ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 701/2014

CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 701/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Cu

privire la recursurile formulate constată următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 411 din 16 mai 2013, pronunțată de Tribunalul București,

secția a II-a penală,

În

baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 39 alin. (4) C. pen. a

fost condamnat inculpatul P.Ș.A., zis "F.R.", "R.", sau

"P.", la pedeapsa închisorii de 13 ani, pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.

În

baza art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., timp de patru ani de la

executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În

baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., din momentul rămânerii

definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a

pedepsei principale de 13 ani închisoare.

În

baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit.

b) C. pen. și art. 39 alin. (4) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.Ș.A. la

pedeapsa închisorii de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

droguri de risc.

În

baza art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., timp de doi ani de la

executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În

baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., din momentul rămânerii

definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a

pedepsei principale de 5 ani închisoare.

În

baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost

contopite pedepsele stabilite prin prezenta în sarcina inculpatului P.Ș.A. în

pedeapsa cea mai grea, de 13 ani închisoare, inculpatul urmând să execute

pedeapsa de 13 ani închisoare.

În

baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa

rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea, constând în interzicerea

pentru inculpat a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a, lit. b) C. pen., timp de patru ani de la executarea sau considerarea ca

executată a pedepsei rezultante de 13 ani închisoare.

În

baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., din momentul rămânerii

definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a

pedepsei principale rezultante de 13 ani închisoare.

În

baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată perioada

reținerii și arestării preventive, de la 13 decembrie 2012 la zi.

În

baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării

preventive luate față de inculpat.

În

baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a

fost condamnată inculpata M.A., zisă "N.", la pedeapsa închisorii de

8 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în

formă continuată.

În

baza art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., timp de trei ani de la

executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În

baza art. 71 C pen. i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., din momentul rămânerii

definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a

pedepsei principale de 8 ani închisoare.

În

baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată perioada

reținerii și arestării preventive, de la 13 decembrie 2012, la zi.

În

baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării

preventive luate față de inculpată.

În

baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpatul

P.Ș.A. suma de 500 RON.

În

baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpata

M.A. suma de 500 RON.

În

baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpata

M.A. și de la inculpatul P.Ș.A., cantitatea de 0,18 grame, rămasă în urma

analizelor de laborator, din cantitatea de 0,26 grame pulbere care conține

heroină, cumpărată în data de 18 septembrie 2012 de la inculpații P.Ș.A. și

M.A.

S-a

luat act că proba constând în 0,16 grame de substanță care conține heroină, în

amestec cu cofeină, Paracetamol, Levomepromazin și Griseofulvin, cumpărată în

data de 08 septembrie 2012 de la inculpata M.A., a fost consumată în procesul

analizelor de laborator.

S-a

luat act că proba constând în 0,25 grame de substanță care conține heroină, în

amestec cu cofeină și Paracetamol, cumpărată în data de 11 septembrie 2012 de

la inculpatul P.Ș.A., a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

S-a

luat act că proba constând în 0,58 grame de substanță în care s-a pus în

evidență Diazepam, cumpărată în data de 15 septembrie 2012 de la inculpatul

P.Ș.A. a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul

întocmit de Parchetul de pe lângă. Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism - Serviciul Teritorial București în dosarul nr. 2504/D/P/2012 în data

de 24 ianuarie 2013, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest

preventiv, a următorilor inculpați:

-

P.Ș.A. zis "F.R.", pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de

droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C.

pen. și de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a)

-

M.A. zisă "N.", sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de

droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanța

de fond a constatat că la data de 11 septembrie 2012, inculpatul P.Ș.A. zis

"F.R.", sau "R.", sau "P." a vândut cu suma de

250 RON cantitatea de 0,25 grame de substanță conținând heroină colaboratorului

"D.C.", tranzacția desfășurându-se în incinta imobilului situat la

adresa Str. I., sector 2, București, unde locuia fără forme legale inculpata

M.A.

Din

analiza coroborată a procesului-verbal de cumpărare autorizată din data de 11

septembrie 2012, a procesului-verbal întocmit de procuror în data de 11

septembrie 2012, în cuprinsul căruia a fost consemnată declarația

investigatorului sub acoperire "P.V.", a procesului-verbal din data

de 11 septembrie 2012, întocmit de procuror, în cuprinsul căruia se consemnează

declarația colaboratorului cu nume de cod "D.C.", dar și a

declarației date de investigatorul sub acoperire "P.V." în faza

judecății, la termenul din 10 mai 2013, rezultă faptul că în data de 11

septembrie 2013, colaboratorul "D.C." a intrat în imobilul în cauză

după ce a primit de la investigatorul sub acoperire suma de 250 RON, fără a

avea asupra sa droguri, și a ieșit având asupra sa două punguțe din material

plastic, răsucite și lipite la un capăt prin topire, ce conțineau o substanță

pulverulentă de culoare maronie, despre care colaboratorul a spus că reprezintă

dozele de heroină pe care le-a cumpărat de la "R.", la prețul de 250

RON.

Raportul

de constatare tehnico-științifică nr. 2159108 din 19 septembrie 2012 a

confirmat faptul că în interiorul celor două punguțe din material plastic,

răsucite și lipite la un capăt prin topire, se aflau 0,25 grame de substanță

pulverulentă ce conținea, pe lângă Cofeină și Paracetamol, și heroină,

substanță ce face parte din categoria drogurilor de mare risc, enumerate,

potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 143/2000 în Tabelul nr. 1, anexă la Legea

sus-menționată.

Faptul

că inculpatul P.Ș.A. este cel care i-a vândut colaboratorului cele două doze

conținând heroină, rezultă atât din declarațiile colaboratorului, consemnate în

procesul-verbal întocmit de procuror, dar și din înregistrările audio-video în

mediu ambiental efectuate în timpul tranzacției cu ajutorul aparaturii montate

de către investigator pe corpul colaboratorului. Transcrierea replicilor

relevante pentru cauză s-a realizat în conținutul procesului-verbal aflat la

dosar, înregistrarea audio-video fiind stocată pe suportul optic atașat la

dosarul de urmărire penală.

