ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1969/2016

Decizia nr. 1969/2016

Asupra cauzei de față, prin

raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., constată următoarele:

Curtea de Apel București,

secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 1868 din 11 aprilie 2016,

a respins apelul declarat de A. împotriva Sentinței civile nr. 10966 din 6

noiembrie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a

VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr.

x/3/2015, în contradictoriu cu intimații SC B. SRL, C., D. și SC E.

SRL, ca nefondat.

Împotriva acestor hotărâri a

declarat recurs reclamantul A., înregistrat pe rolul Curții de Apel

București la data de 22 iunie 2016 și înaintat de această

instanță, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Învestită cu soluționarea

căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția I civilă a procedat, la data de 7 iulie 2016, la întocmirea

raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, la data de 6

septembrie 2016, constatând că raportul întrunește condițiile

art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia

părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu

dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod.

La 20 septembrie 2016,

recurentul-reclamant A., prin punctul de vedere la raport, a solicitat

schimbarea obiectului acțiunii din recurs în revizuire.

Constatându-se încheiată

această etapă a procedurii de filtru, prin rezoluția din 3

octombrie 2016, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului la data

de 19 octombrie 2016, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără

citarea părților.

Analizând recursul, Înalta Curte

constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed:

În fapt, prin cererea

introductivă de instanță, reclamantul A. a solicitat anularea

Deciziei nr. 1 din 6 ianuarie 2015 emisă de SC B. SRL, reintegrarea sa la

același loc de muncă, respectiv Asociația de Proprietari x,

precum și plata drepturilor bănești de care a fost păgubit

urmare deciziei a cărei anulare o cere, începând cu 1 ianuarie 2015

și până la rămânerea definitivă a hotărârii ce se va

pronunța în cauză.

Tribunalul București, secția

a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin

Sentința civilă nr. 10966 din 6 noiembrie 2015 a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâților C., D., SC E. SRL

și a respins acțiunea formulată împotriva acestora ca fiind

formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală

pasivă. A respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de

reclamantul A. împotriva pârâtei SC B. SRL.

Soluția primei instanțe a

fost menținută de Curtea de Apel București, secția a VII-a

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale,

prin Decizia civilă nr. 1868 din 11 aprilie 2016, prin care s-a respins,

ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinței

pronunțate de tribunal.

În drept, potrivit art. 634 alin. (1)

pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în

apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Conform art. XVIII alin. (2) din Legea

nr. 2/2013, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 62/2015 "în

procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi

și până la data de 31 decembrie 2016, nu sunt supuse recursului

hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1

lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă,

republicată, în cele privind navigația civilă și

activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări

sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor

cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani

în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste

procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de

apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă

instanță sunt supuse numai apelului".

În raport de dispozițiile legale

menționate, Decizia civilă nr. 1868 din 11 aprilie 2016 a Curții

de Apel București, secția a VII-a privind conflicte de muncă

și asigurări sociale, atacată în prezenta cauză, nu este

supusă recursului.

În ceea ce privește Sentința

civilă nr. 10966 din 6 noiembrie 2015 a Tribunalului București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale,

atacată, de asemenea, cu recurs, se observă că împotriva

acesteia a fost exercitată calea de atac a apelului, care a făcut

obiectul judecății finalizate prin Decizia civilă nr. 1868 din

11 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a

privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Se reține totodată că

prin dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina

părților îndeplinirea actelor de procedură în condițiile,

ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei

interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în

condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de

drept aflați în situații identice.

Aceleași exigențe exclud

examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte

condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea

procesuală.

Din dispozițiile C. proc. civ.

rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite

cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea

privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege

susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Recunoașterea unei căi de

atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală

constituie o încălcare a principiului legalității, precum

și al principiului constituțional al egalității în

fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție

inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind

sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea

cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine

publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2)

din Constituția României.

În ceea ce privește solicitarea

recurentului-reclamant formulată la data de 20 septembrie 2016, după

comunicarea raportului, prin care a solicitat schimbarea obiectului

acțiunii din recurs în revizuire, se constată că aceasta nu

poate fi primită, în raport de dispozițiile art. 494 C. proc. civ.,

care fac trimitere la art. 478 din cod și potrivit cărora în recurs

nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de

chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi.

Față de toate cele de mai

sus, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil, urmând a fi respins

ca atare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 10966 din 6

noiembrie 2015 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de

muncă și asigurări sociale și Deciziei civile nr. 1868 din

11 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 19 octombrie 2016.

Procesat

de GGC - CL