ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 61/2016

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 1917 din 2 octombrie 2015, a respins recursul declarat de C.M. împotriva sentinței civile nr. 3849 din 20 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 17549/3/LM/2014, în contradictoriu cu intimata SC R.V.C. SRL, ca inadmisibil. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul C.T.M., înregistrat pe rolul Curții de Apel București la data de 2 octombrie 2015 și înaintat de această instanță, Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre soluționare.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 3 decembrie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Completul de filtru C3, la data de 9 decembrie 2015, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod. Nu s-au depus puncte de vedere asupra raportului. Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, prin rezoluția din 11 ianuarie 2016, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului la data de 20 ianuarie 2016, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc.

civ., fără citarea părților. Analizând recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed: Prin Decizia civilă nr. 1917 din 2 octombrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins recursul declarat de C.M. împotriva sentinței civile nr. 3849 din 20 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 17549/3/LM/2014, în contradictoriu cu intimata SC R.V.C. SRL, ca inadmisibil. S-a constatat că prin sentința civilă nr. 3849 din 20 aprilie 2015, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc.

civ. raportat la art. 269 alin. (2) C. muncii, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman. Totodată, s-a reținut că potrivit art. 132 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea pronunțată de tribunal nu este supusă niciunei căi de atac și, prin urmare, recursul declarat împotriva acesteia apare ca fiind inadmisibil. În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 1 și 6 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului, precum și orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs. În raport de dispozițiile legale menționate, Decizia civilă nr. 1917 din 2 octombrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, atacată în prezenta cauză, nu este supusă recursului.

Se reține totodată că prin dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților îndeplinirea actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător. Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice. Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală. Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României. Față de toate cele de mai sus, recursul declarat de reclamant apare ca inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul C.T.M. împotriva Deciziei civile nr. 1917 din 2 octombrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2016.