ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 340/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 340/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 340/2017
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 21 august 2015 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Romi a solicitat instanței să dispună anularea Ordinului Președintelui Agenției Naționale a Romilor emis cu nr. 93 din 22 iulie 2015, repunerea părților raportului de muncă în situația anterioară emiterii ordinului, în temeiul art. 80 alin. (3) C. muncii, respectiv reintegrarea la locul de muncă și în funcția avută anterior și acordarea cheltuielilor de judecată.
Prin Sentința civilă nr. 2619 din data de 9 martie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Romi. A fost anulat Ordinul nr. 93 din 22 iulie 2015, a fost dispusă reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior concedierii și a fost obligată intimata la plată în favoarea contestatorului, a unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii până la reintegrarea efectivă pe post. Totodată, a fost obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 4.500 RON către contestator.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta Agenția Națională pentru Romi, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Prin Decizia civilă nr. 5187 din 21 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respins, ca tardiv declarat, apelul formulai de pârâta Agenția Națională pentru Romi împotriva Sentinței civile nr. 2619 din data de 9 martie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Agenția Națională pentru Romi, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație la data de 28 noiembrie 2016.
Prin Rezoluția din 7 decembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu, prin care s-a reținut că recursul nu este admisibil, fiind promovat împotriva unei decizii definitive.
Completul de filtru nr. 7, la data de 16 decembrie 2016, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.; comunicarea raportului a fost îndeplinită potrivit dovezilor de la filele 21 -24 dosar recurs, însă părțile nu au formulat un punct de vedere.
Constatându-se încheiată procedura de filtrare, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 17 februarie 2017, fără citarea părților.
Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția de inadmisibilitate, reținută prin raportul întocmit în cauza, Înalta Curte urmează a-I respinge, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice.
Totodată, principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
Din dispozițiile Codului de procedură civilă rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, nedevolutivă și, ca regulă, nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul judiciar privind conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept.
Conform art. 634 alin. (1) pct 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date fără drept de apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.
Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 62/2015, hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflicte de muncă nu sunt supuse recursului, fiind supuse numai apelului la curtea de apel.
Obiectul prezentului dosar îl reprezintă un conflict de muncă privind modul de încetare a contractului individual de muncă al reclamantului A.
Față de cele menționate, din coroborarea dispozițiilor art 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 rezultă că Decizia civilă nr. 5187 din 21 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.
Raportat la soluția ce urmează a fi pronunțată și văzând dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, potrivit cărora «cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare," analiza criticilor de nelegalitate invocate prin cererea de recurs nu se mai impune.
Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta Agenția Națională pentru Romi, cu sediul în București, sector 1 și adresa de corespondență în București, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A., CNP ..., domiciliat în București, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat A., cu sediul în București, sector 1, împotriva Deciziei civile nr. 5187 din 21. octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 februarie 2017.