ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1969/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1969/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 1969/2016 Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 1868 din 11 aprilie 2016, a respins apelul declarat de A. împotriva Sentinței civile nr. 10966 din 6 noiembrie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/3/2015, în contradictoriu cu intimații SC B. SRL, C., D. și SC E. SRL, ca nefondat. Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs reclamantul A., înregistrat pe rolul Curții de Apel București la data de 22 iunie 2016 și înaintat de această instanță, Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat, la data de 7 iulie 2016, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Completul de filtru C3, la data de 6 septembrie 2016, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod. La 20 septembrie 2016, recurentul-reclamant A., prin punctul de vedere la raport, a solicitat schimbarea obiectului acțiunii din recurs în revizuire. Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, prin rezoluția din 3 octombrie 2016, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului la data de 19 octombrie 2016, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc.
civ., fără citarea părților. Analizând recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed: În fapt, prin cererea introductivă de instanță, reclamantul A. a solicitat anularea Deciziei nr. 1 din 6 ianuarie 2015 emisă de SC B. SRL, reintegrarea sa la același loc de muncă, respectiv Asociația de Proprietari x, precum și plata drepturilor bănești de care a fost păgubit urmare deciziei a cărei anulare o cere, începând cu 1 ianuarie 2015 și până la rămânerea definitivă a hotărârii ce se va pronunța în cauză. Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința civilă nr. 10966 din 6 noiembrie 2015 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C., D., SC E. SRL și a respins acțiunea formulată împotriva acestora ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei SC B. SRL. Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 1868 din 11 aprilie 2016, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinței pronunțate de tribunal. În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificată prin O.U.G.
nr. 62/2015 "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv.
De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului". În raport de dispozițiile legale menționate, Decizia civilă nr. 1868 din 11 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a privind conflicte de muncă și asigurări sociale, atacată în prezenta cauză, nu este supusă recursului. În ceea ce privește Sentința civilă nr. 10966 din 6 noiembrie 2015 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, atacată, de asemenea, cu recurs, se observă că împotriva acesteia a fost exercitată calea de atac a apelului, care a făcut obiectul judecății finalizate prin Decizia civilă nr. 1868 din 11 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Se reține totodată că prin dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților îndeplinirea actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător. Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice. Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală. Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României. În ceea ce privește solicitarea recurentului-reclamant formulată la data de 20 septembrie 2016, după comunicarea raportului, prin care a solicitat schimbarea obiectului acțiunii din recurs în revizuire, se constată că aceasta nu poate fi primită, în raport de dispozițiile art. 494 C. proc.
civ., care fac trimitere la art. 478 din cod și potrivit cărora în recurs nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi. Față de toate cele de mai sus, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE
MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 10966 din 6 noiembrie 2015 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și Deciziei civile nr. 1868 din 11 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 octombrie 2016. Procesat de GGC - CL
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.