ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 46/2015

Asupra contestației în anulare constată următoarele: Prin Decizia nr. 3068 din 7 noiembrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată „apel” declarată de revizuenta L.R.M.A. împotriva Deciziei nr. 701 din 18 august 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale. S-a reținut de instanța supremă, în raport de prevederile art. 513 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 din cod și ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, că decizia atacată este definitivă, nefiind deci supusă vreunei căi de atac. S-a constatat totodată că în reglementarea dispozițiilor Codului de procedură civilă și ale Legii nr. 304/2004, Înaltei Curți nu i-au fost atribuite competențe în a judeca litigii aflate în stadiul procesual al apelului.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare L.R.M.A., solicitând admiterea acesteia, desființarea hotărârii atacate și repunerea în termenul de judecată cu mențiunea căii de atac căreia este supusă hotărârea revizuită, în condițiile în care dispozițiile de procedură disting calea recursului numai în ceea ce privește art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Or, revizuenta nu s-a aflat în ipoteza reglementată de menționatul text de lege ci în cea prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. A considerat, ca atare, că hotărârea atacată, prin care s-a constatat inadmisibilitatea apelului, este rezultatul unei greșeli materiale evidente, în sensul greșelii de procedură. A mai arătat că prezenta contestație nu se referă la greșeli materiale în sensul reglementărilor de procedură civilă, nu vizează fondul cauzei și nu ridică probleme cu privire la modul în care s-au soluționat, în drept, chestiunile deduse judecății.

Prin întâmpinarea formulată în cauză de intimată, s-a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare în raport de art. 504 alin. (1) C. proc. civ. Se reține că nu poate fi primită excepția ridicată prin întâmpinare, în condițiile în care textul de lege la care intimata s-a raportat face trimitere la art. 503 alin. (1) C. proc. civ., care se referă la o altă situație decât cea avută în vedere de contestatoare la exercitarea căii extraordinare de atac. Analizând contestația în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea argumentelor ce succed. Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., indicat de contestatoare ca temei de drept al cererii, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Se observă că textul cuprins la art. 503 alin. (2) pct. 2 din cod are în vedere erorile materiale, respectiv cele de ordin formal, procedural săvârșite involuntar cu ocazia judecății și nu greșeli de judecată, cum ar fi aprecierea probelor, interpretarea unor dispoziții legale sau rezolvarea unui incident procedural. Or, deși contestatoarea a precizat că este vorba de o greșeală materială în sensul avut în vedere de textul de lege menționat, o atare susținere nu poate fi primită, în contextul în care prin calea de atac exercitată se urmărește, în fapt, schimbarea regimului căilor de atac cărora le este supusă hotărârea pronunțată în revizuire. Se reține deci că pentru a învesti instanța cu calea extraordinară de atac a contestației în anulare, se impune ca și criticile formulate să se circumscrie ipotezelor prevăzute de respectivele texte de lege.

Se observă însă că în speță, criticile formulate vizează reinterpretarea unor dispoziții procedurale referitoare la căile de atac care pot fi exercitate împotriva unei hotărâri pronunțate în soluționarea unei cereri de revizuire. Prin urmare, se reține că demersul judiciar nu poate fi primit în condițiile în care motivele invocate nu se încadrează în textul de lege menționat, atâta timp cât pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate, după cum s-a arătat, decât erori materiale de ordin formal, procedurale. Pentru aceste considerente, contestația în anulare urmează a fi respinsă, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de L.R.M.A. împotriva Deciziei nr. 3068 din 7 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 ianuarie 2015.