ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 550/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, la data de 21 martie 2014, reclamantul M.V.C. a chemat în judecată pe pârâta C.P.M. București, solicitând recalcularea pensiei și emiterea unei noi decizii prin care să se țină cont de datele înscrise în adeverințele nr. 85 din 20 aprilie 2012 și nr. 786 din 20 aprilie 2012 emise de SC C. SA. Prin sentința civilă nr. 6316 din 29 mai 2014, Tribunalul București, secția a VlII-a conflicte de manca și asigurări sociale, a admis excepția prematurității acțiunii și a respins acțiunea ca prematur formulată. Apelul declarat de reclamant împotriva sentinței sus-menționate a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat cerere de revizuire, solicitând obligarea pârâtei să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei prin luarea în considerare a adeverințelor nr. 785 și 786 emise de SC C. SA la 20 aprilie 2012, nr. 80 emisă de SC A. SA la 27 martie 2014 și nr. 61183 emisă de C.P.M. București la 16 mai 2014. La termenul din 20 februarie 2014, Înalta Curte, având în vedere că deși revizuentul se raportează la dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., teza referitoare la hotărâri potrivnice, dar că prin motivele invocate acesta nu indică și nu dezvoltă eventualele hotărâi care se contrazic, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale în soluționarea cererii de revizuire și a rămas în pronunțare asupra acesteia.

Examinând cererea de revizuire în raport de excepția de necompetență materială în soluționarea cauzei, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele; Prin cererea formulată, revizuentul a solicitat revizuirea deciziei nr. 1797 din 18 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurai sociale, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de acesta împotriva sentinței nr. 6316 din 29 mai 2014 a Tribunalului București, invocând dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., teza referitoare la hotărâri potrivnice. Potrivit art. 510 alin. (l) C. proc.

civ., „cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere”, iar conform alin. (2) din aceiași articol „în cazul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre. Dacă una dintre instanțele de recurs la care se referă aceste dispoziții este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță”. În speță, se constată că deși revizuentul a invocat, ca temei de drept al cererii, dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., teza referitoare la hotărâri potrivnice, prin criticile formulate acesta nu a dezvoltat și nu a indicat eventualele hotărâi care se contrazic.

În aceste condiții, competența materială de soluționare a cauzei revine Curții de Apel București, secția a Vlll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în conformitate cu art. 510 alin. (l) C. proc. civ., ca instanță care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere. Cum dispozițiile art. 510 alin. (l) C. proc. civ., cuprind norme de competență materială imperativă, de la care nu se poate deroga, urmează a se declina competența soluționării cererii de revizuire formulată de revizuent, în favoarea Curții de Apel București, în aplicarea dispozițiilor art.131 C. proc. civ. pentru aceste motive, În numele legii, D E C I D E Declină competența de soluționare a cererii de revizuire a deciziei nr. 797 din 18 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, Secția a Vlll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, formulată de revizuenta M.V.C., în favoarea Curții de Apel București.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2015,