S-a

constatat, analizând declarația inculpatului de la termenul din 15 februarie

2013, că acesta nu contestă faptul că în data de 11 septembrie 2012 ar fi

vândut colaboratorului două doze, dar afirmă că acestea ar fi conținut nu

heroină, ci o combinație de ceai și cafea instant, recunoscând că numitul

"D.C." avea convingerea că i se vinde heroină ("Acesta a crezut

că ceea ce eu îi vând este heroină"). În cadrul aceleiași declarații,

inculpatul afirmase că, probabil din cauză că acest colaborator consuma

etnobotanice, nu și-a putut da seama de conținutul real al acestor doze.

Pe

de altă parte, cu ocazia aceleiași audieri, atrăgându-i-se atenția asupra

faptului că "D.C." a fost supus unor percheziții corporale atât la

intrarea cât și la ieșirea din imobil, inculpatul a insinuat că acesta ar fi

putut să schimbe dozele primite cu substanțe pe care să le fi avut asupra sa,

arătând că "nu este foarte dificil să se ascundă, și nu neapărat în zone

intime, obiecte de dimensiuni mai mari decât cele ale unor doze de

droguri". Tribunalul a constatat că este ilogic ca "D.C." să fi

schimbat cu doze de heroină pe care le-ar fi avut asupra lui, dozele pe care

le-a primit de la inculpat, despre care, potrivit afirmațiilor pe care chiar

acesta din urmă le-a făcut, colaboratorul avea impresia că ar conține heroină.

Nu

există nicio probă în sensul că "D.C." ar fi pătruns în imobilul unde

se afla inculpatul având asupra sa heroină pe care ar fi substituit-o dozelor

primite de la inculpat. Astfel, rezultatul percheziției corporale efectuate

asupra colaboratorului anterior intrării în imobilul în cauză nu permite a se

concluziona că "D.C." ar fi avut asupra sa o cantitate de heroină pe

care ar fi substituit-o substanțelor cu totul nenocive pe care inculpatul a

pretins că i le-a vândut în realitate acestuia. Afirmațiile inculpatului P.Ș.A.

în acest sens nu se coroborează cu niciun mijloc de probă, neexistând niciun

motiv pentru care instanța să pună la îndoială priceperea investigatorului de a

efectua corespunzător o percheziție corporală.

Instanța

de fond a constatat că nu există probe că "D.C." și-ar fi însușit cu

ocazia acestei tranzacții, ca de altfel, și cu ocazia celorlalte două

tranzacții la care a participat inculpatul P., suma de 50 de RON din cei 250

primiți de la investigator anterior intrării în imobil. Inculpatul a menționat,

ca argument al caracterului relativ al constatărilor de la percheziția

corporală, că "D.C." a ascuns la fiecare tranzacție o bancnotă de 50

de RON. Or, din analiza procesului-verbal de cumpărare autorizată din data de

11 septembrie 2012, și a procesului-verbal întocmit de procuror în data de 11

septembrie 2012, în cuprinsul căruia a fost consemnată declarația investigatorului

sub acoperire "P.V.", rezultă că nu s-a remis colaboratorului nicio

bancnotă de 50 de RON, ci două bancnote în valoare de 100 de RON, și 5 bancnote

în valoare de 10 RON. Oricât de abil susține inculpatul că s-ar fi putut dovedi

colaboratorul în ascunderea unor obiecte astfel încât acestea să nu fie

detectate, la percheziție, nu credem că ar .fi. scăpat observației

investigatorului prezența asupra colaboratorului a unui număr de 5 bancnote în

valoare de 10 RON.

În

condițiile în care, cu ocazia percheziției corporale amănunțite efectuate

asupra colaboratorului la ieșirea din imobilul de pe Str. I., nu a fost găsită

nicio sumă de bani, nu există argumente pentru a pune la îndoială susținerea

colaboratorului în sensul că a remis inculpatului, cu titlu de preț, întreaga

sumă de 250 de RON primită de la investigator la intrarea în imobil (faptul

remiterii unei sume de bani rezultă din înregistrare). Se observă că inculpatul

P.Ș.A. nu a menționat ce anume ar fi făcut în concret colaboratorul cu suma de

50 de RON, afirmând că nu a văzut dacă acest colaborator mai avea asupra sa

suma de 50 de RON, limitându-se doar la a specula cu privire la posibilitatea

ascunderii acesteia astfel încât să scape vigilenței organului de urmărire

penală.

În

data de 15 septembrie 2012, inculpatul P.Ș.A. zis "F.R.", sau

"R.", sau "P." a vândut cu suma de 250 RON cantitatea de

0,58 grame substanță conținând Diazepam colaboratorului "D.C.",

tranzacția desfășurându-se tot în incinta imobilului situat la adresa Str. I.

nr. 111, sector 2, București.

Din

analiza coroborată a procesului-verbal de cumpărare autorizată din data de 15

septembrie 2012, a procesului-verbal întocmit de procuror în data de 15

septembrie 2012, în cuprinsul căruia a fost consemnată declarația

investigatorului sub acoperire "P.V.", a procesului-verbal din data

de 15 septembrie 2012, întocmit de procuror, în cuprinsul căruia se consemnează

declarația colaboratorului cu nume de cod "D.C.'', dar și a declarației

date de investigatorul sub acoperire "P.V." în faza judecății, la

termenul din 10 mai 2013, rezultă faptul că în data de 15 septembrie 2013,

colaboratorul "D.C." a intrat în imobilul în cauză după ce a primit

de la investigatorul sub acoperire suma de 250 RON, fără a avea asupra sa

droguri, și a ieșit având asupra sa două punguțe din material plastic, tip

bilă, răsucite și lipite la un capăt prin topire, ce conțineau o substanță

pulverulentă de culoare maronie, despre care colaboratorul a spus că reprezintă

dozele de heroină pe care le-a cumpărat de la "R.", la prețul de 250

RON.

Raportul

de constatare tehnico-științifică nr. 2159154 din 19 septembrie 2012 a

concluzionat, în sensul că în interiorul celor două punguțe din material

plastic, lipite la un capăt prin ardere, se aflau 0,58 grame de substanță

pulverulentă de culoare bej în care nu s-a pus în evidență heroină, ci

Diazepam, substanță ce face parte din categoria drogurilor de risc, enumerate,

potrivit art. 1 lit. d) din Legea nr. 143/2000 în Tabelul nr. 3, anexă la Legea

sus-menționată.

