ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1969/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1969/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 1969/2016
Asupra cauzei de față, prin
raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.
civ., constată următoarele:
Curtea de Apel București,
secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și
asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 1868 din 11 aprilie 2016,
a respins apelul declarat de A. împotriva Sentinței civile nr. 10966 din 6
noiembrie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a
VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr.
x/3/2015, în contradictoriu cu intimații SC B. SRL, C., D. și SC E.
SRL, ca nefondat.
Împotriva acestor hotărâri a
declarat recurs reclamantul A., înregistrat pe rolul Curții de Apel
București la data de 22 iunie 2016 și înaintat de această
instanță, Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Învestită cu soluționarea
căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție,
secția I civilă a procedat, la data de 7 iulie 2016, la întocmirea
raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.
Completul de filtru C3, la data de 6
septembrie 2016, constatând că raportul întrunește condițiile
art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia
părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu
dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod.
La 20 septembrie 2016,
recurentul-reclamant A., prin punctul de vedere la raport, a solicitat
schimbarea obiectului acțiunii din recurs în revizuire.
Constatându-se încheiată
această etapă a procedurii de filtru, prin rezoluția din 3
octombrie 2016, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului la data
de 19 octombrie 2016, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără
citarea părților.
Analizând recursul, Înalta Curte
constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed:
În fapt, prin cererea
introductivă de instanță, reclamantul A. a solicitat anularea
Deciziei nr. 1 din 6 ianuarie 2015 emisă de SC B. SRL, reintegrarea sa la
același loc de muncă, respectiv Asociația de Proprietari x,
precum și plata drepturilor bănești de care a fost păgubit
urmare deciziei a cărei anulare o cere, începând cu 1 ianuarie 2015
și până la rămânerea definitivă a hotărârii ce se va
pronunța în cauză.
Tribunalul București, secția
a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin
Sentința civilă nr. 10966 din 6 noiembrie 2015 a admis excepția
lipsei calității procesuale pasive a pârâților C., D., SC E. SRL
și a respins acțiunea formulată împotriva acestora ca fiind
formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală
pasivă. A respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de
reclamantul A. împotriva pârâtei SC B. SRL.
Soluția primei instanțe a
fost menținută de Curtea de Apel București, secția a VII-a
pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale,
prin Decizia civilă nr. 1868 din 11 aprilie 2016, prin care s-a respins,
ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinței
pronunțate de tribunal.
În drept, potrivit art. 634 alin. (1)
pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în
apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.
Conform art. XVIII alin. (2) din Legea
nr. 2/2013, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 62/2015 "în
procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi
și până la data de 31 decembrie 2016, nu sunt supuse recursului
hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1
lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă,
republicată, în cele privind navigația civilă și
activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări
sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor
cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani
în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste
procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de
apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă
instanță sunt supuse numai apelului".
În raport de dispozițiile legale
menționate, Decizia civilă nr. 1868 din 11 aprilie 2016 a Curții
de Apel București, secția a VII-a privind conflicte de muncă
și asigurări sociale, atacată în prezenta cauză, nu este
supusă recursului.
În ceea ce privește Sentința
civilă nr. 10966 din 6 noiembrie 2015 a Tribunalului București,
secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale,
atacată, de asemenea, cu recurs, se observă că împotriva
acesteia a fost exercitată calea de atac a apelului, care a făcut
obiectul judecății finalizate prin Decizia civilă nr. 1868 din
11 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a
privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Se reține totodată că
prin dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina
părților îndeplinirea actelor de procedură în condițiile,
ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.
Prin urmare, revine persoanei
interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în
condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de
drept aflați în situații identice.
Aceleași exigențe exclud
examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte
condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea
procesuală.
Din dispozițiile C. proc. civ.
rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite
cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea
privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege
susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Recunoașterea unei căi de
atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală
constituie o încălcare a principiului legalității, precum
și al principiului constituțional al egalității în
fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție
inadmisibilă în ordinea de drept.
Or, normele procesuale privind
sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea
cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine
publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2)
din Constituția României.
În ceea ce privește solicitarea
recurentului-reclamant formulată la data de 20 septembrie 2016, după
comunicarea raportului, prin care a solicitat schimbarea obiectului
acțiunii din recurs în revizuire, se constată că aceasta nu
poate fi primită, în raport de dispozițiile art. 494 C. proc. civ.,
care fac trimitere la art. 478 din cod și potrivit cărora în recurs
nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de
chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi.
Față de toate cele de mai
sus, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil, urmând a fi respins
ca atare.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul
declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 10966 din 6
noiembrie 2015 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de
muncă și asigurări sociale și Deciziei civile nr. 1868 din
11 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a
pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Fără cale de atac.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi, 19 octombrie 2016.
Procesat
de GGC - CL