ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 61/2016

Asupra cauzei de

față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C.

proc. civ., constată următoarele:

Curtea

de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 1917 din 2 octombrie 2015, a respins

recursul declarat de C.M. împotriva sentinței civile nr. 3849 din 20 aprilie

2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, în Dosarul nr. 17549/3/LM/2014, în contradictoriu cu

intimata SC R.V.C. SRL, ca inadmisibil.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul C.T.M.,

înregistrat pe rolul Curții de Apel București la data de 2 octombrie 2015 și

înaintat de această instanță, Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre

soluționare.

Învestită cu

soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă,

a procedat, la data de 3 decembrie 2015, la întocmirea raportului asupra

admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C3,

la data de 9 decembrie 2015, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493

alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea

punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod.

Nu s-au depus puncte

de vedere asupra raportului.

Constatându-se

încheiată această etapă a procedurii de filtru, prin rezoluția din 11 ianuarie 2016,

s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului la data de 20 ianuarie 2016,

în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul, Înalta Curte constată că este

inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed:

Prin Decizia civilă nr. 1917 din 2 octombrie 2015, Curtea

de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale, a respins recursul declarat de C.M. împotriva sentinței

civile nr. 3849 din 20 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a

VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 17549/3/LM/2014,

în contradictoriu cu intimata SC R.V.C. SRL, ca inadmisibil.

S-a constatat că prin sentința civilă nr. 3849 din 20

aprilie 2015, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ. raportat

la art. 269 alin. (2) C. muncii, a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului Teleorman.

Totodată, s-a reținut că potrivit art. 132 alin. (3) C.

proc. civ., hotărârea pronunțată de tribunal nu este supusă niciunei căi de

atac și, prin urmare, recursul declarat împotriva acesteia apare ca fiind

inadmisibil.

În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 1 și 6 C.

proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile care nu sunt supuse apelului

și nici recursului, precum și orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai

pot fi atacate cu recurs.

În raport de dispozițiile legale menționate, Decizia civilă

nr. 1917 din 2 octombrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, atacată în prezenta

cauză, nu este supusă recursului.

Se reține totodată că

prin dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în

sarcina părților îndeplinirea actelor de procedură în condițiile, ordinea și

termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine

persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în

condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în

situații identice.

Aceleași exigențe

exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte

condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile C.

proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ

pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei

hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului

judiciar pe această cale.

Recunoașterea unei

căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală

constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului

constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o

soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele

procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea

cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică,

corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția

României.

Față de toate cele de

mai sus, recursul declarat de reclamant apare ca inadmisibil, urmând a fi

respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de reclamantul C.T.M. împotriva Deciziei civile nr.

1917 din 2 octombrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 ianuarie 2016.