avut în vedere vreo derogare cu privire la termenul de 5 zile, întrucât o
astfel de situație ar fi fost menționată expres în textul de lege, așa încât
orice interpretare care excede prevederilor legale menționate nu poate fi luată
în considerare de către instanța de recurs.
În
consecință, nerespectarea termenului de motivare a recursului prevăzut de art.
385
1
C. proc. pen. atrage sancțiunea decăderii din exercițiul
dreptului pentru nerespectarea termenelor procedurale, reglementat în art. 185
C. proc. pen., cu consecința că instanța de recurs nu poate lua în considerare
decât cazurile de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu.
De
asemenea se constată faptul că recursul vizează o decizie ulterioară intrării
în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea
instanțelor judecătorești, astfel încât sunt avute în vedere cazurile de casare
limitativ prevăzute în art. 385
9
C. proc. pen., prin această lege.
În
prima parte a motivării vor fi avute în vedere motivele de recurs formulate
inculpați în timp ce partea a doua va viza aplicarea legii penale mai
favorabile având în vedere că până la judecarea definitivă a prezentei cauze,
la data de 1 februarie 2014, au intrat în vigoare dispozițiile Legii nr.
289/2009 privind Codul penal.
Inculpata
M.A. a depus motivele de recurs în data de 04 decembrie 2013 în condițiile în
care primul termen stabilit pentru judecarea recursului a fost stabilit pentru
data de 30 ianuarie 2014.
Inculpatul,
P.Ș. a depus motivele de recurs în data de 16 ianuarie 2014.
Inculpata
M.A. invocând disp. art 385
9
pct. 17
2
C. proc. pen.
anterior, precum și dispozițiile art. 5 C. pen., a. solicitat, admiterea
recursului, considerând că instanțele de fond și apel nu au aplicat corect
dispozițiile art. 72 - 76 C. pen. anterior.
În
acest context inculpata a precizat că dorește ca instanța de recurs să
procedeze la reindividualizarea pedepsei.
Inculpatul,
P.Ș. invocând disp. art 385
9
pct. 17
2
C. proc. pen.
anterior, a solicitat în esență același lucru r