ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 46/2015

Asupra contestației

în anulare constată următoarele:

Prin Decizia nr. 3068 din 7 noiembrie 2014, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă,

calea de atac intitulată „apel” declarată de revizuenta L.R.M.A. împotriva Deciziei

nr. 701 din 18 august 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă

și asigurări sociale.

S-a reținut de

instanța supremă, în raport de prevederile art. 513 alin. (5) C. proc. civ.

coroborate cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 din cod și ale art. 18 alin.

(2) din Legea nr. 2/2013, că decizia atacată este definitivă, nefiind deci

supusă vreunei căi de atac.

S-a constatat

totodată că în reglementarea dispozițiilor Codului de procedură civilă și ale

Legii nr. 304/2004, Înaltei Curți nu i-au fost atribuite competențe în a judeca

litigii aflate în stadiul procesual al apelului.

Împotriva acestei decizii

a formulat contestație în anulare L.R.M.A., solicitând admiterea acesteia,

desființarea hotărârii atacate și repunerea în termenul de judecată cu

mențiunea căii de atac căreia este supusă hotărârea revizuită, în condițiile în

care dispozițiile de procedură disting calea recursului numai în ceea ce

privește art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Or, revizuenta nu s-a

aflat în ipoteza reglementată de menționatul text de lege ci în cea prevăzută

de art. 509 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

A considerat, ca

atare, că hotărârea atacată, prin care s-a constatat inadmisibilitatea

apelului, este rezultatul unei greșeli materiale evidente, în sensul greșelii

de procedură.

A mai arătat că

prezenta contestație nu se referă la greșeli materiale în sensul reglementărilor

de procedură civilă, nu vizează fondul cauzei și nu ridică probleme cu privire

la modul în care s-au soluționat, în drept, chestiunile deduse judecății.

Prin întâmpinarea formulată

în cauză de intimată, s-a invocat excepția inadmisibilității contestației în

anulare în raport de art. 504 alin. (1) C. proc. civ.

Se reține că nu poate

fi primită excepția ridicată prin întâmpinare, în condițiile în care textul de

lege la care intimata s-a raportat face trimitere la art. 503 alin. (1) C.

proc. civ., care se referă la o altă situație decât cea avută în vedere de

contestatoare la exercitarea căii extraordinare de atac.

Analizând contestația

în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea argumentelor

ce succed.

Potrivit art. 503 alin.

(2) pct. 2 C. proc. civ., indicat de contestatoare ca temei de drept al

cererii, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în

anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori

materiale.

Se observă că textul

cuprins la art. 503 alin. (2) pct. 2 din cod are în vedere erorile materiale,

respectiv cele de ordin formal, procedural săvârșite involuntar cu ocazia

judecății

și

nu greșeli de judecată, cum ar fi aprecierea probelor, interpretarea unor

dispoziții legale sau rezolvarea unui incident procedural.

Or, deși

contestatoarea a precizat că este vorba de o greșeală materială în sensul avut

în vedere de textul de lege menționat, o atare susținere nu poate fi primită,

în contextul în care prin calea de atac exercitată se urmărește, în fapt,

schimbarea regimului căilor de atac cărora le este supusă hotărârea pronunțată

în revizuire.

Se reține deci că

pentru a învesti instanța cu calea extraordinară de atac a contestației în

anulare, se impune ca și criticile formulate să se circumscrie ipotezelor

prevăzute de respectivele texte de lege.

Se observă însă că în

speță, criticile formulate vizează reinterpretarea unor dispoziții procedurale

referitoare la căile de atac care pot fi exercitate împotriva unei hotărâri

pronunțate în soluționarea unei cereri de revizuire.

Prin urmare, se reține

că demersul judiciar nu poate fi primit în condițiile în care motivele invocate

nu se încadrează în textul de lege menționat, atâta timp cât pe calea

contestației în anulare nu pot fi valorificate, după cum s-a arătat, decât erori

materiale de ordin formal, procedurale.

Pentru aceste

considerente, contestația în anulare urmează a fi respinsă, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată,

contestația în anulare formulată de L.R.M.A. împotriva Deciziei nr. 3068 din 7

noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 14 ianuarie 2015.