Faptul

că inculpatul P.Ș.A. este cel care i-a vândut colaboratorului cele două doze

conținând Diazepam, rezultă atât din declarația colaboratorului consemnată în

procesul-verbal întocmit de procuror, dar și din înregistrarea audio-video în

mediu ambiental efectuată în timpul tranzacției cu ajutorul aparaturii montate

de către investigator pe corpul colaboratorului. Transcrierea replicilor

relevante pentru cauză s-a realizat în conținutul procesului-verbal aflat la

dosar, înregistrarea audio-video fiind stocată pe suportul optic atașat la

dosarul de urmărire penală.

Ca

și în cazul tranzacției precedente, inculpatul a recunoscut că i-a vândut

colaboratorului 2 doze dar conținând ceai și cafea, și a primit de la acesta,

cu titlu de preț, suma de 200 de RON.

Argumentele

avute în vedere de instanță pentru tranzacția din data de 11 septembrie 1012,

pentru a nu reține ca fiind conformă cu realitatea aceste susțineri referitoare

la natura substanțelor, vândute, și la preț, sunt valabile și în acest caz.

Afirmația inculpatului potrivit căreia "D.C." ar fi cumpărat mai

întâi o doză, pe care ar fi consumat-o pe loc, după care ar mai fi cumpărat o

doză, nu se coroborează cu niciun alt mijloc de proba, și este contrazisă de

faptul predării la ieșirea din imobil, de către colaborator, a unui număr de

două doze.

În

data de 18 septembrie 2012, inculpatul P.Ș.A. zis "F.R.", sau

"R.", sau "P.", împreună cu inculpata M.A., zisă

"N.", a vândut cu suma de 250 RON cantitatea de 0,26 grame de

substanță conținând heroină colaboratorului "D.C.", tranzacția desfășurându-se

tot în incinta imobilului situat la adresa Str. I. nr. 111, sector 2,

București.

Astfel,

din analiza coroborată a procesului-verbal de cumpărare autorizată din data de

18 septembrie 2012, a procesului-verbal întocmit de procuror în data de 18

septembrie 2012, în cuprinsul căruia a fost consemnată declarația

investigatorului sub acoperire "P.V.", a procesului-verbal din data

de 18 septembrie 2012, întocmit de procuror, în cuprinsul căruia se consemnează

declarația colaboratorului cu nume de cod "D. C.", dar și a

declarației date de investigatorul sub acoperire "P.V." în faza

judecății, la termenul din 10 mai 2013, rezultă faptul că în data de 18

septembrie 2013, colaboratorul "D.C." a intrat în imobilul în cauză după

ce a primit de la investigatorul sub acoperire suma de 250 RON, fără a avea

asupra sa droguri, și a ieșit având asupra sa două punguțe-din material

plastic, răsucite și lipite la un capăt prin topire, ce conțineau o substanță

pulverulentă de culoare maronie, despre care colaboratorul a spus că reprezintă

dozele de heroină pe care le-a cumpărat de la "R.", la prețul de 250

RON, preț pe care i l-a remis inculpatei M.A., anterior primirii celor două

doze.

Raportul

de constatare tehnico-științifica nr. 2159215 din 19 septembrie 2012 a confirmat

că în interiorul celor două punguțe din material plastic, lipite la un capăt

prin ardere, se aflau 0,26 grame de substanță pulverulentă de culoare bej care

conținea heroină, substanță ce face parte din categoria drogurilor de mare

risc, enumerate, potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 143/2000, în Tabelul nr.

1, anexă la Legea sus-menționată.

Faptul

că inculpatul P.Ș.A. este cel care i-a vândut colaboratorului cele două doze

conținând Diazepam, rezultă atât din declarația colaboratorului consemnată în

procesul-verbal întocmit de procuror, dar și din înregistrarea audio-video în

mediu ambiental efectuată în timpul tranzacției cu ajutorul aparaturii

montate" de către investigator pe corpul colaboratorului. Transcrierea

replicilor relevante pentru cauză s-a realizat în conținutul procesului-verbal

aflat la dosar, înregistrarea audio-video fiind stocată pe suportul optic

atașat la dosarul de urmărire penală. S-a constatat că inculpatul și

colaboratorul menționează numărul obiectelor despre a căror remitere este vorba

ca fiind două, și discută și despre calitatea acestora, colaboratorul cerându-i

inculpatului să-i aleagă și lui "mai ca lumea", la final întrebându-l

pe acesta dacă i-a dat și lui "mai ca lumea". Discuții cu privire la

calitatea substanțelor remise au avut loc și cu ocazia celor două tranzacții

precedente. Pentru a reține această situație de fapt, Tribunalul a avut în

vedere, în parte, și declarația inculpatului P.Ș.A. de la termenul din 15

februarie 2013, când acesta a recunoscut că în data de 8 septembrie 2012 a

vândut colaboratorului 2 doze, dar acesta a susținut că, în realitate, aceste

doze ar fi conținut, ca și în cazurile precedente, ceai și cafea, și că prețul

plătit ar fi fost de 200 de RON, nu de 250 lei. Argumentele avute în vedere de

instanță pentru, tranzacțiile, din data de 11 septembrie 1012 și 15 septembrie

2012, pentru a nu reține ca fiind conformă cu realitatea aceste susțineri

referitoare la natura substanțelor vândute și la preț, sunt valabile și în

acest caz.

