ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1186/2016

Decizia nr. 1186/2016

Asupra cauzei

de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010

privind C. proc. civ., constată următoarele:

Curtea de Apel

București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă

și asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 720 din 11 februarie

2016, a respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile

nr. 6867 din 25 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția

a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. x/3/2014,

în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa de Pensii a municipiului București,

ca nefondat.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamantul A., înregistrat pe rolul Curții de Apel

București la data de 4 martie 2016 și înaintat de această instanță,

Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre soluționare.

Învestită

cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția I civilă, a procedat, la data de 14 aprilie 2016, la întocmirea

raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru

C3, la data de 18 aprilie 2016, constatând că raportul întrunește condițiile

art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților,

pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493

alin. (4) din cod.

Nu s-au depus

puncte de vedere asupra raportului.

Constatându-se

încheiată această etapă a procedurii de filtru, prin rezoluția

din 10 mai 2016, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului la data

de 25 mai 2016, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea

părților.

Analizând recursul,

Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor

ce succed:

În fapt, prin

cererea introductivă de instanță, reclamantul A. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, ca prin hotărârea

ce se va pronunța să fie obligată pârâta la recalcularea de pensie

pentru limită de vârstă, prin valorificarea veniturilor menționate

în adeverința din 30 iulie 2014 eliberată de SC B. SA, precum și

la plata diferențelor de pensie începând cu data de 1 septembrie 2014 la zi,

actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.

Tribunalul București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin

sentința civilă nr. 6867 din 15 iunie 2015 a respins acțiunea formulată

de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București,

ca neîntemeiată.

Soluția primei

instanțe a fost menținută de Curtea de Apel București, secția

a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale,

prin decizia civilă nr. 720 din 11 februarie 2016, prin care s-a respins, ca

nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinței pronunțate

de tribunal.

În drept, potrivit

art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile

date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Conform art. XVIII

alin. (2) din Legea nr. 2/2013, „în procesele pornite începând cu data intrării

în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt

supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la

art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată,

în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele

de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile

privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în

alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de

instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile

de primă instanță sunt supuse numai apelului”.

De asemenea, se

reține că prin dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul

a impus în sarcina părților îndeplinirea actelor de procedură în

condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine

persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă,

în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de

drept aflați în situații identice.

Aceleași

exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate

în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile

C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite

cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind

existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă

a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Recunoașterea

unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală

constituie o încălcare a principiului legalității, precum și

al principiului constituțional al egalității în fața legii și,

din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale

privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea

cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică,

corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția

României.

În raport de dispozițiile

legale menționate, decizia civilă nr. 720 din 11 februarie 2016 a Curții

de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă

și asigurări sociale, atacată în prezenta cauză, nu este supusă

recursului.

Față

de toate cele de mai sus, recursul declarat de pârâtă apare ca inadmisibil,

urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 720 din 11 februarie

2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără

cale de atac.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 25 mai 2016.