ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1840/2017

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 2591 din data de 27 aprilie 2017, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins apelul formulat de apelanta-revizuentă A. împotriva sentinței civile nr. 10052 din 8 noiembrie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, ca netinbrat, și a obligat-o pe apelantă la plata către intimat a sumei de 613,95, reprezentând cheltuieli de judecată.

împotriva acestei decizii civile a declarat recurs, la data de 13 iulie 2017 (data depunerii cererii la oficiul poștal) recurenta-pârâtă A.; recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și justiție la data de 7 august 2017, sub nr. x/3/2016, și repartizat aleatoriu, spre soluționare, Completului de filtru nr. 12.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art,499 teza finală din același act normativ, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, admisibilitatea recursului, față de care constată următoarele:

Obiectui cererii de revizuire formulată în cauză de revizuenta A. îl constituie sentința civilă nr. 10797 din data de 3 noiembrie 2015, prin care Tribunalul București, secția a VII-a conflicte de munca și asigurări sociale, a admis acțiunea formulată de reclamantul C., în contradictoriu cu pârâta A. A anulat decizia de concediere din 22 aprilie 2015, emisă de pârâtă. A dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior concedierii. A dispus obligarea pârâtei la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și actualizate și cu celelalte drepturi de care acesta ar fi beneficiat de la data concedierii, până ia data reintegrării efective, precum și obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 1.000 lei, reprezentând onorariu de avocat.

Înalta Curte constată că natura litigiului în care a fost pronunțată hotărârea supusă revizuirii izvorăște dintr-un conflict de muncă.

Potrivit dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind conflictele de muncă și asigurări sociale".

Pentru această categorie de litigii, Legea nr. 2/2013 a instituit două grade de jurisdicție, respectiv fond și apel.

Față de conținutul dispozițiilor legale mai sus evocate și de natura litigiului dedus judecății (conflict de muncă), Înalta Curte constată că împotriva sentinței civile nr. 10797 din data de 3 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, putea fi exercitată doar calea de atac a apelului.

Potrivit prevederilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ., "hotărârea data asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

Față de aceste dispoziții legale, Înalta Curte reține că împotriva sentinței civile nr. 10052 din data de 8 noiembrie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva sentinței civile nr. 10797 din 3 noiembrie 2015, pronunțată de aceeași instanță, putea fi exercitată numai calea de atac a apelului, care a fost, de altfel, soluționată prin decizia civilă nr. 2591 de la 27 aprilie 2017. a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează principiul legalității căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Regula are valoare de principiu constituțional, art. 129 din Constituția României, republicată, stipulând în sensul că exercitarea căilor de atac se realizează în condițiile legii.

Conform prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și ceie neatacate cu recurs".

Prin urmare, decizia civilă nr. 2591 din data de 27 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, este definitivă în înțelesul textului legal mai sus evocat.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 493 alin. (5) C. proc. civ., înalta Curte va respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă A. împotriva deciziei nr. 2591 din 27 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

În baza art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte o va obliga pe recurenta-pârâtă A. la plata sumei de 140 lei către intimatul-reclamant C., cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat pentru formularea punctului de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, conform chitanței din 3 octombrie 2017, eliberată de Cabinet de Avocat B., aflată la fila 30 din dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-pârâta A. împotriva deciziei nr. 2591 din 27 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil.

Obligă pe recurenta-pârâtă A. la plata sumei de 140 lei către intimatul-reclamant C., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 noiembrie 2017.