Tribunalul

a constatat nesinceritatea totală a inculpatei M.A., care, chiar și după ce i

s-a amintit ce faptă s-a reținut prin rechizitoriu că ar fi fost comisă în data

de 18 septembrie 2012, inclusiv care ar fi fost implicarea sa și a

coinculpatului, și după ce i s-a dat citire transcrierii convorbirii

înregistrate în mediu ambiental cu ocazia tranzacției respective, a contestat

realitatea acestei situații de fapt și a susținut că la o anumită dată, care nu

își amintește dacă a fost 18 septembrie 2012 ea, nu coinculpatul, este cea care

a remis colaboratorului o doză, nu două, care credea că ar conține Ecolan și

etnobotanice, nu heroină, și că nu a primit nicio sumă de bani cu ocazia

respectivă. Această din urmă afirmație a inculpatei este contrazisă nu doar de

colaborator, ci chiar de către coinculpat, care a afirmat că în această a treia

ocazie, prețul (este adevărat, de 200 RON, potrivit susținerilor inculpatului,

nu de 250 RON, cum s-a reținut prin rechizitoriu, și cum se reține și de

către-instanță) a fost încasat direct de către inculpata M.A. Inculpatul a

adăugat că datora suma respectivă coinculpatei, fiind vorba despre o sumă pe

care o împrumutase de la aceasta. Acest aspect nu este probat și, indiferent

dacă ar fi conform cu realitatea, nu este de natură să schimbe faptul, esențial

pentru reținerea în sarcina acesteia a infracțiunii de trafic de droguri de

mare risc, că a fost nu doar prezentă la remiterea, drogurilor, ci a fost chiar

parte la tranzacție, primind nemijlocit de la cumpărător suma de bani

reprezentând prețul stupefiantelor. În ceea ce privește tranzacția avută în

vedere de inculpată, s-a apreciat că este cea din 18 septembrie 2012, pentru că

aceasta nu recunoaște existența și a mai mult de două ocazii în care ar fi

remis doze unor persoane.

La

data de 08 septembrie 2012, inculpata M.A. zisă "N." a vândut, pentru

suma de 250 RON, cantitatea de 0,16 grame heroină în amestec cu Cofeină,

Paracetamol, Levomepromazin și Griseofulvin colaboratorul sub acoperire

"D.C.".

Din

analiza coroborată a procesului-verbal de cumpărare autorizată din data de 08

septembrie 2012, a procesului-verbal întocmit de procuror în data de 08

septembrie 2012, în cuprinsul căruia a fost consemnată declarația

investigatorului sub acoperire "P.V.", a procesului-verbal din data

de 08 septembrie 2012, întocmit de procuror în cuprinsul căruia se consemnează

declarația colaboratorului cu nume de cod "D.C.", dar și a

declarației date de investigatorul sub acoperire "P.V." în faza

judecății, la termenul din 10 mai 2013, rezultă faptul că în data de 08

septembrie 2013, colaboratorul "D.C." a intrat în imobilul în cauză

după ce a primit de la investigatorul sub acoperire suma de 250 RON, fără a

avea asupra sa droguri, și a ieșit având asupra sa două punguțe din material

plastic, răsucite și lipite la un capăt prin topire, ce conțineau o substanță

pulverulentă de culoare maronie, despre care colaboratorul a spus că reprezintă

dozele de heroină pe care le-a cumpărat de la "N.", mama naturală a

lui "F.B." la prețul de 250 RON.

Raportul

de constatare tehnico-științifică nr. 2159087 din 27 septembrie 2012 a

confirmat că în interiorul celor două punguțe din material plastic, lipite la

un capăt prin ardere, se aflau 0,16 grame de substanță pulverulentă de culoare

bej care conținea, printre altele (Cofeină, Paracetamol, Levomepromazin și

Griseofulvin), și heroină, substanță ce face parte din categoria drogurilor de

mare risc, enumerate, potrivit art 1 lit. c) din Legea nr. 143/2000, în Tabelul

nr. 1, anexă la Legea sus-menționată.

Faptul

că inculpata M.A. este cea care i-a vândut colaboratorului cele două doze

conținând heroină, rezultă atât din declarația colaboratorului consemnată în

procesul-verbal întocmit de procuror, dar și din înregistrarea audio-video în

mediu ambiental efectuată în timpul tranzacției cu ajutorul aparaturii montate

de către investigator-pe corpul colaboratorului, precum și din unele dintre

declarațiile inculpatei. Transcrierea replicilor relevante pentru cauză s-a

realizat în conținutul procesului-verbal aflat la dosar, înregistrarea audio-video

fiind stocată pe suportul optic atașat la dosarul de urmărire penală. Se

constată că inculpata și colaboratorul menționează numărul obiectelor despre a

căror remitere este vorba ca fiind două (Colaboratorul: "Ia dă-mi

două!"; Inculpata: "Păi două am."). Pentru a reține această

situație de fapt, Tribunalul a avut în vedere și declarația inculpatei M.A.

dată în faza urmăririi penale în data de 03 ianuarie 2013, care recunoaște că a

dat heroină unor cetățeni, cu precizarea că drogurile îi aparțineau

coinculpatului, și, în parte, declarația acesteia din faza judecății, prin care

recunoaște remiterea unei doze unui bărbat care venise de mai multe ori să se

drogheze cu fiul său. În ceea ce privește primirea unei sume de bani, aceasta a

menționat că nu își amintește dacă a primit de la colaborator suma de 200 de

RON, sau dacă nu cumva a primit această sumă de bani de la colaborator care îi

datora această sumă de bani. Inculpata a insistat că a fost vorba despre o

singură doză și despre suma de 200 de RON, chiar și după ce i s-a amintit că,

potrivit actului de sesizare (cu al cărui conținut își exprimase acordul

solicitând judecarea în condițiile art. 320

1

vânduse în data de 08 septembrie 2012, colaboratorului 2 doze pentru care a primit

suma de 250 RON, și după ce i s-a dat citire transcrierii conținutului

convorbirii înregistrate în mediu ambiental cu ocazia tranzacției respective.

