ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1745/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1745/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr.
1745/2016
Asupra cauzei
de față, constată următoarele:
La data de 4 aprilie 2016
recurenta-reclamantă A. a transmis prin fax recursul declarat împotriva
încheierii din ședința camerei de consiliu din data de 30 martie
2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a
VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări
sociale, în Dosarul nr. x/3/2013, recursul fiind înregistrat la data de 11
aprilie 2016 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,
secția I civilă.
Prin
rezoluția din 12 aprilie 2016 s-a dispus comunicarea cererii de recurs
intimatei Societatea B., cu mențiunea că are obligația de a
formula întâmpinare în termen de 30 de zile, potrivit prevederilor art. XVII
alin. (3) coroborate cu cele ale art. XV alin. (3) din Legea nr. 2/2013 privind
unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești,
precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010
privind Codul de procedură civilă. De asemenea, s-a dispus
restituirea Dosarului nr. x/3/2013 Curții de Apel București,
secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și
asigurări sociale, în vederea continuării judecății, cu
păstrarea unor copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe
înscrisurile relevante.
Intimata
Societatea B. nu s-a conformat dispozițiilor instanței, iar termenul
procedural pentru depunerea întâmpinării s-a împlinit potrivit, art. 181
alin. (1) pct. 2 și alin. (2) C. proc. civ., la data de 27 mai 2016.
Prin
rezoluția din 3 iunie 2016 s-a dispus întocmirea raportului asupra
admisibilității în principiu a recursului.
Raportul
asupra admisibilității în principiu a fost întocmit la data de 24
iunie 2016, reținându-se că recursul este prematur declarat.
Prin
rezoluția din 27 iunie 2016 s-a dispus comunicarea raportului.
Din
procesele-verbale de la dosar rezultă că raportul a fost comunicat la
data de 18 iulie 2016 recurentei-reclamante A., iar din procesul-verbal de la
fila 71 rezultă că raportul a fost comunicat intimatei Societatea B.
Părțile
nu au depus, în termenul legal de 10 zile, prevăzut de 493 alin. (4) C.
proc. civ. niciun punct de vedere.
Prin
rezoluția din 13 septembrie 2016 s-a fixat termen de judecată la data
de 30 septembrie 2016, în camera de consiliu CF-NCPC.
Examinând
recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din
ședința camerei de consiliu din data de 30 martie 2016,
pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a
pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în
Dosarul nr. x/3/2013, Înalta Curte reține următoarele:
Prin cererea
de chemare în judecată înregistrată la data de 3 aprilie 2013 pe
rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă
și asigurări sociale reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu
pârâta Societatea B. anularea Deciziei nr. 650 din 8 martie 2013, repunerea în
situația avută anterior emiterii deciziei de concediere, prin reintegrarea
pe postul deținut anterior, obligarea pârâtei la achitarea către
reclamantă a unor despăgubiri materiale egale cu salariile indexate
majorate și reactualizate, precum și cu celelalte drepturi de care ar
fi beneficiat (dacă decizia atacată nu ar fi fost emisă),
calculate de la data la care aceasta a început să producă efecte
și până la data reintegrării. A solicitat cheltuieli de
judecată.
În drept
acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Codului Muncii, Legii
dialogului social, Codului de procedură civilă și Codului civil.
Prin
Sentința civilă nr. 7878 din 31 iulie 2014 Tribunalul București,
secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a
admis acțiunea, a anulat Decizia nr. 650 din 8 martie 2013, emisă de
intimata-pârâtă, a dispus reintegrarea contestatoarei în postul și
funcția deținute anterior concedierii, a obligat pe
intimata-pârâtă la plata către contestatoare a unei despăgubiri
egale cu salariile indexate, majorate și actualizate și cu celelalte
drepturi de care ar fi beneficiat salariata de la data concedierii și
până la data reintegrării efective. A fost obligată
intimata-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500
lei.
Împotriva
acestei sentințe a formulat apel intimata-pârâtă Societatea B.
înregistrat la data de 30 septembrie 2014 pe rolul Curții de Apel
București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de
muncă și asigurări sociale, sub număr de dosar x/3/2013.
