ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1745/2016

Decizia nr. 1745/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 4 aprilie 2016 recurenta-reclamantă A. a transmis prin fax recursul declarat împotriva încheierii din ședința camerei de consiliu din data de 30 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2013, recursul fiind înregistrat la data de 11 aprilie 2016 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Prin rezoluția din 12 aprilie 2016 s-a dispus comunicarea cererii de recurs intimatei Societatea B., cu mențiunea că are obligația de a formula întâmpinare în termen de 30 de zile, potrivit prevederilor art. XVII alin. (3) coroborate cu cele ale art. XV alin. (3) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

De asemenea, s-a dispus restituirea Dosarului nr. x/3/2013 Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în vederea continuării judecății, cu păstrarea unor copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe înscrisurile relevante. Intimata Societatea B. nu s-a conformat dispozițiilor instanței, iar termenul procedural pentru depunerea întâmpinării s-a împlinit potrivit, art. 181 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) C. proc. civ., la data de 27 mai 2016. Prin rezoluția din 3 iunie 2016 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Raportul asupra admisibilității în principiu a fost întocmit la data de 24 iunie 2016, reținându-se că recursul este prematur declarat.

Prin rezoluția din 27 iunie 2016 s-a dispus comunicarea raportului. Din procesele-verbale de la dosar rezultă că raportul a fost comunicat la data de 18 iulie 2016 recurentei-reclamante A., iar din procesul-verbal de la fila 71 rezultă că raportul a fost comunicat intimatei Societatea B. Părțile nu au depus, în termenul legal de 10 zile, prevăzut de 493 alin. (4) C. proc. civ. niciun punct de vedere. Prin rezoluția din 13 septembrie 2016 s-a fixat termen de judecată la data de 30 septembrie 2016, în camera de consiliu CF-NCPC.

Examinând recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din ședința camerei de consiliu din data de 30 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. x/3/2013, Înalta Curte reține următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 3 aprilie 2013 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Societatea B. anularea Deciziei nr. 650 din 8 martie 2013, repunerea în situația avută anterior emiterii deciziei de concediere, prin reintegrarea pe postul deținut anterior, obligarea pârâtei la achitarea către reclamantă a unor despăgubiri materiale egale cu salariile indexate majorate și reactualizate, precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat (dacă decizia atacată nu ar fi fost emisă), calculate de la data la care aceasta a început să producă efecte și până la data reintegrării.

A solicitat cheltuieli de judecată. În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Codului Muncii, Legii dialogului social, Codului de procedură civilă și Codului civil. Prin Sentința civilă nr. 7878 din 31 iulie 2014 Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis acțiunea, a anulat Decizia nr. 650 din 8 martie 2013, emisă de intimata-pârâtă, a dispus reintegrarea contestatoarei în postul și funcția deținute anterior concedierii, a obligat pe intimata-pârâtă la plata către contestatoare a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și actualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata de la data concedierii și până la data reintegrării efective.

A fost obligată intimata-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei. Împotriva acestei sentințe a formulat apel intimata-pârâtă Societatea B. înregistrat la data de 30 septembrie 2014 pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, sub număr de dosar x/3/2013. În ședința publică din data de 30 martie 2016 recurenta-reclamantă A. a formulat verbal cerere de recuzare a președintelui completului de judecată, învestit cu soluționarea apelului, respectiv doamna judecător C. Cererea de recuzare a fost respinsă prin încheierea din data de 30 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că cererea de recuzare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ. însă, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recurenta-reclamantă A., fără a indica motivele de nelegalitate pe care se întemeiază. Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.

Textul legal anterior citat instituie condiții speciale privind calea de atac împotriva încheierii de respingere a recuzării, și anume că aceasta poate fi atacată numai de către părți și doar odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Recurenta supune căii extraordinare de atac a recursului o încheiere prin care s-a respins cererea de recuzare formulată în cadrul unui dosar având ca obiect anularea Deciziei nr. 650 din 8 martie 2013 emisă de intimata-pârâtă Societatea B., aflat pe rolul instanței de apel, fiind, astfel, incidentă teza a II-a a art. 53 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căreia calea de atac împotriva unei astfel de încheieri este recursul la instanța ierarhic superioară și anume Înalta Curte de Casație și Justiție.

Înalta Curte constată că cererea de recurs a fost formulată de recurenta-reclamantă în condițiile în care la data declarării căii extraordinare de atac împotriva încheierii din ședința camerei de consiliu din 30 martie 2016 (pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. x/3/2013) apelul nu era soluționat printr-o hotărâre definitivă, ci avea termen de judecată la data de 27 aprilie 2016, iar în prezent are termen de judecată la data de 8 februarie 2017. În acest context, în absența unei hotărâri definitive, astfel cum impun dispozițiile legale în materie, prezenta cale de atac nu este deschisă petentei, pe durata cercetării judecătorești, în cadrul căreia s-a formulat cererea de recuzare, ci doar la finalul judecății, "odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza". Spre deosebire de încheierile prin care se încuviințează sau se respinge abținerea, ca și cea prin care se încuviințează recuzarea, care nu sunt supuse niciunei căi de atac, posibilitatea atacării soluției de respingere a recuzării odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza, are drept scop desfășurarea normală și imparțială a judecății, urmărind împiedicarea tergiversării soluționării cauzelor prin exercitarea unor căi de atac în cursul judecății.

Prin urmare, cum, în cauză, calea de atac a fost declarată anterior soluționării pe fond a litigiului, a cărui judecată nu este nici în prezent finalizată, față de dispozițiile art. 53 alin. (1) teza ultimă, aceasta apare ca prematură. În această situație nu pot fi analizate criticile recurentei cu privire la modalitatea de respingere a cererii de recuzare, deoarece, în conformitate cu art. 248 alin. (1) C. proc. civ.: "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond, care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei". În consecință, în baza dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc.

civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca prematur declarat recursul formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din ședința camerei de consiliu din data de 30 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2013.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca prematur declarat, recursul formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din ședința camerei de consiliu din data de 30 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2013. Decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 septembrie 2016. Procesat de GGC - NN