În plus, a menționat că nu a cunoscut că doza respectivă conține heroină, ea

crezând că ar conține pastile pisate și etnobotanice. Tribunalul a apreciat ca

fiind evident nesincere afirmațiile inculpatei, față de conținutul neechivoc al

convorbirii purtate cu colaboratorul în data de 08 septembrie 2012, așa cum a

fost aceasta transcrisă în conținutul procesului-verbal aflat la dosar, care se

coroborează cu declarația colaboratorului. În plus, Tribunalul a avut în vedere

și faptul că la momentul percheziționăm sale, înainte de a intra în locuința

inculpatei, potrivit mijloacelor de probă prezentate mai sus, colaboratorul nu

avea asupra sa droguri, iar la ieșirea din locuința inculpatei, acesta a

înmânat investigatorului sub acoperire 2 doze care s-a dovedit că au în

conținut și heroină. în ceea ce privește suma de bani remisă cu titlu de preț,

Tribunalul a apreciat că ea este de 250 RON, așa cum s-a reținut prin

rechizitoriu, în condițiile în care, întrucât cu ocazia percheziției corporale

amănunțite efectuate asupra colaboratorului la ieșirea din imobilul de pe

Strada I., nu a fost găsită nicio urmă de bani, nu există argumente pentru a

pune la îndoială susținerea colaboratorului în sensul că a remis inculpatei, cu

titlu de preț, întreaga sumă de 250 de RON primită de la investigator la

intrarea în imobil. Se observă că inculpata nu menționează că "D.C."

ar fi făcut în concret ceva anume cu diferența de 50 de RON.

Susținerile

inculpatei de la termenul din 15 februarie 2013 cu privire la tranzacția din 08

septembrie 2013, potrivit cărora doza pe care i-ar fi remis-o în data

respectivă colaboratorului ar fi fost primită de la coinculpat, care îi

comunicase că persoana căreia îi va remite doza va veni apoi să se drogheze cu

coinculpatul și cu fiul inculpatei, concordă cu declarația inculpatului P.Ș.A.

de la același termen, care, întrebat fiind dacă i-a dat coinculpatei droguri să

le vândă, a menționat că a făcut acest lucru într-o singură ocazie, cu o

singură doză, justificând că a plecat la muncă și nu avea certitudinea că va fi

acasă când respectivul va veni după doză. Inculpatul a precizat că inculpata

M.A. nu a primit nicio sumă de bani pentru această doză, pentru că era vorba

despre o doză pe care o cumpărase împreună cu fiul acesteia și cu persoana care

a venit să o ia, și urma să o consume în seara respectivă. Față de aceste

afirmații, întrebat fiind de ce, în aceste condiții, i-a mai remis

respectivului, prin intermediul inculpatei "M.A. doza respectivă,

inculpatul a menționat că exista temerea ca unul dintre noi, intrat în posesia

dozei, să o consume sigur. Se observă caracterul ilogic al acestei explicații:

astfel, dacă exista riscul ca oricare dintre cei trei, deci, inclusiv

colaboratorul, să consume singur doza respectivă, nu se explică de ce

inculpatul a ales să i-o remită, totuși, acestuia, spre păstrare. Acesta ar fi

putut lăsa doza în păstrarea unui neconsumator, cum ar fi, spre exemplu,

coinculpata, care prezenta un risc minim de a consuma doza respectivă. Instanța

explică această declarație prin dorința inculpatului de a convinge că nu s-a

primit o sumă de bani pentru cantitatea de substanță remisă, și de a nu

contrazice, pe cât posibil, declarația coinculpatei de la aceIași termen, la

audierea căreia, așa cum rezultă din conținutul încheierii de ședință,

inculpatul a fost de față.

Dacă

ar fi adevărate susținerile inculpatei de la termenul din 15 februarie 2013,

potrivit cărora în niciuna dintre cele două ocazii nu a cunoscut că dozele

vândute ar conține heroină, nu se înțelege de ce, audiată fiind în prezenta

cauză, la data de 03 ianuarie 2013, cu privire la comiterea unor faptei ce îi

fuseseră aduse la cunoștință, a făcut mențiunea că a vândut heroină unor

persoane.

În

drept, faptele inculpatului P.Ș.A., care la data de 11 septembrie 2012, a

vândut pentru suma de 250 RON cantitatea de 0,25 grame substanță conținând

heroină colaboratorului "D.C.", iar la data de 18 septembrie 2012,

împreună cu inculpata M.A. zisă "N.", a vândut pentru suma de 250 RON

cantitatea de 0,26 grame de substanță conținând heroină aceluiași colaborator,

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare

risc în formă continuată prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Similitudinile existente între

cele două acțiuni (vânzările au avut loc în incinta aceluiași imobil, către un

același cumpărător, au avut drept obiect același tip de stupefiant), precum și

intervalul scurt, de doar o săptămână, dintre cele două tranzacții, justifică a

se concluziona că ambele acțiuni care întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, au fost săvârșite în realizarea

aceleiași rezoluții infracționale.

Tribunalul

a reținut în încadrarea juridică și dispozițiile art. 37 alin. (1) lit. b) C.

pen., referitoare la recidiva postexecutorie, infracțiunea fiind săvârșită după

considerarea ca executată a unei pedepse rezultante de 3 ani închisoare,

aplicate prin Sentința penală nr. 320 din 17 martie 2008 pronunțată de

Tribunalul București, definitivă prin neapelare (inculpatul fiind liberat din

executarea acestei pedepse în data de 16 iunie 2011, cu un rest neexecutat de

78 de zile), dar înainte de împlinirea termenului reabilitării judecătorești de

5 ani și 6 luni, determinat potrivit art. 135 alin. (1) lit. a) C. pen.

La

individualizarea. pedepsei, instanța de fond a avut în vedere natura infracțiunii

pentru care inculpatul a fost condamnat, care presupune specularea dependenței

terților de consumul substanțelor stupefiante, fără nicio preocupare pentru

efectul nociv, putând merge până la deces, pe care acest consum l-ar putea avea

asupra sănătății acestora. Inculpatul s-a dovedit perseverent, comițând la un

interval scurt de timp, fapte apreciate de legiuitor ca fiind de o gravitate

deosebită, gravitate reflectată în pedeapsa prevăzută pentru această

infracțiune, închisoarea de la 10 la 20 de ani, egală cu cea prevăzută pentru

infracțiunea de omor, prev. de art. 174 C. pen.