În
ședința publică din data de 30 martie 2016
recurenta-reclamantă A. a formulat verbal cerere de recuzare a
președintelui completului de judecată, învestit cu soluționarea
apelului, respectiv doamna judecător C. Cererea de recuzare a fost
respinsă prin încheierea din data de 30 martie 2016, pronunțată
de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale.
Pentru a
pronunța această soluție instanța a reținut că
cererea de recuzare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 42 alin.
(1) pct. 13 C. proc. civ. însă, în speță, nu sunt îndeplinite
condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale.
Împotriva
acestei încheieri a declarat recurs recurenta-reclamantă A.,
fără a indica motivele de nelegalitate pe care se întemeiază.
Înalta Curte
reține că potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) C. proc.
civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de
părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat
cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă,
încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța
superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.
Textul legal
anterior citat instituie condiții speciale privind calea de atac împotriva
încheierii de respingere a recuzării, și anume că aceasta poate
fi atacată numai de către părți și doar odată cu
hotărârea prin care s-a soluționat cauza.
Recurenta
supune căii extraordinare de atac a recursului o încheiere prin care s-a
respins cererea de recuzare formulată în cadrul unui dosar având ca obiect
anularea Deciziei nr. 650 din 8 martie 2013 emisă de intimata-pârâtă
Societatea B., aflat pe rolul instanței de apel, fiind, astfel,
incidentă teza a II-a a art. 53 alin. (1) C. proc. civ., potrivit
căreia calea de atac împotriva unei astfel de încheieri este recursul la
instanța ierarhic superioară și anume Înalta Curte de Casație
și Justiție.
Înalta Curte
constată că cererea de recurs a fost formulată de
recurenta-reclamantă în condițiile în care la data declarării
căii extraordinare de atac împotriva încheierii din ședința
camerei de consiliu din 30 martie 2016 (pronunțată de Curtea de Apel
București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de
muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. x/3/2013) apelul nu
era soluționat printr-o hotărâre definitivă, ci avea termen de
judecată la data de 27 aprilie 2016, iar în prezent are termen de
judecată la data de 8 februarie 2017.
În acest
context, în absența unei hotărâri definitive, astfel cum impun
dispozițiile legale în materie, prezenta cale de atac nu este
deschisă petentei, pe durata cercetării judecătorești, în
cadrul căreia s-a formulat cererea de recuzare, ci doar la finalul
judecății, "odată cu hotărârea prin care s-a
soluționat cauza".
Spre
deosebire de încheierile prin care se încuviințează sau se respinge
abținerea, ca și cea prin care se încuviințează recuzarea,
care nu sunt supuse niciunei căi de atac, posibilitatea atacării
soluției de respingere a recuzării odată cu hotărârea prin
care s-a soluționat cauza, are drept scop desfășurarea
normală și imparțială a judecății, urmărind
împiedicarea tergiversării soluționării cauzelor prin
exercitarea unor căi de atac în cursul judecății.
Prin urmare,
cum, în cauză, calea de atac a fost declarată anterior
soluționării pe fond a litigiului, a cărui judecată nu este
nici în prezent finalizată, față de dispozițiile art. 53
alin. (1) teza ultimă, aceasta apare ca prematură.
În
această situație nu pot fi analizate criticile recurentei cu privire
la modalitatea de respingere a cererii de recuzare, deoarece, în conformitate
cu art. 248 alin. (1) C. proc. civ.: "instanța se va pronunța
mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra
celor de fond, care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de
probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei".
În
consecință, în baza dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc.
civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca prematur declarat recursul
formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din
ședința camerei de consiliu din data de 30 martie 2016,
pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a
pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în
Dosarul nr. x/3/2013.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
prematur declarat, recursul formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva
încheierii din ședința camerei de consiliu din data de 30 martie
2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a
VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări
sociale, în Dosarul nr. x/3/2013.
Decizia nu
este supusă niciunei căi de atac și se comunică
părților.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 30 septembrie 2016.
Procesat
de GGC - NN