ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 550/2015

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

București, la data de

21 martie 2014, reclamantul M.V.C. a chemat în

judecată pe pârâta C.P.M. București, solicitând recalcularea pensiei și

emiterea unei noi decizii prin care să se țină cont de datele înscrise în

adeverințele nr. 85 din 20 aprilie 2012 și nr. 786 din 20 aprilie 2012 emise de

SC C. SA.

Prin sentința civilă nr. 6316 din 29 mai 2014,

Tribunalul București,

secția a VlII-a conflicte de manca și asigurări

sociale, a admis excepția prematurității acțiunii și a respins acțiunea ca

prematur formulată.

Apelul declarat

de reclamant împotriva sentinței sus-menționate a fost respins, ca nefondat, de

Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale.

Împotriva

acestei decizii, reclamantul a formulat cerere de revizuire, solicitând

obligarea pârâtei să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei prin luarea

în considerare a adeverințelor nr. 785 și

786

emise de SC C. SA la 20 aprilie 2012, nr. 80 emisă de SC A. SA

la 27

martie 2014 și nr. 61183 emisă de C.P.M. București la 16 mai 2014.

La termenul din

20 februarie 2014, Înalta Curte, având în vedere că deși revizuentul se

raportează la dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., teza referitoare la

hotărâri potrivnice, dar că prin motivele invocate acesta nu indică și nu

dezvoltă eventualele hotărâi care se contrazic, din oficiu, a invocat excepția

necompetenței materiale în soluționarea cererii de revizuire și a rămas în

pronunțare asupra acesteia.

Examinând

cererea de revizuire în raport de excepția de necompetență materială în

soluționarea cauzei, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în

raport cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată

următoarele;

Prin cererea

formulată, revizuentul a solicitat revizuirea deciziei nr. 1797 din 18

noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurai sociale, prin care a fost respins, ca nefondat,

apelul declarat de acesta împotriva sentinței nr. 6316 din 29 mai 2014 a

Tribunalului București, invocând dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ.,

teza referitoare la hotărâri potrivnice.

Potrivit art. 510

alin. (l) C. proc. civ., „cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a

pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere”, iar conform alin. (2) din

aceiași articol „în cazul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de

revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a

dat prima hotărâre. Dacă una dintre instanțele de recurs la care se referă

aceste dispoziții este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de

revizuire se va judeca de această instanță”.

În speță, se

constată că deși revizuentul a invocat, ca temei de drept al cererii,

dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., teza referitoare la hotărâri

potrivnice, prin criticile formulate acesta nu a dezvoltat și nu a indicat

eventualele hotărâi care se contrazic.

În aceste

condiții, competența materială de soluționare a cauzei revine Curții de Apel

București, secția a Vlll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale, în conformitate cu art. 510 alin. (l) C. proc. civ., ca instanță care

a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Cum dispozițiile art. 510 alin. (l) C. proc. civ.,

cuprind

norme de competență materială imperativă, de la care nu se poate

deroga, urmează a se declina competența soluționării cererii de revizuire

formulată de revizuent, în favoarea Curții de Apel București, în aplicarea

dispozițiilor art.131 C. proc. civ.

pentru aceste motive,

În numele legii,

D E C I D E

Declină

competența de soluționare a cererii de revizuire a deciziei

nr. 797 din 18 noiembrie 2014 a Curții de Apel

București, Secția a Vlll-a

pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale, formulată de revizuenta M.V.C., în favoarea Curții de Apel

București.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 20 februarie 2015,