Pentru

a concluziona în sensul perseverenței, dar și a specializării infracționale a

inculpatului, Tribunalul a avut în vedere nu doar comiterea celor două acte

materiale care intră în conținutul infracțiunii de trafic de droguri de mare

risc deduse judecății, ci și condamnarea anterioară, atât pentru infracțiunea

de trafic de droguri de mare risc, cât și pentru o infracțiune aflată în

strânsă legătură cu aceasta, și anume, infracțiunea de deținere de droguri de

mare risc în vederea consumului propriu, fără drept. Inculpatul, liberat

condiționat din executarea pedepsei rezultante, deosebit de blânde, de doar 3

ani închisoare, aplicate pentru aceste două infracțiuni, în loc să adopte un

comportament care să dovedească modificarea radicală a poziției sale față de

normele de conviețuire socială, a ales să reia același tip de activitate

infracțională, fapt cu atât mai grav cu cât, de data aceasta, avea experiența

vieții carcerale, și, prin urmare, cunoștea care este riscul la care se expune,

risc pe care l-a acceptat. De altfel, s-a constatat că faptele ce fac obiectul

acestui dosar nu sunt primele încălcări ale legii penale după momentul

liberării, din analiza fișei de cazier judiciar rezultând că între momentul

liberării condiționate și cel al săvârșirii faptelor ce fac obiectul

prezentului dosar, inculpatul a mai comis, două fapte care întruneau, sub

aspectul laturii subiective și obiective, elementele constitutive ale

infracțiunii de deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu,

fără drept, dar cu privire la care, manifestând o clemență deosebită (dată

fiind existența unei condamnări definitive pentru infracțiuni din aceeași

categorie), procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală, și aplicarea

unor amenzi administrative, apreciind că acestea nu prezintă pericolul unor

infracțiuni. Prin urmare, nici aceste incidente, care ar fi trebuit să fie

privite de inculpat ca veritabile avertismente, nu l-au determinat pe inculpat

să adopte o conduită corectă.

Aceste

antecedente penale, dar și atitudinea profund și constant nesinceră pe care

inculpatul a avut-o pe parcursul procesului penal, împiedică reținerea în

beneficiul său a unor circumstanțe atenuante. Doar cantitatea de drog care este

una destul de redusă va determina instanța să aplice inculpatului o pedeapsă de

13 ani închisoare, cuprinsă între minimul și mediul prevăzut de lege, în

condițiile reținerii a două cauze de agravare a pedepsei (forma continuată și

starea de recidivă), și a unei atitudini procesuale întru totul

necorespunzătoare. O pedeapsă mai redusă nu ar constitui o sancționare adecvată

a perseverenței și specializării infracționale a inculpatului, și ar fi inaptă

să își îndeplinească funcția de prevenție specială, așa cum s-a întâmplat în

cazul celei dintâi condamnări suferite de inculpat, dar funcția de prevenție

generală, conduite similare din partea unor terți fiind descurajate de

perspectiva aplicării unei pedepse într-un astfel de cuantum.

Tribunalul

a avut în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dezvoltată

pe marginea art. 3 al Protocolului 1 la Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, că o interzicere a dreptului de a alege, în cazul de față, ar constitui

o măsură disproporționată. Astfel, în cuprinsul hotărârii pronunțate în cauza

Hirst c. Regatului Unit al Marii Britanii, s-a apreciat ca proporțională o

astfel de interdicție, în" situațiile în care persoana în cauză a abuzat

în mod grav de o funcție publică deținută, când conduita infractorului a pus în

pericol statul de drept, bazele democrației, ceea ce nu se poate reține în

cauza de față.

Fapta

inculpatului care la data de 15 septembrie 2012 a vândut pentru suma de 250

RON, cantitatea de 0,58 grame substanță conținând Diazepam colaboratorului

"D.C." întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic

de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, Diazepamul

încadrându-se în categoria drogurilor de risc, așa cum acestea sunt definite de

art. 1 lit. d) din Legea nr. 143/2000.

Au

fost reținute de instanța de fond și dispozițiile art. 37 alin. (1) lit. b) C.

pen., referitoare la recidiva postexecutorie, infracțiunea fiind săvârșită după

considerarea ca executată a unei pedepse rezultante de 3 ani închisoare,

aplicate prin Sentința penală nr. 320 din 17 martie 2008 pronunțată de

Tribunalul București, definitivă prin neapelare (inculpatul fiind liberat din

executarea acestei pedepse în data de 16 iunie 2011, cu un rest neexecutat de

78 de zile), dar înainte de împlinirea termenului reabilitării judecătorești de

5 ani și 6 luni, determinat potrivit art. 135 alin. (1) lit. a) C. pen.

La

individualizarea pedepsei, Tribunalul a avut în vedere argumentele expuse și în

cazul infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, mai

puțin pe cele referitoare la forma continuată a infracțiunii, concluzionând că

o pedeapsă de 5 ani închisoare este adecvată având- în vedere natura faptei,

limitele de pedeapsă prevăzute de lege, perseverența infracțională rezultând

din reținerea recidivei postexecutorii, celelalte antecedente penale,

specializarea infracțională, atitudinea procesuală constant nesinceră a

inculpatului, dar și cantitatea relativ redusă de drog.

Faptele

inculpatei M.A., care la data de 08 septembrie 2012 a vândut, pentru suma de

250 RON, cantitatea de 0,16 grame heroină în amestec cu Cofeină, Paracetamol,

Levomepromazin și Griseofulvin colaboratorul "D.C.", și la data de 18

septembrie 2012 a vândut împreună cu inculpatul P.Ș.A. cantitatea de 0,26 grame

substanță conținând heroină aceluiași colaborator, pentru suma de 250 RON,

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare

risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., heroina făcând parte din

categoria drogurilor de mare risc, așa cum sunt acestea definite de art. 1 lit.

c) din Legea nr. 143/2000. Similitudinile existente între cele două acțiuni

(vânzările au avut loc în incinta aceluiași imobil, către un aceIași

cumpărător, au avut drept obiect același tip de stupefiant), precum și

intervalul scurt, de doar o săptămână, dintre cele două tranzacții, justifică a

se concluziona că ambele acțiuni care întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, au fost săvârșite în realizarea

aceleiași rezoluții infracționale.

La

individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere natura

infracțiunii pentru care inculpata va fi condamnată prin prezenta, care

presupune specularea dependenței terților de consumul substanțelor stupefiante,

fără nicio preocupare pentru efectul nociv, putând merge până la deces, pe care

acest consum 1-ar putea avea asupra sănătății acestora. Inculpata s-a dovedit

perseverentă, comițând la un interval scurt de timp, fapte apreciate de

legiuitor ca fiind de o gravitate deosebită, gravitate reflectată în pedeapsa

prevăzută pentru această infracțiune, închisoarea de la 10 la 20 de ani, egală

cu cea prevăzută pentru infracțiunea de omor, prev. de art. 174 C. pen.

