ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1185/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1185/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 1185/2016 Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 611 din 4 februarie 2016, a respins apelul declarat de pârâta Agenția Națională pentru Romi împotriva sentinței civile nr. 3319 din 6 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2013, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A., ca nefondat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Agenția Națională pentru Romi, înregistrat pe rolul Curții de Apel București la data de 3 martie 2016 și înaintat de această instanță, Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre soluționare.
Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 14 aprilie 2016, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Completul de filtru C3, la data de 18 aprilie 2016, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod. La 28 aprilie 2016, intimata-reclamantă A. a depus punct de vedere asupra raportului. Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, prin rezoluția din 10 mai 2016, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului la data de 25 mai 2016, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc.
civ., fără citarea părților. Analizând recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed: În fapt, prin cererea introductivă de instanță, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu Guvernul României - Agenția Națională pentru Romi, obligarea pârâtei la plata sumei de 35.906 RON reprezentând drepturi salariale nete, aferente lunilor mai, iunie - 15 zile și iulie - 15 zile 2010; obligarea pârâtei la plata de daune interese constând în dobânda legală a B.N.R.
de la data scadenței plății drepturilor salariale cuvenite; obligarea pârâtei la calculul și plata indemnizației de concediu de odihnă aferentă perioadei 10 iunie 2009 - 28 mai 2010, cât a lucrat în calitate de manager proiect în cadrul proiectului „Educația copiilor romi - Calea spre un loc de muncă stabil”; obligarea pârâtei la plata indemnizației de concediu medical aferentă perioadei 13 aprilie 2010 - 16 aprilie 2010; precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 15.000 RON, din care 5.000 RON daune materiale reprezentând contravaloare diferență pensie de la data concedierii din motive disciplinare, respectiv luna mai 2010 și până la pensionarea sa efectivă și 10.000 RON daune morale reprezentând suferințele psihice ce i-au fost cauzate de concedierea pe nedrept, discrimare politică și rasială și neplata drepturilor salariale până în prezent.
Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 3319 din 6 aprilie 2015 a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Agenția Națională pentru Romi. A obligat pe pârâtă să plătească reclamantei drepturile salariale aferente lunii mai 2010, precum și dobânda legală aferentă de la data introducerii acțiunii - 7 iunie 2013 până la data plății efective. A obligat pe pârâtă să plătescă reclamantei compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat, aferent perioadei 10 iunie 2009 - 28 mai 2010. A respins acțiunea sub aspectul celorlalte pretenții, ca neîntemeiată. A obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 500 RON repreuzntând cheltuieli de judecată.
Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 611 din 4 februarie 2016, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta Agenția Națională pentru Romi împotriva sentinței pronunțate de tribunal. A fost obligată apelanta la plata către intimată a sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, „în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.
civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”. De asemenea, se reține că prin dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților îndeplinirea actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice. Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală. Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României. În raport de dispozițiile legale menționate, decizia civilă nr. 611 din 4 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, atacată în prezenta cauză, nu este supusă recursului. Față de toate cele de mai sus, recursul declarat de pârâtă apare ca inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta Agenția Națională pentru Romi împotriva deciziei civile nr. 611 din 4 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2016.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.