ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1186/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1186/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 1186/2016
Asupra cauzei
de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010
privind C. proc. civ., constată următoarele:
Curtea de Apel
București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă
și asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 720 din 11 februarie
2016, a respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile
nr. 6867 din 25 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția
a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. x/3/2014,
în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa de Pensii a municipiului București,
ca nefondat.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs reclamantul A., înregistrat pe rolul Curții de Apel
București la data de 4 martie 2016 și înaintat de această instanță,
Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre soluționare.
Învestită
cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție,
secția I civilă, a procedat, la data de 14 aprilie 2016, la întocmirea
raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.
Completul de filtru
C3, la data de 18 aprilie 2016, constatând că raportul întrunește condițiile
art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților,
pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493
alin. (4) din cod.
Nu s-au depus
puncte de vedere asupra raportului.
Constatându-se
încheiată această etapă a procedurii de filtru, prin rezoluția
din 10 mai 2016, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului la data
de 25 mai 2016, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea
părților.
Analizând recursul,
Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor
ce succed:
În fapt, prin
cererea introductivă de instanță, reclamantul A. a solicitat, în
contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, ca prin hotărârea
ce se va pronunța să fie obligată pârâta la recalcularea de pensie
pentru limită de vârstă, prin valorificarea veniturilor menționate
în adeverința din 30 iulie 2014 eliberată de SC B. SA, precum și
la plata diferențelor de pensie începând cu data de 1 septembrie 2014 la zi,
actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Tribunalul București,
secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin
sentința civilă nr. 6867 din 15 iunie 2015 a respins acțiunea formulată
de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București,
ca neîntemeiată.
Soluția primei
instanțe a fost menținută de Curtea de Apel București, secția
a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale,
prin decizia civilă nr. 720 din 11 februarie 2016, prin care s-a respins, ca
nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinței pronunțate
de tribunal.
În drept, potrivit
art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile
date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.
Conform art. XVIII
alin. (2) din Legea nr. 2/2013, „în procesele pornite începând cu data intrării
în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt
supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la
art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată,
în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele
de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile
privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în
alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.
De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de
instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile
de primă instanță sunt supuse numai apelului”.
De asemenea, se
reține că prin dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul
a impus în sarcina părților îndeplinirea actelor de procedură în
condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.
Prin urmare, revine
persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă,
în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de
drept aflați în situații identice.
Aceleași
exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate
în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
Din dispozițiile
C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite
cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind
existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă
a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Recunoașterea
unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală
constituie o încălcare a principiului legalității, precum și
al principiului constituțional al egalității în fața legii și,
din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Or, normele procesuale
privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea
cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică,
corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția
României.
În raport de dispozițiile
legale menționate, decizia civilă nr. 720 din 11 februarie 2016 a Curții
de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă
și asigurări sociale, atacată în prezenta cauză, nu este supusă
recursului.
Față
de toate cele de mai sus, recursul declarat de pârâtă apare ca inadmisibil,
urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil,
recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 720 din 11 februarie
2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale.
Fără
cale de atac.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 25 mai 2016.