Au

fost avute în vedere și antecedentele penale ale inculpatei, așa cum sunt ele

reflectate de copia de pe cazierul judiciar aflată la dosarul de urmărire

penală care, deși nu probează specializarea inculpatei în a comite infracțiuni

prev. de Legea nr. 143/2000, ca în cazul coinculpatului, atestă perseverența

infracțională a acesteia, disponibilitatea sa de a încălca normele de drept

penal. Astfel, a suferit două condamnări, de 1 an și, respectiv, 2 ani

închisoare, pentru prima, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei,

intervenind grațierea, cea de-a doua fiind executată începând cu data de 09 mai

2000, până în data de 26 septembrie 2001, când a fost liberată condiționat cu

un rest neexecutat de 224 de zile. Mai recent, prin Ordonanța nr. 3111 din 26

noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București,

aceasta a fost sancționată administrativ pentru comiterea unei fapte care, deși

întrunea sub aspect obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale

infracțiunii de furt calificat, s-a apreciat de către procuror că nu întrunește

elementele constitutive ale unei infracțiuni.

De

asemenea, a fost avută în vedere și atitudinea procesuală oscilantă a

inculpatei, care a culminat cu o poziție nesinceră cu ocazia audierii în faza

judecății la termenul din 15 februarie 2013. Astfel, dacă în data de 13

decembrie 2012, aceasta a declarat în fața procurorului, că nu a vândut

niciodată heroină, respectiv, droguri, nerecunoscând faptele nici în fața

instanței învestite cu soluționarea propunerii de luare a măsurii arestării

preventive, în data de 03 ianuarie 2013, după arestarea sa preventivă, a

declarat că a dat heroină unor cetățeni, dar că drogurile aparțineau lui F.R.,

căruia îi dădea și banii primiți. În faza judecății, deși a învederat că

dorește să se judece în condițiile art. 320

1

declarat într-un mod fundamental diferit de situația de fapt reținută prin

rechizitoriu și, în cele din urmă, de instanță, contestând inclusiv anumite

aspecte pe care însuși inculpatul P. le-a relatat în privința activității

acesteia.

De

asemenea, instanța de fond a avut în vedere și faptul săvârșirii acțiunii de

vânzare de droguri de mare risc din data de 08 septembrie 2012 în prezența unui

copil având o vârstă fragedă, copil care apare și în înregistrarea tranzacției,

așa cum a fost aceasta stocată pe suportul optic atașat la dosar, fapt care

demonstrează lipsa oricărei preocupări din partea inculpatei pentru efectul

nociv pe care l-ar putea avea asupra evoluției minorului, sub aspect moral și

al stării de sănătate, asistarea acestuia la astfel de activități, perceperea

lor ca încadrându-se în limitele normalității. în locul unei atitudini

îndreptate înspre protejarea minorului, aceasta nu doar că a permis desfășurarea

în incinta imobilului în care minorul locuia, a unor activități de trafic și

consum de droguri, dar a desfășurat ea însăși activități de trafic de droguri,

una dintre ele în mod cert în prezența minorului, neasigurându-i acestuia un

climat favorabil unei dezvoltări morale adecvate.

Instanța

de fond a ținut seama și de circumstanța atenuantă judiciară, conform art. 74

alin. (2) C. pen., vârsta inculpate starea precară a sănătății acesteia precum

și cantitatea relativ redusă de drog, astfel că a coborât pedeapsa sub minimul

special de 10 ani închisoare, urmând a aplica o pedeapsă de 8 ani închisoare,

care respectă plafonul minim prev. de art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., dar

care reflectă și numeroasele aspecte în defavoarea inculpatei prezentate mai sus.

A

fost avută în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului

dezvoltată pe marginea art. 3 al Protocolului 1 la Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, că o interzicere a dreptului de a alege, în cazul de față,

ar constitui o măsură disproporționată. Astfel, în cuprinsul hotărârii

pronunțate în cauza Hirst c. Regatului Unit al Marii Britanii, s-a apreciat ca

proporțională o astfel de interdicție, în situațiile în care persoana în cauză

a abuzat în mod grav de o funcție publică deținută, când conduita infractorului

a pus în pericol statul de drept, bazele democrației, ceea ce nu se poate

reține în cauza de față, în baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000,

Tribunalul a dispus confiscarea de la inculpații P.Ș.A. a sumei de 500 RON, reprezentând

totalul sumelor de câte 250 de RON primite de la colaborator cu titlu de preț

în datele de 11 și, respectiv, 15 septembrie 2012 și M.A. a sumei de 500 RON,

reprezentând totalul sumelor de câte 250 de RON primite de la colaborator cu

titlu de preț în datele de 8 și, respectiv, 18 septembrie 2012.

În

baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, Tribunalul a confiscat de la

inculpata M.A. și de la inculpatul P.Ș.A. cantitatea de 0,18 grame, rămasă în

urma analizelor de laborator, din cantitatea de 0,26 grame pulbere, care

conține heroină, cumpărată în data de 18 septembrie 2012 de la inculpații

P.Ș.A. și M.A.

Instanța

de fond a luat act că proba constând în 0,16 grame de substanță care conține

heroină, în amestec cu cofeină, Paracetamol, Levomepromazin și Griseofulvin,

cumpărată în data de 08 septembrie 2012 de la inculpata M.A., a fost consumată

în procesul analizelor de laborator.

Tribunalul

a luat act că proba constând în 0,25 grame de substanță care conține heroină,

în amestec cu Cofeină și Paracetamol, cumpărată în data de 11 septembrie 2012

de la inculpatul P.Ș.A., a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

Tribunalul

a luat act că proba constând în 0,58 grame de substanță în care s-a pus în

evidență Diazepam, cumpărată în data de 15 septembrie 2012 de la inculpatul

P.Ș.A., a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat apel inculpații P.Ș.A. și M.A., criticând-o ca

fiind netemeinică, motivând că pedepsele aplicate sunt prea mari în raport de

poziția lor sinceră pe parcursul cercetării judecătorești și față de

cantitățile foarte reduse de droguri pe care le-au valorificat și au solicitat

reducerea cuantumului acestora.

