ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1185/2016

Decizia nr. 1185/2016

Asupra cauzei

de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010

privind C. proc. civ., constată următoarele:

Curtea de Apel

București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă

și asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 611 din 4 februarie

2016, a respins apelul declarat de pârâta Agenția Națională pentru

Romi împotriva sentinței civile nr. 3319 din 6 aprilie 2015 pronunțată

de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2013, în contradictoriu cu intimata-reclamantă

A., ca nefondat.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta Agenția Națională pentru Romi, înregistrat

pe rolul Curții de Apel București la data de 3 martie 2016 și înaintat

de această instanță, Înaltei Curți de Casație și Justiție,

spre soluționare.

Învestită

cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția I civilă, a procedat, la data de 14 aprilie 2016, la întocmirea

raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru

C3, la data de 18 aprilie 2016, constatând că raportul întrunește condițiile

art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților,

pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493

alin. (4) din cod.

La 28 aprilie

2016, intimata-reclamantă A. a depus punct de vedere asupra raportului.

Constatându-se

încheiată această etapă a procedurii de filtru, prin rezoluția

din 10 mai 2016, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului la data

de 25 mai 2016, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea

părților.

Analizând recursul,

Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor

ce succed:

În fapt, prin

cererea introductivă de instanță, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu

cu Guvernul României - Agenția Națională pentru Romi, obligarea pârâtei

la plata sumei de 35.906 RON reprezentând drepturi salariale nete, aferente lunilor

mai, iunie - 15 zile și iulie - 15 zile 2010; obligarea pârâtei la plata de

daune interese constând în dobânda legală a B.N.R. de la data scadenței

plății drepturilor salariale cuvenite; obligarea pârâtei la calculul și

plata indemnizației de concediu de odihnă aferentă perioadei 10 iunie

2009 - 28 mai 2010, cât a lucrat în calitate de manager proiect în cadrul proiectului

„Educația copiilor romi - Calea spre un loc de muncă stabil”; obligarea

pârâtei la plata indemnizației de concediu medical aferentă perioadei

13 aprilie 2010 - 16 aprilie 2010; precum și obligarea pârâtei la plata sumei

de 15.000 RON, din care 5.000 RON daune materiale reprezentând contravaloare diferență

pensie de la data concedierii din motive disciplinare, respectiv luna mai 2010 și

până la pensionarea sa efectivă și 10.000 RON daune morale reprezentând

suferințele psihice ce i-au fost cauzate de concedierea pe nedrept, discrimare

politică și rasială și neplata drepturilor salariale până

în prezent.

Tribunalul București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin

sentința civilă nr. 3319 din 6 aprilie 2015 a admis, în parte, acțiunea

formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României -

Agenția Națională pentru Romi. A obligat pe pârâtă să plătească

reclamantei drepturile salariale aferente lunii mai 2010, precum și dobânda

legală aferentă de la data introducerii acțiunii - 7 iunie 2013 până

la data plății efective. A obligat pe pârâtă să plătescă

reclamantei compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat, aferent

perioadei 10 iunie 2009 - 28 mai 2010. A respins acțiunea sub aspectul celorlalte

pretenții, ca neîntemeiată. A obligat pe pârâtă să plătească

reclamantei suma de 500 RON repreuzntând cheltuieli de judecată.

Soluția primei

instanțe a fost menținută de Curtea de Apel București, secția

a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale,

prin decizia civilă nr. 611 din 4 februarie 2016, prin care s-a respins, ca

nefondat, apelul declarat de pârâta Agenția Națională pentru Romi

împotriva sentinței pronunțate de tribunal. A fost obligată apelanta

la plata către intimată a sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

În drept, potrivit

art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile

date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Conform art. XVIII

alin. (2) din Legea nr. 2/2013, „în procesele pornite începând cu data intrării

în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt

supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la

art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată,

în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele

de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile

privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în

alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de

instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile

de primă instanță sunt supuse numai apelului”.

De asemenea, se

reține că prin dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul

a impus în sarcina părților îndeplinirea actelor de procedură în

condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine

persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă,

în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de

drept aflați în situații identice.

Aceleași

exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate

în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile

C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite

cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind

existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă

a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Recunoașterea

unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală

constituie o încălcare a principiului legalității, precum și

al principiului constituțional al egalității în fața legii și,

din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale

privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea

cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică,

corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția

României.

În raport de dispozițiile

legale menționate, decizia civilă nr. 611 din 4 februarie 2016 a Curții

de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă

și asigurări sociale, atacată în prezenta cauză, nu este supusă

recursului.

Față

de toate cele de mai sus, recursul declarat de pârâtă apare ca inadmisibil,

urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de pârâta Agenția Națională pentru Romi împotriva

deciziei civile nr. 611 din 4 februarie 2016 a Curții de Apel București,

secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Fără

cale de atac.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 25 mai 2016.