Instanța

de apel examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosar, în

raport de critica formulată dar și din oficiu conform dispozițiilor art. 371

alin. (2) C. proc. pen. a constatat fondate apelurile.

S-a

reținut că instanța de fond a manifestat rol activ în cauză pentru aflarea

adevărului, a stabilit corect situația de fapt, a făcut o legală încadrare

juridică a faptelor comise de inculpați și a reținut judicios vinovăția

acestora, dovedită pe deplin prin întreg materialul probator administrat în.

cauză în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești.

În

fața instanței de fond inculpații M.A. și P.Ș.A. deși au arătat că au vândut

droguri unui colaborator de mai multe ori, activitatea lor nu s-a desfășurat în

circumstanțele arătate în actul de inculpare, împrejurări față de care prima

instanță, în mod legal nu a soluționat cauza penală de față prin aplicarea

dispozițiilor, art. 320

1

care au adoptat o poziție sinceră în fața instanței de apel.

În

raport de cantitățile de droguri vândute de inculpați, de circumstanțele reale

în care aceștia au comis faptele reținute în sarcina lor, de antecedentele lor

penale și starea de sănătate, instanța de apel a apreciat că pedepsele aplicate

sunt prea mari și pentru a se realiza scopul pedepsei, așa cum acesta este

circumscris în art. 52 C. pen. se impune reducerea cuantumului acestora,

avându-se în vedere și limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru

infracțiunile reținute în sarcina celor doi inculpați.

Pentru

aceste considerente s-a admis apelurile declarate de inculpați, în baza art.

379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. și s-a desființat în parte sentința penală sub

aspectul individualizării judiciare a pedepselor principale.

S-a

descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului P.Ș.A. în pedepsele

componente, repuse în individualitatea lor, înlăturând aplicarea art. 33, 34 C.

pen.

S-a

redus pedeapsa aplicată inculpatului P.Ș.A. pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen., 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 39 alin. (4) C. pen.,

la 11 ani închisoare, fiind redusă pedeapsa aplicată inculpatului P.Ș.A. pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu

aplic. art. 37, alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 39 alin. (4) C. pen., la 4

ani și 10 luni închisoare.

În

baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost

recontopite pedepsele astfel reduse în pedeapsa cea mai grea, de 11 ani

închisoare.

S-a

redus pedeapsa aplicată inculpatei M.A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen., 74 alin. (2) C. pen., 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la 5 ani închisoare.

Împotriva

Deciziei penale nr. 214/A din 13 august 2013 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a II a penală, au declarat recurs de inculpații P.Ș. și M.A.

Preparator,

Înalta Curte constată că potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013,

recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate

împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân

în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii

vechi privitoare la recurs, situație incidență în prezenta speță.

Cu

titlu prealabil Înalta Curte reamintește faptul că potrivit dispozițiilor art.

385

10

de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu

separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea

primului termen de judecată.

În

cazul în care nu sunt respectate condițiile prevăzute în alin. (1) și (2),

instanța ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3), se iau în din oficiu:

Legiuitorul

nu a avut în vedere vreo derogare cu privire la termenul de 5 zile, întrucât o

astfel de situație ar fi fost menționată expres în textul de lege, așa încât

orice interpretare care excede prevederilor legale menționate nu poate fi luată

în considerare de către instanța de recurs.

În

consecință, nerespectarea termenului de motivare a recursului prevăzut de art.

385

1

dreptului pentru nerespectarea termenelor procedurale, reglementat în art. 185

decât cazurile de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu.

De

asemenea se constată faptul că recursul vizează o decizie ulterioară intrării

în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești, astfel încât sunt avute în vedere cazurile de casare

limitativ prevăzute în art. 385

9

În

prima parte a motivării vor fi avute în vedere motivele de recurs formulate

inculpați în timp ce partea a doua va viza aplicarea legii penale mai

favorabile având în vedere că până la judecarea definitivă a prezentei cauze,

la data de 1 februarie 2014, au intrat în vigoare dispozițiile Legii nr.

289/2009 privind Codul penal.

Inculpata

M.A. a depus motivele de recurs în data de 04 decembrie 2013 în condițiile în

care primul termen stabilit pentru judecarea recursului a fost stabilit pentru

data de 30 ianuarie 2014.

Inculpatul,

P.Ș. a depus motivele de recurs în data de 16 ianuarie 2014.

Inculpata

M.A. invocând disp. art 385

9

pct. 17

2

anterior, precum și dispozițiile art. 5 C. pen., a. solicitat, admiterea

recursului, considerând că instanțele de fond și apel nu au aplicat corect

dispozițiile art. 72 - 76 C. pen. anterior.

În

acest context inculpata a precizat că dorește ca instanța de recurs să

procedeze la reindividualizarea pedepsei.

Inculpatul,

P.Ș. invocând disp. art 385

9

pct. 17

2

anterior, a solicitat în esență același lucru r

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-01-31
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 324/2013
rea infracțiunii de deținere fără drept de droguri de mare risc pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în condițiile stării de recidivă prevăzută de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. În temeiul art
ÎCCJ 2007-04-26
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1570/2014
contopit pedepsele sus menționate, urmând ca în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare și s-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. (1969), cu excepția dreptului de a alege. În baza
ÎCCJ 2009-07-08
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 617/2013
execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare. În baza art. 35 alin. (2) și (3) C. pen. a aplicat inculpatului T.C.R. pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată d
ÎCCJ 2014-02-12
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 514/2014
Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul M.C.Ș. împotriva Deciziei penale nr. 132 din 22 mai 2013 a Curții de Apel București, secția I-a penală, constată următoarele: I. Prin Decizia penală nr. 132 din 22 mai 2013, Curtea de Apel
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3713/2013
tă de 2 ani după executarea pedepsei principale. S-a constatat executată pedeapsa. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a achitat inculpatul D.F.C., de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunilor de cumpă
Sursă